Căsătorit legal la recensământ

În formularul care trebuie completat cu ocazia recensământului, la „Chestionar secțiune pentru recenzarea locuinței”, subsecțiunea „Informații despre membrii gospodăriei”, la pct. G5a: Soțul/soția persoanei denumite locuiește în această gospodărie? sunt trei posibile răspunsuri:

1. Da

2. Nu, locuiește în altă gospodărie

3. Nu, nu sunt căsătorit(ă) legal.

În primul și ultimul rând, căsătoria este doar legală! Dacă nu e legală – adică respectând legislația românească în materie – nu e căsătorie; e concubinaj, parteneriat, uniune sau cum vor să-i spună.

Acesta e un formular emis de un organ al statului, redactat – se prezumă – de o persoană plătită din bani publici. Oooh! O fi genul de „întrebare capcană” care se întâlnește în unele „teste psihologice”? Siiiigur că da...

Faptul că-s mulți „jurnaliști” care întreabă „pe stradă”: „sunteți căsătorit legal?” o avea o minimă scuză, dar nici ca jurnalist nu-ți poți permite să faci o asemenea greșeală.

Mai jos, în formular, la pct. G5c: Partenerul/partenera persoanei denumite locuiește în această gospodărie? Dacă există interogarea aceasta, de ce greșeala de la G5a?

În „Chestionar secțiune recenzarea persoanei”, subsecțiunea „Caracteristici demografice”, la pct. P1a – Starea civilă legală sunt patru variante de răspuns: 1. necăsătorit(ă) - salt la P1b; 2. căsătorit(ă), 3. văduv(ă) - salt la P1b; 4. divorțat(ă) - salt la P1b.

„Punctele I și II se completează numai pentru femeile căsătorite”: I. Anul primei căsătorii; II. Anul căsătoriei actuale

Personal, nu înțeleg sensul acestei "interogări". Bărbații nu se recăsătoresc? Unii își schimbă numele de familie după al soției așa cum unele femei se căsătoresc și își păstrează numele de familie. De la prima la actuala căsătorie femeia poate a mai avut vreo trei... Nu contează pentru statistică?

Punctul P1b – Starea civilă de fapt. Trăiți în uniune consensuală? Răspunsuri posibile:

1. da; 2 nu. 

La răspunsul „nu”, pentru femei se trece la pct. P1d – copii născuți vii și pentru bărbați se trece la P2a – pentru câte luni a plecat persoana din localitatea de reședință obișnuită? (numai pentru cei plecați mai puțin de 12 luni)

P1c – anul constituirii uniunii consensuale.

Care uniune consensuală? Uniunea consensuală e de mai multe feluri: căsătoria, parteneriatul înregistrat, uniunea de facto (concubinajul).

Ce înțeleg prin "uniune consensuală" cei care au întocmit acest chestionar, mai ales că apar și rubrici pentru „partener/parteneră” și soț/soție? În „logica” formularului în această rubrică pot completa și cei căsătoriți și cei care trăiesc în concubinaj etc. după ce au completat rubricile care li se „potrivesc”. Altă „întrebare capcană”?

În formularul de recensământ administratorii statului român vor să dea impresia că în Ro este protejată viața de familie și în cazul celor care nu sunt căsătoriți dar gospodăresc împreună și au unele documente încheiate la notar, prin care au hotărât în cazul unor situații ce se pot ivi? De umplutură scriu asta, pentru că cetățenii români (în cupluri sau singuri, tineri sau bătrâni) nu prea sunt protejați – a oferi o sumă de bani, un trusou, cu ocazia nașterii unui copil, de exemplu, și apoi o indemnizație de doi lei nu e deloc protecție, e frecție la picior de lemn. E în regulă ca adulții să facă sex cu tineri în vârstă de 15 - 17 ani – asta, da, „protecție”.

P1d se completează numai pentru persoanele de sex feminin de 12 ani și peste – numărul copiilor născuți vii.

De ce numai pentru cele cu vârsta de 12 ani și peste?! Cazul mediatizat (cu ceva ani in urmă), cu fetița în vârstă de 11 ani care era gravidă chiar a fost/este unicul? Există o problemă „foarte gravidă” în Ro, cu mulți copii care devin mame. Poate că sunt mai puțini copii-mamă, dar adolescente-mamă sunt multe, și nu toate au vârsta de 16 ani împliniți, când legea le permite (în astfel de circumstanțe) căsătoria. Clar, altă formă de „protecție”. S-a rezolvat ceva în urma celorlalte chestionări pentru recensământ?!

Ultima interogare, P18 – în ce măsură v-a afectat pandemia de coronavirus?

1. deloc; 2. în mică măsură; 3. oarecum; 4. în mare măsură; 5. foarte mult.

E absurdă întrebarea, din punctul meu de vedere. Fiecare „cuantifică” altfel „foarte mult”, „în mică măsură” etc. mai ales că eventuale „afectări” se pot manifesta mai târziu – fobiile, de exemplu. Unii au pierdut oameni dragi – au fost afectați foarte mult; alții au pierdut juma’ de salariu sau locul de muncă – i-a afectat foarte mult; unii ar spune că i-a afectat foarte mult pentru că au fost obligați să... se spele des pe mâini (și nu aveau unde) și tot așa. Poate rezulta o statistică ce ilustrează orice, dar nu adevărul (dar asta e o chestiune care se știe, deja, despre statistici).

Pot răspunde la P18 numai persoanele care aveau vârsta de 15 ani împliniți la ora „0” din 1 decembrie 2021. Copiii, cu sau fără copii, nu sunt capabili să răspundă. N-au discernământ, da, dar unii s-ar putea să aibă copii.

Cred că am nevoie de instrucțiuni detaliate pentru a completa corect chestionarele. Poate că au logică toate întrebările dar nu am găsit-o eu.

Bineînțeles, datele înscrise în formulare vor fi "anonimizate" - nimeni nu ne poate identifica după adresa de domiciliu.

Drepturi la care am renunțat

În situații de excepție, cum este o problemă gravă de sănătate publică, oamenii renunță voluntar sau obligat la unele drepturi și libertăți, până trece pericolul(?) Unii au fost nevoiți să renunțe la mai multe, alții la mai puține; unii total, alții parțial. Când este pentru o perioadă scurtă, e în regulă, dar când perioada se tot prelungește - cum pare a fi cazul acum - nu mai este în regulă.

La nivel global - în mai toate statele - au fost limitate / îngrădite mai multe drepturi:

1. Dreptul la respectarea vieții intime și de familie, a domiciliului;

2. Dreptul la muncă;

3. Dreptul la libera circulație;

4. Dreptul la libera exprimare (= libertatea de opinie și libertatea de informare);

Curtea europeană a precizat, în repetate rânduri că libertatea de exprimare priveşte nu doar informaţiile sau ideile apreciate favorabil sau considerate inofensive sau indiferente, dar şi pe cele care contrariază, şochează sau neliniştesc; aceasta fiind exigenţa pluralismului, toleranţei şi spiritului de deschidere caracteristice unei societăţi democratice. De o protecţie aparte se bucură, în acest context, discursul jurnalistic, presa fiind considerată “câinele de pază al democraţiei”.

sursă: https://www.apador.org/wp-content/uploads/2014/02/manual-DO-proof.pdf

5. Libertatea de gândire, conștiință și religie;

6. Liberul acces la cultură;

7. Libertatea artelor și a științelor;

8. Libertatea de întrunire și asociere;

9. Dreptul la instruire;

10. Dreptul la ocrotirea sănătății - nu vă mirați! Mulți oameni au ales să nu mai meargă la spital, de teamă că nu vor mai ajunge acasă; unii oameni nu au fost tratați deși au ajuns cu ambulanța la spital (și au murit); mulți oameni nu au găsit medicamentele absolut necesare; mulți oameni nu au au avut unde merge la dentist și multe altele;

11. Dreptul la vot.

Am uitat ceva? 

