Taxa de solidaritate nu mai face parte din programul de guvernare

Nici nu e de mirare!

Se tot bătea monedă cu solidaritatea socială… in sensul să se ia de la cei mulţi şi să se dea la cei puţini şi aflaţi in nevoie. Politicienii români visau la o “taxă de solidaritate” – 2% calculat din fondul de salarii.

In primul rând, e aiurea să fie calculată taxa la fondul de salarii, adică taxează munca şi destinaţia banilor va fi… necunoscută; de fapt, nu necunoscută, dar ei visau că din banii care s-ar aduna ar acoperi “găurile” din buget in diverse domenii. Constituţia, in art. 139 al 3 spune: Sumele reprezentând contribuţiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condiţiile legii, numai potrivit destinaţiei acestora.

Păi, dacă e “taxă de solidaritate” n-ar trebui ca banii să aibă o destinaţie precisă, către cei cu venituri mici sau fără venituri? Taxa lor de solidaritate e şi pentru bogaţi şi pentru săraci şi pusă in sarcina angajatorului – poate că angajatorul ar mări, un piculeţ, salariile dacă ar fi scutit măcar de astfel de taxe.

Taxa ar putea fi impusă pentru cei cu salarii mai mari de x lei (cum a fost in Germania după reunificare) - ar zice unii - şi să aibă o destinaţie precisă. Hm. Nici aşa nu mi pare corect pentru că in România se tot ia de la cei care au şi… nu se caută soluţii pentru a rezolva, măcar in parte, chestiunea sărăciei.

De investiţii serioase, care să aducă bani la bugetul de stat, or fi auzit politicienii români? Au auzit, sigur, doar că… "Ce?! Să ne agităm pentru aşa ceva?! Păi… habar nu avem ce înseamnă asta la nivel de stat. E ca şi cum îmi cumpăr aur şi zic că am investit banii in acest metal preţios?" Eee… ştiu ei bine cum se face… dar nu-i păcat să le meargă mai bine românilor, in general? Cine s-ar mai uita la ei, politicienii, toată ziua, cine i-ar mai băga in seamă dacă alegătorii ar avea parte de ceva bunăstare şi stabilitate economică?

Le-a venit mintea la cap şi au renunţat la taxa asta. Oricum, in mintea ministrului de finanţe (altul, nu cel de acum – dar nu-i mare diferenţă) era varză, habar nu avea despre ce vorbeşte. Bâlbâia despre taxa actuală de 0,25% (contribuţie pentru fondul de garantare a salariilor in caz de faliment) la care se va adăuga diferenţa de pâna la 2% şi susţinea că nu cresc cheltuielile angajatorului pentru că anumite taxe au fost transferate angajatului – dar, pe de altă parte, ministresa de la muncă zicea că va fi vina patronilor dacă salariile vor scădea, pentru că ei ar trebui să mărească salariile oamenilor cu suma de care sunt scutiţi prin acest transfer…

Bine că nu le vine ideea să treacă şi această taxă de 0,25% in sarcina angajatului…

Aşa-i că nu înţelegeţi nimic? Perfect! Acesta este şi scopul politicienilor care oferă astfel de explicaţii la bazaconiile pe care le hotărăsc.

P.S. De taxa de solidaritate am scăpat, dar, poate, nu şi de altele! Nici aceste “altele” nu sunt justificate, aşa cum cere Constituţia României in articolul 56 (Contribuţii finaciare) al. 2:

Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

   Atunci când, prin legi ordinare, guvernanţii pretind să fie plătită contribuţia la sănătate, de exemplu, calculată la salariul minim pe economie inclusiv pentru cei care lucrează numai două ore sau care sunt independenţi (şi oamenii câştigă mai puţin decât jumătate din salariul minim pe economie) se cheamă că nu sunt justificate contribuţiile financiare, deci legile respective sunt neconstituţionale. Cum ar putea fi constituţional să fac împrumut la bancă (sau la prieteni) pentru a plăti taxele pretinse de guvernanţi? E aberant să câştig 500 de lei lunar şi să plătesc 650 de lei numai pentru contribuţia la sănătate – pe lângă alte taxe obligatorii! Asta voiau guvernanţii – dacă nu au şi dat legea…

Actualizare 24 martie: taxa de solidaritate a fost introdusă mascat (mai mult sau mai puţin, deşi politicienii ziceau că renunţă la aceasta – şi eu i-am crezut), “completand” contribuţia asiguratorie pentru muncă – mi-a atras cineva atenţia. Contribuţia pentru garantare a salariilor (in caz de insolvenţă) a crescut de la 0.25% la 2.25%. 

