Manual de educatie fizica

Anul acesta am aflat - cu deosebită mirare - că prin anii 2017, 2018, elevii din clasele a V-a și a VI-a au avut (sau ar fi trebuit să aibă?) manuale de educație fizică și sport. Ministrul "genunche" de la Educație in acea perioadă a considerat că se justifică niște cheltuieli cu tipărirea unor astfel de manuale. Desigur, între timp s-a renunțat (banii au ajuns unde trebuia). Interesant mod de a dezvolta, moderniza învățământul.

Toată lumea știe: pentru elevi, manualul școlar este un instrument de lucru și de informare în care sunt sistematizate temele existente în programa școlară la fiecare obiect de studiu și pe categorii de vârstă (pentru fiecare clasă). Manualul contribuie la organizarea procesului de învățământ, elevul obișnuindu-se să învețe (și) singur.

Atunci când a fost editat pentru prima dată manualul de educație fizică și sport cei mai mulți profesori, părinți, elevi au crezut că e o glumă. Dar nu a fost glumă, ci, practic, o risipă de bani - in opinia celor mai mulți; banii ar fi putut fi folosiți pentru ceva echipamente sportive, de exemplu. Cei cu ideea, însă, au susținut că un manual de sport e util ca instrument de predare - de formarea cunoștințelor teoretice - dar foarte util atunci când condițiile meteo nefavorabile, de exemplu, împiedică elevii să fie pe teren (multe școli - deși puține la nivel național - au săli de sport, deci nu s-ar fi pus problema condițiilor meteo).

În manualul de sport pentru clasa a VI-a - pe care am avut ocazia să-l răsfoiesc - scrie despre Avantajele poziției bipede a omului: 1. eliberarea membrelor superioare, care pot fi folosite la alte activități; 2. poziționarea la vertical a coloanei vertebrale și apariția curburilor normale la nivelul ei; 3. lărgirea câmpului vizual și a controlului asupra mediului înconjurător. Ceea ce au scris la punctul doi aș zice că e descrierea unei coloane vertebrale normale, sănătoasă, mai puțin unul dintre avantajele poziției bipede a omului.

Elevii de clasa a VI-a mai puteau afla din manual despre tonicitatea și troficitatea musculaturii, despre mobilitate și stabilitate articulară, despre cum se fac exercițiile pentru dezvoltare fizică armonioasă, despre cum să se dea peste cap, să se târască pe coate și genunchi, cum să se cațăre, despre viteza de deplasare pe direcții și pe distanțe variate și multe altele pe care le învață foarte bine doar practicând, fără a mai teoretiza alergarea, încolonarea pe un rând, pe două rânduri.

Se mai teoretizează in manual jocuri precum volei, baschet, handbal, fotbal, oină, baschet, torball, goalball (ultimele două sporturi de echipă pentru nevăzători și persoane cu dizabilități vizuale, putând participa/juca și cei fără probleme, acoperindu-și ochii) ș.a.

Pe ultima pagină, în câteva rânduri, printre poze și știați că...? elevii învață ceva despre fair-play. Fair-play-ul e o întreagă morală, un cod de legi, nescrise, străvechi ca și sportul. Fair-play-ul poate fi manifestat prin următoarele comportamente: respectă regulile jocului, respectă adversarul, respectă coechipierul, respectă deciziile arbitrului, felicită-ți adversarul, păstrează-ți calmul! Cine ar putea învăța, fără manual, ce înseamnă fair-play?!

Acest manual mi se pare util ca o frecție la picior de lemn. Educatorii de azi par a le da de înțeles copiilor că nu pot învăța să joace fotbal, să înoate, să meargă pe bicicletă etc. ( discipline sportive alternative) fără manual de educație fizică și sport. Poate, dacă Nadia Comăneci, de exemplu, ar fi beneficiat de un manual de educație fizică și sport ar fi fost și mai campioană.

Acest manual, deși subțirel, n-a făcut decât să mai adauge ceva in ghiozdanul destul de greu al copiilor - dar, ce bine că din manual învață copiii postura corectă a corpului.

Cheltuielile cu educația, ca procent din PIB (produsul intern brut), plasează România pe ultimele locuri in Uniunea Europeană. Altfel spus, deși e subfinanțat învățământul bani pentru manuale inutile s-au găsit.

Mai puțină istorie la liceu

Luni, ieri, am bântuit pe net, să aflu ce chestii s-au mai întâmplat în săptămâna trecută. Între altele, tot apăreau articole despre eliminarea orelor de istorie. Apăreau întâmplător sau pentru că erau multe sau pe baza unor căutări trecute e irelevant. Și-am zis: hai să văd despre ce e vorba. Și mai jos îmi dau cu părerea = opinie formată pe experiența personală, informații generale, scurte discuții cu câțiva copii care sunt azi liceeni, cu unii din generația mea și cu unii mai tineri cu 10-20 de ani.

Știrea despre reducerea orelor de istorie la liceu

Disciplinele care nu vor mai fi obligatorii pot fi incluse ca opționale in orarul fiecărei școli.

Ministrul Educației, vineri, 31 ianuarie, a pus în dezbatere publică  proiectele unor planuri-cadru pentru învățământul liceal (începând cu anul școlar 2026-2027). In perioada 11 februarie - 4 martie vor fi dezbateri cu prezență fizică in București (11 februarie), Cluj-Napoca (14 februarie), Iași (25 februarie) și Timișoara (4 martie). 

Propunerile și observațiile constructive pot fi trimise la adresa de e-mail consultare@rocnee.ro, până în 6 martie. In 6 martie va fi dezbatere online.

Pentru cei interesați, blogul ministrului educației:

https://danieldavidubb.wordpress.com/2025/02/03/ofensiva-pentru-normalitate-si-invitatie-la-parteneriat-un-raspuns-unui-coleg-si-prieten-presedintele-academiei-romane/

Cele de mai sus le pot da ca știre pentru că am citit nemijlocit din proiect și l-am ascultat pe ministru. Despre mai puține ore de istorie, geografie, biologie, latină am citit pe aiurea și... am zâmbit trist la tam-tam-ul iscat. Am citit și multe comentarii la unele articole și m-am oripilat.

Fără istorie și geografie in ultimii doi ani de liceu

Totuși, se va studia Istoria evreilor. Holocaustul, in clasa a XI-a și Istoria comunismului, in clasa a XII-a.

După ce am citit mai multe articole pe temă m-am cam lămurit. 

Cei care au inițiat proiectele vor să ajute elevii din clasa a XI-a, dar mai ales a XII-a, să aibă un program mai relaxat, să se poată concentra la materiile care îi interesează în mod deosebit. 

Pare că cea mai controversata modificare vizează specializarea Matematică-Informatică, unde nu vor mai fi incluse in programa pentru clasa a XII-a disciplinele biologie, istorie și geografie. Din ce am înțeles e vorba, in general, de liceele cu profil real și tehnologic.

