Cred că omul nu s-a născut cu cravată

Premierul Ro a comentat în 16 septembrie a.c., într-o conferință („Împreuna protejăm România”), în legătură (și) cu purtarea măștii, despre care mulți au spus că e greu:

Cred că omul nu s-a născut cu cravată la gât, de exemplu. Cu toate acestea, ne-am obișnuit cu cravată la gât. Omul nu s-a născut încălțat, cu toate acestea mă uit și acum pe gazon la pantoful cu toc cui. Omul s-a obișnuit cu astfel de lucruri și cred că adaptabilitatea noastră e cea care trebuie să genereze resortul de evoluție și de mișcare într-o direcție care mi se pare firească și normală.

(video pe pagina FB a Guvernului Ro, pe la min. 24:47)

Firesc și normal să trăiești cu masca pe față?!

Doar crede (bănuiește?) că omul nu s-a născut cu cravată la gât?! Văleu!

*

Am auzit azi bazaconia și am căutat-o (am citit pe digi24.ro), s-o notez, pentru că tot am mai scris pe aici despre perlele celor de diferite culori politice. 

*

Omul nu s-a născut nici cu lanțurile sclaviei – ar fi trebuit să se obișnuiască?

Image by Sergei Tokmakov, Esq. from Pixabay

Să plângem sau să râdem?

Oare suntem un popor căruia îi plac foarte mult bufonii?

De când cu premierul României, Vasilica-Viorica Dăncilă, pare că “blonda” din bancuri are un nume. Să mai zică cineva că nu trăim in ţara lui Bulă şi doamna Dăncila este Bulă al anilor 20-20. Spre deosebire de Dăncilă, Bulă era, totuşi, inofensiv şi simpatic (cum zice deputatul PNL Ovidiu Raeţchi, care, la un moment dat, i-a contabilizat gafele).

Nu mă credeţi pe cuvânt, chiar gafează pe rupte!

Nu mi se pare deloc comic ceea ce se întâmplă! In ministere, la vârf, par a fi numai oameni care nu au idee ce trebuie să facă acolo! Cum să sperăm la o economie prosperă cu astfel de oameni la conducere? Cum să sperăm la… orice cu aşa oameni slab pregătiţi din mai toate punctele de vedere?! Şi Bush Jr. spunea prostie după prostie, dar era înconjurat de oameni care au cap nu doar să nu le plouă in gât. La fel, şi in cazul lui Trump!

Toate gafele acestea - diplomatice, de protocol - toate greşelile de limba română, jignirile aduse unora şi altora, aroganţa indivizilor care par a-şi fi obţinut diplomele de studii pe la vreo societate cu răspundere limitată, sunt de groază! Cum putem spera că astfel de oameni doresc ca toţi copiii să aibă parte de învăţătură, ca toţi oamenii să aibă şanse egale in viaţă?! Ar însemna ca tot mai mulţi români să-şi de-a seama cu cine au de a face!

♦♦

Una dintre gafele diplomatice ale prim-ministrului român. Încurcă Podgoriţa (Podgorica) cu Priştina. Aflată într-o vizită in Podgoriţa (Muntenegru), ea declară într-o conferinţă de presă că se bucură să fie la Priştina (Kosovo - un stat nerecunoscut oficial decât de câteva state, un stat preponderent albanez desprins din Serbia).

Bancuri pe temă:

România începe să se impună in regiune. Astfel, “proasta României” a devenit “proasta Balcanilor”.

♦

Măi, oameni de la TAROM, lăsaţi-o pe Platoul Golan, să zică ea “Bine v-am găsit in Damasc”.

♦

Premierul României a răzbunat toate acele “Bine te-am găsit Budapesta!” strigate la Bucureşti..

♦♦

Pentru ea, imunoglobulina este imunoglobină (a zis-o de şase ori într-o şedinţă a Executivului, citind de pe foi). În altă şedinţă de Guvern: Putem spune, pe scurt, că reducem democraţia... ăăă... reducem birocraţia (gura păcătosului adevăr grăieşte?)

A mai zis, la diferite întâlniri / interviuri / şedinţe / conferinţe: abrogăm pe cineva pentru o vină; agricultorii au nevoie de sumbvenţii; orice om îi e teamă de o plângere penală; toată lumea trebuie să credem in justiţie (poţi avea şi succesuri); oamenii termină un liceu şi dacă nu are un loc de muncă…; Dorim să ne anexăm pe prevenţie; Am participat la punerea în funcţie a staţiei de pompare…

Când este intervievată despre momentul in care România va prelua preşedenţia (greşeala aceasta a făcut-o şi preşedintele Iohannis, şi nu doar el) Consiliului European zice: Bineînţeles că nu încercăm să intervenim în problemele interne ale unui stat membru cum este Iranul sau Pakistanul, dar cred că este nevoie de discuţii cu cei care sunt factori de decizie ca drepturile femeii să devină o realitate.

La întoarcerea dintr-o vizită făcută in Portugalia a declarat că a vorbit despre preluarea “Preşedinţiei României”, fiind vorba de fapt despre preluarea de către România a preşedinţiei Consiliului European şi a mai spus, cu aceeaşi ocazie, că a mai vorbit şi despre dezvoltarea relaţiei privelegiate dintre România şi Portugalia.

In Parlament, prima ministră se referă la “criticile aduse Guvernului de opoziţia parlamentală”. Cu ocazia unei moţiuni de cenzură depusă de PNL: Această dezinformare este pur şi simplu o minciună!; "Majorările de preţuri s-au diminuat."

Vorbind despre autostrăzi: […] cei 58 de km va duce la deconcesionarea traficului…

In timpul discuţiilor cu europarlamentarii din grupul Socialiştilor şi Democraţilor, femeia nu se dezminte. Spune:

Cei care au agresat jandarmii, nu ştiu dacă în vreo ţară europeană o femeie jandarm poate fi bătută cu atâta bestialitate de către protestanţi. (se referea la protestatarii din 10 august 2018). 

Astfel de gafe pot duce la conflicte religioase… dar, cred, toţi oficialii străini ştiu deja cu cine au de-a face.

De ziua Mondiala a Educaţiei (5 octombrie) in vizită de lucru la Bacău (mai multe pe digi24):

- toate regiunile ţării trebuie să se dezvolte ca să ajungă la un anumit nivel. Eu susţin toate zonele, susţin şi Moldova;

- Vrem să mergem pe prevenire, şi mai puţin pe înlăturarea calamităţilor sau înlăturarea dezastrelor produse de calamităţi […];

- Am fost aici atunci când calamităţile au provocat atâtea neajunsuri, atâtea dezastre;

- Să nu uităm, după decembrie, vremea nu ştim cum va fi,  în fiecare an a fost vremea foarte capricioasă, vin zăpezile și atunci putem să ne confruntăm din nou cu situațiile pe care le-am avut în iunie – iulie;

- Am văzut anumite lucruri care nu sunt conforme cu realitatea.

Această doamnă a ajuns să fugă de reporteri! Zice ce are de zis - dacă trebuie să zică ceva - apoi pleacă, ignorând orice întrebare - pentru că nu are răspunsurile scrise (ar fi fost auzit spunând, la un moment dat, cineva care se afla in apropierea ei - gurile rele spun că ar fi fost un consilier).

Vrem respect, ca naţiune! Respectul nu se primeşte, se câştigă. 

