Amenzi rutiere si fractura logica

Între multele soluții pentru a diminua deficitul bugetar, unii au apelat la bazaconii. Azi, despre amenda la încălcarea dispozițiilor din codul rutier și neplata amenzii.

Cel care a încălcat o regulă de circulație și este amendat, și nu-și plătește amenda în 90 de zile va suporta măsura suspendării permisului de conducere până achită amenda. Uau! Cap au; minte la ce le mai trebuie?

Să presupunem - prin absurd! - că o astfel de idioțenie ar putea deveni literă de lege... Pietonul care e amendat pentru că a încălcat o regulă din codul rutier și nu-și plătește amenda se alege cu... certificatul de naștere suspendat până la achitarea amenzii?

Apoi: ăștia chiar nu vor deloc să mai muncească? Există proceduri prin care poate fi cineva "executat silit" pentru neplata amenzilor.

Mai apoi: nu ne-au spus câte... miliarde de euro (ar vrea ei) se adună la buget din amenzile neplătite pentru contravenții (și unele infracțiuni) din codul rutier. În mod cert, n-au calculat - le iese cât nu merită efortul modificării legislației. În plus, o astfel e lege e cert neconstituțională.

Și mai apoi: ei dau din gură despre "echitate"... Cei care plătesc să nu mai pară proști față de cei care nu plătesc (zic politicienii, cu alte cuvinte, sperând să ne instige unii împotriva altora). Mi-ar plăcea ca funcționarii să-și îndeplinească atribuțiile, dar nu prin legi absurde. Oricum, nu se acoperă deficitul din astfel de colectări, și nici nu se îndestulează bugetul...

Și și și mai apoi: politicianule, înainte de a te lua de mine că nu plătesc câteva sute de lei, de ce nu te iei de ăia care datorează statului milioane de euro? Doar întreb.

Poate doar mi se pare, dar... parcă prea mulți suferă de fractură logică.

Editare ulterioară:

Se propune ca restituirea permisului de conducere să fie restituit sub condiția dovedirii achitării tuturor debitelor pe care le are posesorul permisului in cauză. Așa cum sună propunerea mă pot gândi și la alte datorii pe care le are cetățeanul, și care nu au legătură cu permisul de conducere, codul rutier. Poate și debitele restante către băncile comerciale ar trebui achitate pentru a reprimi permisul?! La cum se exprimă unii orice e posibil.

Ambulanța și pietonii

Despre comportamentul pietonilor care traversează străzi s-a scris și se va mai scrie. Unii sunt total neatenți, alții se dau rotunzi și se mișcă agale pe trecerile de pietoni; unii aleargă cȃnd traversează, fără a se asigura că șoferii le ȋnțeleg intenția de a traversa, alții ȋși citesc mesajele primite de pe diverse site-uri de socializare, de la oameni pe care, probabil, nu i-au văzut in viața lor, dar le așteaptă mesajele ca și cum ar fi răspunsul la cine știe ce solicitare importantă…

Pe scurt: pietonii nu prea sunt educați cȃnd e vorba de a traversa, cȃnd e vorba de a lăsa libere pistele pentru bicicliști (măcar acolo unde este posibil, pentru că sunt piste pentru bicicliști și pe trotuare atȃt de ȋnguste ȋncȃt abia are loc o persoană cu multe sacoșe).

Pietonii se bazează mult pe culoarea verde a semaforului, atunci cȃnd trecerile sunt semnalizate astfel, și nu se gȃndesc să se asigure, totuși, la traversare, pentru că sunt și șoferi foarte grăbiți să treacă pȃnă se face roșu semaforul care-i ghidează pe ei (le este interzis să treacă pe culoarea galbenă a semaforului dacă nu sunt “prinși” in intersecție, de exemplu, dar – vorba aceea: interzis e și vorbitul la telefon in timpul conducerii autovehiculului și sunt o mulțime care nu doar că vorbesc la telefon ci ȋși țin aparatul ȋntre cap și umăr pentru a avea amȃndouă mȃinile pe volan!).

Pietonii sunt obligați să acorde prioritate de trecere ambulanțelor care circulă cu girofarul și / sau alarma pornite, chiar dacă au verde pentru a trece strada! Chiar numai moral, și tot sunt obligați să acorde prioritate de trecere ambulanței aflate in misiune.

Mă minunez cȃt de inconștienți – și fără suflet, aș zice – sunt cei care privesc ambulanța aflată la cȃțiva metri de trecerea pentru pietoni, văd mașinile ȋncercȃnd să elibereze calea, dar ei pornesc ca turma in traversare cănd semaforul pentru ei se face verde – și nici nu se grăbesc! E dreptul lor; nu?! Oare nu le trece prin minte că viața are prioritate și ei n-ar muri dacă ar aștepta pe trotuar trecerea ambulanței?! Riscă să fie accidentați dacă se angajează in traversare cȃnd ambulanța urlă lȃngă ei, gonind cu viteză pentru a salva un om.

Am văzut de atȃtea ori astfel de scene ȋncȃt vinerea trecută nu m-am mai abținut și am “strigat” la ei să nu traverseze pȃnă nu trece ambulanța. Or fi zis că-s sărită de pe fix, dar nu-mi pasă. Important este că au așteptat.

Poate că, ȋntr-o zi, vor ȋnvăța și pietonii să fie civilizați – sau măcar să acorde o șansă in plus celor care au nevoie de ambulanță in regim de urgență.