În unele situații a fost încălcat inclusiv principiul egalităţii şi nediscriminării, care constituie un element fundamental al dreptului internaţional în materia drepturilor omului.

Sursa foto: pixabay; autor: stevepb

Referendum pentru îngrădirea unor drepturi

Am renunţat la televizor cu mai mult timp in urmă. Mai urmăream, totuşi, o singură emisiune: Starea naţiei, dar in ultimul timp abandonasem şi această idee pentru că nu prea mai aveam timp. Zilele trecute am vrut să urmăresc din nou emisiunea preferată! Surpriză! Emisiunea nu mai era difuzată de TVR, unde “o lăsasem”, ci pe alt post tv. De pe TVR a fost exclusă deoarece nu convenea partidului unic de guvernământ (bine, se zvoneşte că ar fi o coaliţie de guvernare)… Mare scandal mare dar cu partidul nu te pui! Trec peste… Şi văd câteva dintre ultimele emisiuni, online, nu la TV. Şi aflu că nu s-a renunţat la ideea referendumului pentru familie! De fapt, nici nu cred că va fi organizat vreodată (sper!) - cât ar fi de căpcăuni şi cei din partidul de guvernământ îşi dau seama că nu e tocmai in regulă aşa ceva pentru că România a aderat la mai multe tratate internaţionale şi a ratificat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului - astfel, dispoziţiile dintr-o constituţie naţională nu pot fi contrare celor din această Convenţie - România şi-ar încălca obligaţiile internaţionale prin asemenea “definire” şi, in plus, modificarea ar duce la discriminarea homosexualilor etc., la stigmatizarea acestora, dar ar afecta şi acele cupluri (heterosexuale) care nu sunt căsătorite. Dar, deh! Politicienii care simt că pierd capital politic - fie ei la guvernare fie in “opoziţie” - dau din gură despre “definirea familiei” in Constituţie pentru că ideea prinde la foarte mulţi cetăţeni români (prea mulţi!).

Acest referendum absurd e “programat” pentru data de 7 octombrie. Deputaţii au adoptat in mai 2017 iniţiativa cetăţenească de revizuire a Constituţiei, iar senatorii au adoptat marţi (11 septembrie 2018) proiectul legislativ care îşi propune reviziuirea articolului 48 din Constituţie, in sensul că familia se întemeiază pe căsătoria între un bărbat şi o femeie, şi nu între soţi, cum este acum. “Coaliţia pentru familie” a strâns 3 milioane de semnături pentru a obţine revizuirea acestui articol din Constitutie… care ar trebui modificat, dar nu in acest sens.

De ce această definire a familiei?! Pentru că de-aia! Aşa îşi imaginează unii că se întorc la “valorile tradiţionale”. Valori tradiţionale datând din ce epocă istorică? Aceea in care femeile nu aveau drept de moştenire?! Aceea in care copiii sufereau pedepse corporale atât acasă cât şi la şcoală?! Aceea in care divorţul sau avortul erau interzise?!

Oare care sunt motivele pentru care trei milioane de cetăţeni sunt de acord cu aşa ceva?! Între aceştia sunt şi academicieni - de la politicieni şi clerici te aştepti la orice. Au un… retard de mentalitate de-şi imaginează că pot anula prin referendum anumite drepturi civile?! Ce se întâmplă cu familiile mono-parentale?! Sunt o mulţime de femei necăsătorite (pentru ca au vrut copil, dar nu şi soţ); sunt o mulţime de cupluri necăsătorite care au copii - aceştia nu fac parte din “familia tradiţionala” dar sunt familii. Ce pericol reprezintă pentru România cuplurile formate din persoane de acelaşi sex?! Exemplu negativ?! Pentru cine?! Sunt o mulţime de homosexuali prin mai toate statele… şi mulţi sunt politicieni, artişti, filantropi ş.a.m.d.. Oh, sigur! Vor apărea fotografii de pe la “întâlnirile” homosexualilor, unde adulţi cu fundul aproape gol se maimuţăresc in prezenţa copiilor… Ar trebui ca cei care văd acele fotografii să se intereseze in ce circumstanţe au fost făcute. Mulţi vor striga că e obscen ca doi oameni de acelaşi sex să se îmbârlige in public - e obscen, şi se pedepseşte prin lege şi dacă heterosexualii fac asta in public! E mai obscenă o lesbiană care face plajă la bustul gol decât o heterosexuală care face la fel?! Nu! Niciuna nu e obscenă! E jenibil ca două femei sau doi bărbaţi să se sărute pe stradă, in văzul tuturor?! De ce să nu fie, atunci, jenibil când doi heterosexuali îşi bagă limbile unul in gâtul altuia pe stradă?!

Ioan Deneş, senator de Bistriţa, se împotrivea legii pentru parteneriatul civil argumentând:

Vreau să o spun foarte clar: atâta timp cât modul în care se comportă un cetăţean nu-mi lezează libertatea mea, are dreptul să facă ce doreşte dumnealui. Dar, în momentul în care îmi lezează mie libertatea, atunci avem o problemă. Vreau să vă spun foarte tranşant: [...] vor să aibă dreptul să facă înfieri, să meargă de mână pe stradă.

Dacă o mama şi o fiică, de exemplu, merg pe stradă ţinându-se de mâna s-ar putea să fie bătute cu pietre. Cu proştii nu te pui!

Şi mai zicea senatorul mileniului trei:

Modul în care doresc să externalizeze acest comportament, care eu consider că îmi încalcă libertatea mea de a merge pe stradă cu copilul meu personal sau cu nepotul şi să mă întrebe copilul «care e familia care este normală?», cea pe care o vede acasă şi în care l-am crescut sau cea pe care o vede pe stradă?

Adică, dacă copilul lui personal vede pe stradă două femei (sau doi bărbaţi) şi un copil sau mai mulţi se va gândi să întrebe care e familia “normală”? Apoi, explicând copilului acesta va fi capabil să priceapă! Copii lui vor fi adulţi într-o lume total diferită de a lui, deci ar fi bine să-şi crească aceşti copii pentru viitor, nu pentru trecut.

Definiţi “normal”, vă rog! Zic si eu!

Semnatarii acestei iniţiative îşi doresc să împiedice posibilitatea căsătoriei între persoane de acelaşi sex, dar lovesc şi in alţi oameni…

Cei care vor merge la referendum in 7 octombrie vor fi de acord că familia înseamnă doar căsătoria între un bărbat şi o femeie. Revin: cum se vor numi familiile formate din bunici şi nepoţi, cele cu un singur părinte şi copii etc.?