De ce nu se iese in stradă şi pentru…?

De câte ori există câte o manifestaţie in stradă, făcută de oameni nemultumiţi de una sau alta cu privire la activitatea politicienilor, in general, vin unii şi încep cu întrebările – şi jignirile, cel mai adesea. Aşa s-a întâmplat şi de data aceasta, când oamenii şi-au exprimat nemulţumirea împotriva corupţiei şi corupţilor, in special. Au apărut întrebările ca ciupercile după ploaie:

De ce nu se iese in stradă impotriva tăierilor ilegale de păduri?

S-a ieşit, la un moment dat, şi se va mai ieşi, probabil; s-au rezolvat unele chestiuni dar… cine poate urmări tot ceea ce se întâmplă?! Există legi care reglementeaza tăierile de arbori şi legi prin care pot fi traşi la răspundere cei care taie ilegal însă cum pot oamenii determina pe cei cu atribuţii in materie să aplice legea? În cazul tăierilor de păduri – şi nu numai – există şi multe nuanţe. In cazul corupţiei nu.

De ce nu se iese in stradă împotriva închiderii spitalelor?

S-a ieşit in stradă, la momentul respectiv. La închiderea unor spitale s-a renunţat, altele au fost redeschise sub presiunea străzii.Unele sunt închise pentru a fi mutate sau pentru că nu există dotări, iar bolnavii sunt îndrumaţi spre unele spitale private care au contracte de colaborare cu statul (cu spitalele municipale, de exemplu). Totuşi, un semn de întrebare rămâne: de ce se închid spitalele municipale oriunde se ridică spitale private? Ar fi, însă, absurd, să ne impotrivim existenţei spitalelor private.

De ce nu se iese in stradă împotriva lipsei unor medicamente esenţiale pentru cei cu boli incurabile?

S-a ieşit. E drept, au ieşit mai mult cei direct afectaţi şi ceilalţi nu au dat dovadă de solidaritate. Şi aici, însă, e cu “şmecherii” – e prea uşor de invocat “contractul comercial” dintre stat şi firmele private furnizoare de medicamente, giganţi care – se poate spune – deţin monopolul pentru anumite medicamente. Giganţii farmaceutici sunt ca balenele care înghit peştişorii (firmele mai mici care ar putea furniza medicamente la preţuri rezonabile şi cu regularitate). La acest capitol, însă, rezolvarea chestiunii nu ţine exclusiv de un stat sau altul.

De ce nu se iese in stradă pentru majorarea salariului minim şi pensiei?

S-a ieşit in stradă, dar… Majorarea salariului minim in mod artificial e o soluţie bună numai pe termen scurt. De câte ori s-a majorat salariul s-au majorat şi preţurile (după o perioadă nu prea lungă), şi mărirea n-a mai contat. În schimb, unii oameni au fost concediaţi pentru ca firmele nu puteau – sau nu voiau – să plătească acest salariu minim majorat. Astfel s-a mărit numărul şomerilor. Multe întreprinderi mari aleg să îşi mute unităţile de producţie in state unde cheltuielile cu salariile sunt mici, taxele mai puţin împovărătoare etc.deci există şi riscul să scadă şi mai mult numărul locurilor de muncă. Atunci când numărul salariaţilor scade e puţin probabil ca pensiile să crească – ar putea fi mărite, dar statul le va plăti facând împrumuturi la banci comerciale, dobânzile negociate fiind suportate tot din bugetul de stat. 