Grija edililor pentru cetăţeni

Acum vreo lună, pe un post tv local, am auzit o informaţie data de purtătorul de vorbe al primăriei: pe bulevardul 15 Noiembrie, între clădirea tribunalului şi unul dintre sediile ANAF au pictat o trecere de pietoni pentru a asigura traversarea cetăţenilor care au nevoie să plătească taxe de timbru şi altele cerute pe la instanţele de judecată. Au grijă ca cetăţenii, să traverseze in siguranţă. La cateva sute de metri e o intersecţie semaforizata şi mult mai aproape e un pasaj subteran, dar oamenii scurtau drumul pritr-un parculet neamenajat. Si acum, trecere pentru pietoni! De ani şi ani de zile traversau oamenii ilegal pe acolo şi, in sfârşit, edilii s-au gândit la ei. Mi-am zis in gând: in sfârşit, o chestie deşteaptă pentru cetăţeni.

Zilele trecute ajung in zonă, pe jos, şi lângă noua trecere pentru pietoni, in locul părculeţului neamenajat cândva, se întinde o maaaare parcare. Pe gard scrie: “Parcare privată a…” (numele unei companii care-şi are sediul fix peste drum de parcare). Ahaaaa! Asta era, de fapt, grija edililor pentru cetăţeni: angajaţii companiei să nu facă un ditamai ocolul prin pasaj. Cele mai multe sunt maşini de serviciu, e drept, şi înainte vreme ocupau străduţa unde se află sediul.

Acum, să nu fiu cârcotaşă (până la capăt): n-au pictat ei acolo trecerea de pietoni pentru binele cetăţenilor dar e utilă şi acestora.

De ce am scris aceste rânduri? Mă deranjează ipocrizia, mai ales când vine de la autorităţi. Auzind ştirea şi nevâzând care-i treaba in teren chiar m-am gândit că le-a păsat de cetăţenii care de ani de zile treceau ilegal alergând ca iepuraşii de câmp. Nu i-a durut de cetăţenii care au treabă sau locuiesc in zonă, dar cu ocazia aceasta primarul şi ai lui speră să mai câştige ceva capital electoral.

Butonul roşu şi unda verde

De câţiva ani au început să apară şi in România semoaferele cu buton pentru pietoni.

Sistemele de semaforizare a trecerilor de pietoni cu buton sau temporizare le consider foarte utile, pentru că se evită multe accidente sau aglomerări in zonele intens circulate şi unde un semafor obişnuit ar încurca mai mult decât ar ajuta. Problema – un fel de a spune – este cu unii cetăţeni care nu ştiu principiul de funcţionare şi apasă cu disperare pe buton sau se sprijină, efectiv, de el. Nu se va face verde mai repede! Aceşti oameni vor reuşi doar să distrugă butoanele.

Dupa apăsarea butonului nu se face verde imediat – culoarea verde întârzie câteva secunde, pentru a se evita eventuale accidente prin frânări bruşte sau altele de gen. Pe de altă parte, aceste semafoare funcţionează, in general, după o diagramă prestabilită şi, in unele cazuri, fie că apeşi sau ba butonul, aştepti să treaca N maşini sau aştepţi să treacă N minute. Personal, noaptea, când trec o trecere de pietoni semaforizată astfel nu apăs butonul pentru a trece “pe verde” – mi se pare aiurea să fac asta pentru ca mai apoi, eventual, un întârziat motorizat să apară şi să stea ca păcăliciul să se facă verde pentru el când pe o raza de zeci de metri nu e niciun pieton. De exemplu, dacă timp de două ore niciun pieton nu a apăsat butonul semaforul va rămâne verde pentru maşini in tot acest timp.

De unde ştii că cineva a apăsat butonul? Mesajul inscripţionat cu roşu e aprins şi clipeşte.

Aceste semafoare trebuie coordonate (sincronizate) între ele pentru ca autovehiculele să aiba “undă verde” – dacă se poate, dintr-un capăt in celălalt al oraşului, micşorându-se astfel (şi) gradul de poluare. Deocamdată, din câte am înţeles, in Braşov nu e chiar aşa, dar sistemul colectează date din trafic astfel încât să se poată adapta nevoilor şoferilor. In timp, efectul de optimizare a traficului se va observa.

Nu ştiu cum e prin alte părţi, dar in Braşov sunt cele mai multe sensuri giratorii din ţară şi in cazul unor străzi cu trei-patru benzi de circulaţie pe sens pietonii sunt in pericol de a fi loviţi de şoferii grăbiţi şi neatenţi. Pentru că in unele locuri s-au întâmplat multe accidente au fost montate, in final, semafoare cu buton. E drept că nu e tocmai convenabil pentru şoferi – mai ales că există şi giratoriile, cu regulile lor – dar şi pietonii trebuie să treacă pe undeva, in siguranţă, şi degeaba aşteapta ei bunăvoinţa şoferilor, să oprească la trecerea pentru pietoni când îi văd pe aceştia inşiraţi pe bordură aşteptând să treacă. Apoi, se mai întâmplă ca cel de pe banda de lângă bordură să oprească iar cel de pe banda a doua să treacă in viteza… peste pieton.

Trebuie să recunosc că in Braşov, cei mai mulţi şoferi opresc la trecerile pentru pietoni nesemaforizate şi aşteaptă. Cei care încalcă această regulă au, in general, maşini cu număr din alt judeţ sau cu număr străin (şi sunt aproape sigură că cei din maşinile cu număr străin sunt români); sigur, sunt şi unii braşoveni care nu opresc… ba mai şi vorbesc la telefonul mobil in timp ce fac slalom printre pietoni.