Pentru ca un referendum să fie valabil trebuie să se prezinte la vot 30 la sută din numărul persoanelor înscrise pe listele electorale permanente. Rezultatul referendumului este validat dacă opţiunile valabil exprimate reprezintă cel puţin 25 la sută din cei înscrişi pe listele electorale permanente.

De ce insistă cei mai mulţi politicienii să dea curs acestei aberaţii?! Divide et impera! J

Liderii mondiali şi uşa din dos

Unii dintre marii lideri mondiali s-au suparat pe marile companii care indraznesc sa-si protejeze clientii si sa le asigure intimitatea prin criptarea mesajelor, oferindu-le astfel un mediu intim, securizat impotriva eventualilor intrusi. Vineri, 6 februarie 2015, David Cameron, premierul Marii Britanii, si presedintele american Barack Obama au fost de acord sa… nu fie de acord cu aceasta criptare a mesajelor, insistand ca backdoor e o situatie de dorit pentru ca cetatenii sa poata fi urmariti.

Politistilor si spionilor nu ar trebui sa le fie blocat accesul la telefoanele inteligente prin criptarea mesajelor – isi doresc cei doi (si nu numai ei). Retelele de socializare, Internetul, telefoanele mobile sunt principalele moduri in care organizatiile teroriste comunica – a declarat, intre altele, presedintele american, uitand sa spuna ca sunt destule căi prin care ar putea comunica fara posibilitatea de a fi interceptati.

In numele lui ‘bau-bau” care e azi pe val liderii doresc ca cei care ofera aplicatii precum WhatsApp si Snapchat sa elimine criptarea si sa instaleze o instructiune backdoor care sa permita accesul pentru institutiile guvernamentale, sustinand ca va fi o grava problema daca ar avea dovezile unui complot terorist si n-ar putea intercepta comunicatiile care au loc de la (catre) un eventual numar de telefon... Dar, zic eu, daca ar avea astfel de dovezi ar obtine de urgenta un mandat si ar intercepta strict acele comunicatii. Eliminand ei birocratia ar ramane neinterceptate convorbirile milioanelor de cetateni nevinovati. Ceea ce vor sa faca unii lideri mondiali este sa pescuiasca cu grenada... Sau, spus altfel: pana la proba contrara suntem cu totii vinovati. De parca am fi la Curtea Martiala, militari acuzati de incalcarea vreunui ordin...

Presedintele american isi exprima credinta ca toti cei care detin companiile in Silicon Valley vor instala astfel de instructiuni pentru a fi toti cetatenii in siguranta. „Ei sunt patrioti”, subliniaza presedintele. Probabil se refera la cererea adresata de guvernamentalii britanici catre companiile americane care domina, practic, Internetul, si prin care isi exprimau cererea sa li se transmita informatii despre toti cetatenii care ar fi accesat zona Marii Britanii.

(mai multe aici: http://anonhq.com/obama-wants-internet-based-organizations-install-backdoors-interception/ )

Compania Apple a primit ordin de la FBI sa instaleze instructiuni blackdoor pe iphone si directorii (inca) se opun cu vehementa. In februarie 2016, directorul companiei a scris o scrisoare publica prin care le explica tuturor clientilor ce doreste guvernul si de ce el intelege sa se opuna.

Va amintiti acele legi de - cica - securitate cibernetica de care am scapat dar nu prea am scapat?! Printre altele, directorul SRI de atunci (dar nu doar el) dorea sa implementeze o procedura prin care agenti serviciilor secrete sa aiba acces fara mandat la computerele tuturor; apoi au zis ca numai la computerele organizatiilor, companiilor etc., de parca acestia n-ar avea de protejat secret bancar, secret tehnologic, comercial, liste de inventar, bilanturi si multe-multe altele. Si voiau sa faca asta, cica pentru siguranta nationala, sa inabuse din faşă vreun atentat sau ceva… In acea perioada abunda in “stiri” la TV ca unii derbedei tranziteaza (au tranzitat) teritoriul românesc pentru a ajunge la destinatia nu-stiu-care… Daca stiau asta, de ce nu i-au oprit?! Ca doar n-au aflat despre aceasta tranzitare a teritoriului aruncand un ochi pe usa din dos in computerul unei companii sau persoane fizice. Iar daca asa au aflat atunci… e de jale… S-a dus viata privata cu totul. Da-da! Stiu! Sunteti muuuulti cinstiti, care nu aveti nimic de ascuns! E o chestiune de principiu, in primul rand: viata mea personala trebuie sa ramana personala! Sigur, omule – da, tu, cel cu chelie si ochi caprui! – stiu ca nu ti-e jena sa recunosti ca urmaresti filme porno (desi nu indraznesti sa-i propui femeii tale ce vezi pe acolo) dar atunci cand pasiunea ta pentru pornografie va ajunge sa fie publica e mai nasol si la fel de nasol ar fi daca vei dori, candva, sa candidezi pentru vreo functie importanta… Asa ca ai grija, domnule, si tu, doamna, ai grija la ce scrii pe unde scrii, in retea, pe mail sau doar intr-un document word din computerul personal. Nu-ti lasa imaginatia sa zboare libera pentru ca un fragment de text scos din context si prezentat aiurea, o fotografie mai sensibila te pot distruge… Ti-ar putea capta cineva si parolele de banking online, daca vrei sa stii…

Bineinteles ca nu-i nimeni naiv sa creada ca se bucra de cine stie ce intimitate online dar sa terminam cu intimitatea chiar si atunci cand nu suntem conectati la Internet? Nu sunt destui idioti care isi urmaresc partenerii plasandu-le un keylogger pe computer sau telefon? Avem nevoie si de spionii platiti de guverne?!

Doar stim ca sunt algoritmi care stiu ce site-uri accesam si reclamele care ne apar pe ecrane cand navigam online sunt pentru produse / servicii despre care algoritmii cred ca ne intereseaza…

Oare chiar incepe ecranizarea romanului 1984 si actori suntem noi toti, cei care nu avem ceva de ascuns? Nici chiar o parola de banking online?

Nota:

O usa din spate (backdoor) este un mijloc (instructiuni in cadrul unui software) de a accesa un program de calculator ocolind mecanismele de securitate si  reprezinta o vulnerabilitate pentru orice program de calculator si / sau sistem de operare, o vulnerabilitate care poate profita nu doar agentilor guvernamentali dar si oricarui spion economic, oricarui infractor de drept comun sau terorist, cu conditia sa aiba ceva cunostinte in tehnologiile informatice – si in mod sigur infractorii nu vor angaja ageamii daca vor sa speculeze o astfel de vulnerabilitate.

Backdoor-ul este integrat in software de catre dezvoltator cu scopul de a avea acces la anumite functii pe sistemul utilizatorului. De multe ori existenta backdoor este necunoscuta proprietarului de sistem si este cunoscuta doar producatorului de software.

In anumite cazuri un vierme sau un troian pot fi lansate pentru a profita de un backdoor lansat de un anumit program. Fie ca e instalat ca instrument administrativ (unii programatori instaleaza o usa din spate pentru a accesa programul - un punct legitim de acces - pentru depanare sau in alte scopuri), fie ca instrument de atac o usa din spate este un risc de securitate pentru fiecare utilizator care s-a procopsit cu asa ceva. E o vulnerabilitate care poate fi exploatata. Intotdeauna vor exista crackers care urmaresc si detecteaza astfel de vulnerabilitati daca nu instaleaza chiar ei astfel de instructiuni.

