Crima organizată, în citate

Crima organizată, prin modul sau de structurare, flexibilitatea și deosebita capacitate de infiltrare în zonele vitale ale politicului și economicului, prin internaționalizarea sa rapidă, prin recursul necondiționat la violență, corupție și șantaj, reprezintă un pericol direct și de mare actualitate, o sfidare la adresa societății mondiale. (Gheorghe Nistoreanu, Costică Păun, „Criminologie”, Ed. Europa Nova, București, 1996)

*

Crima organizată: orice asociere sau grupare de persoane care se dedau la o activitate ilicită continuă, al cărei principal scop este acela de a realiza profituri fără a respecta granițele naționale. (Interpol)

Obs. În doctrină nu s-a ajuns la o definiție universal acceptată.

*

Numai luând Mafia drept ceea ce este, o asociație criminală serioasă și perfect organizată, putem fi în măsură să o combatem.

*

Mafia este compusă din ființe omenești care au nevoi, dorințe, comportamente aflate în evoluție cu timpul (...) Nu trebuie să uităm niciun moment că Mafia e organizația cea mai suplă, cea mai adaptabilă, cea mai pragmatică din câte există: în raport cu instituțiile și cu ansamblul societății.

*

Cosa Nostra continuă, în ceea ce o privește, să-și adapteze metodele la vremurile noi, rafinându-și-le tot mai mult cu fiecare pas.

Giovanni Falcone (n. 18 mai 1939, Palermo – d. 23 mai 1992, Capaci); magistrat Italian specializat în instrumentarea delictelor Cosa Nostra (mafia siciliană), ucis într-un atac cu bombă (mașină-capcană) cu aproape două luni înainte de colegul său, magistratul Paolo Borsellino.

*

Mafia rusă operează în majoritatea marilor orașe din California. Este implicată în cazuri de extorcare, de prostituție, de fraude medicale, de furturi de autovehicule, de plastografii, de falsificări ale cartelelor de credit, de trafic de droguri, de spălare a banilor și de asasinat.

(Daniel Lungren, fost procuror general al statului California)

*

Computerele constituie noul mijloc pe care l-au găsit criminalii pentru a-și atinge obiectivele.

*

Criptografia nedecodificabilă este una dintre problemele cele mai dificile cu care se confruntă poliția. Ea îi autorizează pe baronii drogurilor, spioni și teroriști, să comunice cu deplină impunitate.

(Louis Freeh, în 4 martie 1993 - al cincilea director al FBI, între septembrie 1993 - iunie 2001)

*

De ce să jefuiești o banca, dacă poți s-o ai? (Rafik Svo/Rafik Bagdasaryan, infractor armean)

*

Computerele erau destul de dificil de furat, din cauza dimensiunilor. Am preferat microprocesoarele: sunt mai mici și costă mai scump. (Chris Lamprecht, fost pirat informatic)

*

Anumite microcipuri, la cântar, au o valoare comercială echivalentă cu aceea a cocainei sau a aurului. (Julius Finkelstein, fost procuror districtual în Santa Clara, Silicon Valley)

*

E mai ușor să transporți bani între Columbia și New York pe câteva cartele de credit, decât în valize. (Jeffrey Scaffer, fost în Serviciul Secret U.S.A.)

*

Electronul este suprema armă de mare precizie (John Deutch, fost director C.I.A.)

*

Teroristul de mâine va fi capabil să provoace pagube mai mari cu o tastatură decât cu o bombă. (Național Research Council)

*

Cel care nu are nimic de ce să se teamă, nici de ascuns, nu are nevoie să întrebuințeze criptografia. Numai cei patru cavaleri ai Apocalipsului de pe Internet au nevoie de ea: teroriștii, traficanții de droguri, pedofilii și crima organizată.