In 10 mai 2017 a fost instalat in Braşov primul sistem de semaforizare cu două componente principale: creşterea fluxului luminos din dreptul trecerii in momentul in care senzorii detectează un pieton, şi o componentă de semnalizare cu leduri, care delimitează trecerea pe ambele sensuri şi care funcţionează tot in cazul in care sunt pietoni.

Unele semafoare au şi semnale acustice, pentru ca şi nevăzătorii – sau cei care nu disting culorile - să ştie că pot trece in siguranţă.

                                     Fapt divers

Omuleţul de pe semafor, Ampelmännchen, a fost inventat de psihologul german Karl Peglau, în 1961, el dorind să fie in siguranţă şi acei oameni care nu pot distinge culorile.

Primul oraş din lume care a avut o reţea de semafoare computerizată a fost Toronto (Canada), in 1963.

In lume, se pare că primul semafor cu numărătoare inversă ar fi fost introdus la Paris (Franţa), in 1998.

Istoria semafoarelor este destul de veche, dar când a apărut in Braşov primul semafor nu ştiu.

Comemorarea victimelor accidentelor de circulatie

La initiativa RoadPeace (organizatie caritabilă din Marea Britanie, ce acorda asistenta victimelor accidentelor rutiere), prin Rezolutia privind ameliorarea sigurantei rutiere, adoptată la 26 octombrie 2005, Organizatia Natiunilor Unite a stabilit ca a treia duminica din luna noiembrie sa fie desemnata Ziua mondiala de comemorare a victimelor accidentelor de circulatie, pentru a semnala faptul ca acest fenomen a devenit ingrijorator. A treia duminica din noiembrie este 20 noiembrie in acest an.

Degeaba, insa, exista legislatie, degeaba exista o zi de comemorare a victimelor accidentelor de circulatie daca nu se vor deranja toti sa respecte legislatia, sa fie atenti cand conduc sau cand traverseaza (dupa caz). Am vazut adulti, de mână ţinând copii, alergand pe trecere cand culoarea semaforului era rosu – pe motiv ca masina e departe; am vazut adulti, de mână ţinând copii, traversand prin locuri chiar periculoase… In Franta exista o dispozitie – in codul rutier (nu cred ca au abrogat-o) – prin care se permite traversarea pietonilor cam pe oriunde, daca nu exista un loc amenajat la 50 de metri intr-o directie sau alta. In acest mod ii obliga si pe soferi sa circule cu mai multa atentie. In Ro, traversarea este permisa la coltul strazii (cand nu exista o trecere de pietoni in apropiere), in conditii de siguranta, autovehiculele avand prioritate.

Ca exemple: cand traversezi strada citind mesajele de pe telefon – chiar si prin locurile marcate special – poti deveni victima unui accident rutier. Cand conduci si vorbesti la telefonul mobil (cu sau fara handsfree) risti sa produci victime intr-un accident rutier, daca nu devii chiar tu una. Si nu mai conteaza “a cui e vina” cand ajungi imobilizat in pat sau intr-o lada, sub pamant.

Prin instituirea zile mondiale de comemorare a victimelor accidentelor rutiere se urmareste atragerea atentiei asupra faptului ca imprudenta in trafic poate pune in pericol viata, sanatatea si banii. Cu aceasta ocazie, guvernele, organizatiile nonguvernamentale si alte institutii ale statului din tările lumii sunt chemate sa promoveze atentia in trafic prin activitati care au drept scop sensibilizarea tuturor participantilor la trafic cu privire la respectarea normelor rutiere in circulatia pe drumurile publice, constientizarea impactului social si al costurilor pe care le presupun accidentele rutiere, a riscurilor la care sunt expusi conducatorii tineri si promovarea actiunilor legate de factori cheie, inclusiv conducerea sub influenta alcoolului, depasirea vitezei legale impuse pe un anumit sector de drum public, depasirea neregulamentara sau neacordarea prioritatii de trecere vehiculelor sau pietonilor care au acest drept, nerespectarea obligatiei de a purta centura de siguranta sau casca de protectie, precum si chestiuni legate de infrastructura rutiera.

Din anul 2000, si până azi, in judetul Brasov au murit 1308 de persoane in accidente rutiere.

Potrivit Asociatiei Victimelor Accidentelor de Circulatie, in RO mor zilnic pe sosele tarii 5-6 persoane, 80 % dintre accidente inmediul urban, si 60 % sunt din cauza traversarilor nergulamentare (scrie pe siteul asociatiei: avacromania.ro).

Potrivit OMS, 3.400 de oameni mor in fiecare zi pe drumurile din intreaga lume si zeci de mii de persoane sunt afectate pentru tot restul vietii. La nivel mondial, in fiecare an, 1,2 milioane de persoane isi pierd viata in trafic, lasand in urma familii si comunitati distruse, majoritatea fiind tineri.

Scopul acestor evenimente desfasurate de Ziua mondiala a Victimelor Accidentelor de Circulatie este de a comemora pe toti cei ce au trecut in nefiinta din cauza accidentelor rutiere si a transmite condoleante familiilor. In acelasi timp, evenimentul e directionat spre atentionarea societatii privind consecintele tragice ale accidentelor rutiere.

In 20 noiembrie, in Brasov, la Centrul Cultural Reduta (str. Apollonia Hirscher nr. 8), de la ora 18:30, va avea loc un eveniment pe temă, participant fiind si politistul Marian Godina, autorul cartilor “Flash-uri din sens opus” si “In misiune cu Marian. Eu nu sunt mic, am ghiozdanul mare” (pentru copii).

₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪

Accidentul de circulaţie este evenimentul care întruneşte cumulativ următoarele condiţii:

a) s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice ori şi-a avut originea într-un asemenea loc;

b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puţin unui vehicul sau alte pagube materiale;

c) în eveniment a fost implicat cel puţin un vehicul în mişcare.

(art. 75, OUG nr. 195/2002)

₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪

Asociatia Victimelor Accidentelor de Circulatie (AVAC) este o asociatie non-guvernamentala si non-profit fiind mereu alaturi de autoritatile centrale si locale cu responsabilitati in prevenirea si combaterea accidentelor de circulatie, dar se afla permanent si langa victime si familiile lor pentru a le sprijini si acorda asistenta profesionala, juridica, psihologica, sociala, spre a atenua urmarile grave ale evenimentelor rutiere.

Conditiile in care o persoana poate apela la serviciile AVAC: este victima unui accident de circulatie; are cel putin 10 zile de spitalizare; accidentul s-a produs din vina exclusiva a autorului accidentului (sau e culpa comuna); are documentele medicale din care rezulta vatamarea corporala sau decesul victimei; este urmas al persoanei decedata\e in accidentul de circulatie; accepta sa devina membru AVAC. Devine membru AVAC acela care, dupa ce ia la cunostinta despre cuprinsul statului si regulamentului asociatiei, semneaza o adeziune. (http://avacromania.ro/)

₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪

Fondul de Protectie a Victimelor Strazii (FPVS) este o asociaţie profesională non profit constituită din companiile de asigurări care au dreptul să practice asigurarea R.C.A. pe teritoriul României; este un organism de plata a despagubirilor in anumite conditii:

- garantează, în condiţiile legii, despăgubirea persoanelor care au suferit prejudicii în urma unor accidente produse de autovehicule neasigurate sau neidentificate;

- despăgubeşte persoanele prejudiciate dacă acestea nu sunt despăgubite de cei care le-au prejudiciat;

- dacă accidentul cauzator de prejudicii a fost provocat de un vehicul neasigurat RCA, FPVS garantează şi plăteste despăgubiri atât pentru daune materiale cât şi pentru vătămări de persoane şi decese;

- dacă accidentul a fost provocat de un vehicul neidentificat, FPVS garantează şi plăteste despăgubiri numai pentru vătămări de persoane şi decese. Pentru daunele materiale se garantează şi se plătesc despăgubiri numai dacă în accident, cel puţin o persoană a suferit vătămări care să necesite pentru vindecare mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale. Franşiza ce rămâne în sarcina persoanei păgubite pentru daune materiale în aceste cazuri este de 500 euro/echivalent lei; prin accident provocat de un vehicul neidentificat, se înţelege acel accident în care vehiculul agresor a intrat în coliziune directă cu persoana accidentată sau cu bunul pe care l-a avariat, după care a părăsit locul accidentului;

- persoanele care pot beneficia de despăgubiri sunt cele prevăzute de legislaţia în vigoare la data producerii accidentului. (http://www.fpvs.ro/)

Vise spulberate de un şofer beat

si un sistem care nu prea ne ajuta… Instantele sunt foarte aglomerate, si parchetele sunt aglomerate, politistii abia fac faţă multitudinii de plangeri si reclamatii…

In 18 mai 2015, Iulia si Laurentiu Ganea, tinandu-se de mâna, traversau regulamentar DN73 din Cristian, Brasov. Unul dintre acei indivizi care se considera mai presus de lege i-a lovit in plin. Sotul a scapat, dar ea a fost spulberata. Era insarcinata in luna a opta. Medicii au operat-o de urgenta, incercand sa salveze copilul, dar n-au reusit. Iulia a ramas un timp in coma, acum este intr-o stare semi-vegetativa, dupa multe interventii chirurgicale in spitale din Bucuresti, Turcia si Israel. Circa o suta de mii de dolari a cheltuit sotul ei pentru ca sotia sa isi revina macar la acest stadiu – Arhiepiscopia Sibiului a donat pentru ea cinci mii de euro.

Medicii din Israel sunt multumiti de progrese si sunt increzatori ca recuperarea va merge bine, doar ca este de lunga durata.

Soferul, aflat in stare de ebrietate (0.90 mg/l alcool pur in aerul expirat – 1.70 alcoolemie in sange), la momentul impactului isi cauta telefonul mobil cazut sub bancheta (afirma anchetatorii). La ora actuala in sentinta lui scrie ”2 ani si 4 luni cu executare”, pedeapsa primita pentru conducerea in stare de ebrietate, cu circumstante agravante – uciderea unui prunc nenascut e doar o ”circumstanta agravanta”, dar avortul pe care si l-ar provoca o femeie aflata in luna a opta de sarcina ar fi pedepsit mult mai aspru (”povestea”, totusi, nu se va termina aici, desi era gata sa se incheie, din punctul de vedere al organului de cercetare penala si al procurorului de caz).