Actualizare ianuarie 2020. Doamna a anunţat că va publica o carte-interviu despre vremea când a fost premier. 

Să ne dăm palme sau nu

Să ne dăm palme, poate dormim şi visăm urât şi e timpul să ne trezim.

Fost ministru la Educaţie, Liviu Pop, preşedinte al Comisiei pentru Învăţământ din Senat, s-a remarcat - şi se remarcă - prin greşeli de gramatică, de exprimare şi nu numai.

Perlele produse de acest politician le notez aleatoriu.

Context. Un profesor de istorie care dădea meditaţii a fost acuzat de pedofilie pentru că s-a dat cocoş la o minoră.

Ce zice fostul: Discutăm despre părinţi care nu îşi supraveghează copiii! Trebuia să verifice clar ce fac copiii lor in relaţia cu un anumit profesor. Reporterul: E şi vina părinţilor? Absolut, zice el.

Context. In manualele de anul acesta sunt foarte multe greşeli, inclusiv in cel de matematică: între numărul 12 şi numărul 16 este trecut semnul “mai mic”, dar e interpretat greşit:  “mai mare” - altfel spus,  12 e mai mare decât 16.

La întrebarea pe care i-o adresează jurnaliştii cu privire la greşeală, răspunde:

Deci în baza numerică 10, 12 este mai mic decât 16. În altă bază numerică, 12 s-ar putea să fie mai mare ca 16, adică în baza 5.

(mai apoi şi-a cerut scuze pentru gafă, pretextând că nu a înţeles corect întrebarea - in baza 5 nu exista cifra 16 - in baza 5, 16 e exprimat de trei ori 5 şi 1). Notă: Pop e profesor de matematică. Eu nu înţeleg nimic din aceste sisteme de numeraţie, dar nici nu pretind că aş şti multe in materie.

Context. Videoconferinţa cu inspectorii şcolari din toată ţara, despre Legea Educaţiei Naţionale, despre manuale şi auxiliare, finanţarea şcolilor şi salarizarea profesorilor.

Zice: Rolul elevilor este unul foarte important, pentru că voi sunteţi, şi când spun “voi” mă refer la învăţământul liceal, voi trebuie să fiţi promotorii acestei reforme.

Vă place cum arată şcoala, când aţi intrat acum 18 ani sau 17 ani? Atunci aţi intrat in clasa I.

Context. Ca ministru, a trimis o circulară pentru interzicerea auxiliarelor in şcoli - aici intră şi Gazeta Matematică (revistă cu o tradiţie de 120 de ani). I-a ameninţat cu sancţiuni pe profesorii care folosesc astfel de materiale (auxiliare), de orice fel, de la grădiniţă şi până in clasa a XII-a.

Dupa o zi, se adreseaza editurilor: Începând de luni pot fi depuse auxiliarele pentru autorizare. Nu se pune problema să scoatem auxiliarele.

Context. Discurs la deschiderea anului universitar, in octombrie 2017, la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi.

Zice: Reforma înseamnă egalitate de şanse, înseamnă învăţământ de calitate.Fiecare copil trebuie şi merită să aibă acces direct la şcoala, studii, un viitor mai bun decât cel prezent. […] Vă propun să luptaţi pentru visul vostru cu tenacitate, cu muncă multă, cu inspiraţie, creativitate şi respect pentru cei din jur. Vă propun aşadar o reţetă pentru succes. Iar clasic e fantastic, ca să parafrazez o frază folosită in sfera muzicală. Iaşiul are o putere intelectuală şi o vitalitate creativă atât clasică cât şi fantastică. […] România are nevoie de o mentalitate câştigătoare. Eşecul şi frustrarea nu-şi au locul in învăţământul românesc şi nici in viaţa dumneavoastră.

Context. Discurs in plenul Senatului, in cadrul dezbaterii unei moţiuni de cenzură împotriva lui.

Zice: In viaţă, ca şi in politică, există greşeli şi există erori. Este esenţial însă faptul că greşelile se pot corecta, erorile nu.

(oferă el ceva explicaţii, referindu-se la ”erori de tip 3”, din matematică).

Mai sunt multe, dar ar fi şi mai lung textul. Nimeni nu-i perfect! Greşeli facem toţi - mai multe sau mai puţine - dar cred că astfel de greşeli nu pot fi permise unor cetăţeni care reprezintă un popor. Hm! Sau… aşa suntem, in majoritate, şi aceşti cetăţeni reprezintă realitatea învăţământului din România, reprezintă oamenii care au trecut prin şcolile româneşti? Mi-e greu să cred dar evit să citesc statisticile pe temă.

De ce adun “perle” de acest gen? Să nu uit pe cine să evit la alegerile electorale - pe cei ca el, pe cei care propun astfel de oameni pentru diferite funcţii. Din păcate, nu e singurul. 

De mână pe stradă

Doamna Pană, din motive medicale, nu mai poate fi ministru şi demisionează, promiţând in demisie (hazliu sună demisia) că va ajuta la programul de guvernare din calitatea de parlamentar – o fi relaxant să fii parlamentar. In locul ei e propusă o persoană de sex masculin, domnul Ioan Deneş: la al doilea mandat ca senator de Bistriţa – in anul 2012 a “prins” un loc in Parlament, pe listele USL din partea PNL (un alt “liberal” care a schimbat repede tabăra după ruperea alianţei).

Domnul are diplomă de subinginer mecanic; in CV publicat pe siteul Senatului mai scrie: director comercial la vreo două firme, electrician la CFR ş.a.. Ce-l califică pentru Ministerul Apelor şi Pădurilor? Calitatea de membru PSD, probabil.

Prin ce s-a remarcat?  De exemplu, in luna martie anul trecut a declarat că se împotriveşte unei legi a parteneriatului civil de care să beneficieze şi cuplurile de acelaşi sex. Motivul? Îi lezează şi îi încalcă libertatea atunci când îşi externalizează comportamentul şi merg de mână pe stradă.

Domnul habar n-are ce înseamnă “externalizare” şi vrea să fie ministru! De fapt, lângă unul care-şi cere scuze anticipat pentru greşelile pe care le-a făcut… , după unul care voia să prindă branconieri şi alţii ca aceştia, mai contează unul?

Cum sună declaraţia dumnealui, publicată la acea vreme (şi) pe bistriteanul.ro:

[…] Vreau să o spun foarte clar: atâta timp cât modul în care se comportă un cetăţean nu-mi lezează libertatea mea, are dreptul să facă ce doreşte dumnealui. Dar, în momentul în care îmi lezează mie libertatea, atunci avem o problemă. Vreau să vă spun foarte tranşant: [...] vor să aibă dreptul să facă înfieri, să meargă de mână pe stradă.

Şi mai spune: Modul în care doresc să externalizeze acest comportament, care eu consider că îmi încalcă libertatea mea de a merge pe stradă cu copilul meu personal sau cu nepotul şi să mă întrebe copilul «care e familia care este normală?», cea pe care o vede acasă şi în care l-am crescut sau cea pe care o vede pe stradă?

(n-am accentuat toate greşelile, să nu scriu doar cu litere îngroşate).

Din exprimarea dumnealui se poate înţelege că toţi cei care sunt de acealşi sex şi se ţin de mână pe stradă îi încalcă şi îi… lezează libertatea. Altfel spus:

Bunicul îi spune nepotului: - Nepoate, nu mă ţine de mână, să nu ne vadă domnul Deneş şi să se simtă lezat… in libertatea sa.