Pensia de stat este un fel de schemă Ponzi.

De ce nu se iese in stradă împotriva autonomiei ţinutului secuiesc?

Întrebarea aceasta mi s-a părut chiar deplasată, având in vedere că nu este o problemă tocmai reală, o urgenţă imediată, ci este dorinţa unora de a avea un “ţinut autonom” care, însă, nu poate fi realizată in contextul actual.

De ce…? De ce…? Lista e deschisă. Poate că cei care lansează aceste întrebări – nu afirm că nu au dreptate, pentru că au – ar trebui să mobilizeze ei oamenii.

*

* *

Atunci când corupţia e limitată (eradicată nu va fi in veci) vor exista bani, in principal, şi pentru celelalte, nu vor mai fi atât de accentuate interesele personale şi de grup ale unora. Altfel spus: corupţia stă la baza celor mai multe neajunsuri. Oamenii corupţi se înfruptă din comisioane uriaşe şi / sau mită pentru ca unii să aibă profituri cât mai mari, in detrimentul cetăţenilor. Când corupţia la nivelul instituţiilor statului se va diminua se va putea îmbunătăţi situaţia in general.

Dar! E posibil ca in România să fie diminuată corupţia? Unii nu inţeleg, sau se prefac a nu înţelege, despre ce e vorba. Nu cred că e sănatos să laşi la conducere pe cineva care a dovedit că face greşeli periculoase, indiferent că e vorba despre persoane numite sau alese; e ca şi cum urci in maşina pe care o cunduce un om beat doar pentru că şoferul e… fratele tău. 

Manifestatii impotriva starii de urgenta

Din fericire, francezii au facut ce ma asteptam sa faca: s-au impotrivit, mai mult sau mai putin direct, instaurarii starii de urgenta.

Duminica, 22 noiembrie 2015, zeci de francezi au iesit sa isi manifeste (la Paris) nemultumirea cu privire la instituirea starii de urgenta. Sunt nemultumiti ca sunt permise meciurile si concertele, dar nu si manifestatiile. Au scandat pe strazi: “So-so-solidaritate cu refugiatii” - deoarece s-a vehiculat ideea ca unii dintre atentatori veneau din randul acestora. Au scandat si “Starea de urgenta, stat politienesc!” pentru ca in astfel de situatii multe dintre drepturile fundamentale ale omului sunt… suspendate.

Mitingul in discutie era anuntat inainte de atentate, fiind initiat pentru dreptul la adapost al refugiatilor - a declarat un manifestant, aratandu-se ingrijorat si cu privire la faptul ca Franta isi inchide frontierele, dar si cu privire la amalgamul facut intre teroristi si refugiati.

Un barbat in varsta de 75 de ani, manifestant si el, s-a declarat multumit ca tinerii nu se lasa in faţa starii de urgenta; “nu trebuie sa impiedice manifestatiile, numai in dictaturi se poate vedea asta” - a mai spus acesta. 

Ceea ce nu e deloc uimitor este faptul ca in comentariile lasate de unii cetateni români, la articolul de pe gandul.info pe aceasta tema, cei mai multi afirma ca francezii nu-s normali, ca vor mai multa adrenalina, ca le vor fi aruncate fundurile in aer etc. si ii eticheteaza ca prosti si ingusti la minte pe românii care au afirmat ca sustin cauza francezilor care manifesteaza impotriva statului politienesc. Francezii se pare ca nu sunt nici fricosi, nici obedienti - asa e si cu multi români dar, se pare, cetatenii francezi cu mintea deschisa sunt mai multi decat altii. Ca o fi si un substrat politic aici nu neg - presedintele Frantei nu se bucura de prea mare popularitate inainte de atentate, dar a crescut in sondaje dupa. Despre sondaje, insa, stie toata lumea cum se fac, cum se aleg cei care vor fi intervievati.