Pentru ca ”asa e legea”, la ora respectiva organul de cercetare penală de la Politia Statiunii Râşnov a propus clasarea cauzei penale pentru vatamare corporala din culpa, pe motiv ca ca nu se poate deschide dosar penal daca victima nu depune plângere. Corect, victima trebuie sa aleaga sa depuna plangere in anumite situatii, dar cand e ins tare vegetativa cum ar putea s-o faca? O depune curatorul, desigur, dar curatela e instituita de o instanta de judecata – altfel spus, dureaza ceva timp. Cel care a condus atunci cercetarile a solicitat la spital date despre starea victimei si i s-a spus ca e in stare vegetativa, ca nu e cooperanta, nu raspunde la comenzi si nu isi poate exprima vointa. Cu toate acestea, politistul a propus clasarea cauzei pentru infractiunea de vatamare corpolara din culpa deoarece sotul (in calitae de curator) nu ar fi avut actul (curatela) conform legii; procurorul de caz – poate citind pe diagonala – a dispus clasarea dosarului penal specificand in ordonanta ca, din anumite articole de lege coroborate cu documentele din dosar prin care s-a stabilit curatela, Iulia Ganea era considerata o “persoana capabila”, adica putea sa semneze (cel puţin) plangerea prealabila pentru vatamare corporala din culpa – nici acum, dupa un an, femeia nu e constienta de propria prezenţă.

Totusi, in urma sesizarilor facute de sot, un procuror a dispus redeschiderea dosarului penal, pentru vatamare corporala din culpa.

Poate ca ar trebui modificate anumite proceduri, pentru ca oamenii cu sufletul sfasiat de durere sa nu mai fie nevoiti sa umble cu jalba prin institutiile statului. Poate pentru astfel de vatamari grave – cu urmari foarte grave - cercetarea penala ar putea fi inceputa si din oficiu, nu sa se astepte ca victimele sa-si ”vina in simtiri”, plus ca sunt si cazuri in care victimele, desi constiente, nu vor sa depuna plangere de frica celui care tocmai i-a nenorocit. Ar fi si un mod prin care s-ar protejeaza mai serios sanatatea cetatenilor - poate, cei care urca beti la volan s-ar gandi de doua ori si nu s-ar mai baza ca ”baga frica-n victima” si scapa.

Pentru cei care conduc pe drumurile publice in stare de ebrietate ar trebui marite pedepsele chiar daca nu toti ajunga sa nenoroceasca pe altii, pentru ca altfel cei care cred ca lor nu li se poate intampla sa ucida pe cineva conducand ametiti de alcool se vor simti liberi s-o faca si in continuare, spunandu-si ca au bani de amenda sau poate-i scapa parintii de probleme. Dar, ca in orice caz: degeaba exista legi daca nu exista si oameni dispusi sa o aplice atat in litera ei cat si in spirit.

Buna dimineata soare! Soare si semafoare…

Foarte pe scurt din istoria semaforului, instalatie care face parte din viata noastra, calauzindu-ne drumul pe sosele. :)

Semaforul isi are originea in istoria cailor ferate, in 1848, inventat de englezul John Deakin.

Primul semafor stradal din istoria omenirii a fost un model care functiona pe gaz si a fost instalat la Londra la data de 10 decembrie 1868.

Primul semafor electric, inventat de James Hodge, a fost instalat la data de 5 august 1914 in Cleveland, Ohio. In decembrie 1920, politistul William Potts din Detroit a construit un semafor electric cu trei culori si care a fost montat suspendat ca in zilele noastre, montat la intersectia dintre bulevardele Woodward si Michigan din Detroit.

Semaforul automat, asa cum este cunoscut astazi, a fost introdus in anul 1926.

Primul semafor electric din România a fost in Bucuresti, in 29 aprilie 1933. Inainte de acest semafor cu doua lumini se pare ca a mai existat unul cu brate mecanice, in anul 1929.

Primul semafor special pentru pietoni a aparut in anul 1952, in SUA.

Primul semafor cu numaratoarea inversa a aparut in anul 1998 in Franta.

Semafoarele de azi sunt controlate de computere complexe si inteligente. Mai nou, acestea sunt cu energie solara si nu consuma nimic din retea, pentru a face parte dintr-un ciclu "ECO".

Pe locuri, fiti gata… start! Catre zile in care sa aveti cat mai multe bucurii!

Postare in jocul Iulisei, Buna dimineata soare!

Sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu, albumul: Drumetie la Cetate, septembrie 2013.

In Brasov prin giratorii

In data de 16 februarie 1968 Brasov a devenit municipiu si se tot dezvolta de atunci. Pe la 1900 Brasov era mai mult un targ cu sate izolate dar in perioada interbelica s-a dezvoltat, tinzand azi la statutul de zona metropolitana, formata impreuna cu alte 16 comunitati.

Intre 1928 ai 1938 s-au construit in oras cele mai multe cladiri, majoritatea existand si astazi. Numarul populatiei crestea, deci trebuia dezvoltata si reteaua de strazi dar si transportul trebuia sa se bucure de o mare atentie mai ales ca zona a fost un punct de atractie turistica inca din secolul XIX., fiind prezente in Poiana Brasov numeroase personalitati ale epocii.

La 7 martie 1892 a fost inaugurata prima cale ferata suburbana din Romania (prin 1960 au mai ramas doar urme ale sinelor pe care a circulat trenul care lega orasul de comunitatile din apropiere). In 1987 se introducea la Brasov tramvaiul electric (unul singur, linia 101), care facea legatura intre cele mai mari cartiere muncitoresti si uzinele unde lucrau muncitorii (in 2006 a fost desfiintat: nu mai erau uzine, cei mai multi locuitori aveau masina sau nu aveau locuri de munca la care sa ajunga).