Un lucru e sigur: vor mai puține ore la disciplinele de mai sus - e tot ceea ce, de fapt, comentez.

Opinia unora despre mai puține ore la anumite discipline

Unii, din comunitatea academică, din societatea civilă  - și nu numai - au avut reacții vehemente împotriva proiectului. S-au supărat și profesorii, și sindicatele (din învățământ, bănuiesc).

Argumente pe care le consider irelevante:

1. Avertizează (specialiștii) că fără o bază solidă în istoria generală aceste cursuri riscă să fie percepute izolat, fără a oferi o înțelegere profundă a contextului in care au avut loc aceste evenimente.

2. Unii de la Facultatea de Istorie București au subliniat impactul negativ pe care îl poate avea asupra formării civice a tinerilor, asupra gândirii critice și consolidării unei societăți democratice responsabile; vor adânci unele dintre cele mai grave fenomene care deja afectează societate: abandonarea gândirii raționale, vulnerabilitate in fața pseudo-stiintei, succesul teoriilor xenofobe și conspirațiilor, făcând tinerii mai susceptibili la manipulare și dezinformare.

3. Reducerea orelor de istorie privează o generație de instrumentele necesare pentru a înțelege și modela viitorul.

4. Societatea de Studii Clasice a transmis că eliminarea limbii latine din programa liceală (ca disciplină obligatorie) reprezintă un atentat la cultura umanistă fondatoare a Europei și e un act care sfidează bunul simț elementar.

Opinii personale privind ore mai puține la disciplinele amintite

In primul rând, mă întreb (retoric) de ce toți cei amintiți mai sus cu reacții vehemente nu sunt la fel de vehemenți, vocali, indignați când știu că există mii de copii care merg la culcare flămânzi, nu au părinții suficienti bani pentru învățământul obligatoriu gratis; nu sunt indignați că nu se asigură tuturor elevilor o masă caldă (sau mâncare sănătoasă); nu reacționează vehement că nu sunt peste tot autobuze școlare, nu sunt școli dotate corespunzător (și sunt școli cu WC in curte), nu sunt internate pentru cei care ar vrea la liceu, dar părinții nu au bani pentru chirie; nu prea par indignați când se micșorează bursele (sau, in unele cazuri, nu se mai oferă deloc - din lipsa de fonduri)

In al doilea rând: când nu toți copiii ajung să termine clasa a XII-a (și) din motivele invocate mai sus nu se deranjează prea mult să rezolve. Sigur, unii abandonează școala mult prea devreme și, in multe cazuri, pentru că nu prea au de ales - și dintre cei menționați mai sus nu prea sunt mulți indignați.

In al treilea rând. Cu toată istoria din programa prezentă sunt o mulțime de oameni cărora li se par ok comunismul, dictatura, întoarcerea la tradiții - la care tradiții? la arat cu plugul și boii? la dansul Paparudelor pentru a invoca ploaia? 

Comentarii la argumentele indignaților:

1. Istorie generală, da, dar pe scurt. 

Cu toate orele de istorie, prea mulți au dovedit că habar nu au de contextul în care s-au petrecut anumite evenimente; habar nu au de unele evenimente.

2. Având în vedere cam cum e situația prezentă... argumentele lor cu privire la numărul orelor de istorie sunt irelevante! Doar, n-or vrea să cred că avem o societate democratică responsabilă, că nu există o mulțime de xenofobi și de rasiști și de etc. (la naiba! n-or fi uitat cine a obținut cele mai multe voturi la primul tur al alegerilor pentru președinte, in 2024!). Cu toate orele de istorie mulți sunt susceptibili de manipulare (și nu doar susceptibili!)

3. Reducerea orelor de istorie privează o generație de instrumentele necesare pentru a înțelege și modela viitorul?! Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns. Ce-au făcut majoritatea celor care au avut ore de istorie la greu? Au votat Iliescu! In mod cert, au modelat viitorul, dar nasol. Tot cei care au avut ore de istorie multe au adus pe primul loc, la alegerile din 2024, pe unul care ar modela super viitorul!

Pe scurt: argumentele de la punctul 3 - ale celor indignați - sunt irelevante.

4. Am avut în ciclul gimnazial, într-un singur an, o oră pe săptămână, limba latină. Nu am reușit să învăț cine știe cât - ne preda profa de română; ne preda, e prea mult spus: ne dicta din carte. Când, după terminarea liceului, am avut nevoie să cunosc limba latină am studiat de capul meu (mă descurc la citit; și la tradus, dar mai puțin). De-aș fi avut o profa ok mi-ar fi fost suficient ceea ce era în manualul acela, ceea ce aș fi învățat în acea oră pe săptămână.

Cred că sunt exagerate afirmațiile celor de la Societatea de Studii Clasice. In plus: ignoră faptul că foarte mulți dintre cei care au avut multe ore de istorie la școală îi trag cu dacii care au civilizat lumea, cu limba dacilor la originea tuturor limbilor și alte bazaconii de gen? Deduc că toți cei care susțin ideea că dacii au civilizat lumea au avut degeaba multe ore de istorie la școală (valabil inclusiv după 1989).

Bănuiesc că ar fi o problemă cu privire la orele profesorilor de istorie, geografie etc. și s-ar putea vedea nevoiți să predea in licee/școli unde azi predau suplinitori și/sau să nu le placă liceele/școlile unde, poate, ar fi nevoiți să predea (mai ales dacă implică o navetă nu prea comodă).

Un fel de concluzie

Până în prezent au fost/sunt multe ore de istorie în orarul elevilor. 

Trăim într-o societate democratică responsabilă? Există doar câțiva xenofobi, rasiști etc.? Nu sunt o mulțime care par că au abandonat gândirea critică, rațională, că sunt dezinformați și ușor de manipulat?

Și atunci? Unde-i problema? Sunt nepregătiți profesorii? In general, copiii, tinerii, nu sunt interesați în mod deosebit de istorie? Sunt prea stufoase manualele, conținând prea multe amănunte care trec de noțiunea cultură generală?

Pe bune, acum! Opriți pe stradă un om care pare apropiat de generația voastră și întrebați-l ceva despre... Tudor Vladimirescu sau... in ce perioadă a fost rege Burebista sau orice. Sunteți sigur că ar ști să răspundă fără bâlbâieli? Sau... întrebați un tânăr care abia a terminat liceul... 

La fel, întrebați la întâmplare prin ce localități curge... Oltul, de unde izvorăște și unde se varsă; întrebați ce afluenți are Mureșul și/sau ce lungime are... Spre ce direcție curg, în principal, râurile din Romania și cum sunt alimentate... De învățat să citească o hartă învață copiii în toate școlile? Știu să folosească o busolă? (sigur, acum există GPS! există și google și IA...)