(Michael Wilson, fost director la Nemesis Group)

Pe băiatul acesta l-aș contrazice cu privire la "n-am nimic de ascuns". Dacă infractorii oricum folosesc criptografia de ce trebuie să știe (și) funcționarii statului ce marcă de chiloți își cumpără cineva, și de unde? Ca să nu știe funcționarii statului cu cine și unde ieșim folosim criptografia. Care-i problema? Pare o vrăjeală „siguranța socială” prin urmărirea tuturor cetățenilor când infractorii se descurcă oricum. La ce dotări au infractorii sunt în pericol toate bazele de date pe care le au în administrare „autoritățile” statelor și/sau companiile private. De exemplu, în anii 1990, cartelurile columbiene au stocat într-un uriaș computer numerele de telefon ale tuturor locuitorilor din Cali, cu scopul de a identifica pe toți cei care telefonează la ambasada americană din Bogota, la poliție sau la Ministerul Apărării pentru a-i denunța pe narcotraficanți. (din „Cyber-Mafia”, de Serge Le Doran și Philippe Rosé, Editura „Antet”).

₪ ₪ ₪

Citate favorite, joc preluat de Suzana de la Zina, pornit în colaborare cu Ella. In fiecare zi de luni din săptămâna în care începe luna calendaristică.

Crima organizată este noul comunism, a declarat în 1994 senatorul John Kerry.

*

Este clar că, în prezent, criminalitatea organizată e în măsură să utilizeze cu eficiență cele mai moderne mijloace tehnologice de gestionare economică... (Jean-Claude Monet, comisar divizionar onorific, Poliția națională - Franța)

Traficul de persoane

Ziua de 30 iulie este dedicată luptei împotriva traficului de persoane: Ziua mondială împotriva traficului de persoane. Această zi a fost instituită de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) în anul 2013. Se dorește a fi o zi în care să se amintească oamenilor - să fie informați cei care nu știu - că în jurul lor pot exista oameni care sunt traficați sau în pericol de a fi traficați.

N-o să amintesc aici fel și fel de cifre - sunt la liber pe internet - dar amintesc, totuși, că victimă a traficului de persoane poate cădea, practic, aproape orice persoană. Oameni de aproape orice vârstă - femei, bărbați, copii - pot fi exploatați într-un fel sau altul: sexual, la muncă, pentru cerșetorie, furt s.a.. Totuși, victime sunt cel mai adesea persoanele vulnerabile (aflate într-o situație de vulnerabilitate): oamenii cu probleme financiare, cei cu dizabilități, tinerii, copiii sau... cei aflați la locul nepotrivit, în momentul și - în multe cazuri - anturajul nepotrivit. Cele mai multe victime sunt femei și dintre acestea aproape jumătate sunt minore - cele mai multe sunt exploatate sexual.

Pe fondul scenariului pandemic pericolul traficului de persoane s-a amplificat. Pierderea locurilor de muncă, creșterea numărului de oameni ajunși în sărăcie, închiderea școlilor și creșterea interacțiunilor online au sporit vulnerabilitățile și au deschis oportunități grupurilor de criminalitate organizată. Criza a copleșit serviciile sociale, a afectat activitatea sistemelor de aplicare a legii și a justiției penale, a făcut să fie mult mai greu pentru victime să caute și să găsească ajutor. În urma crizei, femeile sunt cele care se confruntă cu cele mai mari greutăți, fiindu-le cel mai greu să își găsească un nou loc de muncă.

Dacă lumea vrea să pună demnitatea umană și drepturile omului în centrul reacției și recuperării covid-19, trebuie să facem mai mult pentru a proteja victimele traficului și pentru a preveni exploatarea de către infractori a persoanelor vulnerabile, declara anul trecut, in 30 iulie, directorul executiv de la Biroul ONU pentru droguri și criminalitate, Ghada Waly.

Bine zis „dacă”! Am observat reacția celor mai mulți cu privire la oamenii care mureau pentru că nu li se acorda ajutor în caz de preinfarct sau picior rupt. Mi-e greu să fiu optimistă cu privire la interesul celor amintiți pentru oamenii care sunt traficați. „Ce demnitate? Ce drepturi ale omului? Aici e vorba despre sănătatea și viața omului. Sănătatea publică trebuie pusă mai presus de orice” - afirmau prea mulți. Probabil că nu degeaba se spune că în situații de criză ne dăm seama de adevăratul caracter al oamenilor. E ușor să fii viteaz în timp de pace.