Fetelor, nu vă mai ţineţi de mână când ieşiţi de la şcoală sau când vă plimbaţi prin parc pentru că s-ar putea să vă vadă domunul Deneş, şi-i păcat să-i lezaţi libertatea.

- Mami, nu mă ţine de mână pentru că suntem de acelaşi sex şi se supără domnu’ Deneş…

Domnule senator, aceşti oameni au aceleaşi drepturi civile ca şi dumneata! Aceşti oameni sunt cetăţeni ai acestui stat şi eşti obligat prin Constituţie (şi nu numai) să le oferi protecţie socială şi nu numai. Aceşti oameni se ţin de mână pe stradă şi fără parteneriat civil… Ai văzut mulţi până acum? Dacă vreau, pot merge de mână cu pisica pe stradă! A ţine de mână pe cineva, pe stradă sau aiurea, nu încalcă niciun drept! Ce argumente stupide au unii…

Atunci când un comportament e contrar bunelor moravuri şi e manifestat in public există legi care pot fi aplicate, aşa cum se aplică celor surprinşi că-şi expun in public bijuteriile sau urinează in public sau… sau… Nu interzicând un drept aperi bunele moravuri. 

Sistemul de învăţământ funcţionează in virtutea inerţiei

Cel puţin, aşa pare că funcţionează învăţământul: in virtutea inerţiei. Copiii trebuie să meargă la şcoală, şi merg (cei care merg – foarte mulţi merg prea puţin). Deşi majoritatea copiilor au cel puţin zece clase terminate (învăţământ obligatoriu) se vorbeşte despre rata foarte mare de “analfabeţi funcţionali” care ar exista in România. Ce înseamnă “analfabet funcţional”? Un om care ştie să citească dar nu înţelege ce citeşte; un om care nu prea ştie multe dar se descurcă in societate. Un analfabet funcţional este, de exemplu, şi acel om care ştie să-şi plătească alimentele pe care le cumpără, ştie să calculeze dacă primeşte bine restul la bani dar nu ştie câte zile sunt într-un an – câţi metri intr-un kilometru nici atât! Analfabet funcţional este şi acela care nu ştie care este capitala României. Da, există astfel de oameni, dar nimic de mirare!

Actualul ministru al educaţiei n-a bătut recordul de perle dar a produs multe! Pentru el, eroarea şi greşeala nu sunt sinonime: Greşelile se pot corecta, erorile nu  - a spus el, in plenul Senatului, la dezbaterea unei moţiuni simple privind educaţia. Textual: Mi s-au adus nenumărate reproşuri în ultimele luni de când am preluat conducerea acestui minister, multe dintre ele de ordin personal, cum scriu, cum mă exprim. Nu voi încerca să mă disculp. În viaţă, ca şi în politică, există greşeli şi există erori. Este esenţial însă faptul că greşelile se pot corecta, erorile nu.

Ulterior, el a lăsat să se înţeleagă că s-ar fi gândit la “teoria erorilor in sondaje”. (?!)

Învăţământul de stat, cum ştim cu toţii, este gratuit – teoretic. Ce zice ministrul Liviu Pop! Pentru copil e gratuită şcoala, părintele fiind cel care plăteşte – asigură “gratuitatea”.

Educaţia e gratuită conform Constituţiei. În fapt, cineva trebuie să asigure această gratuitate. Statul asigură o parte din gratuitate, părintele asigură altă parte din gratuitate, copilul nu plăteşte nimic, declara în luna iulie ministrul Educaţiei la un post de televiziune.

Deşi părinţii asigură o parte din “gratuitate” ministrul nu e de acord ca aceştia să aibă un cuvânt de spus in privinţa materiilor studiate. Părintele participă la decizii, dar nu se prea pricepe – a declarat ministrul, ca şi cum miniştrii care au fost la Educaţie până azi s-au priceput…

A sfătuit părinţii să nu-şi mai trimită copiii să înveţe in şcoli nesigure, care nu au avizul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă: Să nu îi mai ducă la şcoala respectivă. În nicio şcoală neautorizată nu ar trebui să lăsăm copiii astăzi. Altfel spus… şcolile din România ar fi pustii; multe ar trebui închise la sfârşitul acestei luni dacă s-ar respecta legea dată in 2015 cu privire la clădirile care nu respectă normele pentru prevenirea incendiilor.

Cea mai cea perlă mi se pare cea care urmează, pe care ministrul Educaţiei a produs-o la finalul unui interviu in care a fost vorba (şi) despre criticile care i s-au adus cu privire la greşelile de gramatică:

Cer anticipat scuze pentru greşelile pe care le-am facut.

In anul 2016 – când nu făcea parte din actualul executiv – a suferit o operaţie şi a scris pe FB că operaţia la genunche a decurs bine. Să zicem că a tastat greşit. E o posibilitate…

A mai făcut el şi alte gafe, dar nu le mai amintesc aici pentru că nu sunt chiar spectaculoase.

Cum de ajung astfel de oameni să conducă ministerul Educaţiei? Cred că toţi bănuim răspunsul. Sistemul este unul corupt, neprofesionist şi sunt adoptate politici educaţionale neproductive, axându-se pe cantitatea informaţiei, nu pe calitate/necesitate. Sistemul de învăţământ din România e subfinanţat constant; in legea învăţământului sunt prevăzute şase procente din profitul intern brut dar an de an, la realizarea bugetului, se adoptă o hotărâre care suspendă această dispoziţie şi banii sunt puţini, tot mai puţini… Partea rea este că nu e vina partidelor care ajung la un moment dat la putere – sau nu doar a lor – pentru că oamenii din Ministerul Educaţiei par a fi incapabili şi generatori de corupţie, dacă e să plecăm urechea la unii şi la alţii care lucrează in sistem şi mai şoptesc din când in când cine şi cum a ajuns funcţionar in minister, inspector şcolar şi chiar director de şcoală. Directorii de şcoală sunt, practic, numiţi politic – cel puţin aşa pare.

O cauză a dezastrului din Educatie este şi profesorul.

Există profesori care îşi iubesc profesia, îi iubesc pe elevi şi nu acceptă compromisuri; există profesori  care vor doar să aibă această profesie pentru că… pot obţine avantaje materiale de la părinţii dispuşi să plătească pentru copiii lor care ar avea numai note mici dacă nu ar exista această “intervenţie” şi există cei care ştiu să faca bani din această profesie, alegând să se specializeze (mai mult sau mai puţin) in materii generatoare de bani prin meditaţii – nimic rău in meditaţii dacă acestea nu sunt “monedă de schimb” pentru note bune la clasă.

Despre salariile mici ale profesorilor, in general, doar amintesc. Ei sunt cei care contribuie la formarea viitorului adult şi trebuie să fie mereu la curent cu noutăţile in domeniul in care predau. Pentru a se informa au nevoie de bani. In plus, n-ar trebui să fie obligaţi să recomande elevilor anumite culegeri sau cărţi doar pentru că… aşa li se “sugerează”, şi dacă nu…

Amintesc si despre profesorii şi părinţii care, practic, vând şi cumpără diplome… de licenţă, master, doctor… A! La vremea când se discuta despre plagiatul lui Victor Ponta (prim-ministru la acel moment), Liviu Pop era interimar la Educaţie şi a luat decizia de a desfiinţa Consiliulului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) tocmai în ziua în care consiliul urma să dea un verdict privind plagiatul şefului său.