Sursa imagine: https://pixabay.com/users/conmongt-1226108/

Pe blogul ministrului:

https://danieldavidubb.wordpress.com/2025/02/10/constatari-dupa-primele-10-zile-de-dezbateri-ale-planurilor-cadru/

Și:

https://danieldavidubb.wordpress.com/2025/02/12/dezbateri-nationale-asupra-planurilor-cadru-din-invatamantul-liceal-2025/

Dezbatere din 14 februarie:

https://danieldavidubb.wordpress.com/2025/02/15/dezbateri-nationale-asupra-planurilor-cadru-din-invatamantul-liceal-cluj-napoca-2025/

Încheierea perioadei de consultare publică:

https://danieldavidubb.wordpress.com/2025/03/06/incheierea-perioadei-de-consultare-publica-si-dezbateri-nationale-asupra-proiectelor-de-planuri-cadru-pentru-invatamantul-liceal/

Educație. Romania dorita

E deja clar! Politicienii care au gândit această platformă online vor să știe, de fapt, dacă vrem să ni se respecte drepturile prevăzute în Constituție și în diversele tratate semnate de reprezentanții României în plan extern. Acești politicieni vor să știe dacă vrem ca ei -  reprezentanți ai statului, mandatați de cetățeni - să își îndeplinească atribuțiile prevăzute în Constituție, în legi ordinare și în tratate internaționale pe care le-au semnat în numele cetățenilor. E incredibil ce tupeu au! 

În secțiunea Educație suntem întrebați tot despre ce vrem de la sistem. De la sistem nu vreau nimic - n-aș primi nici dacă aș vrea; sistemul nu e Moș Crăciun. Dar de la ei, politicienii, vreau: să construiască un sistem! 

Și de data asta ne iau tot cu TU... și dau impresia că sunt plini de bani. Hm. Chiar sunt, dar nu pare că și pentru învățământ.

Ce îți dorești TU de la sistemul de Educație ? 

Bifează problema sau scrie răspunsul tău în căsuța de mai jos... zic ei.

Vreau dezvoltarea învățământului dual.

Învățământul dual se referă la învățământul profesional și tehnic, pe meserii, și e bazat pe parteneriate (contracte) între operatorul economic (viitorul angajator), unitatea de învățământ și unitatea administrativ-teritorială. Mai are la bază, acest învățământ dual, contracte individuale de pregătire practică între operatorul economic, elev/părinte/tutore/susținător legal și unitatea de învățământ. Se adresează absolvenților de clasa a opta care au cel mult vârsta de 26 de ani.

Învățământul dual se aplică și învățământului universitar, nu doar învațămantului preuniversitar.

Acest gen de învățământ poate funcționa doar dacă unitățile de învățământ sunt dotate corespunzător pentru diferitele calificări, dacă există îndrumători/profesori calificați să îi învețe pe elevi/studenți ceea ce trebuie să știe pentru a deveni profesioniști. Obligațiile unităților de învățământ sunt enumerate în art. 15 din Ordinul nr. 5732/2022 (ministerul educației) - Metodologie de organizare și funcționare a învățământului dual. Între obligații: asigurarea spațiilor de instruire și dotările aferente instruirii, asigurarea materiilor prime, materialelor consumabile, asigurarea resurselor umane necesare pentru pregătirea teoretică și practică etc.. În acest moment, nu știu să fie dotate extraordinar unitățile de învățământ din România. Nici prea multe fabrici nu sunt in acest stat. Ar fi destul de aiurea ca un adolescent în vârstă de 14 ani din vestul țării să studieze la o unitate de învățământ din sud - mai ales dacă părinții lui vor fi nevoiți (între altele) să plătească pentru cazare la prețul pieței sau - și mai rău! - copilul ar fi nevoit să locuiască în condiții mizere și să se hrănească doar cu lături în căminele și cantinele de pe lângă unitățile de învățământ unde ar urma să studieze.

Acestea fiind scrise, îi întreb pe politicieni: n-au rezolvat toate astea in 30 și ceva de ani și vor reuși in patru? Promisiunea lor ar fi de râs, dacă n-ar fi jalnică.

Învățământul dual poate fi ceva bun cât timp nu va fi obligatorie, pentru toți elevii, obținerea unui certificat de orientare școlară/profesională care trebuie urmat - să zic așa - întocmai și obligatoriu. Părerea mea. Conform noii legi a educației pare că devine obligatorie, din acest an, o recomandare de încadrare într-o formă de învățământ superior, având caracter de orientare școlară pentru fiecare elev. Această recomandare (consultativă) va fi făcută de profesorul consilier școlar și diriginte la finalizarea învățământului gimnazial și liceal. Portofoliul educațional e obligatoriu începând cu anul școlar 2024-2025.

Noua lege a învățământului (198/2023) face referire la forma de învățământ dual - dacă e lege, de ce mai sunt chestionată in această privință? 

Vreau salarizarea profesorilor în funcție de performanțele elevilor.

O prostie mai are nici că puteau zice/scrie! Vor să vrem o chestie extraordinar de subiectivă, și de necinstită! Necinstită pentru că performanța elevilor depinde de foarte mulți factori, între care: capacitățile native ale unui elev, mediul din care provine, învățătorul/profesorul pe care l-a avut înainte... Nu poți pretinde unui profesor la liceu, de exemplu, să completeze toate golurile din cunoștințele unui elev - și tot așa. Ce-ar fi să fie plătiți și profesorii universitari in funcție de performanțele studenților?! 

Cine-i oprește pe profesori să-și aprecieze elevii cu foarte bine, cu punctaj mare spre maxim?

Cum vor politicienii să cuantifice performanțele? Într-un liceu de top ar putea fi vreo 20 de olimpici - nu e, neapărat performanță datorată (numai) profesorului - iar într-un liceu mai puțin bun ar putea să existe profesori care au ajutat câțiva elevi să ajungă de la media 5 la media 7 - ceea ce s-ar putea numi o performanță (au reușit să determine câțiva elevi să devină interesați de materia lor). Într-o clasă de gimnaziu, de exemplu, legea dispune să fie, în medie, 16 elevi (dar nu mai mult de 26). E greu spre imposibil pentru un profesor să se poată ocupa serios de fiecare elev într-un interval de 45 de minute...

În plus, când vorbesc de salarizare în funcție de performanță, politicienii fac referire și la promovarea bacalaureatului, dar la bacalaureat nu se susține examen la toate materiile predate - altfel spus, un elev poate fi foarte bun la o materie care nu se cere la bacalaureat (da, sunt și unele materii la alegere, după cele obligatorii) și foarte neinteresat de materiile obligatorii pentru bacalaureat, și să nu obțină diploma... Aceeași situație și cu evaluările naționale. De ce să fie sancționat un profesor care are în clasă elevi fără chef de învățat? Va mai alege vreun profesor (titular) să predea in anumite școli/licee?

Vreau modificarea sistemului învechit de predare și adaptarea materiei la cerințele pieței muncii.