Unul dintre cazurile cele mai controversate referitoare la backdoor implica eforturile NSA de a slabi in mod intentionat un algoritm de criptare cunoscut sub numele de NIST SP800-90 Dual Ec Prng astfel incat oricare date criptate cu acest algoritm sa fie succesibile de a fi accesate de agentii NSA.

Actualizare, 6 aprilie. S-a stabilit: WhatsApp ramane criptat - cu cheie publica, dar criptat (atat cat poate fi ceva criptat)...

Imprieteneste-te cu seful!

Care-i limita cand vine vorba de control?

Din ce in ce mai multe legi invazive sunt sustinute de politicieni in toate statele lumii. Cei mai multi motiveaza ca vor controlul pentru siguranta cetateanului impotriva infractorilor de drept comun, a teroristilor dar si din motive de sanatate publica si/sau de siguranta personala, impotriva defaimarii si altele de gen.

De curand, un comitet din Senatul statului american Arkansas a incercat sa treaca un proiect de lege prin care angajatii urmau a fi obligati sa-si accepte angajatorii in lista de prieteni de pe reteaua de socializare Facebook sau sa-i urmareasca pe Twitter. Au votat pro in luna februarie a.c. dar legea a murit la comisia Senatului. Totusi, respectivii nu renunta, afirmand ca vor modifica putin legea si o vor propune din nou.

Ce urmaresc senatorii cu aceasta lege? Angajatorii sa fie informati in cazul in care vreun angajat face declaratii calomnioase la adresa sa pe retelele social media. Angajatorii au dreptul sa stie – sustin politicienii respectivi.

Acest proect de lege a indignat foarte multi angajati si multe organizatii, intre altele, inclusiv pe reprezentantii retelelor de socializare. Cei de la “National Network to End Domestic Violence” au scris senatorului care a avut initiativa o scrisoare in care, printre altele, il informeaza ca in acest mod angajatii ar fi obligati sa impartaseasca angajatorilor informatii personale pe care altfel nu le-ar dezvalui acestora. Facebook e impotriva acestui gen de supraveghere si a trimis un comunicat in care condamna aceasta ingerinta in viata personala online a utilizatorilor sai: orice lege prin care se pretinde angajatilor sa permita accesul angajatorilor la corespondenta privata este problematica, dar aceasta lege merge chiar mai departe, punand in pericol chiar si siguranta minorilor, prin accesul adultilor la conturile lor de social media. Avocatii specializati in protectia minorilor afirma ca un astfel de acces ar putea duce la contactul nepotrivit dintre un angajator adult si un minor, punand in pericol nu doar siguranta acelui minor dar si a prietenilor acestuia, la care un adult ar avea astfel acces direct.

O alta preocupare a organizatiilor si avocatilor este si cu privire la victimele violentei in familie (in special in cazul minorilor) pentru ca o astfel de lege ar permite angajatorilor sa identifice victimele abuzurilor, permitandu-le sa afle si afilierea lor la anumite grupuri de sprijin on line intr-o retea sociala.

Unul dintre cei care au votat impotriva afirma: Ne miscam pe un teren alunecos in care dam prioritate intreprinderilor si angajatorilor permitandu-le accesul la date legate de aspectul vietii personale al angajatilor lor.

Potrivit countercurrentnews.com, exista mai multe proiecte asemanatoare in 22 de state americane, iar cea in discutie va fi din nou pusa in dezbatere, usor modificata. Presiunea care se face pentru acceptarea legilor invazive prin care pare ca se vrea distrugerea vietii private online este mai mare cu fiecare zi care trece.

Cand astfel de legi vor ajunge sa fie aplicate e probabil ca multi utilizatori sa renunte la conturile pe care le au si sa faca, eventual, altele. Pentru ca nimeni nu vrea sa stie seful cu cine isi petrece noptile, de exemplu, sau ce-i place sa manance, sa imbrace, sa citeasca, sa vizioneze etc.

Sursa: http://anonhq.com/arkansas-new-bill-force-employees-friend-boss/

Camera CCTV in fiecare casa

Marea Britanie (se spune) este statul cel mai supravegheat din lume, in istoria lumii. Statistici efectuate in anul 2013 arata ca la 64 de milioane de locuitori exista o camera la fiecare 11 locuitori. Dintre cele circa 5,9 milioane de camere (numarul lor nu se stie exact pentru ca unele sunt ascunse sau nedeclarate) cele mai multe sunt in Londra, apoi in orase precum Manchester, Liverpool, Birmingham, plus 750 de mii plasate in locatii sensibile precum scoli, spitale, case de ingrijire etc..

Nimeni nu stie exact cate camere CCTV sunt pe teritoriul Regatului Unit – poate doar cei care le controleaza sa aiba o statistica exacta.

Sursa foto

Autoritatile britanice, prin seful Politiei Metropolitane din Londra, considera ca nu este suficient de bine supravegheata activitatea cetatenilor din UK si sfatuieste populatia sa instaleze camere video in curtile lor, in casele lor, in intreprinderi, birouri etc. pentru a se proteja – bineinteles! – de hoti, in special.

Dar nu oriunde si oricum sa le monteze, ci la nivelul chipului – la sfatul sefului Scotland Yard - pentru ca programele de recunoastere faciala sa capteze imaginile, sa le inregistreze si astfel vor fi recunoscuti borfasii in timp mult mai scurt, prin derularea programului de recunoastere faciala in imensa baza de date care contine fotografiile cetatenilor (a celor care au cazier judiciar incarcat, in primul rand, dar programul poate fi derulat si in baza de date de la evidenta pasapoartelor, carnetelor de conducere, evidenta populatiei si in orice alta baza de date unde sunt stocate fotografii).

E mai greu (pentru algoritmii programului), afirma seful Politiei, sa recunoasca un chip numai dupa cateva caracteristici neesentiale (pe care un infractor le-ar putea schimba fara efort: tunsoare, culoarea parului, haine etc.) dar foarte usor s-ar face recunoasterea daca fotografierea s-ar face la nivelul chipului, inregistrandu-se cu fidelitate trasaturile (si infractorii nu vor actiona altfel decat cu o masca ce la va ascunde trasaturile).

Crestetul capului – afirma seful Politiei – nu e de ajutor pentru o recunoastere faciala care se bazeaza pe ochi si trasaturile din zona nasului si gurii. Deci incercam sa obtinem o recunoastere ideala prin plasarea camerei la nivelul feţei. Daca intre cei care ascultati exista cineva care are o afacere, ganditi-va sa cumparati un sistem nou - nici nu sunt asa scumpe.

(sursa: https://anonhq.com/scotland-yard-chief-wants-cctv-cameras-in-every-home-2/)

CCTV (Closed-circuit television – pe româneste: TVCI – televiziune cu circuit inchis) se refera la folosirea unor camere video ce transmit semnalul catre un loc specific intr-o bucla inchisa, fara a permite accesul din exteriorul sistemului (cel putin la nivel teoretic).

In ceea ce priveste inregistrarea, pe la mijlocul anilor ‘970, aceasta se facea pe inregistratoare cu casete video. Au aparut apoi casetele VHS, urmate de casetele cu rezolutie inalta S-VHS, care au devenit standardul pentru inregistrarea in format analog Time Lapse.