Se vorbește - în diferite discursuri pe temă - despre „compasiunea internațională”. Anul trecut am aflat cât se poate de clar câtă compasiune internațională există. Din câteva milioane de indivizi care se băteau cu pumnul în piept pentru una-alta au rămas pe baricade (voluntar) câteva sute de mii, la nivel mondial.

În Uniunea Europeană mai mult de jumătate din traficul de persoane se face în scopul exploatării sexuale; pe locul doi este traficul de persoane pentru muncă forțată.

Printre celelalte tipuri de trafic de persoane există obligarea la cerșetorie, la comiterea de fapte ilegale și altele.

Se scriu legi, se țin conferințe fel de fel, la nivel înalt și foarte înalt uneori (politic vorbind), și traficul continuă. Există „cerere”, va exista mereu „ofertă”. Ar fi ideal să fie pedepsiți și „clienții”, indiferent pentru ce vor sclavi: sex, infracțiuni sau muncă. Unii dintre cei care „veghează” la respectarea legii și siguranța cetățeanului se lasă corupți.

Limbajul de lemn pe care folosesc politicienii - în special - când vorbesc despre traficul de persoane este sforăitor și atât (mă gândesc că an de an, cu această ocazie, folosesc aceleași cuvinte pe care, eventual, le așează altfel în fraze).

Justiția din Ro se mișcă precum melcul în tigaie: procesele se lungesc până se prescrie răspunderea penală. În cazurile de abuz sexual, de exemplu (care e „cuprins” în infracțiunea de trafic de persoane în scopul exploatării sexuale, dar altfel e infracțiune distinctă) ajung să fie judecate victimele minore care... „și-au căutat-o”. „De ce umblă despuiate?” De ce aia și alta? Când auzi o "băbătie" (nu-mi vine a numi barbat/femeie/om această categorie de indivizi) spunând că un copil în vârsta de 13 ani a vrut ceea ce i-a făcut el parcă-ți vine să-i dai două peste cap. N-au "băbătiile" treabă cu discernământul și cu alte fleacuri, de genul că acel copil trebuie să meargă la școală. Jurnaliștii „dela0.ro” au documentat cum stă treaba cu judecarea abuzurilor sexuale în care sunt implicați minori (dar nu numai).

https://beta.dela0.ro/campioni-la-sex-repetenti-la-jurnalism-justitie-empatie/

Dacă în astfel de cazuri, care sunt descoperite și judecate pe teritoriul unui stat mic se dau rateuri, la ce să ne așteptam la nivel mondial?

Ce este traficul de persoane

Definiții ale traficului de persoane se regăsesc în mai multe legi, directive etc.

În art 210, codul penal român (noul cod penal, din 2009, cu modificările și completările ulterioare) e descris traficul de persoane:

(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşită: a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate; b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprimă voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane; c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane.

În art. 182 (același cod) e definită exploatarea. Prin exploatarea unei persoane se înţelege: a) supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat;

b) ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire; c) obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală; d) obligarea la practicarea cerşetoriei; e) prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, în mod ilegal.

Mii de persoane, din toată lumea, sunt exploatate anual în diferite forme - traficul de persoane este sclavia modernă și este, după traficul de droguri, cea mai profitabilă afacere ilegală; traficul de arme ocupă modestul lor trei.

În cartea sa, „Frumoasele zile ale crimei” (1994), Jean Maillard scria: Dacă s-ar retrage de pe circuitele financiare cu sediu propriu numai banii din droguri, cu o cifră de afaceri echivalentă cu aceea a petrolului, economia mondială s-ar prăbuși. Gândul este destul de înfricoșător, pentru că banii din toate activitățile ilegale „trec” printr-o bancă. Iar de când cu „înalta tehnologie” banii murdari sunt mai greu de depistat și mai ușor de spălat. Un alt gând înfricoșător: economia mondială se bazează pe banii proveniți din infracțiuni? Dacă da, e clar: nivelul criminalității va rămâne ridicat, oricâte zile vor fi dedicate luptei împotriva... mai știu eu ce.