Părinţii – unii dintre ei – au partea lor de vină pentru dezastrul din Educaţie. Mă refer la cei care cred că / şi pot cumpăra orice: bunăvoinţa profesorilor, apoi diplome şi mai apoi locuri de muncă pentru odraslele lor care şi-au obţinut notele “pe bani”. Trebuie să fim obiectivi: nu toţi copiii au aptitudinile cerute in anumite domenii spre care îi împing părinţii. Sunt foarte mulţi părinţi care fac scandal şi reclamă din orice. Îşi mai aminteşte cineva revolta unor părinţi la vremea de început a telefoanelor mobile când elevii aveau telefoanele deschise şi discutau in timpul orelor? Unii părinţi au pretins că ei de-aia le-au luat copiilor mobile, să poată lua legătura cu ei oricând. Încet-încet autoritatea profesorilor a fost subminată.

In ceea ce îi priveşte pe elevi… unora nu le place să înveţe, pur şi simplu; unii sunt inteligenţi, motivaţi şi independenţi de meditaţii şi altele; alţii sunt inteligenţi şi deloc motivaţi (cu sau fără meditaţii) şi mai sunt şi cei care… nu pot prea mult şi care sunt, practic, obligaţi, să înveţe la acelaşi nivel cu ceilalţi (ceea ce cred că este o greşeală).- nu e vina lor, ci a sistemului şi a părinţilor care nu vor să recunoască faptul că au un copil “cu probleme”. Partea rea este că mulţi dintre cei care nu învaţă vor diplome şi unii le obţin pentru că le cumpără părinţii… Şi, uite-aşa, se ajunge in situaţia ca cei cu diplome cumpărate să aibă locuri de muncă (pe care tot părinţii le aranjează) bine plătite, iar cei care au învăţat şi ar putea contribui la ridicare nivelului in anumite domenii ajung la oficiile de ocupare a forţei de muncă sau in străinătate.

Să mai zic despre faptul că materiile predate in şcoli nu par atractive pentru elevi, că specializările nu acoperă cererea de pe piaţa muncii?

Tema nu e epuizată! Sunt atât de multe de spus… şi de făcut! Dar cine să facă şi de unde să înceapă?! Probabil că profesorii sunt cei mai potriviţi pentru a impune o schimbare in bine doar că trebuie să fie solidari şi să se pună in acord cu ce trebuie făcut mai întâi şi cum. Apoi să-şi impună opinia, susţinuţi atât de părinţi cât şi de elevi.

Au şi alţii incompetenţii lor

Alexander Tkachev, ministrul rus al agriculturii o fi un fel de Daea: "Frunze are toată lumea, dar oi ca in România nu", zicea – între multe altele - ministrul român al agriculturii.

Rusul povestea, într-o şedinţă la Kremlin, despre creşterea exportului la carnea de porc şi, între altele, zicea că exportă in toate ţările, in special in China, Japonia, Indonezia, Coreea etc. Omul nu şi-a dat seama de gafă nici când preşedintele statului, Vadimir Putin, l-a atenţionat:

Indonezia este o ţară musulmană în care nu se mânâncă deloc carne de porc...

Ministrul îi da înainte, făcându-l pe preşedinte să râdă cu poftă:

Coreea de Sud... Care este diferenţa? Creşterea producţiei este rezultatul creşterii... Care este diferenţa?

Totuşi, liderul rus nu are dreptate total pentru că in Indonezia, deşi populaţia e majoritar musulmană, sunt şi cetăţeni de alte religii, cărora nu le este interzisă carnea de porc. Altfel spus, carnea de porc poate fi găsită in acest stat. Chiar şi in zonele cu populaţie majoritar musulmană sunt tolerate restaurantele cu meniuri non-Halal*.

Probabil că e interzisă la import... Sau, din 2016 până azi, s-o fi schimbat legea...

Nota

* Halal este termenul coranic care înseamnă ”permis”, “legal” din punct de vedere religios.

Oul care sărăceşte bugetul naţional

Într-o ţară in care milioane de oameni sunt săraci sau trăiesc sub limita sărăciei, vine unul precum deputatul ALDE Varujan Vosganian (propus cândva la Premiul Nobel pentru Literatură – de ce n-o rămâne la literatură?) şi zice, pe FB:

[...] Producția din gospodăriile populației ajunge la peste 20% din PIB, fără să producă niciun leu impozit la stat. Doar ceva neglijabil, prin piețele țărănești.

Locuitorii din Danemarca, Franța și din alte țări care ajung la venituri bugetare în jur de 45% din PIB nu au găini în curte și nici nu amestecă în ceaun roșiile pentru bulion ori prunele pentru magiun. 

Faptul că avem o atât de puternică înclinație spre autoconsum, și nu doar în ce privește alimentele, ne costă în fiecare an venituri bugetare de multe miliarde de lei.

Totul aici:

https://www.facebook.com/varujan.vosganian.5/posts/875509142614302

Altul pe care autosuficienţa îl dă afară din piele... A fost ministru al economiei şi comerţului (numit in 2006)! In prezent urmând să fie cercetat într-un dosar penal legat de dosarul Romgaz, suspectat de constituirea unui grup infracţional organizat şi de complicitate la delapidare.

De ce nu s-a legat, de exemplu, de chiriile şi tarifele preferenţiale din Portul Constanţa, obiectiv strategic. De acolo se pierd, anual, milioane de euro. Deputaţii au cercetat situaţia şi cine ştie ce au constatat pentru că, in noiembrie 2016, a fost votată o lege care menţine încă un deceniu chiriile subevaluate de zece ori (riseproject.ro)

Ceva mai târziu - după reacţia oamenilor - revine să explice ce a vrut să zică. Mai bine se abţinea, că ne face şi înapoiaţi, prin ultima remarcă, el, omul mileniul trei:

Am făcut o evaluare a comentariilor la postarea anterioară, postare în care ridicam o problemă reală a economiei românești, anume că o parte importantă a acestei economii e în afara relațiilor de piață. Consecințele sunt vizibile pentru o țară de la începutul secolului XXI: ponderea muncii salariate în mediul rural e scăzută, veniturile curente ale comunelor sunt mici, ponderea veniturilor bugetare în PIB e redusă, între sat și oraș între sat și oraș sunt mari decalaje. Am dat exemplul ouălor nu ca să impozitez cotețele (eu, cât am fost ministru, am redus impozite, nu am crescut sau nu am inventat niciodată un impozit sau o taxă) ci ca să fiu mai bine înțeles. Cred, însă, că am fost prea... abstract. Reacțiile pe care le-am primit arată că și la nivelul mentalităților mai avem mult autoconsum.

Desigur, pentru că ponderea muncii salariate in mediul rural e scăzută e mai bine pentru oamenii care n-au venituri sau au venituri mici şi foarte mici să cumpere şi ouă şi săpun şi tricotaje…

Oamenii aceştia există pe bune? Ei gândesc înainte de a da pe gură/tastatură? Oamenii aceştia conduc destinele unei naţiuni? Şi ne mirăm că ne merge rău! 

Politician cu metafore

Un politician va face tot ce-i necesar pentru a-şi păstra funcţia – va deveni chiar patriot (William Randolph).

Cu toate că mulţi politicienii români nici măcar nu mimează patriotismul ei îşi păstrează, totuşi, funcţiile – ba mai sunt şi realeşi.

