Se afișează postările cu eticheta opus-dei. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta opus-dei. Afișați toate postările

2015-10-17

Papa Ioan Paul I. Controverse la Vatican

Istoria papalitatii e mai veche decat istoria unui stat (Vatican, enclava in Italia, Roma; asa cum il stim azi fiind din 1929) si e mai mult decat istoria unei institutii (Sfantul Scaun); e o suma de fapte reale impletite cu fictiuni, cu naratiuni apocrife, ciudatenii si ritualuri inca existente, de secrete pazite cu strasnicie si mistere inventate, de scandaluri, toate capabile sa suscite interesul istoricilor, al amatorilor, al pasionatilor de mister si al adeptilor teoriei conspiratiei.

Din istoria papalitatii

Istoria papalitatii e presarata de o multime de pontifi care au ramas cunoscuti in istorie pentru anumite fapte. De exemplu:

Papa Urban al II-lea (1042-1099, ales in 1088) a ramas in istorie ca fiind cel care a lansat Prima Cruciada impotriva musulmanilor (1095).

Papa Grigorie al IX-lea a pastorit intre anii 1227-1241 si a fost cel care a instaurat Inchizitia papala, inchizitia deja existand, dar in anul 1235, este considerată oficiala de catre papa; acelasi Papa, in 1238, a denuntat Lumina Sfanta de la Ierusalim ca inselatorie.

Clement al V-lea a fost unul dintre cei mai insemnati papi din evul mediu - in timpul sau sediul papilor a fost mutat de la Roma in Franta, la Avignon; impreuna cu regele Frantei, Filip al IV-lea (zis Filip cel Frumos) a pus la cale distrugerea Ordinului Templierilor; intr-o zi de vineri 13 octombrie 1307, a fost emis un edict care ordona arestarea templierilor simultan in toata Europa si cei care au fost prinsi au fost torturati pentru a se afla locul unde era ascuns tezaurul lor.

Cand s-au format Statele Papale, Vaticanul era parte a Romei. Papa Leon al IV-lea a decis sa construiasca Zidul Leonin care sa desparta Vaticanul de Roma, fiind denumit Orasul Leonin. In timpul erei Risorgimento (Unirea Italiei), Statele Papale au fost anexate la Italia. Papa Pius al IX-lea ramane doar cu Vaticanul, declarandu-se Prizonier in Vatican. Dupa semnarea Tratatului de la Lateran, din 1929, se formează Vaticanul.

Papa Ioan Paul I - controverse

portret papa Ioan Paul I
Ioan Paul I (sursa)
Ioan Paul I (Albino Luciani) s-a nascut in 17 octombrie 1912 in Forno de Canale (actualul oras Canale d'Agordo), in provincia Belluno, regiunea Venetto din nordul Italiei. A fost ales Papa in 26 august 1978, in mare parte cu sprijinul cardinalilor din Lumea a Treia*, conclavul propunand initial pe cardinalul brazilian Aloísio Lorscheider, dar pentru ca numirea sa nu a reusit voturile au trecut la Luciani; s-a sugerat ca a avut cuvantul decisiv arhiepiscopul de Florenta, cardinalul Benelli.

Ioan Paul I (in latină Ioannes Paulus PP. I) a fost primul papa din istorie care si-a ales un nume dublu, in cinstea celor doi predecesori ai sai directi, Papa Ioan al XIII-lea si Papa Paul al VI-lea; a fost primul, papa care a utilizat formula întâi in titulatura oficiala a numelui sau.

Papa Ioan Paul I este adesea comparat, datorita prieteniei sale cordiale si a smereniei de care dadea dovada, cu Bunul Papa Ioan, popularul papa Ioan al XXIII-lea; avea si un fin simt al umorului, fiind numit si papa care zambeste intotdeauna.