Se schimbă banii, se schimbă clima, se schimbă tehnologia, se schimbă moda dar infracțiunile continuă să existe și infractorii sunt tot mai sofisticaţi (se schimbă și ei, altfel spus) - unele infracţiuni sunt din ce în ce mai greu de stopat și iau amploare. Mai repede se schimbă schimbarea decât năravul unora de a urmări să câștige bani în moduri ilegale.

A ta e mare! A ta e mai mare!

Oficialitățile londoneze și italiene se ceartă cu privire la unde este rata criminalității mai mare.

Biroul britanic pentru străini îi avertizează pe cetățeni - dacă vor să-și petreacă vacanța în Italia - că există risc mare de a fi jefuiți mai ales în gara Termini (Roma), în autobuzul 64 care merge spre Vatican dar și în trenul care face legătura Roma-Fiumicino (aeroport).

Oficialii italieni din Roma se supără și le dau britanicilor replica: La Londra e mai periculos din punct de vedere al criminalității! și își avertizează cetățenii cu privire la pericolele ce i-ar putea aștepta în anumite cartiere londoneze.

Romanii primesc cu bucurie turiștii britanici dar se simt ofensați de astfel de avertismente care dau impresia unei superiorități inexistente, de fapt. Un fel de “râde ciob de oală spartă” - zic eu și mă gândesc: deci știu și ei cum este să fie acuzați că turiștii sunt în pericol de a fi jefuiți când ajung în vacanțe pe acolo. Ce ție nu-ți place altuia nu-i face…

*

Reprezentanții statului român pedepsesc furtul din buzunare pentru că nu suportă concurența. În școlile românești se face și educație civică… sperându-se la o schimbare de percepție.

Cum fura hotii din locuinte

Nu doar “se spune”, ci este adevarat: pentru hoti nu exista lacate. Plus ca internetul e cam plin de indicatii despre cum sa “spargi o yala”.

Daca pe la inceputul anilor 2000 a scazut numarul furturilor, al spargerilor de locuinte si al cersetorilor nu a fost pentru ca au fost arestati sau au devenit cinstiti si muncitori, ci pentru ca cei mai multi au plecat in strainatate.

Daca alegi un sistem de securitate nu pune senzori doar la usa, ci si la ferestre. Primul lucru pe care il cauta hotii e o fereastra neasigurata sau accesul facil prin balcon. Cei mai priceputi pot șunta chiar si sistemele de alarma; le este ceva mai greu cu alarmele si senzorii de miscare ce alerteaza ori proprietarul ori o firma de paza care are contract cu proprietarul - dar e mult pana departe pentru cei mai multi dintre cetateni, asa ca ne descurcam cum putem si speram sa nu ne vina randul. Un caine poate fi de mare ajutor in curte sau in casa.

Multi cred ca usa metalica ii tine pe hoti afara sau ca le ingreuneaza accesul… Spray-ul cu azot lichid rezolva incuietoarea - devine casanta si poate fi sparta usor mai apoi. In plus, nu-i mare filosofie sa prelucrezi o “cheie universala” - in special usile metalice asiatice sunt facute in serie mare, pe acelasi sistem.

Hotii se folosesc de copii, uneori, pentru ca acestia se pot strecura printre unele gratii de la ferestre si prin geamuri mici, de aerisire, apoi deschid usa adultilor, din interior. In plus, copiii n-ar suporta consecintele faptei daca ar fi surprinsi in flagrant.

Gratiile subtiri pot fi taiate cu pila sau cu un fierastrau mecanic, in special in zonele unde sunt vecini la distante mari. Inoxul pare ca rezista cel mai bine, mai ales pilei - fierul obisnuit cedeaza usor.

Nu deschideti usa oricui si - mai ales! - nu-i primiti in casa pe necunoscuti. Dar… ei vin si zic ca sunt de la “deratizare”, sau de la “electrica”, de la “gaz” sau de pe cine stie unde si iti ofera diverse servicii. Uneori lipsec un bilet pe usa de la intrare in bloc si anunta verificare la… ceva, apoi se prezinta imbracati in salopeta, cu scule, cu ecuson si chiar legitimatii… Cel mai indicat este sa sunati la intreprinderea de la care zic ei ca sunt si sa intrebati daca a fost programata o verificare in zona respectiva.