Prin noua lege a învățământului (L. 198/2023) pare că materia va fi adaptată pieței muncii - teoretic, cel puțin, așa cum, tot teoretic, accesul la învățământ e accesibil oricui... Astfel stând lucrurile, ce mai vrei TU de la cetățeni, cu platforma ta online. Evident, în afară de o lungă listă de nume și adrese de e-mail.

Se strigă de mulți ani că se dorește modificarea modului de predare. TU ți-ai scos dopurile din urechi doar acum, pentru că bat la ușă alegerile electorale - după alegeri îți bagi dopurile înapoi, ca de obicei.

Vreau măsuri de susținere a elevilor proveniți din familii sărace și din mediul rural.

Și asta este obrăznicie! Și în legea veche a educației, și în asta nouă, sunt prevăzute astfel de măsuri. TU trebuie să le aplici, nu să-mi sugerezi mie ce sa vreau. TU ești cel care ești obligat prin Constituție să facilitezi inclusiv accesul la o unitate de învățământ pentru cei despre care amintești.

Cât timp voi, politicienii, nu dați bani nu mai încercați să ne aburiți. Ah! Știu! Nu sunt bani! Atunci, TU poți face ceva mai simplu: îmi zici câți bani vei aloca, real, pentru învățământ, și ce poți face cu acei bani. Atunci vom cumpăra cretă de toți banii și nu ne mai complicăm cu vrăjeala.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/geralt-9301/?utm_source=link-attribution&utm_medium=referral&utm_campaign=image&utm_content=4781221

Ziua mondiala a Profesorului

În anul 1994, UNESCO a stabilit ca Ziua Internațională a Profesorului să fie celebrată în fiecare an în data de 5 octombrie, profesorii fiind indispensabili într-un învățământ de calitate. Organizația Națiunilor Unite – prin reprezentanții săi – insistă ca toți profesorii care sunt angajați să fie remunerați suficient de bine și să beneficieze de formare profesională pentru a fi motivați și de resursele financiare și de cele educaționale.

Ziua Mondială a Profesorului e menită să sensibilizeze oamenii cu privire la importanța rolului jucat de profesorii din întreaga lume.

Te inspiră, te distrează și ajungi să înveți o mulțime de lucruri chiar și fără să știi, este de părere Nicholas Sparks.

Când nu sunt bine plătiți, când nu au material didactic, când trebuie să cumpere din banii lor anumite rechizite și altele de gen oamenii bine pregătiți nu aleg – de regulă – să rămână la catedră și locurile lăsate libere de profesioniști sunt ocupate de oameni slab pregătiți care acceptă și un salariu mic. Un sistem de învățământ în care profesorii sunt prost plătiți nu va pregăti pentru viitor la fel de mulți oameni cum ar putea-o face un profesor calificat – pentru a „curăța” un sistem de neprofesioniști e nevoie (între multe altele) și de salarii bune; pe măsură ce vor alege profesioniștii să predea vor fi excluși, încet dar sigur, amatorii.

Aprecierea profesorilor e importantă – vitală, aș zice, pentru viitorul unei națiuni – dar e doar primul pas în construirea unei lumi în care educatorii sunt apreciați, sprijiniți și finanțați din toată inima.

Aprecierea profesorilor pune lumea educației in mișcare. (Helen Peters)

Într-o conferința TED (Vancouver), Sheryl Lee Ralph, actriță și cântăreața americană, a spus:

Vă rog să respectați profesorii. Plătiți-le banii pe care îi merită. Cum se face că în fiecare zi le putem oferi profesorilor cea mai valoroasă resursă naturală a noastră – creierul copiilor noștri – și să nu considerăm că merită mai mult din toate?

În toată țara (în toată lumea!), profesorii se confruntă cu o mulțime de probleme: politici guvernamentale care reduc bugetele pentru școli, pregătirea profesională, discriminarea dintre profesorii și elevii din comunitățile marginalizate, salarii mici, material didactic puțin spre deloc (în foarte multe școli) și multe altele. Pe lângă toți acești factori de stres, profesorii par a fi și în prima linie când e vorba despre violența în școli. Toate aceste probleme îi împiedică să facă ceea ce știu ei cel mai bine: să-și învețe elevii.

Mintea umană este un lucru incredibil. Poate concepe măreția cerului și complexitatea componentelor de bază ale materiei. Cu toate acestea, pentru ca fiecare minte să-și atingă întregul potențial, are nevoie de o scânteie. Scânteia cercetării și a mirării. Adesea acea scânteie vine de la un profesor... Dacă privești în spatele fiecărei persoane excepționale, există un profesor excepțional. Când fiecare dintre noi se gândește la ceea ce putem face în viață, sunt șanse să o putem face datorită unui profesor. (Stephen Hawking)

Toți cetățenii unui stat – chiar dacă nu mai au copii de vârstă școlară sau n-au avut – ar putea să se implice și să susțină politici care sprijină financiar profesorii și să nu mai susțină fel de fel de minuni (uneori) care le îngreunează și mai mult munca.

Cred că profesia de profesor contribuie mai mult la viitorul societății noastre decât orice altă profesie. (John Wooden)

Profesorii se confruntă în fiecare zi cu nenumărate provocări (nu doar având de învățat copii cu temperamente și personalități diferite): resurse limitate, săli de clasă aglomerate, clădiri care sunt pericol pentru ei și copii, dar se confruntă și cu provocarea unei lumi în schimbare rapidă.

Am ajuns să cred că un mare profesor este un mare artist și sunt la fel de puțini ca alți artiști mari. Predarea ar putea fi chiar cea mai mare dintre arte pentru că mediul ei este mintea și spiritul omului, spunea John Steinbeck.

Predarea este mai mult decât transmiterea de cunoștințe - este o schimbare care inspiră. Învățarea înseamnă mai mult decât absorbția faptelor - este dobândirea de înțelegere. (William Arthur Ward)

Despre profesorii dedicați s-ar putea spune că sunt eroii necunoscuți care lucrează neobosit în culise pentru a transmite cunoștințe și pentru a inspira următoarea generație de lideri, gânditori și inovatori.

Influența unui mare profesor se extinde cu mult dincolo de limitele sălii de clasă. Profesorii oferă baza pentru creșterea intelectuală și bunăstarea emoțională a copiilor, devenind adesea mentori și confidenți de încredere.

Cred că profesorii sunt cei mai responsabili și importanți membri ai societății deoarece de eforturile lor personale depinde soarta Pământului. (Helen Caldicott)

Elevilor nu le pasă cât de mult știi până când nu știu cât de mult îți pasă. (John C. Maxwell)

Ceea ce lași în urmă nu este ceea ce este gravat în monumentele de piatră, ci ceea ce este țesut în viețile altora. (atribuit lui Pericle)

De câte ori apare numele Pericle îmi amintesc de un coleg pe care l-am avut în școala generală (clasele V-VIII). La ora de istorie profesoara îi pune mai multe întrebări pentru a-l salva de corigență. Între alte întrebări – la care a răspuns corect mai mult sau mai puțin – l-a întrebat cine a fost Pericle și ce a făcut el. Colegul a răspuns senin, foarte serios: Vindea măsline. Am râs toți, dar profesoara râdea cu lacrimi (și noi râdeam la un moment dat de râsul ei). I-a încheiat media cu cinci – evident, Pericle nu vindea, personal, măsline, dar sub conducerea lui se dezvoltase în Atena (între altele mult mai importante) comerțul cu măsline.