Ar fi frumos ca tot mai multi oameni sa inteleaga ca toata aceasta nebunie e rezultatul neintelegerii “ancestrale” dintre Rusia si S.U.A. (si aliatii lor) si aceasta neintelegere dauneaza tuturor; cine are curiozitatea sa urmareasca desfasurarea de forte si aliantele existente de ani buni - si cele facute de curand - va intelege usor cum stau lucrurile. Exemple, foarte pe scurt: Rusia sustine Iranul şiit, care sustine presedintele şiit al Siriei (in Siria majoritatea fiind suniti, urmati de crestini copti si alte religii), americanii au dorit sa inlature presedintele Siriei; Rusia sustine Yemen, care e in razboi - mai mult sau mai putin - cu Arabia Saudita, stat aliat cu S.U.A. Luptele nu au tocmai un substrat religios, dar multi se folosesc de religie pentru a dezbina cetatenii, fiind vorba mai mult despre gaze naturale, petrol, alte resurse, dar si despre pietele de desfacere (Rusia, de cand a invadat Ucraina si a anexat Crimeea, se “bucura” de unele sanctiuni din partea mai multor state europene si nu numai)… Unii analisti au mai observat si altceva: conflictele din zona Siria-Irak abat atentia de la conflictul (escaladat) dintre Palestina si Israel. China a dat de inteles ca se distanteaza de Rusia si, zilele trecute descreieratii cu cagule au ucis un cetatean chinez - ceea ce determina (se pare) guvernul chinez sa trimita trupe in zona de conflict. Ar putea fi doar coincidente… Franta a refuzat, initial, sa se implice in conflictul din zona Siria-Irak… De curand s-a discutat aderarea Muntenegru la N.A.T.O., fapt ce a nemultumit, din nou, Rusia…

Neintelegerile dintre S.U.A. si Rusia (dupa inventarea bombei atomice) au condus la inceperea raboiului rece, razboi care se incalzeste tot mai mult...

Un fel de concluzie: Ce-o fi, o fi… Cum as putea rezolva? Dar nici nu inghit toate gogosile unora.

sursa foto: https://www.facebook.com/AnonymousWorldWideNews/ (pag nu mai exista in febr 2021)

Acuzatii nemeritate

Cat de goi sufleteste trebuie sa fie oamenii care critica pe aceia care inteleg sa arate un semn de minima consideratie pentru durerea altora? Nu simti sa faci un gest nu-l fă! Dar nu critica pe cei care fac un gest (oricat de marunt) in care pun suflet...

Pentru ca unii au ales sa afiseze drapelul Frantei la poza de profil pe retelele de socializare altii i-au etichetat ca ipocriti si altii au aplaudat pe cei care afirmau asta. Ei au inteles ca-i ipocrizie. Asa sa fie. Pe langa faptul ca e un semn de solidaritate pentru victimele terorismului e si un semn de solidaritate in lupta impotriva terorismului… terorism care nu are nationalitate, nu are religie…

“Ei n-au facut-o pentru noi; noi de ce sa o facem pentru ei?” e una dintre bazaconiile care circula pe net. Interesanta opinie, care se poate traduce: daca a murit capra mea de ce sa nu moara si cea a vecinului? Din punctul meu de vedere, o fapta buna, un gest nobil nu se fac in schimbul a ceva, in asteptarea a ceva, ci se fac pur si simplu. Dar ce stiu eu despre ce-i vorba in morala, in filosofia crestina? Ochi pentru ochi, si lumea va deveni oarba, zicea Gandhi.

Cei care zilele acestea acuzau - mai mult sau mai putin direct - de ipocrizie pe cei care au afisat drapelul Frantei nu au aparut sa isi manifeste parerile cand unii scriau ca tinerii din Colectiv au murit pentru ca au gasit ce au cautat ascultand muzica… satanista, adica metal rock. Sa cred ca au aceasta parere si ei pentru ca nu au reactionat infirmand acele acuzatii bizare?