Pe cei care vin cu deratizarea ii trimiteti ori la seful de scara ori la administrator, sa vina cu ei - in mod firesc asa si trebuie, daca presedintele de asociatie si ceilalti hotarasc vreo deratizare - altfel va deratizeaza cu apa si faina si va mai iau si bunurile ce le vor gasi la indemana si pot fi palmate usor.

Sau… nu le permite accesul pana nu chemi o vecina / vecin daca esti femeie sau varstnic si esti numai tu acasa.

Persoana care suna la usa si-ti spune ca a venit sa colecteze bani pentru cutare persoana “care a fost si la televizor” te minte - campaniile umanitare nu se fac din usa-n usa (sau n-ar trebui sa se faca). Te duci sa aduci banii, poate vede de unde i-ai luat, apoi iti cere permisiunea sa mearga la baie si te lasa fara bani sau bunuri ce pot fi usor ascunse. Daca ti-e jena sa le zici ca nu le permiti accesul la baie spune-le ca tocmai ai schimbat vasul si trebuie sa se usuce… lipitura - sau orice altceva iti vine in minte.

Cei care cer la baie nu doar ca pot fura ce gasesc la vedere, dar pot slabi suruburile de la inchizatoarea ferestrei - cand exista - pentru a-si asigura accesul mai apoi si pot observa daca ai sau nu sistem de alarma.

Cam la fel o poti pati cu cei care au “promotii”… Nu-i lasa in casa, iar daca vrei sa cumperi vreun produs inchide usa, incuie, adu banii si plateste. N-au decat sa se supere ca n-ai incredere in ei.

Cum se orienteaza hotii

Nu raspundeti niciodata intrebarilor pe care vi le pun persoane straine despre un vecin sau despre cum sunt compartimentate apartamentele in zona.

Infractorii care se respecta nu se arunca in orice casa, ci mai intai cerceteaza locul. Toate cele amintite mai sus pot fi doar “inceputul” - au aruncat o privire in casa ta si isi fac o idee daca merita sau ba sa-si consume energia pentru a da o lovitura, daca ai sistem de alarma, daca ai caine etc..

Cel mai adesea tintesc locuintele de la parter sau etajele inferioare, si vilele. Dar e suficient sa arunci vreo vorba nepotrivita in momentul nepotrivit, sa postezi pe Internet fotografii cu ce ai prin casa… Spui la magazin, la posta, la cabinetul medical, in parc sau pe cine stie unde ca ai rude apropiate in strainatate? Poti deveni o tinta.

Inainte de a trece la actiune hotii ochesc o casa anume, un apartament anume (cand nu merg la pont), orientandu-se dupa cum este dotat cu termopane, dupa sistemul de aer conditionat si / sau centrala, ce fel de jardiniere si plante sunt - sau decoratiuni prin curte - ce fel de draperii - cand se lasa seara si aprindeti lumina trageti draperiile, lasati obloanele etc. nu va bazati ca nu vede nimeni ce aveti in casa doar pentru ca locuiti la un etaj inalt - cu binoclul sau luneta etc. se vede bine.

Hotii cerceteaza cand vin si pleaca cei pe care vor sa-i usureze de bunuri; cati locuiesc in apartamentul vizat, ce obiceiuri au locatarii respectivi, daca in cutia postala s-a adunat corespondenta sau e plina cu “reclame”. Uneori chiar ei sunt cei care agata un bilet sau o reclama si urmaresc daca sau in cat timp a disparut. E recomandat sa nu lasati vecinilor bilete in usa si luati de pe clante reclamele pe care le vedeti la usa celor despre care stiti ca nu sunt acasa.

Cauta cheia sub presul de la usa, sau prin apropiere… Iarna, daca ninge, e perfect pentru ei: stiu exact cine nu e acasa, pentru ca nu e curatata zapada macar in apropierea usii.