Deși în învățământul preuniversitar am avut parte de doar câțiva profesori pe care i-am apreciat, îmi place să cred că știu să apreciez rolul unui profesor și știu în mod cert că profesorilor nu le este ușor cu toți copiii și adolescenții pe care îi au în grijă, s-ar putea spune. In rol de profesoară de-aș fi, știu sigur că aș suporta foarte greu un elev așa cum am fost eu începând din clasa a doua...

Anexez postarea in tabelul joculului Citate favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colt.

Numai de bine tuturor profesorilor, de ieri, de azi, de mâine!

Liderul elevilor din Constanta

Ariana Dudună este elevă în clasa a XII-a la un liceu din Constanța. Este președinta Asociației Elevilor din Constanța (AEC) dar se implică în rezolvarea problemelor elevilor la nivel național.

Ariana Dudună și colegii ei au luptat pentru dreptul elevilor la transport gratuit, dar au avut și au multe alte acțiuni prin care pun presiune pe guvernanți să își amintească faptul că elevii au drepturi pe care ei, politicienii, le ignoră.

Din punctul meu de vedere, Asociația Elevilor din Constanța este cea mai activă și cea mai pro elevi dintre asociațiile de gen care există la nivel național. Poate că or fi și altele foarte active, la nivel local, dar A.E.C. se detașează net.

Pe această adolescentă am mai văzut-o din când în când la TV, dar cel mai des am dat de ea online. De curând am văzut-o prezentând Starea viitorului – un proiect Starea Nației Oficial care se adresează în special elevilor și studenților:

https://www.youtube.com/watch?v=NhWwl09t2kw

Și am urmărit interviul cu ea la Cafeneaua Natiei:

https://www.youtube.com/watch?v=sVJx_xMbElU

E fantastică! Turuie legile, le explică, argumentează la marele fix, are răspunsuri rapide... Cred că ar face să roșească orice ministru din actualul (și nu numai) Guvern al Ro.

După ce am urmărit 28 de episoade din Starea impostorilor (10-15 minute fiecare) cu Valeriu Nicolae,

https://www.youtube.com/playlist?list=PLijRTkb8WlBLNle-qbrctHrOJ7xk0-tlM

despre încrengăturile de afaceri și cumetrii care domină în mediul politic din Ro îmi pierdusem orice speranță că mai poate fi ceva schimbat în bine pe aici.

Ascultând-o pe Ariana încep să crească, din nou, aripile speranței. Știu că nu e singură – am întâlnit/ ascultat inclusiv la TV adolescenți extraordinar de inteligenți, cu discursuri logice, cu argumentări puternice, cu gândire rapidă, divergentă – dar la ea am simțit un grad ridicat – să zic așa – de empatie. În plus, numai pe ea am ascultat-o în calitate de lider al elevilor. Ah! Mint! Cu ocazia grevei profesorilor din acest an am ascultat-o și pe președinta Consiliului Național al Elevilor – era aliniată discursului guvernamental.

Din punctul meu de vedere, Ariana are cam toate calitățile necesare unui lider (nu șef, nu conducător, președinte, ministru etc.). Are abilități analitice extraordinare – înțelege rapid problemele și poate discerne la fel de repede între ideile bune și mai puțin bune. Comunică excelent – explică clar problemele și prezintă soluții la fel de clare.

A fost o plăcere să o ascult în interviul amintit mai sus (plăcere mi-a făcut s-o ascult și în scurta emisiune pe care o realizează, începând din 19 septembrie a.c., pe canalul de YT Starea Nației Oficial).

Știu, cu certitudine, că sunt mulți astfel de copii și le doresc, tuturor, să reușească să schimbe în bine ceva, să nu se lase călcați pe demnitate de unii adulți care le vor binele – să nu li-l dea!

Că tot am adus vorba...

Emisiunea Starea Nației este difuzată numai pe internet din luna aprilie a.c.. Are mai multe producții, pe lângă cunoscuta Starea nației: Starea impostorilor (despre politicieni și nu numai), Cafeneaua nației (interviuri), Vocea nației, Ceva cu reclame (despre reclamele stupide, mincinoase etc.), Starea planetei (o dată pe lună, dacă nu mă înșel) s.a.. Și un canal separat: Starea sănătății.

Elevi in uniforma sau uniforma fara elevi?

Într-o publicație de educație, o profesoară din Cluj Napoca a lansat o dezbatere despre cum ar trebui să se îmbrace elevii și profesorii la școală, referindu-se la decență în vestimentație. Recunoaște că uniformele existente în vremea comunismului erau oribile – și erau! - dar menționează studii recente care arată că atunci când toți elevii poartă uniformă se pot concentra mai bine la ore. Mmmm... Poate! Dacă zic studiile?! Am fost la școală pe vremea oribilelor uniforme – cine se concentra la ore, se concentra, cine nu, nu! La fel și azi: cine vrea să învețe, învață. Știu eu?! Poate ar fi de bine să se poată face distincție între vestimentația de școală și cea de maidan/club, atât în cazul elevilor cât și al profesorilor?

Dezbateri de gen au loc aproape în fiecare an, mai ales la început de an școlar.

Detest uniformele deci nu mă pronunț obiectiv, dar sunt contra lor și pro vestimentație decentă la școală. Trec peste; nu pentru pro/contra uniforme la școală m-a luat valul.

Profesoara în cauză mai scrie că înțelege de ce este atât de contestată măsura privind uniformele în școli: cumpărarea unei uniforme standard ar fi pentru unii părinți un efort financiar prea mare.

Cine dorește să citească articolul îl află la adresa de mai jos:

https://www.libertatea.ro/scoala9/cu-pantaloni-scurti-si-bluze-decoltate-la-scoala-profesoara-din-cluj-despre-cum-ar-trebui-sa-se-imbrace-elevii-si-profesorii-4654769

N-ai bani, nu faci copii

Citind comentariile la articolul amintit mai sus am dat de comentariul următor:

Un efort financiar mare să cumperi o uniformă? Dacă 4-500 de lei sunt prea mult pentru o uniformă pe care o porți tot anul e prea mult de ce au mai făcut copii? Faci copii când știi că poți să ai grijă de ei, nu îi faci și după îți dai seama că nu ai bani. (...)

Și atunci m-a luat valul...