La recensamantul din anul 2011 a reiesit ca in municipiul Brasov sunt 253.200 de oameni, populatia ajungand la circa 406 mii de oameni adunand si pe cei din cele 16 comunitati alaturi de care municipiul formeaza zona metropolitana Brasov. Cei mai multi au masina, mijloacele de transport in comun circula la intervale de circa 10-15 minute (cele cu traseu special sau mai putin aglomerat mai rar) si nu doar pentru turisti trebuia sa se asigure fluiditatea traficului rutier si sa se evite ambuteiajele.

Din anii ‘990 s-au tot cumparat semafoare pentru a fi inlocuite cele vechi si pentru a semaforiza alte intersectii (erau semafoare pe unde te asteptai si pe unde nu); s-au cumparat apoi altele, performante, si mai apoi s-a nascut ideea sensurilor giratorii. Brasov are cele mai multe sensuri giratorii din Romania. Unii zic 43, altii zic 41; nu le-am numarat dar sunt multe (e o lista pe wikipedia) si s-au dat pentru ele o gramada de bani si ne-au intins nervii la max pana le-au construit. Unele sunt bine plasate, altele par a fi asezate strategic pentru a oferi acces direct spre anumite supermarket-uri si diferite alte societati. Unele sunt impopotonate cu flori, spoturi si altele… Cel din faţa garii a fost la inceput atat de inalt incat nu vedeai masina aflata de partea cealalta a giratoriului, asa ca l-au refacut: alti bani, alta distractie. Intretinerea costa destul de mult, avand in vedere si faptul ca sunt tot mereu plantate floricele in cercurile giratoriilor (si unora nu ne place cui apartine “firma” care are contract cu primaria pentru floricele)…

Sensul giratoriu este, poate, cel mai eficient mod de a intersecta doua sau mai multe strazi. Se asigura fluiditatea traficului auto dar pietonii sunt cam neglijati in astfel de situatii. In Brasov, cel putin, soferii nu acorda intotdeauna prioritate pietonilor iar unele strazi sunt atat de late incat ia ceva timp sa le traversezi daca nu esti tanar si vioi.

Bulevardele lungi, drepte, sunt azi ondulate. Nu iesi dintr-un giratoriu si dai in altul – mergi mai repede, dar in unele te mai si blochezi, in orele de varf (cel dublu, de la “Gemenii” – blocuri gemene, giratorii gemene!). Te mai blochezi si in cel de la intersectia Toamnei, Zizinului, Calea Bucuresti… La orele de varf nu scapi de blocaj nici la intersectia Livada Postei, Lunga, Muresenilor, Eroilor sau Bd. Garii cu Bd. Victoriei.

Dar unde-s trecerile de pietoni!? Sunt, unele,… la circa 100-200-300 m de intersectie. Pieton fiind ocolesti 100 de metri, astepti sa li se faca soferilor mila de tine si sa te lase sa treci, ajungi pe trotuarul celalalt si mergi inapoi 100 de metri pentru a ajunge in directia pe care vrei s-o urmezi. La urmatorul giratoriu faci la fel si tot asa, mergi in zig-zag, pana ajungi la destinatie. Uneori, insa, trebuie sa mergi si peste 500 de metri sa  dai de o trecere de pietoni sau de o trecere subterana!

Unele treceri de pietoni sunt plasate prea aproape de iesirea din giratoriu si nici bine nu iesi din giratoriu ca dai de trecerea de pietoni si trebuie sa acorzi prioritate pietonilor si cand e trafic intens “coada de masini” ajunge in giratoriu. Asta daca nu dai de trecerea de pietoni si de statia de autobuz plasata imediat dupa trecerea de pietoni pe care, uneori, opresc autobuzele ajunse in statie la ora scrisa in schema de traseu.

In giratorii, se zice, sunt mai putine accidente decat in intersectiile nesemaforizate (si chiar semaforizate, uneori) deoarece soferii trebuie sa incetineasca din timp la intrarea in giratoriu. N-ar fi de acord cu asta pietonii accidentati mai ales in zona “Gemenii” – cu mult mai multi decat atunci cand era semafor (asa zic oamenii, dar n-am gasit o statistica oficiala pe tema dar in logica lucrurilor ar putea avea dreptate). Si pietonii, cica, ar fi protejati, avand insule inaltate intre sensuri si unde se pot refugia cand taverseaza. Insule inaltate nu-s prea multe in Brasov dar de giratorii sigur nu ducem lipsa.

Una peste alta, ca sofer e bine prin Brasov dar ca pieton ceva mai dificil, uneori chiar enervant cand trebuie sa parcurgi sute de metri doar pentru a traversa o amarata de strada.

Fapt divers: cica primarul vrea sa inlocuiasca sensurile giratorii cu… intersectii semaforizate. Zvonul acesta a inceput sa circule pe la inceputul anului 2012 (an in care au avut loc si alegeri locale) ;) si nimeni nu stia daca-i adevarat dar cei mai multi se revoltau si… aveau subiect de discutie… electorala.

Brasoveni pe bicicleta

Tocmai am scris despre initiativa lui John, de a parcurge traseul Ploiesti - Brasov pe jos pentru a trage un semnal de alarma cu privire la pericolul sedentarismului asupra sanatatii si aflu ca in 17 Martie a fost organizata o cursa scurta, de 31 de km pe asfalt, fara urcari si coborari periculoase sau dificile, pe traseul Brasov-Sanpetru-Harman-Bod-Colonia Bod-Brasov. Frigul care ne-a zgribulit Duminica nu i-a impiedicat pe cei 20 de biciclisti sa pedaleze aproape fara oprire.