Poate ca pentru cei care au murit si/sau au fost raniti in accidentul care a avut loc la Bucuresti cei cu drapelul Frantei la poza de profil au facut mai mult decat sa distribuie fotografii cu lumanari sau sa puna “doliu” la fotografia de profil - dar s-or fi gandit la asta comentatorii rautaciosi? Pentru francezi au facut si ei ce puteau face, aflandu-se la o distanta atat de mare…

Cei care au comentat impotriva afisarii drapelului Frantei la fotografia de profil ziceau ca nu se alatura turmei… As putea afirma: ei sunt in turma, pentru ca cei mai multi au ales sa nu afiseze drapelul Frantei - dar nu afirm asta, pentru ca e dreptul lor sa faca ce vor si nu e cazul sa ii critic.

S-au mai aratat ofuscati si pentru ca au ales, unii, sa afiseze drapelul desi francezii au facut glume proaste pe seama noastra, nu ne suporta ca natie si alte bazaconii. Ce au uitat acestia este ca unii francezi au facut si au zis, nu toti. Poate ca intre cei care au murit sau sunt raniti acum se aflau/afla si cei care au vorbit in apararea noastra… Cine generalizeaza greseste si lumea se cam duce naibii si din cauza generalizarilor.

Cei care critica azi au avut ocazia sa le schimbe parerea francezilor, dar multi au ales sa comenteze rautacios, intarindu-le, indirect, convingerile.

S-a mai accentuat si ideea ca atacuri teroriste au avut loc, de curand, si in state precum Turcia, Irak, Yemen, Palestina etc. Si acuza unii ca n-au fost alese acele drapele pentru a demonstra solidaritatea… Ar fi pus acesti oameni moralisti drapelul unui stat musulman la fotografia lor de profil? Nu. De ce sunt categorica in raspuns? Pentru ca am avut ocazia sa le citesc scrierile si comentariile pe ici-colo cand tema refugiatilor era la moda…

In plus, de ce sa fie cineva criticat pentru o alegere pe care o face si care nu dauneaza nimanui?! Si inca un “in plus”: cand retelele de socializare vor avea disponibil si drapelul Palestinei, multi il vor afisa - e mai simplu decat sa cauti o poza cu drapelul si s-o afisezi. Vor fi injurati?! Desigur. Altfel spus: orice faci esti criticat… asa ca fă ce simti.

Poate ca cei care-i critica pe aceia care au ales sa afiseze drapelul Frantei s-ar fi putut gandi la românii morti si raniti in atentatele de la Paris, sau la cei ca Nicolas Sfinţescu, de origine româna, patronul unui bar situat in apropierea unuia dintre localurile unde au murit impuscati cinci oameni - le-a spus sa se ascunda in spatele mobilierului si nu i-a lasat sa iasa nici dupa ce impuscaturile au incetat, pe motiv ca nu se stia unde este atacatorul, ducandu-i mai apoi - pe toti cei 20 de clienti - in apartamentul lui situat deasupra localului, unde au stat toti pana la 4 dimineata, cand autoritatile le-au spus ca pot iesi.

M-am săturat de Romȃnia

Eu nu m-am saturat; altii tot striga asta, sau susotesc pe la colturi - de blocuri sau de mese. Plus ca e gresita afirmatia, pentru ca nu de România se satura unii, ci de acei români care se complac in ceea ce li se intampla desi le-ar putea fi mai bine daca ar avea reactii sanatoase, s-au saturat de politicienii mitomani si megalomani.

Te-ai saturat de România? Si, ‘ce-mi spui mie?! Iti plangi de mila dar nu misti un deget sa schimbi ceva in bine, iar daca atunci cand te gandesti la “bine” te gandesti numai la binele tau e clar ca tot sătul de România vei ramane. Te cunosc atat de bine incat nu stiu ce pot rezolva alaturi de tine!

Tu, române, stii doar sa spui: ”nu imi permit sa fac alea-alea pentru ca am familie”. Iar eu iti spun: si cei care au murit pentru ca tu sa ai azi dreptul de a iesi din tara cand vrei - ca exemplu - aveau familie.

Mi-e mila de tine, acel român care stii sa scrii dar nu poti si nu vrei sa actionezi asa cum gandesti! Ti-e teama sau - mai rau! - te lasi cumparat si te retragi.