Daniel Barbu e unul dintre foştii miniştri ai culturii; cultură de perle, probabil.

Vineri, 23 septembrie, acest membru ALDE (e un partid, nu alde ăla din deal, cu sensul de “specimen de felul… de tagma, oameni ca…”, aşa cum scrie in DEX), e lăsat să vorbească aleşilor locali din partidul mai sus menţionat. Probabil îşi imagina că… îi încurajează?! Ce găseşte de cuviinţă să le spună:

V-aţi ales o meserie grea. Este cea mai grea dintre meserii. Uneori este mai grea decât meseriile pe care le considerăm foarte periculoase, cum este cea de miner. (...) Meseria de politician este grea şi foarte puţină lume ştie de fapt ce faceţi cu adevărat în fiecare zi a săptămânii, adesea şi sâmbetele şi duminicile. Este o meserie grea, în zilele noastre, pentru că este o meserie riscantă. Este mai riscantă decât misiunea unui soldat în Afganistan.

Evident că reacţiile nu au întârziat să apară. Şi tipul e tras de mânecă să-şi ceară scuze.

Sâmbătă e contactat de cineva de la Mediafax şi întrebat dacă nu consideră necesar să-şi ceară scuze. Răspunsul lui e clar:

Am spus că e la fel de riscantă. De ce să-mi pară rău? Nu înţeleg. E o meserie grea şi riscantă peste tot în lume. Papa Francisc a spus ieri (vineri - n.r.mediafax) că ştirile pe surse sunt o formă de terorism. Deci gândiţi-vă că politicienii, în general, sunt judecaţi după ştiri pe surse. Deci este o meserie riscantă.

Aş zice că declaraţiile lui nu au ajuns la cunoştinţa publicului “pe surse” şi ar trebui să conducă la pierderea reputaţiei. Politicienii din statele unde cetăţenii au dreptul să poarte arme n-ar fi atât de josnici şi să facă o astfel de metaforă. Acolo ar fi izolaţi social şi mult timp n-ar mai avea tupeu să-şi scoată capul în public cei care ar face declaraţii ca cele care sunt la ordinea zilei pe scena politicii româneşti (un fel de a spune, că numai politică nu-i ce se întâmplă aici).

Un veteran i-a dat replica:

Am participant la 3 misiuni în Afganistan domnule Daniel Barbu. Ştiţi ce se afla în acele cufere metalice care s-au întors din Afganistan? Nu sunt şpăgi sau comisioane care circulă în cercurile dumneavoastră, sunt trupuri de militari care au plecat în Afganistan pe o diurna egala cu 40% din diurna unui politician. Ochelarii dumneavoastră ar merita să fie striviţi de bocancul plin de praf al unui soldat. (preferabil să-i aveţi pe nas), a scris pe FB un fost ofiţer MApN. (sursa mediafax)

 În final, se scuză, după ce află de rănirea soldaţilor din Afganistan, duminică:

Evident că era o metaforă, puteam să spun un teatru de război. Am spus Afganistan, un soldat, n-am spus un soldat român, sunt şi talibani acolo, sunt soldaţi în multe uniforme... Era o simplă comparaţie pentru a arăta că există riscul de a-ţi pierde reputaţia. Eu insumi am fost agresat violent de o hoardă de aşa-zişi manifestanţi. Eu personal mi-am riscat viaţa, în Bucureşti, în anul 2013 fără ca cineva să sancţioneze agresiunea la care am fost supus. Asta este calitatea vieţii publice româneşti. Regret dacă am lezat sensibilitatea cuiva, n-am vrut să ofensez pe nimeni. Dimpotrivă, am vrut să îmbărbătez nişte aleşi locali 

şi insistă in ideea lui:

Evident că politicienii nu-şi riscă viața. N-am vrut să lezez sensibilitatea cuiva, am vrut să atrag atenţia asupra unei probleme şi, ca să spun aşa, s-a vădit că am avut dreptate. Valul de violenţă verbală şi de atitudine, de ameninţări fizice care mi-au fost adresate confirmă faptul că e riscant să fii politician.

Şi mai declară că reacţiile soldaţilor i se par inacceptabile pentru o societate civilizată, raportate la o simplă metaforă.

Individul acesta pune semnul egal între a-ţi pierde reputaţia şi a-ţi pierde viaţa! Degeaba o dă apoi la-ntors. Partea rea e că-i ţine figura – şi lui şi celorlalţi ca el.

Cine votează cu aceştia, cu partidele din care ei fac parte? Să nu-şi imagineze cineva că există vreun partid mare (ca număr de membri) in RO care să nu aiba astfel de “tipologii”… Sunt atât de mulţi cei care vorbesc in… “hiperbole" încât mă întreb: eu cu cine să votez? Poate aflu răspunsul, prin eliminare… La ora actuală am in minte numai partide formate din câţiva oameni (care ar putea fi exact ca cei cunoscuţi dar care n-au avut ocazia să arate cine sunt, deci nu mă pot pronunţa)… dar aceste partide n-au şanse de a ajunge partide parlamentare pentru că legea electorală favorizează in continuare nu independenţii şi partidele mici, ci partidele mamut in care se adună cetăţeni care n-au convingeri politice – de-ar avea unele convingeri politice solide n-ar migra dintr-un partid in altul ca pescarii după bancurile de peşti.

Politica nu mă interesează

Omenirea e facuta din trei tipuri de oameni: cei neinfluentabili, cei influentabili si cei care influenteaza – spunea Benjamin Franklin.

**

Cei mai multi politicieni par a fi monumente de dorinte neimplinite la timpul potrivit; odata ajunsi in fotolii de politician incep sa-si indeplineasca dorintele, incep sa faca exces de putere.

Politica nu ma intereseaza, spun cei mai multi cetateni. E gresit – si din aceasta cauza s-a ajuns unde s-a ajuns la nivel mondial. Ma numar intre cei pe care politica nu i-a interesat. Sau… poate ca am inceput sa ma interesez de politica inca din clasa a doua si am continuat, intr-un fel sau altul până azi… la nivel de observator si implicat direct numai prin vot, prin participarea la diverse sedinte la nivel local si / sau prin proteste.

Daca inainte vreme schimbarea era aproape imposibila, acum pare la fel dar, din alte cauze. Atunci, oamenilor le era frica nebuna de inchisorile securitatii, de modul in care “interogau” – gradul 3 de ancheta = bataie. I-am inteles. Acum, oamenii par mai mult indiferenti decat speriati – fiecare urmareste prosperitatea de moment. De fapt, unii se si tem; se tem ca ar putea ramane fara loc de munca daca isi revendica drepturi conferite prin lege; se tem ca nu-si vor rezolva problemele daca nu dau spaga unor functionari publici; se tem ca le mor cu zile cei dragi, prin spitale, daca nu dau spaga – si din aceleasi motive se tem sa reclame orice nereguli…

Poate n-ar fi acest haos daca cei ajunsi sa conduca natiunile n-ar fi dintre cei hrapareti si oameni de paie… multi dintre ei alegand sa se implice in politica pentru a se imbogati cu orice pret (mai ales in România si alte ţări unde saracia e accentuata).