"Brasovul pedaleaza" este o asociatie care se straduieste sa dezvolte cultura mersului pe bicicleta.

Fosile scrie ceva super! (in opinia mea). Citez din comentariu: “Prin statiile mijloacelor de transport (in Cluj) a aparut un afis de la Fabrica de medicamente Terapia, in care scrie: <<Ia autobusul din statia cealalta. Asa vei face putina miscare pentru inima ta.>>”

Pandhoraa scrie ca e pacat sa nu fie mediatizate initiative precum cea a lui John - si sunt de acord cu ea, desi nu (mai) merg nici pe bicicleta. Mergeam, candva, pana cand mi-am dat seama cati idioti sunt (si) in orasul de la poalele Tampei: aruncau cu bețe spre roti, sa intre intre spite. Cand primul idiot a reusit sa ma arunce aproape in cap am renuntat la a mai merge pe bicicleta. Sa mai amintesc de soferii care ii inghesuie intentionat pe biciclisti intre autovehicul si bordura trotuarului?

Lasand la o parte neplacerile de acest gen, continui si scriu despre o alta initiativa de gen:

in 29 Martie, incepand cu ora 18:00, se organizeaza la Brasov o prima plimbare - in acest an - cu bicicletele.

Prin evenimentul numit "Masa Critica" se urmareste (intre altele) a se convinge populatia ca locul biciclistilor este pe carosabil, nu pe trotuar. Punctul de intalnire, in 29 Martie, este Primaria (la statuia Lupoaicei), de unde se va pleca pe traseul: str. Nicolae Iorga, Casa Armatei, giratoriul Livada Postei, bd. Eroilor, bd. 15 Noiembrie, Calea Bucuresti, giratoriul Poenelor, bd Saturn, bd. Alexandru Vlahuta, bd. Garii, giratoriul Faget, str. Aurel Vlaicu, giratoriu Plevnei, bd. Grivitei, str. 13 Decembrie, Aula Universitatii, bd. Iuliu Maniu, Primarie. Traseul are 13,3 km si cuprinde o mare parte din oras - excluzand Centrul Vechi.

Masa Critica organizeaza plimbari cu bicicleta in fiecare ultima zi de Vineri din fiecare luna - ceea ce inseamna ca si soferii si pietonii s-au cam obisnuit deja cu biciclistii.

Sunt invitati sa participe toti cei care au bicicleta. Nu se percepe taxa de participare si nu exista lista de inscriere. Sunt, insa, unele cerinte de bun simt dar si de siguranta: minorii care nu au implinit varsta de 14 ani trebuie sa fie insotiti de un adult care sa aiba grija de ei; desi nu e obligatorie prin lege, se recomanda purtarea castii de protectie - pentru a fi un exemplu pentru ceilalti; evitarea “acrobatiilor”; respectarea regulilor de circulatie si de politete in trafic; circularea pe carosabil si nu pe trotuar.

de pe brasovulpedaleaza.ro

Cum e cu pistele pentru biciclisti in Brasov? Probabil asa cum e in toate localitatile tarii: sunt plasate pe trotuare, cele mai multe - in unele cazuri pe trotuare nu mai late de doi metri, ceea ce ar face imposibil traficul daca ar fi multi biciclisti pentru ca pietonii, daca au “ghinionul” sa impinga un carucior pentru copil, nu mai au pe unde circula si nici biciclistii nu au loc unul pe langa celalalt fara a intra in cei 50 de cm ramasi pentru pietoni. Pe un trotuar sunt, pe urmatorul - dupa vreo intersectie - nu mai sunt. Sunt (erau) frumos desenate: doua dungi galbene paralele si, intre, vopsea in culoarea caramizii, adica portocaliu murdar, si din loc in loc, cu galben, desenata cate o bicicleta, sa stie tot neamul pentru ce e dunga portocaliu-murdar. Dar minuni se pot intampla: avem piste pentru biciclete trasate pe carosabil, acolo unde le este locul. Pe langa trecerile de pietoni sunt marcate si trecerile pentru biciclete - e un plus, chiar daca pistele sunt destul de putine si pe distante destul de scurte (deocamdata).

Fapt divers: sa nu va mirati cate giratorii sunt pe acest traseu! Avem cel putin 37 in oras, si edilul sef mai vrea, dar circula si zvonul ca le vor desfiinta pentru a face... intersectii semaforizate! Exact ce a fost inainte de giratorii - in multe intersectii! Ameteala totala!

* 

Mai jos am copiat regulile pe care, conform legii, trebuie sa le respecte biciclistii atunci cand circula pe drumurile publice.

Extras din Ordonanța de Urgență nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice modificată și completată prin O.U.G. nr 63/2006 și Legea nr.203 / 2012.

Art. 41. – (1) Vehiculele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație.

(3) Dacă un drum este prevăzut cu o pistă specială destinată circulației bicicletelor acestea vor fi conduse numai pe pista respectivă.

Art. 70 – (2) Pentru a conduce o bicicletă pe drumurile publice, conducătorul acesteia trebuie să aibă vârsta de cel puțin 14 ani.

(3) Bicicletele care circulă pe drumurile publice trebuie să fie echipate cu mijloace de iluminare și dispozitive reflectorizant-fluorescente. Este interzisă circulația acestora pe timp de noapte fără aceste mijloace și dispozitive în stare de funcționare.

Art 74 – (1) Pe autostrăzi este interzisă circulația […] bicicletelor […]

Art. 98 – (2) Un punct amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.