Păreri de acest gen nu sunt singulare și nu-s doar părerile unor... indivizi fără putere de decizie (politică) dar nu toți îndrăznesc s-o spună / s-o scrie public.

Statul decide cine va avea copii

În ianuarie 2020 primarul din Târgu Mureș venise cu ideea să decidă statul cine are voie să aducă pe lume copii... Politrucul în cauză propunea ca viitorii părinți să poată avea copii în urma unei anchete sociale care să țină cont, între altele, de situația financiară a cuplului și de educație, iar cei care nu îndeplinesc condițiile să rămână fără copii!

Ce mentalitate de... de... de ce-o fi și individul ăsta. Indivizi cu astfel de mentalitate chiar există și nu-s tocmai puțini.

Ești analfabet, riști să rămâi fără copii

În bazaconia de lege (recentă) privind organizarea activității de prevenire a separării copilului de familie, inițiatorul proiectului a introdus într-un articol ceva de genul: serviciul public de asistență socială are obligația de a sprijini familia care are copii și poate exista risc de separare dacă unul sau ambii părinți sunt analfabeți! La risc de separare a mai băgat autorul legii și altele – îngrozitor de absurde și care ar fi putut da naștere la o mulțime de abuzuri (articolul în cauză a fost eliminat din proiect/din lege).

Ce fel de persoană e aceea care gândește că această condiție de analfabet poate constitui un risc real pentru separarea copilului de familia sa? Să iei copiii de lângă părinții care nu vorbesc corect sau care n-au avut șansa să meargă la școală sau care au unele dificultăți de auz, de vorbire sau alt handicap? Le-ar fi făcut un test de inteligență înainte de a le lua copiii? Cei care pot gândi astfel... nu știu ce sunt! Na! Iar m-am nervozat! Cine, naiba, se cred cei cu astfel de idei?! Ăștia vor să fie părinți numai indivizii cu un coeficient de inteligență peste... 130?! Ei, cei care elaborează legi de genu', par a fi departe de a se încadra.

Ai, n-ai carte, ai parte

În ceea ce privește bursele de merit, prin noua lege a învățământului s-a eliminat pragul mediei anuale, peste 9,50, putând beneficia de bursă de merit 30% dintre elevii unei clase (învățământ preuniversitar), în ordinea descrescătoare a mediilor (cu ceva condiții) și toți elevii cu media generală între 9,50 și 10. Ceea ce înseamnă că în unele școli vor primi bursă cei cu medii foarte mari iar în altele elevi de nota 6 sau 7 (asta s-o vrea o abordare democratică?)

Elevii din mediul rural care învață în altă localitate decât cea de domiciliu nu vor mai primi bursă socială pe acest criteriu. Personal, nu mi se pare prea corect dar... ce știu eu?

Un fel de concluzie. Dacă în acest fel înțeleg politicienii, și alți cetățeni din Ro, să aibă grijă de copii nu vreau să știu ce ar fi capabili să inventeze dacă ar intenționa să le facă rău.

Succes tuturor copiilor care încep un an nou de studiu!

Le doresc și puterea de a rezista sistemului de învățământ din România!

Poate, cândva, câțiva dintre ei vor reuși să-l repare.

Plagiatul ocrotit de stat

Între atâtea „faze apocaliptice” gen „valul șase”, „război”, „foamete”, „secetă extremă”, „cupolă de foc” care trece de pe o țară pe alta, incendii monstruoase de vegetație și nici nu-mi mai amintesc ce, cine stă să mai sară-n sus că cercetătorii – doctoranzii/doctorii (diplome de doctorat) – sunt tratați cu suspiciune în străinătate pentru că ne-a mers buhul că suntem plagiatori? De fapt, nu suntem! Ei sunt; ei, plagiatorii.

Pretutindeni există plagiatori, dar aici pare că e regulă nu excepție, și acest lucru dăunează grav celor cinstiți care publică în reviste științifice și altele de gen (sau vor să publice). „Doctorii” mărunți, care-s angajați pe te miri unde, probabil că nici nu-s verificați la lucrări în mod serios. Poate că măcar angajatorii străini vor cere lucrările lor de doctorat și le vor „purica” – pentru că în Ro se pare că nu avem șansa să scăpăm de plagiatori care au locuri de muncă unde sunt bine plătiți pentru că au știut să „fure”: „hoțul neprins e negustor cinstit”.

În România, plagiatul e protejat de stat. A se vedea ultimul scandal, legat de lucrarea de doctorat a celui care se numește prim-ministru. Detalii aici:

https://beta.dela0.ro/totul-pentru-ciuca/

și aici:

https://www.g4media.ro/motivarea-judecatorului-care-a-anulat-sesizarile-de-plagiat-din-doctoratul-premierului-ciuca-analiza-emiliei-sercan-este-o-simpla-apreciere-generala-in-abstract-partiala-iesita-din-contex.html

Au ajuns universitarii străini să adreseze scrisori rectorilor marilor universități din România și spre Ministerul Educației, în care-și exprimă îngrijorarea pentru „fenomenul plagiatului”.

Citez:

Ca profesori și cercetători la universități și institute de specialitate din America de Nord și Europa Occidentală alături de colegi din România, urmărim cu maximă îngrijorare și crescândă dezamăgire atât imixtiunea agresivă a politicului în etica academică prin recenta protecție legală a plagiatului și plagiatorilor, cât și, cu notabile excepții, absența unor reacții din partea celor direct afectați – Ministerul Educației și universitățile românești. Fenomenul este periculos pentru că afectează întregul sistem educațional și, implicit, întreaga societate românească.

Pe termen scurt, victimele din prima linie sunt universitarii români cinstiți care încearcă să își publice lucrările în revistele academice și editurile științifice recunoscute internațional. (...) Chiar dacă momentan universitățile românești nu pot anula doctoratele plagiate, protejate prin lege (!), ele pot în continuare penaliza toate cazurile de plagiat din revistele științifice, cărți, sau capitole de carte, refuzând sau anulând publicarea lucrărilor plagiate, mergând până la desfacerea contractului de muncă a celor prinși în flagrant delict. (...)

Credem că doar presiunea crescândă venită din partea opiniei publice îi poate convinge pe politicieni să renunțe la acest sistem profund corupt, adoptând o nouă legislație, atât de necesară pentru însănătoșirea vieții universitare dar și a întregii societăți românești.

Mai mult aici:

https://fumurescu.com/2022/07/20/universitari-din-toate-tarile-uniti-va-avertisment-din-occident-romania-si-a-dobandit-reputatia-de-tara-in-care-plagiatul-e-protejat-de-catre-stat/

Pe bune! Nu-i cinstit ca cei care plagiază să fie plătiți – și respectați - la fel ca cei care muncesc pe brânci pentru lucrările lor și/sau să nu-și găsească un loc de muncă potrivit din cauza celor care își obțin diplomele copiind munca altora.