A fost papa al Bisericii Romano-Catolice si suveran al Vaticanului intre 26 august 1978 si 28 septembrie 1978. Pontificatul său, de numai 33 zile, a reprezentat unul dintre cele mai scurte pontificate din istoria papalitatii. In 28 septembrie 1978 papa Ioan Paul I a murit subit, fiind gasit mort in camera lui. Reprezentantii Vaticanului au declarat ca a murit in urma unui infarct miocardic, stiindu-se ca papa avusese unele probleme si a suferit unele interventii chirurgicale, dar sanatatea lui a fost considerata buna cand a devenit candidat. Diagnosticul nu a fost confirmat in urma unei autopsii, fapt care a determinat aparitia unor teorii ale conspiratiei privind decesul papei, desi in cazul decesului unui papa autopsia nu e o practica obisnuita, legea Vaticanului interzicand-o.

In chiar prima zi cand a fost inscaunat ar fi facut o declaratie socanta, prin care ii avertiza pe toti ca urma o mare schimbare in ceea ce priveste averea bisericii, in principal. El sustinea ca “nu avem niciun fel de bunuri temporale de oferit, niciun fel de interese economice de discutat”. La vremea respectiva se zvonea ca Vaticanul era scindat in doua tabere: una care dorea sporirea intereselor financiare si una care dorea instaurarea adevaratului spirit bisericesc.
Din primele zile ale pontificatului, papa s-a exprimat cu privire la necesitatea revenirii bisericii la saracia evanghelica, pretinzand ca doreste sa revizuiasca fundamental prezenta Vaticanului pe pietele financiare mondiale.
Ideea revolutionara a lui Luciani ar fi fost aceea de a distribui 90 % din bogatie in diferite parti ale lumii pentru locuinte, scoli, spitale etc., iar 10 % din activele ramase si fie rezervate nevoilor bisericii, idee care, evident, era inacceptabila pentru liderii finantelor Vaticanului.

David Yallop, un jurnalist de investigatii englez, a elaborat un scenariu potrivit caruia Papa ar fi fost otravit. In cartea lui, In God’s Name (In numele Domnului, publicata in 1984), sustine ca, in pofida timpului scurt cat a fost papa, Luciani era inclinat spre reforme. Pe primele locuri ale listei de prioritati a lui Luciani cu privire la lucrurile care trebuie indreptate ar fi fost Banca Vaticanului si institutiile financiare bisericesti adiacente.
La vremea cand Luciani a preluat pontificatul dupa Giovanni Montini, Papa Paul al VI-lea, Banca Vaticanului se transformase intr-o hidra a marilor finante multinationale, ajungand si in zone foarte putin probabil sa fi fost frecventate de Sfantul Spirit - autorul referindu-se la loja masonica Propaganda 2, la relatiile cu organizatiile criminale precum Cosa Nostra. Aceasta transformare in rău incepuse cu cinci decenii in urma, cand Vaticanul ar fi incheiat o afacere banoasa cu guvernul fascist al lui Benito Mussolini, care a fost urmata de un pact similar cu Hitler.

S-a mai spus ca banii Vaticanului erau administrati de un bancher american, Paul Marcinkus, care colabora cu loja masonica Propaganda 2, unii reprezentanti ai mafiei si oameni cheie in guvernul italian si acest Marcinkus ar fi fost vazut plimbandu-se singur pe holurile din apropierea camerei papei.
Aceasta supozitie e, oarecum, sustinuta de declaratiile pe care Calcara Vincenzo, un mebru Cosa Nostra care a ales sa colaboreze cu justitia, le-a facut magistratului Paolo Borsellino (ucis mai apoi de Cosa Nostra) si care au fost facute publice la inceputul anului 2008. Mafiotul declara ca i-a ajuns la cunostinta o conjuratie a patru cardinali, toti membri in Ordinul Sfantului Mormant (ca si Marcinkus) si in relatii cu Antonio Albano (notarul personal al lui Giulio Andreotti** si al sefilor mafioti Luciano Leggo si Frank Coppola si care, cu ajutorul lui Marcinkus l-ar fi ucis pe papa administrandu-i o doza mare de picaturi calmante prin intermediul medicului personal.

Conform afirmatiilor lui David Yallop, ideea lui Ioan Paul I era ca biserica nu trebuie sa aiba putere si nici sa detina bogatii, cheltuirea banilor trebuind sa fie cunoscuta publicului. Tot jurnalistul sustine, in cartea sa, ca doua aspecte au fost in contradictie cu vointa unor grupuri de putere din Vatican si cercurile adiacente si au stat la baza hotararii de a-l ucide pe papa: chestiuni demografice (controlul nasterilor) si administrarea finatelor.