(4) Clasele de sancțiuni sunt următoarele:

a) clasa I – 2 sau 3 puncte-amendă;

b) clasa a II-a – 4 sau 5 puncte-amendă;

c) clasa a III-a – de la 6 la 8 puncte-amendă;

d) clasa a IV-a – de la 9 la 20 puncte-amendă;

e) clasa a V-a – de la 21 la 100 puncte-amendă.

Art. 99. – (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice:

2. nerespectarea obligației de semnalizare a manevrei de schimbare a direcției de mers.

13. lăsarea liberă în timpul conducerii a ghidonului.

Art. 101. – (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice:

8. nerespectarea normelor privind circulația bicicletelor;

17. conducerea pe drumurile publice a vehiculelor cu două roți, fără a se asigura contactul cu partea carosabilă pe ambele roți.

Extras din Regulamentul de aplicare a Codului Rutier, cu privire la circulația bicicletelor.

Condițiile tehnice minime pe care trebuie să le îndeplinească bicicletele.

Art. 14. – În circulația pe drumurile publice bicicleta trebuie să fie:

a) prevăzută cu dispozitiv de frânare eficace;

b) prevăzută cu sistem adecvat, funcțional, de direcție;

c) dotată cu sistem de avertizare sonoră; se interzic echiparea și folosirea sistemelor de avertizare sonoră specifice autovehiculelor;

d) echipată în față cu lumină de culoare albă sau galbenă, iar în spate cu lumină de culoare roșie și cel puțin un dispozitiv fluorescent-reflectorizant, vizibil, de aceeași culoare;

e) echipată cu elemente sau dispozitive care, în mișcare, formează un cerc continuu, fluorescent-reflectorizante de culoare portocalie fixate pe spițele roților.

Art. 15. – Remorca atașată unei biciclete trebuie să fie echipată, în partea din spate, cu un dispozitiv fluorescent-reflectorizant de culoare roșie, iar dacă lumina din spate a bicicletei este obturată de remorcă, aceasta trebuie să fie echipată și cu o lumină de culoare roșie.

Art. 100. – Vehiculele trebuie conduse numai pe drumurile, părțile carosabile, benzile sau pistele stabilite pentru categoria din care fac parte. În cazul în care pe drumurile publice nu sunt amenajate benzi sau piste speciale pentru biciclete și celelalte vehicule fără motor, acestea pot fi conduse și pe acostament în sensul de mers, dacă circulația se poate face fără pericol.

Art. 142. – Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor pe pistele obligatorii pentru pietoni și/sau bicicliști ori pe benzile rezervate unor anumite categorii de vehicule, semnalizate ca atare.

Art. 160. – (1) Bicicletele, atunci când circulă pe drumul public , trebuie conduse numai pe un singur rând;

(3) Dacă pe direcția de deplasare există o pistă pentru biciclete, semnalizată ca atare, conducătorii vehiculelor prevăzute la alin (1) sunt obligați să circule numai pe această pistă. Se interzice circulația altor participanți la trafic pe piste de biciclete.

(4) Se recomandă ca, în circulația pe drumurile publice, biciclistul să poarte casca de protecție omologată.

Art. 161. – (1) Se interzice conducătorilor de biciclete:

a) să circule pe sectoarele de drum semnalizate cu indicatorul având semnificația “Accesul interzis bicicletelor”;

b) să învețe să conducă biciclete pe drumurile intens circulate;

c) să circule pe trotuare, cu excepția cazului când pe acestea sunt amenajate piste speciale destinate lor;

d) să circule fără a ține cel puțin o mână pe ghidon și ambele picioare pe pedale;

e) să circule în paralel, cu excepția situațiilor când participă la competiții sportive organizate;

f) să circul în timp ce se află sub influența alcoolului, a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora;

g) să se țină de un vehicul aflat în mers ori să fie remorcat de un alt vehicul sau împins ori tras de o persoană aflată într-un vehicul;

h) să transporte o altă persoană, cu excepția copilului până la 7 ani, numai dacă vehiculul are montat în față un suport special, precum și a situației când vehiculul este construit și/sau echipat special pentru transportul altor persoane;

i) să circule pe partea carosabilă în aceeași direcție de mers, dacă există o cale laterală, o potecă sau un acostament practicabil, ce poate fi folosit;

j) să transporte sau să tragă orice fel de obiecte care, prin volumul ori greutatea lor, stânjenesc sau periclitează conducerea vehicolului ori circulația celorlalți participanți la trafic;

k) să circule pe aleile din parcuri sau din grădini publice, cu excepția cazurilor când nu stânjenesc circulația pietonilor;

l) să circule pe timp de noapte sau când vizibilitatea este redusă, fără să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 14;

m) să circule atunci când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheață sau zăpadă;

n) să circule cu defecțiuni tehnice la sistemele de frânare sau cu un vehicul care nu este prevăzut cu avertizor sonor;

o) să traverseze drumurile publice, pe trecerile destinate pietonilor, în timp ce se deplasează pe bicicletă;

p) să circule pe alte benzi decât cea de lângă bordură sau acostament, cu excepția cazurilor în care, înainte de intersecție, trebuie să se încadreze regulamentar pentru efectuarea virajului la stânga;

r) să circule fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante, de la lăsarea serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă;

s) să conducă vehiculul fără a menține contactul roților cu solul.

(2) Pe timpul circulației pe drumurile publice, conducătorii de biciclete sunt obligați să aibă asupra lor actul de identitate.