“Nomenclaturistii” de ieri au azi urmasii / ucenicii in functii politice inalte. Cei de azi au invatat de la cei de ieri: ii cauta pe cei nu foarte isteti si le ofera avantaje in schimbul servitutii. Cum altfel ar putea ajunge in functii politice de raspundere (unde iau hotarari in numele cetatenilor) indivizi precum cel care propunea o lege pentru a fi taiate corzile vocale ale cainilor care latra prea mult si deranjeaza vecinii (un consilier local din Medias, Ioan Ciulea)? Cum altfel pot ajunge in Parlament oameni care ajunsi la putere le spun adeversarilor: Ciocu’ mic, acum noi suntem la putere!? (prin aceasta expresie s-a facut cunoscuta deputata Anca Constantinescu). Sau cum ajunge senatoare o femeie care exceleaza in a jigni protestatari, in a veni cu pretentii de tupeist [intre alte (si) decontarea deplasarilor cu taxiul pentru parlamentari] – Cristiana Anghel. Cine face greva foamei nu se califica, neaparat pentru a fi membru in Parlament – e nevoie macar de bun simt. Ieri, minstrul comunicatiilor (nici macar al invatamantului!), Marius Bostan, zicea ca vrea sa nu mai fie invatamantul gratuit si parintii sa simta ca nu e gratis si sa se implice! Il citez: Eu vad parintii la scoala. Eu sunt parinte. Jumatate dintre ei nu se intereseaza, nu cer calitate profesorului. Profesorii au salarii mici. Nici in partea cealalta nu se cere calitate. […] Daca fiecare parinte ar plati 100 de lei pe luna, nu mult, ceva simbolic, dar sa simta ca nu e gratis...

Perla perlelor: Omenirea se afla in plin cutremur cosmogonic, zicea Sorin Paler (Brasov), candva candidat pentru un loc de europarlamentar. Domnul Paler incearca sa detalieze razboiul cosmogonic: Cutremurul cosmogonic care este un concept filozofic si reprezinta comuniunea dintre univers si fiinta umana in devenirea ei prin asimilarea de mituri religioase sau de alta natura si contopirea dintre om si mediul in care s-a format respectiv, in cazul României: de munte, codrul, animalele care populau codrul.

S-ar lungi si mai mult textul daca insir aici toate dovezile de nesimtire, tupeu, prostie, incultura etc. dovedite de o multime de politicieni, dar fiecare votant ar trebui sa reţina aceste derapaje si sa nu mai voteze pentru indivizii respectivi.

Nu degeaba se spune: da-i omului puterea si vezi ce face cu ea; atunci vei vedea ce fel de om este. Ar trebui sa recunoastem semnele si sa nu mai dam puterea oricui.

Ipocrizia caracterizeaza clasa politica din România. Sunt si oameni de buna credinta printre politicieni, dar n-au loc de intors, nu sunt lasati sa isi indeplineasca promisiunile electorale daca acestea nu coincid cu cele ale grupului care i-a sustinut sa ajunga in functii.

România are o societate democratica dar nu si un guvern si un parlament democratic; nu are politicieni care inteleg principiile democratiei iar cei mai multi dintre cei care le inteleg nu sunt interesati sa le aplice pentru ca nu le sunt utile in atingerea scopurilor urmarite, scopuri care nu par a fi si cele ale cetateanului. Exemplu: pensiile speciale pentru parlamentari. Acest tip de pensie dezechilibreaza si mai rău sistemul de pensii pentru ca are un regim non-contributiv (cetatenii cotizeaza pentru acestea), deci nu exista resursa bugetara suficienta cel puţin la acest moment (ceea ce, practic, e interzis prin Constitutie - art. 138 pct 5: Nicio cheltuiala bugetara nu poate fi aprobata fara stabilirea sursei de finantare). Ce fac unii inseamna multe pensii de platit si sume prea mici adunate de la cei care cotizeaza. Cum vor gasi resurse? Ii vor obliga pe cei fara venituri sa plateasca si contributia pentru pensie, asa cum sunt obligati sa o plateasca pe cea pentru sanatate?

In caz de un eventual colaps al sistemului de pensii ghiciti cine vor fi cei care risca sa ramana fara bani?

Credeti ca salariul minim pe economie creste pentru a-i fi mai bine salariatului? Creste pentru a fi adunate sume mai mari la buget, fara a se lua in calcul ca multi intreprinzatori vor ajunge sa sa inscrie pe listele de someri cativa angajati... si cresc preturile pentru a putea acoperi plafonul de salarii. Cum creste salariul cum cresc si preturile (sau invers, dar cu ceva intarziere). Dreptul la munca exista mai mult in teorie.

Cand politicienii iau hotarari care sunt in detrimentul majoritatii poate ca ar trebui sa ne intereseze mai mult politica; daca nu, sa nu ne miram cum taxele si impozitele, contributiile de toate felurile etc. cresc peste noapte si sa nu ne miram cum scad ajutoarele de orice fel menite cetatenilor aflati in dificultate, pentru a fi gasite resursele financiare necesare sustinerii materiale unei gaşti de indivizi care nici nu se deranjeaza sa se prezinte la “locul de munca”.

Din perlele de intelepciune ale politicienilor

Legea electorala din România permite candidatura pentru functii politice incepand de la varste destul de “fragede” si fara a pretinde candidatilor macar o diploma de bacalaureat. E foarte clar: nu varsta si nu diploma confera intelepciune si inteligenta dar ar fi un minim care sa garanteze cetatenilor ca persoana care le va conduce destinele stie cu ce se mananca viata, stie care sunt nevoile cetatenilor si altele asemenea. Un cetatean care si-a obtinut diploma de bacalaureat la varsta de 18 ani arata, macar, ca a fost capabil sa promoveze acest examen de capacitate. E la fel de clar: sunt tineri foarte inteligenti care nu s-au deranjat sa invete pentru acest examen la timp, dar ei nu au candidat pentru functii politice si, oricum, si-ar fi putut dovedi valoarea, ar fi dovedit ca pot duce ceva pana la capat, chiar daca diploma nu garanteaza si inteligenta sau reusita in politica.

sursa

Dintre politicienii români producatori de perle am ales doar cativa…

Domnul Marian Vanghelie e super cunoscut pentru perlele pe care le produce. Zice el: De cele mai multe ori, cei mai buni lideri sunt aia care cand deschideau frigiderul nu aveau nimic in frigider.

Theodor Paleologul, fost ministru al culturii: Asa cum scrie in DEX, cuvantul “coleg” este neutru, nu este de fel feminin. Sau: Motivul pentru care am intrat in politica e mânia, dar nu aia a lui Ahile din Iliada.

Europarlamentarul Monica Macovei: M-am gandit ca, in multe feluri, eu seman cu Nelson Mandela.

Gabriel Oprea, pe vremea cand era vicepremier: Avem, in momentul de faţă, un numar de aproximativ doua victime care au fost inecate.

Traian Basescu, fost presedinte si fost multe altele, afirma cu tarie despre el: Eu nu sunt nici intelectual, nici altceva.

Ioana Petrescu, fosta ministru la finante, numita de dl Ponta pe criterii numai de el stiute: E imbucurator ca oamenii mananca pâine si foarte multi oameni saraci consuma acest aliment.

Victor Ponta, in iunie 2014, pe vremea cand era prim-ministru, viziteaza tabara militarilor români din Kandahar, Afganistan, unde incepusera procedurile de retragere a trupelor românesti. In timpul vizitei s-a dat alarma de atac cu racheta si oficialii au fost pitiţi in buncar, dar nu s-a amintit de eventuale explozii in zona. Zice Ponta, dupa vizita: Daca i-am convins si pe talibani sa traga cu racheta si pe americani sa traga alarma inseamna ca sunt foarte bun.