Odata cu dezvoltarea computerelor banda a fost inlocuita cu hard-discul digital, iar inregistrarea se face cu ajutorul DVR-urilor (inregistrator video digital) stand-alone (de sine-statatoare, cu memorie incorporata), PC-based (construite pe structura computerului personal) sau placa de captura (subansamblu care este montat in computer).

Astfel, oricine isi monteaza in casa o camera CCTV poate avea acces – in timp real – sa observe interiorul supravegheat pentru ca imaginile sunt transmise prin Internet (si, eventual, interceptate de cine ar vrea si stie cum sa o faca, iar sistemele, daca nu sunt super protejate, pot fi accesate si de cei cu intentii rele).

In ultimii ani exista o competitie continua de obtinere a noi formate care sa ocupe cat mai putin spatiu pe hard disk si sa ofere o calitate din ce in ce mai buna a imaginilor mai ales in cazul celor cu miscare intensa surprinse de camerele de supraveghere video.

In ultimii ani China a devenit cea mai mare producatoare si exportatoare de echipamente CCTV.

(sursa: http://cameresupravegherevideo1.blogspot.ro/2012/11/scurta-istorie-televiziunii-cu-circuit.html)

E destul de simplu pentru cei interesati, sa convinga o mare parte a populatiei sa accepte supravegherea fiecarui gest pe care il face: tehnologia a evoluat si pot fi localizate persoanele si dupa locul in care se afla telefonul mobil (desi, cand e vorba de a salva vieti unii au dovedit ca s-au incurcat unii pe altii, au motivat imposibilitatea prin lipsa nu-stiu-caror aprobari – pentru a gasi o persoana care savarseste o infractiune e simplu: un mandat de la judecator si toate sistemele se deschid).

Odata cu dezvoltarea tehnologiei si trecerea la digital, costurile unui sistem au scazut considerabil si aproape oricine si le permite – inclusiv in holurile blocurilor sunt instalate si – in aceste cazuri – nu pentru toate s-a intocmit dosarul necesar care sa cuprinda autorizatiile de la politie dar si acordul celor care vor urma sa fie filmati intrand si iesind din acel bloc supravegheat video)

Necesitatea unor camere video de supraveghere a devenit din ce in ce mai importanta pentru a elimina sau reduce problemele aparute in urma unor infractiuni – este, de regula, argumentul principal cand sunt oamenii indemnati sa monteze sisteme de supraveghere (societatile sunt obligate prin lege, cel putin in România). Sunt de ajutor? Mai mult, poate, pentru a identifica eventualul infractor care a patruns in incinta sau a distrus ceva in exterior, dar daca sistemul nu e conectat la un serviciu de paza si interventie supravegherea (unde sa fie oameni in care ai incredere ca nu capteaza imagini private) e ca o frectie la picior de lemn, pentru ca infractorul ar putea purta o masca ce-i acopera total chipul si haine care nu lasa libera nicio bucatica de piele.

Si cu cat mai multe camere instaleaza cineva, cu atat mai bine, sustin unii reprezentanti ai autoritatilor, producatorii si vanzatorii acestor sisteme: infractorul ar putea sa strice o camera, sa-i acopere lentila, sa se plaseze in unghiul mort etc., dar cu mai multe camere e mai greu (daca nu vor fi infractori cate camere sunt instalate – infractorii seriosi si periculosi nu se avanta fara a cerceta locul inainte de a da o lovitura si pana nu au un plan care sa reduca la minim riscul de a fi descoperiti si prinsi).

Individului i se inoculeaza, de tanar, lipsa de putere, sentimentul de insecuritate etc. si vointa lui devine usor de manevrat in interesul producatorilor de bunuri si prestatorilor de servicii. Cand e vorba de siguranta lui si a familiei fiecare va sari sa cumpere ce i se propune pentru a se proteja – isi va creste cheltuielile in beneficiul celor care se vor ocupa de… supravegherea lui.

Jos textila! Raze X in aeroport

După tragedia care a avut loc în SUA, în septembrie 2001, cei însărcinați cu securitatea - în cam toată lumea - pare că au luat-o razna, trecând peste orice în numele securității - altfel spus: securitate cu orice risc, cu orice preț.

Gurile rele afirmă că se urmărește controlul populației, în general, și îmbogățirea producătorilor anumitor tehnologii dar și multe experimente care să testeze limita rezistenței cetățenilor la intruziunea in viața privată dar și la efectele anumitor tehnologii, medicamete etc. Ce-or urmări e mai greu de susținut cu probe și cam trebuie să-i credem pe cuvânt - speculațiile rămân speculații, de aceea trebuie să ne rezumăm la fapte. Una dintre aceste fapte este și existența scanerelor cu raze X de prin unele aeroporturi.

Bineînțeles, ca o regulă generală, există cetățeni care afirmă că nu au nimic de ascuns și totul e în regulă - oare și iradierea lor o fi in regulă? Probabil că nu, dar nu ei sunt cei care fac, zilnic, naveta cu avionul. De asemenea, alți cetățeni - sau aceiași - afirmă că le convine să le fie urmărit orice gest, să fie iradiați în aeroport, să fie fotografiați și filmați pe te miri unde etc decât să… existe un atentat terorist care să le curme viața. Între altele, dacă le-o fi dat să moară într-un astfel de atentat așa vor muri, oricâte măsuri de precauție și-ar lua sau ar accepta să se ia în numele lor.

Teroriștii nu se încurcă în bagatele precum dronele care supraveghează spațiul și tot ce mișcă sub ele, în scanerele cu raze X din aeroporturi, în detectoarele de metale de la portarii diferitelor instituții etc.. Și nici nu avem nevoie de prea mulți neuroni pentru a înțelege asta. Orice reușesc autoritățile să inventeze după un timp infractorii găsesc metoda de a contracara efectele care le-ar afecta interesele.

Revenind la scanerele cu raze X din aeroporturi, numite scanerele care dezbracă. Când au fost montate s-a strigat că nu sunt periculoase pentru sănătatea cetățenilor care trec pe acolo, dar gravidele au fost sfătuite să le evite. Până și medicii radiologi trebuie să lucreze cu protecție, chiar și pentru radiografia dentară de ansamblu corpul e acoperit cu o folie care să te protejeze, deci și cei care fac zilnic naveta cu avionul - nu la noi, pe alte meleaguri - ar trebui să fie scutiți de la un astfel de tratament.

În anul 2013 existau 174 astfel de scanere, instalate pe 30 de aeroporturi americane, dar în curând vor fi înlocuite - fapt care dovedește că toți cei care au strigat, încă de prin anii 2005-2006, că astfel de tehnologii nu sunt o.k. aveau dreptate. Noul soft va evidenția eventuale arme, droguri etc. dar conturul corpului uman va fi neclar. Oare ceilalalți le vor înlocui pe ale lor?

Scanerele sunt niște cabine transparente în care intră pasagerul și care emit unde milimetrice, care trec prin materiale textile și identifică metale, ceramică, plastic, materiale chimice sau explozive. Au fost cazuri în care și transpirația sau cuta unei haine a declanșat alarma.

