Azi, 3 iulie, este Ziua complimentării
în oglindă. E o zi în care ar trebui să ne așezăm - măcar un
pic - în fața oglinzii și să ne acceptăm exact așa cum suntem,
și să înțelegem (să ne spunem - măcar în gând) că suntem
frumoși, inteligenți și puternici. Numai la gândul că mi-aș
spune, privindu-mă în oglindă, că-s frumoasă și deșteaptă mă
pufnește râsul. Nu e falsă modestie, e o realitate: „frumusețea
stă în ochii privitorului”, iar pentru a fi deșteaptă... hm. E
și pentru asta o vorbă: „ca să te cred inteligent spune-mi ce-ai
făcut cu inteligența”.
E
ziua în care să recunoaștem ce ne face excepționali, exterior și
interior. Nu există om căruia să nu-i placă măcar ceva la el.
Unghia de la degetul mic de la picior, dacă e, și faptul trebuie să
confere siguranță de sine. Vi se pare că exagerez? Puțini oameni
sunt considerați excepționali de majoritate.
Despre
această zi scrie în calendarul de aici:
http://calendar.city-star.org/ro că este zi internațională;
căutând info pe internet constat că apare ca fiind națională
(dar nu mi-am dat seama pentru cine). Nici nu contează, probabil,
pentru că e o idee interesantă (părerea mea), așa
că o „trec” la „zile internaționale”.
Cum
se sărbătorește această zi?! Scriu câte ceva din ce-am aflat pe
net: să ne observăm calitățile, să fim propriul partener de dans
(în fața oglinzii), să ne facem complimente (și să le facem și
celorlați complimente). Dacă nu obișnuiești, caută să îmbraci
haine în culori tari, vesele (chiar și numai în casă). O
chestiune de imaginație sărbătorirea.
Azi,
în orice oglindă vă vedeți (fie că-s lentilele unor ochelari,
geamul unui magazin, caroseria lucioasă a unui autovehicul etc., nu
pierdeți ocazia și adresați-vă un compliment. Mai puțin în
cazul oglinzilor retrovizoare, dacă sunteți la volan și mașina e
în mers (ideea cu retrovizoarele nu-mi aparține).
Stima
de sine este modul în care ne percepem personal. Toți suntem unici,
valoroși și demni de respect (bănuiesc ce gândesc unii privind
respectul pentru toți, dar aceasta e altă discuție, despre cum
ajung unii să se comporte nedemn de respect).
În
autoevaluarea personală trebuie avute în vedere mai multe
„criterii”: moștenirea genetică (trăsături fizice și
psihice), iubirea oferită și/sau primită, eventuala
responsabilitate pentru viața cuiva, importanța în viața altora,
integritatea morală, realizările s.a.m.d.. Accentul se mută de la
un criteriu la altul în funcție de vârstă, în general,
presupunând că prioritățile se schimbă pe măsură ce înaintăm
în viață.
Stima
de sine este un concept care apare și în scrierile lui David Hume
(1711-1776); el a sugerat că fiecare om trebuie să se prețuiască,
să gândească de bine despre el pentru că autoaprecierea
funcționează ca o funcție motivațională.
William
James (1842-1910), unul dintre fondatorii psihologiei științifice,
a definit stima de sine ca fiind un rezultat al raportului dintre
succesele unei persoane și pretențiile ei. Stima de sine, o nevoie
fundamentală a oamenilor, nu poate fi cuprinsă într-o definiție
seacă; psihologii încă analizează această nevoie umană.
În
anii 1970 stima de sine a început să fie considerată un pilon
important în performanța academică a studenților și fericirea
generală a tinerilor.
Complimentele
pe care oamenii ar trebui să și le facă în această zi a
complimentării în oglindă nu se reduc la aspectul fizic; trebuie
să apreciem părțile pozitive, ale noastre și ale celorlalți. În
general, complimentele sunt pe placul tuturor, dar atunci când facem
complimente trebuie să avem în vedere spațiul personal al
celorlalți, să-l respectăm.
Privitul
în oglindă nu-i obligatoriu,
ca
gest; gândurile de bine despre propria persoană sunt suficiente - e
vorba despre vibrații pozitive.
La
oglindă, de George Coșbuc
(primele
două strofe)
Azi
am să-ncrestez în grindă -
Jos din cui acum, oglindă!
Mama-i
dusă-n sat! Cu dorul
Azi e singur puișorul,
Și-am închis
ușa la tindă
Cu zăvorul.
Iată-mă! Tot eu cea
veche!
Ochii? hai, ce mai pereche!
Și ce cap frumos
răsare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Dar al cui! Și la ureche
postare programata