Papa Ioan Paul al II-lea care a urmat a detinut unul dintre cele mai lungi pontificate din istoria papalitatii, iar atitudinea lui a fost una permisiva, nedorind sa continue politica de schimbare inceputa de predecesorul sau - a condus pana in ultima clipa a vietii.

Teoriile lui Yallop au fost compromise, oarecum, de John Cornwell in cartea sa Un hot in noapte (A Thief in the Night, aparuta in 1989) in care propunea o inlantuire de coincidente in locul discrepantelor din declaratii la care facea referire Yallop. Mai tarziu, in 1997 a fost publicata cartea lui Robert Hutchinson, Vina Imparatia Lor: in lumea secreta a Opus Dei (Their Kingdom Come: Inside the Secret World of Opus Dei***), unde se refera la mai multe persoane care s-au opus Opus Dei si care, aparent, au murit in urma unui atac de cord, speculand ca, de fapt, ar fi putut fi otraviti si sugerand ca acelasi lucru s-ar fi putut intampla si cu Ioan Paul I.

Cu certitudine nu se va sti, probabil, vreodata daca papa Ioan Paul I a fost ucis sau a murit din cauze naturale, dar cei mai multi cercetatori par a fi de acord ca ceva nu a fost in regula pentru ca primele declaratii date cu acea ocazie au fost destul de contradictorii si unele protocoale nu au fost respectate in acea noapte. De exemplu, papa nu era pazit in momentul in care a murit, iar raportul politiei a aratat ca inainte cu ceva timp inainte sa moara a apasat butonul de panica de langa patul sau si timp de cateva ore nu a venit cineva sa vada ce se intampla. Unele surse sustin ca papa a fost gasit tinand intre degete un set de documente cu schimbarile pe care dorea sa le implementeze la Vatican.

Note

* Lumea a Treia e un termen care a aparut in timpul Razboiului Rece pentru a identifica statele care au ramas nealiniate NATO sau blocului comunist, in general, tari cu trecut colonial din Africa, America Latina, Oceania si Asia. Din Prima Lume faceau parte Statele Unite ale Americii, natiunile din Europa de Vest si aliatii lor. Lumea a Doua era formata din Uniunea Sovietica, China, Cuba si aliatii lor.

** Giulio Andreotti (n. 14.01.1919 – d. 06.05.2013) a fost prim-ministru al Italiei de trei ori: intre 1972-1973; 1976-1979; 1989-1992; a fost si ministrul afacerilor externe intre 1983-1989; acuzat de complicitate cu mafia, a fost achitat si exonerat de toate acuzatiile, in toate cele trei instante.

crucea Opus Dei
Crucea Opus Dei

*** Opus Dei (Praelatura Sanctae Crucis et Opus Dei - Lucrarea lui Dumnezeu) a fost intemeiata de Josemaría Escrivá de Balaguer (1902-1975), la Madrid la 2 octombrie 1928; intemeietorul a fost canonizat in anul 2002. Este o institutie a Bisericii Catolice, o prelatura personala****, al carei scop este sa contribuie la munca de evanghelizare a Bisericii, raspandind chemarea universala la sfintenie in viata de zi cu zi. Prelaturile personale sunt structuri ierarhice ale Bisericii Catolice, compuse din laici si preoti, sub conducerea unui prelat. Sediul, impreuna cu biserica prelaturii, se afla la Roma. Din Opus Dei se vorbeste ca ar face parte, intre altii, si fostul prim-ministru al Italiei, Silvio Berulsconi. Opus Dei e numita de carcotasi Sfanta Mafia sau Masoneria Alba.

**** Prelatura personala este unul dintre modurile de auto-organizare ale Bisericii Catolice, infiintata de Sfantul Scaun pentru realizarea anumitor sarcini pastorale in beneficiul diferitelor grupuri sociale din anumite regiuni sau natiuni, sau chiar la nivel mondial. Prelaturile personale sunt conduse de un preot, numit prelat de catre Papa, care poate fi si episcop. De asemenea exista un prezbiteriu compus din preoti seculari si mai sunt credinciosi laici.