Cei de la TSA (Transportation Security Administration  - Administraţia (americană) de Securitate a Trasporturilor) au declarat că vor înlocui aceste scanere cu altele, care respectă mai bine dreptul la imaginile private. În cea mai mare parte, scanerele Rapidscan vor fi înlocuite cu scanere fabricate de L-3 Communications, scanere care sunt deja folosite pe unele aeroporturi americane și care folosesc o tehnologie bazată pe unde radio (radiaţii non-ionizante). Aceste unde radio, cu lungimea de undă de un milimetru, sunt emise de două antene rotative pe suprafaţa corpului pasagerului, iar energia reflectată este analizată. În cazul în care sunt detectate elemente suspecte, personalul aeroportului vede pe monitor un semn portocaliu suprapus peste un desen generic al unui contur de corp uman. Zona unde apare semnul peste conturul corpului uman este o indicaţie pentru personalul de securitate privind regiunea corporală unde trebuie să controleze mai amănunţit pasagerul.

În tehnologia Rapidscan, radiaţiile reflectate de suprafaţa corpului sunt analizate de scaner, care creează o imagine alburie ce seamănă cu imaginea pasagerului în pielea goală.

Barry Stenhardt, directorul programului tehnologii si libertati al asociației pentru apărarea libertăților, ACLU, a declarat ca oamenii nici nu au idee cât de grafice sunt imaginile și a dat asigurări că se pot distinge formele pasagerului, în special sexul.

Scanerele corporale cu raze X, folosite pe unele aeroporturi din lume, în special în Statele Unite, pot fi periculoase pentru sănătate, au avertizat unii oamenii de ştiinţă, citaţi de AFP.

Scanerele pot vedea prin hainele pasagerilor, descoperind eventualele arme și bombe, dar și implanturi mamare, proteze sau cercei, urmele unei mastectomii, pungile pentru colostomie, implanturile de penis, tuburile catetere, mărimea sânilor sau a aparatelor genitale. Aceste scanere afișează pe ecrane o imagine destul de detaliată a zonelor intime, scrie The Telegraph. Imaginile tridimensionale, alb-negru, trec în timp real prin fața unui singur ofițer însărcinat cu securitatea aeroportului, aflat într-o cameră izolată, și nu vor putea fi stocate sau copiate. Pentru a păstra onoarea pasagerilor intactă, fețele celor scanați sunt blurate, dar nu și părțile lor intime, unde ar putea fi ascunse arme sau explozibili. Agentul care vizionează imaginile nu are posibilitatea să vadă și personajele reale, pentru a nu putea asocia trupurile cu chipurile lor - cel puțin aceasta e varianta autorităților.

Pasagerii, în general, pot refuza (în statele U.E., în special) să treacă prin scannerul cu raze X dar acest refuz ar presupune în schimb percheziția clasică, ceea ce poate însemna dezbrăcarea în fața personalului de pază (care trebuie să fie de același sex cu pasagerul).

În luna iunie 2011 (1), Comisia Europeana a emis un raport referitor la evaluarea științifică a posibilelor riscuri asupra sănătății, raport necesar anterior instalării acestei tehnologii pe teritoriul statelor membre. Însă Uniunea Europeană nu impune folosirea acestor aparate de scanare în aeroporturile din statele membre, fiecare țară din U.E. fiind liberă să aleagă dacă va folosi sau nu aceasta tehnologie. Raportul confirmă că aparatele de scanat prezintă un risc grav de violare a drepturilor fundamentale ale cetățenilor U.E..
În Dubai, oficialii responsabili cu securitatea au declarat că aparatele nu vor fi folosite din cauza preocupărilor pentru detaliile cu caracter personal și pentru că riscurile pentru sănătate, pe care le prezinta acestea, sunt necunoscute.

Se zvonește că în următorii ani, Homeland Security (un fel de C.I.A. care poate acționa și pe teritoriul Statelor Unite), va avea un scaner care poate citi o persoană la nivel molecular. Tehnologia poate scana și identifica fiecare moleculă de pe corpul uman: reziduurile de cocaină de pe bancnote, medicamentele din geantă, marijuana din buzunar și chiar și urmele de praf de pușcă de la antrenamentul de tir - detectate invizibil, în tăcere, de la o distanță de 50 de metri - fiecare substanță fiind înregistrată. Aceste dispozitive laser (Laser Programabil Picosecond) ar urma să fie instalate în aeroporturi, puncte de control rutier, stadioane și orice alt loc în care se va considera necesar, unde sunt aglomerări de persoane, iar înregistrările vor fi asociate identității fiecaruia.

Dispozitivul funcționează prin bombardarea țintei cu raze laser care provoacă vibrarea moleculelor, permițănd apoi citirea lor de către dispozitiv și determinarea substanțelor la care a fost expusă persoana: praf de pușcă, droguri sau zahărul pudră de pe gogoașă.

Cetățenii nu vor mai fi dezbrăcați fizic ci chimic, la fiecare punct de control.

Viitoarele puncte de control vor fi dotate cu scanere pentru iris, care vor spune dacă identitatea persoanei corespunde cu cea din paşaportul ce are implantat un cip. Scanerul respectiv va detecta nivelul de risc şi va îndruma pasagerul către una dintre porţi: călător cunoscut, securitate normală sau securitate sporită. Metoda scanării irisului a fost utilizată de cei de la Departamentul de Securitate Internă care au lansat un program pilot (în anul 2010) care utiliza scanarea irisului şi care a fost folosit de grănicerii din McAllan, Texas.

**

(1) În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L 294 din data de 12 noiembrie 2011 a fost publicat Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1147/2011 al Comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 185/2010 de stabilire a măsurilor detaliate de implementare a standardelor de bază comune în domeniul securității aviației în ceea ce privește utilizarea scanerelor de securitate în aeroporturile de pe teritoriul U.E..

Regulamentul stabilește condiții de operare specifice pentru utilizarea scanerelor de securitate în aeroporturile UE, oferind, totodată, pasagerilor posibilitatea de a opta și pentru alte metode de control de securitate.

Regulamentul asigură libertatea fiecărui stat membru sau aeroport de a decide asupra folosirii scanerelor de securitate, însă atunci când este utilizată această tehnologie este supusă unor standarde privind performanțele de detectare și condiții de operare minime.

Pentru a impiedica orice efecte negative asupra sănătății și siguranței cetățenilor, pe lista metodelor autorizate pentru controlul de securitate al pasagerilor în aeroporturile din U.E. sunt incluse numai scanerele de securitate care nu utilizează radiații ionizante, dar numai pentru pasageri, nu și pentru bagaje, evident.

Surse

- http://www.juridice.ro/175906/ue-a-interzis-utilizarea-aparatelor-de-scanare-cu-raze-x-in-aeroporturi.html

- http://www.direct-aeroport.ro/blog/da-prin-aparatele-cu-raze-x-ray-din-aeroport-poti-fi-vazut-nud/#sthash.d4A05jS4.dpbs

Un fost ofițer de la secuitatea unui aeroport cu scaner care nu înregistrează, a declarat, se zice: În 2009, unul dintre prietenii mei şi-a pus un coleg în aparatul cu raze X. (Era o noapte înceată.) Când imaginile înregistrate au ajuns la management, amândoi au fost concediaţi.