In februarie 2016, Ioan Ciulea, consilier local din Medias, vine cu o perla de data aceasta penala, pentru ca instiga la savarsirea unei infractiuni (procurorii s-au autosesizat la acea data). El sugereaza modificarea unei hotarari a consiliului local privind normele si regimul contraventilor privind cresterea, detinerea si protectia animalelor in municipiul Medias astfel: obligarea detinatorilor persoane fizice si juridice de caini care tulbura linistea publica a locatarilor  la casa prin latratul continu prin intensitate mare, acest lucru sa se faca cu acordul vecinilor in scris si totodata sa-si opereze animalul la corzile vocale sau dupa caz instrainarea animalului. Individul cere devocalizarea animalului. Devocalizare inseamna ca veterinarul va sectiona corzile vocale total sau partial, operatiune interzisa prin legea din 2004 alaturi de codotomie, cuparea urechilor, ablatia ghearelor si a dintilor – operatiuni care sunt permise daca sunt necesare din motive medicale. Potrivit legii interventiile chirurgicale destinate modificarii aspectului unui animal de companie sau altor scopuri sunt interzise. Sectionarea corzilor vocale se face partial sau total, intervenindu-se printr-o incizie in laringe sau prin gura; rezultatul poate fi o “simpla” amutire si poate ajunge sa pericliteze animalului capacitatea de inghitire si respiratie, punandu-i viata in pericol.

Credeti ca numai in RO sunt exemple de intelepciune ambulanta? Cel mai recent exemplu de care am dat:

Consilierul Ciulea e pui pe langa Pete Nielson, un republican din statul Idaho, SUA, care zice, intr-o discutie privind avortul: “Daca femeia ramane insarcinata in urma violului inseamna ca i-a placut.” Constata asta in urma “logicii”; pe scurt: femeia, de regula, nu ramane gravida in urma violului din cauza traumei, deci daca ramane gravida inseamna ca i-a placut macar intr-o foarte mica masura. El isi exprima dubiile cu privire la posibilitatea medicala a sarcinii in urma violului iar daca femeia ramane gravida ar trebui sa pastreze copilul, se deduce. E interesant de citit “firul logic” al individului, deductia lui cum ca biologia si Mama Natura nu sunt… stupide, si comparatia sarcinilor in urma violului cu bolnavii de cancer. (http://politicalo.com/idaho-state-rep-if-women-get-pregnant-after-rape-that-means-they-must-have-enjoyed-it/  in febr 2021 site-ul nu mai poate fi accesat)

Cand destinele popoarelor sunt conduse de astfel de specimene se mai mira cineva de ceva?

M-am saturat de cei travestiti in politicieni

Constitutia, in anumite conditii, permite oricarui cetatean român sa aleaga si sa fie ales:

Art. 37 - Dreptul de a fi ales: (1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).

(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României.

sursa

Daca impotriva celor care aleg nu am prea multe de comentat am ceva de comentat atunci cand e vorba despre oamenii dintre care trebuie sa alegem nu pentru ca vrem sa alegem dintre ei, ci pentru ca trebuie sa o facem pentru ca ei ne sunt propusi. De ce sunt propusi?! Poate pentru ca au bani si sustin partidul care-i propulseaza? Poate pentru ca sunt oameni de paie?! Poate pentru ca sunt saraci - la propriu si la figurat - dar lacomi si obedienti? N-am idee… Cert este ca ceva ar trebui sa se schimbe in privinta celor dintre care trebuie sa alegem. Sa aiba macar bacalaureatul, nu sa-l obtina la varsta de 36 de ani dupa ce au obtinut diverse functii politice, si sa “urmeze” mai apoi cursurile a cate doua facultati, facand cate doi ani in unul (pentru ca e posibil si permis) si obtinand diplome de licenta si apoi de master in numai cativa ani cand ei nu au fost capabili sa obtina o diploma de bacalureat in anii cand prea multe - in afara de a invata - nu aveau de facut.

Desigur, exista multi oameni isteti care nu au obtinut o diploma de bacalaureat pentru ca nu pot invata pe de rost cantitati enorme de informatii, dar acestia vorbesc corect limba romana, ba mai stiu, corect, si macar cate o limba straina si nu vor spune in loc de “ejectat” “ejaculat”, nici “branconier” in loc de braconier. Ghinionul lor si, poate, al nostru, al celorlalti, dar fara (macar) diploma de bacalaureat n-ar mai trebui sa fie permise candidaturile.

Unii, ajungand la inchisoare, au scris carti… stiintifice, desi in realitate nu au dovedit ca au citit macar o carte cu poze. I-a lovit pe toti inspiratia, desigur. Inspiratie au multi alti cetateni români care publica pe rupte fel si fel de truisme, compilatii de prin diverse carti si/sau bloguri, traduceri de pe blogurile straine si românii care citesc doar cartile acestor scribareti dau pe spate, neputand recunoaste plagiatul si gratuland pe toti cei care critica o astfel de “opera” ca fiind invidiosi pe succesul “scriitorului”, dar cu acestia este alta poveste (legatura externa).

Cetatenii care vor sa fie alesi in functii politice ar trebui sa-si publice curriculum vitae si declaratia de avere inainte de a se inscrie pe liste sau imediat dupa ce s-au inscris, pentru a sti si noi cui oferim votul. Cei care se inscriu pentru anumite posturi sau functii trebuie sa aiba hartiile necesare pentru a fi eligibili inainte de a se inscrie sa candideze, nu sa le obtina in timp ce exercita o functie sau ocupa un post.

Poate ca de s-ar schimba legea electorala si nu s-ar mai permite candidaturara tuturor incultilor s-ar schimba ceva in bine si pe aici. Problema nu e ca unii n-au idee de limba româna, problema este ca acesti oameni - mai ales cei foarte tineri - nu stiu cum sa conduca o natiune. Ce poate face un copil in varsta de 23 de ani care ocupa un post de deputat? Nu e vorba ca ar fi prost, ci doar nepregatit pentru a raspunde de destinele unei natii. Desigur ca exista exceptii si un copil in varsta de 23 de ani ar putea da lectii unora care au trecut prin viata degeaba si au ajuns la varsta de 60 de ani sau mai mult, dar acestia nu prea aleg sa candideze la astfel de varste pentru ca au nevoie de mai mult timp pentru a-si contura cariera profesionala, pentru a se hotari ce doresc sa faca in viata pentru ei si pentru altii.

Unii ar spune ca ar insemna ingradirea unor drepturi ale cetateanului: dreptul de a fi ales. Nu e adevarat. Dreptul de a fi ales ramane, doar ca se schimba conditiile de eligibilitate. Poate ca ar fi si mai putini politicieni acuzati ulterior de plagierea lucrarilor de licenta, dar mai ales a lucrarilor de doctorat. E penibil sa vezi un agramat cu diploma de doctor. Adica… cine crede ca si-a luat pe bune diplomele? Nu si-ar fi obtinut nici diploma de bacalaureat, pentru ca nu ar fi putut promova la limba si literatura româna.