Hotii se orienteaza si dupa “tabelul de intretinere”. Acolo pot vedea cate persoane locuiesc in apartament si daca e femeie sau barbat. Degeaba politistii ii sfatuiesc pe oameni sa nu mai accepte sa fie trecute pe acel tabel numarul de persoane si prenumele intreg (initiala e suficienta) - replicile sunt stupide: “trebuie sa stim cate persoane sunt acolo - daca vedem mai multe sa putem lua masuri”; cum sa nu scrie prenumele; daca ma cauta cineva si nu ma gaseste?”

Sunt asociatii de proprietari care isi posteaza listele pe Internet si poate avea acces la ele oricine - sunt curioasa daca toti acei locatari sunt constienti de ceea ce fac presedintele si administratorul.

Se recomanda un interfon la intrarea in bloc - dar fara a deschide oricui suna si fara a permite strainilor sa intre impreuna cu noi - dar ce urat se uita cei carora le refuzam accesul… Pacat. Ar trebui sa inteleaga, dar e destul de greu sa fii cinstit si sa fii suspectat de ganduri necurate. Personal evit sa intru cu cineva necunoscut iar cand sun la alt bloc evit sa intru cu altcineva, chiar daca-mi permite accesul - pana la urma e vorba si de integritatea mea fizica.

De asemenea, se recomanda sa fie lumina pe paliere. Dar cei mai multi au ales sa aiba becuri cu senzori si reglate astfel incat sa nu stea aprinse decat cel mult un minut. Unii spun “economie” eu imi permit sa spun “prostie”. Nu stii peste cine dai in bezna, nemiscat sau mai departe de raza de actiune a senzorului, sa nu aprinda becul. Chiar daca auzi un zgomot si privesti pe vizor, nu ai ce sa vezi - pana ajungi tu becul s-a stins. Si sa-l vad eu pe cel care deschide usa sa se asigure ca nu-i vreun borfas pe acolo.

Orice hot care se respecta are o lista cu locurile in care sa caute: in bucatarie, in cutiile cu faina etc; in aparatele electrocasnice si chiar in cele electronice; in sertarele cu lenjerie, in biblioteca, sub saltele, intre lenjeriile de pat, in buzunarele hainelor din dulap, sub covor, in spatele oglinzilor si tablourilor, in instrumentele muzicale, in tubulatura de ventilatie… Intorc pe dos casa.

Alte masuri de precautie

- Daca vrei sa ai un seif in zid cel mai sigur e sa-l faca cineva recomandat si daca e din alta zona e si mai bine, dar ar fi indicat sa ai bijuteriile in seif  la banca (dar daca vreau sa port o bijuterie acum e mare deranjul), iar banii in cont - desi dobanzile sunt mici macar stii ca sumele mari sunt in siguranta (depozitele sunt garantate de stat).

- Cand pleci de acasa pe termen mai lung ar fi bine sa stie cat mai putine persoane.

- Asigurarea locuintei si impotriva furtului - reprezentantul societatii va impune unele conditii care trebuie strict indeplinite, altfel polita ramane fara valoare.

***

Sambata cu ghinion

Foto "furata" de pe FB :)

Intr-o noapte, un hot intra intr-o casa. Pe cand cauta, la lumina lanternei, ceva de valoare, din bezna se aude o voce:

- Isus stie ca esti aici.

Hotul doar ca n-a sarit din piele! Stinge lanterna si intepeneste. Pentru ca nu se mai auzea nimic isi scutura capul, ca de o halucinatie, si continua ce venise sa faca. Abia a scos din priza firul combinei video cand aude iar:

- Isus te priveste.

Enervat, cauta cu fascicolul de lumina de unde vine vocea. In coltul departat al camerei da de-un papagal.

- Tu ai zis asta? il intreaba pe papagal.

- Da! Isi scutura acesta aripile. Am vrut doar sa te avertizez ca te priveste.

Hotul s-a relaxat, amuzat.

- Sa ma avertizezi, hm?! Cine naiba esti tu?

- Moise.

- Moise? Hotul incepe sa rada in hohote. Ce fel de oameni isi numesc papagalul “Moise”?

- Acel gen de oameni care-si numesc Rottweiler-ul “Isus”!