- http://www.tititudorancea.ro/z/controversatele_scannere_care_dezbraca_vor_fi_inlocuite.htm

Dronele în acțiune. Ne-am dat naibii sau ne-am dus naibii?

În curând poate cântăm “a-nceput de ieri să cadă, câte-o dronă, și n-a stat, ‘că e chiar proiect de stat” - deputații au dat liber pe cerul țării pentru avioanele fără pilot (dronele), aprobând modificarea codului aviației civile. Deputaţii au adoptat, miercuri, 11 iunie a.c., un proiect de lege care permite avioanelor fără pilot să opereze în spaţiul aerian naţional. Propunerea legislativă mai prevede înlocuirea sintagmei aeronave militare româneşti cu aeronave de stat.

Cârcoteli: de ce au urgentat asta tocmai acum? Americanii vor să-și treacă dronele și pe la noi?!

În 20 ianuarie a.c., printr-un ordin al ministrului transporturilor, dronele au primit interdicția de a zbura liber dacă au peste 1 kg. Pentru a le ridica, proprietarii au nevoie de certificat de înmatriculare și autorizație de zbor iar dacă au peste 150 de kg nu pot zbura decât în zone aprobate de autorități cu o lună și jumătate înainte. Majoritatea proprietarilor de drone din România sunt însă afectați de o altă prevedere din ordinul ministrului: aceea care spune că au nevoie de autorizare și dronele sub un kilogram care au montată pe ele aparatură de înregistrare.

*

Ca urmare a unei legi adoptate recent de Congresul american, spaţiul aerian care este astăzi rezervat avioanelor cu pilot va deveni disponibil, începând cu 2015, dronelor civile şi militare (UAV - unmanned aerial vehicle - avioane fără pilot) așa zice textul, dar…

Odată ce dronele vor avea acces la spaţiul aerian, disponibil astăzi avioanelor, se aşteaptă ca numărul acestora să crească exponenţial. Conform specialiştilor FAA, în 2020 peste 30.000 de drone vor survola teritoriul Statelor Unite.

Peste 25 de state americane se gândesc să interzică total utilizarea dronelor pe teritoriul lor.

Iniţial dronele au fost fabricate în exclusivitate de companiile din domeniul apărării, costul acestora ridicându-se la câteva milioane de dolari, dar astăzi există pe piaţă numeroase variante, inclusiv drone mici şi ieftine, ce pot fi controlate cu ajutorul smartphone-ului.

Ca urmare a costului redus al achiziţionării unei drone simple (sau al construirii ei), aceste aeronave fără pilot încep să fie folosite tot mai mult şi în afara forţelor armate.

Ce poate face o dronă?! Cei de la Amazon vor să livreze produsele (nu mai grele de 2,5 kg) comandate de clienți, fără curier, dar încă mai caută soluții pentru ca vreo dronă să nu cadă în capul cuiva, așa cum s-a întâmplat cu un băarbat din statul american Virginia, cu ceva ani în urmă - folosită pentru a filma un eveniment sportiv la Motorsports Park, drona video care survola mulțimea a căzut la un moment dat, lovind bărbatul în plin și rănind alte patru persoane prezente - nu grav, pentru că au fost tratați la fața locului.

Deci cu drona poate fi livrată și o bombița micuță, nu doar cumpărăturile clienților.

Paparazzi vor bâzâi la propriu și nu va mai fi nevoie să se cațăre pe garduri sau acoperișuri pentru fotografii incendiare și șoc. Drona, se zice, bâzâie tare și o auzi înainte de a o vedea așa că poți lua măsuri să… ce?! Să alergi și să te ascunzi în propria-ți casă sau curte, de ochiul indiscret care te privește dinspre cer? Și nu toate dronele sunt zgomotoase.

Desigur, se vor auzi voci - parcă mereu aceleași: dacă n-ai nimic de ascuns nu te deranjează nici drona, așa cum nu te deranjează camerele video de cam peste tot, așa cum nu te deranjează să oferi CNP pretutindeni și oricărui neavenit cu un facturier, cum nu te deranjează că istoricul tău medical e stocat online, cum nu te deranjează să oferi, în copie, actele de identitate chioșcarilor ș.a.m.d. Nici nu mă mai întreb cum de-au ajuns unele state sub bocancii dictatorilor. Cunosc răspunsul: cetățenii n-au avut nimic de ascuns. Până unde poate fi invadată intimitatea persoanelor?

În California, agenţiile imobiliare au început să folosească dronele pentru a filma şi fotografia din aer proprietăţile de lux, materialele mult mai convingătoare permiţându-le să obţină un preţ mai bun pentru acestea.

Poliţiştii nu au cum să sancţioneze operatorii dronelor de mici dimensiuni dacă acestea zboară sub plafonul de 120 de metri, unde regulile FAA (agenţia federală ce reglementează spaţiul aerian) nu se aplică.

Sea Shepherd, o organizaţie ecologistă ce militează împotriva vânătorii de balene, foloseşte drone pentru a identifica vasele japoneze ce capturează şi ucid cetaceele.

Colegiul Thomas Moore din Belgia folosește drone prevăzute cu camere de supraveghere și coordonate prin telecomandă pentru a-i depista pe elevii care nu sunt corecți în timpul examenelor.

Conform publicației Mirror, dronele DJI Phantom sunt echipate cu camere GoPro (camere video sport, de acțiune) și circulă pe deasupra elevilor în clase, în timpul testărilor. Se urmărește / speră ca această tehnologie - după ce vor fi rezolvate unele chestiuni tehnice (zgomot, curenții de aer produși în clasă, timpul scurt de zbor) - să fie adoptată în liceele din lume.

Dronele pot avea zeci de kilograme, câteva kilograme sau numai câteva grame, cum sunt dronele de dimensiunea păsării colibri și cea cât o albinuță.

Dronele pot fi echipate cu GPS, camere video, microfoane, senzori de caldură, infraroșii și ce mai vrea cel care o manipulează, în funcție de necesități. Mai tineți minte expresia “Vreau să fiu o muscă pe peretele…” pentru a asculta și vedea ce face, cu cine face cine știe cine? Ei bine, acum putem fi muște pe un perete dacă avem și bani - cele mici și foarte mici sunt, evident, foarte scumpe și greu de obținut dacă nu reprezentăm vreun grup de infractori sau de guvernanți (sper că nu-s sinonime). Altfel suntem doar muște în plasa păianjenului.

Pe scurt: cu o dronă civilă poți fotografia, filma, asculta, urmări, supraveghea, livra produse… Depinde de imaginația și interesul posesorilor de drone.

Dronele personale - dronele de mici dimensiuni - sunt folosite în Marea Britanie. Roboții aerieni măsoară aproximativ o jumătate de metru între fiecare două elice opuse ale celor patru rotoare cu care sunt dotați și utilizează tehnologia vehiculelor zburatoare nepilotate, creată inițial pentru misiunile militare de recunoaștere. Dispozitivul este alimentat cu baterii și echipat cu camere de supraveghere de tip CCTV precum și cu obiective cu detecție termică. Dronele sunt astfel proiectate încât să survoleze silențios spațiul aerian și să transmită în timp real imagini politiștilor de la sol. Desigur, aparatele pot fi staționate pe diferite suprafețe suspendate, prestându-și sarcinile cu aceeași eficiență. Prețul dronelor folosite de autoritățile britanice se ridică la aproximativ 45.000 de euro bucata.