Mi-e mila de tine, române, ca inghiti toate mizeriile din partea angajatorului! Stii sa scrii - sub anonimat - dar nu ai curaj sa actionezi in nume propriu! Nu am ce-ti face! Ai soarta pe care o meriti! Si chiar nu-mi pasa de tine, românule care dai din gura si din tastatura dar nu faci nimic sa imbunatatesti soarta ta si a celor care vin in urma ta! Sa nu-mi scrii mie, românule, despre cat de mult iti iubesti copiii daca nu faci nimic pentru ei! Sa nu-mi scrii, pentru ca nu ma intereseaza! Actioneaza, române, si apoi mai discutam!

Am incercat sa accentuez ideea de solidaritate.

Nu ma credeti pe cuvant! Incercati sa mobilizati niste cetateni români cu interese comune. Totul va fi bine si frumos pana se ajunge la momentul cand incepe greul: santaj, amenintari etc. In acel moment renunta 99 %. Ce veti mai putea face? Doar sa mergeti acasa si sa le spuneti: treaba voastra, dar sa nu va mai plangeti la mine.

Unindu-se, angajatii au mai multe sanse sa schimbe o situatie care nu le convine. Cu disponibilizarile e mai greu dar solutii ar exista, insa revenim la.... solidaritate.

Sa zicem ca o multinationala vinde un anume serviciu / produs sau fabrica unul... Consumatorii ar trebui sa refuze a mai cumpara produsele / serviciile daca acea companie nu doneaza bani pentru saraci sau actiuni sportive, sociale etc. (contributie la bunastarea comunitatii, mai pe scurt), consumatorii sa refuze a cumpara produsele cutarei companii daca sefii de acolo nu isi trateaza cu respect angajatii etc.. Companiile au un singur scop: profitul. Cand consumatorul nu mai cumpara... compania se cam duce pe apa Sambetei si, garantat, isi va schimba atitudinea (nu de pe o zi pe alta, evident) Dar ma credeti? Probabil ca nu...

Cred ca sunt putini cei care inteleg ce forta au consumatorii. Consumatorii au banii (multi, putini) si banii inseamna profitul oricarei companii, unicul scop al acesteia.

Solidaritate este cuvantul cheie - asa cred.

Trebuie sa mai castigam ceva: increderea in semenii nostri. Si recunosc: e destul de greu...

Am senzatia ca in țara aceasta fiecare isi urmareste numai interesul propriu - desi acest "interes propriu” e comun cu al multora...

Toate acestea, insa, sunt doar cuvinte, aveti dreptate, dar aceste cuvinte le-as dori ca un indemn la solidaritate, nicidecum nu-mi da prin minte sa umilesc pe cineva - dar am dreptul sa scriu adevarul pe care l-am cunoscut de-a lungul timpului: multi se plang, dar nu actioneaza decat pana in punctul de siguranta - mai departe nu au curaj pentru ca incep riscurile.

Am protestat impotriva anumitor legi... Ce folos daca eram doar o mâna de oameni? Chiar nu intelege nimeni ca multimea are forta, nu doar o mâna de oameni?! Cum sa merg “pâna in panzele albe” cand nu am interes in cauza? Suntem sustinatori, dar nu ne afecteaza, direct, unele masuri economice sau de alta natura... Doar ca ne pasa de ceilalti... Dar ce putem face cand acesti ceilalti nu vor sa se uneasca si sa devina o forta?

Am incercat sa ii convingem pe unii sa nu se arunce in credite nebunesti! N-am reusit, pentru ca toti voiau ceea ce n-au avut pana atunci, fara sa inteleaga ca e riscant sa faca ceea ce si-au pus in minte. In acel moment totul era roz, dar o analiza pe termen lung i-ar fi lamurit! Dar cine sa creada?

Adevarul despre unii nu trebuie sa fie generalizat - si nu am generalizat. Am accentuat ideea ca nu trebuie sa renuntam la ceea ce dorim... Am accentuat ideea ca e nevoie de solidaritate dincolo de planul teoretic, dincolo de discurs. 

Nu ma credeti pe cuvant!