Nu avem nevoie nici de indivizi care au impresia ca sunt diferiti de “cetatenii simpli” si au nevoi mai mari si nici de cei care nu stiu care sunt statele membre U.E. sau care sunt puterile in stat. Poate ca la intalnirile cetatenilor cu cei care vor sa fie alesi ar trebui sa li se adreseze intrebari tehnice, de genul “care sunt atributiile presedintelui?” “care este rolul parlamentului, cate camere are si care sunt acestea?” Iar daca vin cu promisiuni sforaitoare ar trebui intrebati cum cred ei ca vor reusi sa-si indeplineasca promisiunea avand in vedere o opozitie politica puternica.

Si ar trebui sa se interzica “migratia” de la un partid la altul. E de inteles ca exista situatii in care cineva nu se mai simte compatibil cu gruparea pe care a ales-o, dar daca renunta sa aiba dreptul de a se inregimenta in alta grupare abia in urmatorul ciclu electoral.

Din intelepciunea unor politicieini:

Daniel Funeriu, fost ministru la Educatie, fara diplome echivalate in RO, asa cum orice alt cetatean e obligat sa faca daca doreste sa-i fie luate in considerare studiile din strainatate: Aşa cum scrie în DEX, cuvântul “coleg” este neutru, nu este de fel feminin.

Theodor Paleologu, fost ministru la Cultura: Motivul pentru care am intrat în politică e mânia, dar nu aia a lui Ahile din Iliada.

Marian Vanghelie: De cele mai multe ori, cei mai buni lideri sunt ăia care când deschideau frigiderul nu aveau nimic în frigider. As zice ca ar fi bine daca am reusi sa ne ferim, deocamdata, de acest gen de “lideri” - nu de alta, dar cei mai multi au dovedit ca ajunsi in functii vor sa-si umple frigiderul astfel incat sa le ajunga o mie de ani, desi nu reusesc sa formuleze corect o propozitie formata din subiect si predicat. Dupa spusele fiicei unui fost presedinte ales unii stiu sa formuleze fraze - dar chiar si asa, nu se dovedesc mai inteligenti decat altii.

Monica Macovei, fosta ministra la Justitie si multe altele mai apoi, acum europarlamentar: M-am gândit că, în multe feluri, eu semăn cu Nelson Mandela.

Ioana Petrescu, fosta ministra la Finante (o tanara speranta): E îmbucurător că oamenii mănâncă pâine şi foarte mulţi oameni săraci consumă acest aliment.

Gabriel Oprea, fost vicepremier si multe altele: Avem, în momentul de faţă, un număr de aproximativ două victime care au fost înecate.

Victor Ponta, fost prim-ministru si fost doctor in ceva, dupa o vizita in Afganistan: Dacă i-am convins si pe talibani să tragă cu racheta si pe americani să tragă alarma înseamnă că sunt foarte bun. 

De acord cu fostul presedinte de pana in 2014, dar ar trebui sa-si extinda afirmatia si la foarte multi dintre ceilalti politicieni: Eu nu sunt nici intelectual, nici altceva.

Nu stiu cum e in cazul altor cetateni, dar eu m-am saturat de indivizi travestiti in politicieni, fomisti care vor sa fie alesi numai pentru a se imbogati peste noapte din banii publici, prin ordonante de urgenta date in folos propriu si sub scutul imunitatii parlamentare.
Pe scurt: m-am saturat de parveniti si politruci.

Caragiale mereu actual

Aprecieri critice

C.Dobrogeanu-Gherea, Studii critice, 1956, E.S.P.L.A.

[…]

"In Scrisoarea pierduta, Cetateanul turmentat si Pristanda fac posibila toata tragi-comendia politica pe care o joaca Trahanache, Dandanache, Catavencu. Cetateanul turmentat, persoana simbolica, dupa cum am zis, prin ignoranta lui, prin lipsa de simt politic; Pristanda prin faptul ca e instrumentul acestui politicianism, si e instrument pentru ca are noua copii… unsprezece suflete…"

Asa e continutul, asa e satira politico-sociala din Scrisoarea pierduta. E oare adevarata aceasta satira, e oare viata noastra asa de pacatoasa, nu e oare o exageratie mare aici? Desigur ca toata viata noastra politico-sociala nu e asa cum ne e zugravita in Scrisoarea pierduta; desigur ca avem si oameni cinstiti, si alegatori cari nu sunt nici ignoranti, nici betivi, alminterelea ar trebui sa desperam de soarta si viitorul tarei… Dar toate acestea nu dau nici un cuvant in contra satirei lui Caragiale; pentru ca el nu ne-a zugravit toata viata, ci o parte a vietei, o parte caraghioasa si urita. Si ca astfel de viata, astfel de anomalii exista, ba unele cari intrec pe cele din Scrisoarea pierduta, cine ar indrazni sa nege? Si o data aceste anomalii existind, cine oare ar putea sa nege dreptul lui Caragiale, de a le ridiculiza, de a le biciui, de a le expune la risul si dispretul public? Ba nu numai ca are dreptul, ci are chiar mare merit, un merit imens ca a facut asa; si nu numai merit de artist; ci si merit cetatenesc, merit de a-si fi facut datoria.”
***

Cata “materie prima” ar fi avut Caragiale la dispozitie de ar fi fost martor la intamplarile din zilele pe care le traim.

Sa mai zica cineva ca oamenii se schimba! Sau ca se schimba moravurile… Moravurile nu se schimba, doar ca unele au fost legiferate, in sensul de a fi clar pentru toata lumea ca nu mai sunt… prohibite.

Cred ca s-a spus despre Ion Luca Caragiale tot ce se poate spune si nu am talent pentru a reda - mai frumos sau mai spumos - impresia pe care a lasat-o si asupra mea prin scrierile sale.

Azi - poate coincidenta, poate nu - mi-am amintit de ce nu ma mai uit la TV de ceva timp.

Pentru ca nu am avut de ales - asa a fost conjunctura - urmaream unele stiri - la un post TV cu acoperire nationala - transmisii de prin tara. Un baiat zicea de zor, fara promter si folosind cat mai putine vocale, despre suta de ani trecuta de la moartea lui Caragiale. Si zicea ceva de genul: “Desi au trecut o suta de ani vremurile sunt aceleasi ca atunci dar vremea a trecut peste vremuri” Ce-o fi vrut sa zica stie numai el - si poate afla seful lui. “Si pentru ca nu avem voie sa discutam despre alegeri - zice acelasi tanar - ne putem referi la operele lui Caragiale si sa avem si noi dilema cetateanului turmentat: Eu cu cine votez?

O domnisoara intreba o doamna care astepta, in Soare, sa-i vina randul la urcarea pe vaporasul care o plimba gratis azi: E aglomeratie mare, nu, la plimbatul cu vaporasul pe Herastru? A evidentia evidenta mi se pare la fel de pretioasa exprimare precum si intrebarea: V-ati speriat? Adresata persoanelor supravietuitoare ale unui accident de circulatie (sau de alta natura) sau intrebarea: Ce ati simtit? adresata unei persoane al carei copil tocmai a fost gasit inecat.

Uneori ma intreb - retoric, altfel cum? - cine le-o da microfonul acestor oameni?

Din alta zi, acelasi post de stiri, dar alte personaje

Din ciclul: Cand prostia-i la putere trebuie sa te-ngrozesti, nene!

Din perlele unui primar:

- Nu, doamna - se adreseaza jurnalistei - este o minciuna frustrata!

*

- Nu e cumnatul meu! Nu exista legatura intre mine si el - se apara acelasi primar, acuzat ca ar fi facilitat concesionarea unui teren catre o ruda a sa. Da, e adevarat: are un copil cu sora mea.