Poate mă înșel, dar cred că în România sunt, dacă nu cei mai mulți „doctori” din lume, cei mai mulți politicieni „doctori în ceva” din lume!

Editare in 24 iulie 2022

În articolul de la adresa de mai jos scrie (și) despre motivul refuzului unor universitari de a semna scrisoarea:

https://fumurescu.com/2022/07/22/melcii-romani/

Școala de la marginea pădurii. Poveste

Iarna ar trebui să fie un anotimp al relaxării, dar cei mai mulți suntem la fel de preocupați, grăbiți (și agitați) ca-n orice alt anotimp. Vorbim despre „întoarcerea la natura”, dar cei mai mulți știm că nu putem renunța la confortul oferit de „cuceririle științei”, la „ieșirile în oraș” și la ceea trebuie să facem pentru a ne permite toate acestea. Visez: munca la câmp, în livadă și-n vie s-a terminat, hambarele, pivnițele, cămările sunt aprovizionate, afară ninge liniștit, în casă-i cald și bine... Stăm la gura sobei și coasem, citim, meșterim, spunem povești...

Cu mulți, mulți ani în urmă, exista o țară care devenise celebră prin faptul că era împărțită în două: jumătate era împădurită și jumătate era câmpie, fără vreun pom.

Oamenii pădurii trăiau aproape exclusiv din cea ce le oferea pădurea. Casele erau construite din trunchiuri tăiate cu toporul, și tot din lemnul copacilor își procurau și cărbunii, dar nu uitau să planteze vlăstari pentru a înlocui ceea ce tăiau. Casele lor erau în luminișuri și aveau temple dedicate spiritelor pădurii. Erau oameni retrași, care trăiau în armonie cu semenii și cu natura.

Oamenii câmpiei erau agricultori, în special. Casele lor erau din piatră și se închinau zeului grânelor. O dată pe an organizau un festival dedicat terminării strângerii recoltelor – beau, mâncau, petreceau.

Oamenii din cele două comunități – exceptând comerțul cu lucruri esențiale – nu prea comunicau. Vorbeau aceeași limbă, dar multe cuvinte aparțineau exclusiv uneia dintre comunități; nici unii, nici alții nu făceau vreun efort de a se înțelege și se priveau cu suspiciune. Oamenii câmpiei credeau că de-ar avea ocazia, oamenii pădurii ar planta copaci pe terenurile lor iubite, iar oamenii pădurii credeau că oamenii câmpiei, dacă ar avea ocazia, ar tăia toți copacii și ar transforma pădurea în teren arabil.

Și oamenii pădurii și cei ai câmpiei erau săraci, și puțini erau educați. Majoritatea oamenilor din acea țară câștigau bani doar cât să supraviețuiască, spre deosebire de cei din țările vecine care se îmbogățeau din vânzarea a ceea ce produceau.

Într-o zi, un tânăr profesor s-a mutat la marginea pădurii. Mama lui provenea dintr-o familie care trăia în pădure, tatăl dintr-o familie de la câmpie. El s-a gândit că ar fi bună o școală – ar fi fost prima școală construită în acea regiune. A început s-o construiască singur, din lemn și piatră, în locul unde pădurea și câmpia se întâlneau. Când a fost gata a invitat oamenii pădurii și câmpiei să își aducă la școală copiii. Părinți erau sceptici – mai ales oamenii pădurii, dar suficient de mulți au fost dispuși să își trimită copiii la învățătură și să plătească profesorului o taxă pentru ca acesta să poată păstra școala deschisă.

În prima săptămână, copiii câmpiei abia dacă au schimbat câteva cuvinte cu cei ai pădurii. Copiii pădurii erau retrași, refuzând să interacționeze cu ceilalți, în clasă sau la locul de joacă. Copiii câmpiei dădeau porecle copiilor pădurii și îi provocau la bătaie.

În a două săptămână, părinții au început să se plângă că profesorul ar fi favorizat copiii din grupul celălalt.

În a treia săptămâna lucrurile începuseră să meargă ceva mai bine. Copiii câmpiei erau mai puțin agresivi iar copiii pădurii erau mai comunicativi.

În cea de a patra săptămână, școala a luat foc...

(din „Good Thinking: Education for Citizenship and Moral Responsibility”, T. Huddleston și D. Rowe, 2001)

Imagine de David Mark de la Pixabay

Masturbare timpurie

Să nu va șocheze titlul pentru că este ceea ce cred unii că trebuie învățați copiii cu vârste între 0 și 4 ani. Educație sexuală pentru copii cu vârste între 0 și 4 ani! Zero ani? Adică nu a împlinit un an și e dus la creșă, unde va fi „educat” că e firesc să-și atingă organele genitale? Copilul acela nu-i nici măcar conștient că are așa ceva - atingerea e întâmplătoare. Un copil în vârstă de un an sau de doi ani... Unii nu știu să spună corect o mulțime de cuvinte și vor fi „educați sexual”. Nu sunt învățați istorie la vârste așa fragede - 'că nu pricep - dar pricep de-astea cu sex, atingeri corporale? Înțeleg ei ceva din sensul cuvântului „sexual”? Ce i se răspunde unui copil în vârstă de 4 ani (și chiar mai mărișor) care întreabă „ce-i aia masturbare?” I se vor arăta desene, i se va arăta practic, în sala de clasă?

Sigur, ei zic zero ani (adică, sub vârsta de un an) dar nu (cred că) se gândesc că trebuie educați bebelușii să-și „conștientizeze” organele genitale. Cel puțin, așa sper.

Consider că educația sexuală este necesară, dar trebuie făcută într-un mod inteligent, de oameni care știu despre ce vorbesc fără a citi de pe foi, și nu de la grădiniță (am în vedere „standardele” OMS când afirm asta). E o „materie” unde trebuie discutat, nu învățat ca la mate. Opționalul pentru Educație sanitară este introdus din 2004 (pentru clasele I-XII, cu acordul părinților), dar nu au ales prea mulți elevi „materia”. Educația sanitară/sexuală este introdusă prin modificarea Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Adolescenții, tinerii, au nevoie să știe lucruri, vor să afle ce-i adevărat și ce nu din ceea ce văd prin filme sau pe aiurea, și multe altele. Unii copii au părinți care chiar dacă or fi inhibați reușesc să-și depășească „jena” și își încurajează copiii să discute cu ei absolut orice nelămurire, problemă. Dar cei care nu au astfel de părinți? Prin 2018 fusese lansată o „strategie de educație parentală”, dar a fost abandonată ideea. A mai existat și ideea cabinetelor de planificare familială, unde ar fi putut merge și copiii cu vârsta sub 15 ani pentru a solicita informații (le-ar fi obținut gratuit) despre sexualitate, sarcină și altele, dar... de unde bani pentru toate astea, mai ales în zonele rurale?

Informații pe care adulții trebuie să le ofere copiilor cu vârste între 0-4 ani, în ceea ce privește sexualitatea, și care-s enumerate în „standardele pentru educația sexuală”:

- bucuria și plăcerea de a atinge propriul corp, despre masturbarea timpurie

- descoperirea corpului și a organelor genitale proprii

- faptul că plăcerea apropierii fizice este o parte normală din viața fiecărui om

- tandrețea și apropierea fizică sunt o modalitate de exprimare a dragostei și afecțiunii

(...)

- dreptul de a explora identități de gen (n.b. asta n-o înțeleg! Cum explorează așa ceva un copil în vârstă de un an, de exemplu? De fapt: ce înțelege?!)

Să le vorbim despre plăcerea apropierii fizice la vârsta de... un an? Apropierea fizică de cine și sub ce formă? Vor să-i pregătească pe copii pentru a accepta adulți libidinoși pe lângă ei, pentru că „plăcerea apropierii fizice e o parte normală din viața fiecărui om?” (exagerez un pic) Sigur, scrie pe acolo că trebuie învățați să păstreze „distanța socială” față de anumite persoane... Care persoane?! Profesor, educator, bonă, unchi, popă, vecinu’? Orice persoană ar putea fi un „prădător sexual” - o dovedesc atâtea cazuri.

Nu-s cam multe de învățat pentru un creier care abia începe să acumuleze informații?!

Îi tot trag că-i ok educația sexuală în școli pentru că n-ar mai fi nici așa de multe adolescente-mame. Oare n-ar trebui umblat la legea penală? Să se practice aplicarea acesteia; să fie educați cei cu atribuții în materie să aplice legea atunci când e cazul. Cele mai multe adolescente devin mame din cauza unor masculi adulți mai bătrâni cu mulți ani decât ele.

Departe de mine gândul să nu li se explice copiilor mici despre una, alta, dar nu chiar despre masturbare și „plăcerea apropierii fizice”, pentru că nu sunt sigură că ar înțelege și „nuanțele”: apropiere fizică de cine, de exemplu? Dacă vor înțelege că e firesc ca vecinul/vecina să-i mângâie pe ici-colo?! Sau bona sau oricine are un defect la creier și se excită sexual când vede copilași? E valabilă și altă extremă: orice gest nevinovat de afecțiune ar putea fi înțeles aiurea de copii. Psihologic vorbind, s-ar putea să fie bulversați, nu educați.

Cine își duce copiii la creșă sau la grădiniță trebuie să se aștepte că niște străini le vor explica despre masturbarea timpurie, când ei, părinții, nu sunt acolo, să știe ce li se spune/întâmplă micuților?!

Cei care au elaborat „standardele” pe care le recomandă experții de la Organizația Mondială a Sănătății (OMS) chiar știu ce afirmă?!

Cine se îngrijește de copiii instituționalizați? Statul, dacă e să-l cred pe vicepremier - niște oameni plătiți din bugetul de stat, adică. Vor pompa bani în ceva organizații non-guvernamentale și vor fi educați perfect acești copiii care n-au pe nimeni să-i apere de abuzuri.

Sigur! Zic ei, sfătuitorii, că fiecare stat alege ce și cum. Nu se va începe de la vârsta de zero ani cu educația sexuală, dar numai faptul că au gândit și recomandat de-astea spune multe despre „experții” de la OMS.

Standarde pentru educația sexuală în Europa:

https://www.bzga-whocc.de/fileadmin/user_upload/Dokumente/BZgA_Standards_Romanian.pdf

La pag. 38 încep tabelele cu indicațiile prețioase. Unele chestiuni sunt de bun simț, altele... așa și așa, dar unele mi-au înarmat piticii de pe creier. Vorba unui criminalist: „Jos labele de pe copii!”

Așa vicepremier obraznic și prost informată a mai avut Ro, dar nu erau în discuție copiii.

Îl citez pe actualul:

(...) în felul acesta (n.b. fără educație sexuală în școli) obligăm în continuare generaţii de tineri şi tinere să facă lecţia de educaţie sexuală în spatele şcolii sau în toaletă. E de neacceptat. Cu asta vrea să spună că el pe acolo și-a învățat lecția?! N-ar fi mai corect să-l doară de pedepsirea pedofililor? Pentru că pedofili sunt masculii adulți care lasă gravide copile în vârstă de 11-15 ani și când sunt luați la întrebări unii spun că... au fost seduși!!!

Mai zice vicepremierul: Trebuie să ne gândim la copii şi nu la himerele medievale ale părinţilor. Copiii sunt viitorul acestei ţări, iar cei care trăiesc încă Evul Mediu pot să îşi asume lucrul acesta, dar să îşi asume ei retragerea copilului. Nu statul să vină să spună: copiii nu au dreptul la educaţie sexuală şi doar părinţii înţelepţi şi cărora le pasă cu adevărat de copii pot să îşi ducă copilul la oră. Lui nu i-au lipsit doar orele de educație sexuală. Tipul acesta a consultat un psiholog în legătură cu modul în care se dezvoltă creierul la oameni?

Așa de ușor pot fi păcăliți unii părinți să-și lase copiii la „ora de... orice”! Unii nici nu vor ști - pentru că nu li se va aduce la cunoștință - că își pot retrage copilul de la astfel de ore (ca-n cazul orelor de religie).

Se gândește la copii! Ce să spun?! Alocațiile sunt bătaie de joc, bursele de toate felurile la fel... Despre școlile care arată de parcă ar fi din evul mediu nu zice nimic? Unii copii nu au cum să ajungă la școală, alții nu au bani pentru toate „caietele speciale” și tot felul de „cerințe” și el îi scoate din evul mediu învățându-i masturbarea timpurie?! Au rezolvat toate problemele: violența sexuală asupra copiilor eradicată, cei care au lăsat gravide puștoaice sunt „ascunși”, niciun copil nu mai merge la culcare flămând, niciun copil nu mai e trimis la muncă pe câmp sau pe la vreo stână, niciun copil nu mai e obligat să cerșească, toți copiii merg la școală și au manuale, toți copiii dați dispăruți au fost găsiți s.a.m.d. Mai era problema educației sexuale în școli. Sigur că da... Ce tupeu! Cine-i educă sexual pe copiii care nu merg la școală, pe cei care abandonează școala în adolescență pentru că părinții nu-i pot susține financiar, de exemplu? Exact cei mai vulnerabili nu vor avea parte de ce zic ei că-i necesar și obligatoriu. Îi învață cum să se spele pe ici-colo, dar în casele multor copii nu există nici apă caldă, nici căldură, WC-ul e la câțiva metri de casă...

Vai, ce m-am nervozat! Și-am scris aici numai despre „grupa de vârstă” 0-4 ani!

Oare de la ce vor să abată atenția publicului aruncând această fumigenă cu obligativitatea orei de educație sexuală? De la Planul Național de Redresare și Reziliență?

Mișto ar fi să fie restricționat accesul spre acest text, pe motiv că nu e indicat minorilor.