În Marea Britanie sunt considerate drone doar cele sub 20 de kilograme dar nici acestea nu au voie să zboare peste tot iar pentru a lua imagini e nevoie de înca un permis, destul de dificil de obținut de civili.

FBI şi organizaţiile de poliţie din Statele Unite folosesc dronele. În iunie 2011 a fost înregistrată o premieră: prima arestare asistată de o dronă Predator. Dronele Predator nu pot fi văzute sau auzite.

În Statele Unite dronele de mari dimensiuni au nevoie de aprobare pentru fiecare utilizare, nu pot fi folosite în orașe și pot fi folosite doar in anumite scopuri (prevenirea și oprirea dezastrelor, operațiuni polițienești sau militare).

În Canada, tot ce zboară și are peste 35 de kilograme e considerat aeronavă și are nevoie de autorizații speciale, aproape la fel de complicate precum cele pentru un avion. Dronele cu masa mai mică de 35 de kilograme au nevoie de mai puține autorizații, dar dacă au montată pe ele și o cameră, intră tot în categoria aeronave.

În Uniunea Europeană există deja planuri pentru folosirea dronelor în scopul monitorizării modului de utilizare a subvenţiilor de către agricultori. În 2011, Uniunea Europeană a plătit 44 de miliarde euro ca subvenţii agricole, iar conform legilor comunitare trebuie inspectate anual cel puţin 5% din suprafeţele cultivate cu ajutorul acestor fonduri.

Un fel de concluzie. Răspândirea dronelor va conduce la încălcarea dreptului la intimitate, dar dacă dronele ar putea afecta dreptul la intimitate prin omniprezenţa lor, acelaşi lucru ar putea avea şi consecinţe pozitive, însă abuzurile sunt greu de împiedicat.

Fapt divers

Prima utilizare a dronelor într-un conflict militar a avut loc în 1982, în războiul din Liban, când armata israeliană a trimis astfel de aeronave fără pilot pentru a studia sistemele de apărare siriene şi pentru a acumula datele necesare distrugerii lor. Ca urmare a dezvoltării sistemului GPS (Global Positioning System), ce permite navigarea cu acurateţe oriunde pe glob, dronele pot fi folosite pe toată planeta, fiind controlate de piloţi aflaţi în bazele militare de pe teritoriul SUA - mult mai ieftin si mai rapid decât cu sateliții.

În anul 2009, primul an din mandatul de preşedinte al lui Barack Obama, acesta a ordonat mai multe atacuri cu drone decât predecesorul său George W. Bush în toţi cei 8 ani de mandat.

Astăzi, 40 de drone Predator sunt în aer în orice moment, survolând zonele fierbinţi ale globului (precum Afganistan, Pakistan sau Yemen).

La graniţa dintre Coreea de Sud şi Coreea de Nord există deja paznici robotizaţi capabili de decizii autonome. Turetele Super aEgis 2 pot detecta un om de la 2,2 kilometri distanţă, indiferent de vreme, atacând inamicii cu o mitralieră de calibrul 12,7 milimetri.

Specialiştii consideră că nu va dura mult până când şi dronele vor deveni autonome, urmând să identifice inamicii cu ajutorul algoritmilor sofisticaţi şi apoi să-i atace cu armele din dotare.

Camere de tip CCTV, care pot prezice dacă o infracțiune urmează să se producă, sunt montate pe străzile din Marea Britanie. Dispozitivele îi pot alerta pe operatorii lor cu privire la comportamente suspecte, precum mișcările haotice sau încetinirea nejustificată (?!?) a ritmului de mers. Orice individ reperat va fi apoi verificat de un ofițer de poliție, căruia va trebui să-i explice comportamentul ciudat.

Astfel de sisteme pot da naștere la prea multe abuzuri dar mai ales la erori.

Zvonuri.

ECHELON - nume de cod pentru un sistem inteligent de sateliți pentru spionaj; nume dat în cultura populară și în media globală unui sistem capabil să colecteze și să analizeze operații și comportamente, să controleze, să intercepteze și să monitorizeze comunicații militare, diplomatice și civile. Se zice că sistemul a luat naștere prin semnarea unei înțelegeri de securitate între Australia, Noua Zeelandă, S.U.A., Canada și Marea Britanie în timpul Războiului Rece (1971) pentru a monitoriza comunicațiile militare și diplomatice rusești. Teoretic, războiul rece s-a terminat și sistemul există.

Note.

Camere de supraveghere tip CCTV - Closed Circuit TeleVision, televiziune cu circuit închis, altfel spus - sistem care funcționează în buclă închisă = beneficiarul sistemului nu este publicul larg ci numai cei care au drept de acces și sunt conectați în sistemul închis sau… cei care pot accesa ilegal un astfel de sistem.

GPS - Global Positioning System (sistem de poziționare globală) - sistem global de navigație prin satelit și unde radio. Principalul sistem de poziționare prin satelit de tip GPS este sistemul militar american numit Navigational Satellite Timing and Ranging (NAVSTAR). Acest sistem, inițiat și realizat de către Ministerul Apărării al Statelor Unite ale Americii (DOD), poate calcula poziția exactă = coordonatele geografice exacte ale unui obiect pe suprafața Pământului, cu condiția ca acesta să fie echipat cu dispozitivul necesar - un receptor GPS (acest receptor poate fi și asupra unei persoane aflată într-un loc anume). Sistemul NAVSTAR dispune de peste 20 de sateliți, care se află la o înălțime de 20.183 km de suprafața Pământului.

Sisteme de tip GPS sunt în curs de realizare și în alte părți ale lumii: în U.E. (sistemul GALILEO cu punere în funcțiune în anul 2012), Rusia (sistemul GLONASS - 2010), China (sistemul BEIDOU - 2015, Compass- 2011), Japonia, India ș.a.

Numerologie. Suntem numere

Numerologia este cea mai usoara dintre stiintele oculte, usor de inteles si de utilizat. Pentru a afla totul despre o persoana sunt necesare numai data nasterii si numele complet. Prin numerologie pot fi descifrate toate secretele ascunse in numere si se poate afla ce ii rezerva viitorul persoanei respective.

Cercetand toate sirurile de numere prin care poate fi identificata o persoana in diverse imprejurari obtinem informatii despre numele, trecutul si prezentul persoanei si putem deduce viitorul. :))

Matematica a existat inainte de Big Bang si va exista si dupa ce aceasta Lume va ajunge la un sfarsit.

Din ce e facut Universul? Din matematica - a spus profesorul Max Tegmark, cosmolog si profesor la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (M.I.T.). Daca acceptam ideea ca atat spatiul in sine si toate lucrurile din spatiu nu au proprietati, cu exceptia celor matematice, atunci ideea este ca totul e matematica - mai spune el in cartea Universul nostru matematic: Cercetarea mea asupra ultimei naturi a realitatii (publicata in anul 2014).

Ideea urmeaza observatia ca natura este plina de modele, cum ar fi sirul lui Fibonacci. Inflorirea unui anghinar, cochilia unui melc, ca exemple, urmeaza acest sir.
Exista o simplitate si o frumusete eleganta in natura care releva modele si forme matematice, pe care mintile noastre au fost in masura sa le figureze, a explicat Tegmark. A subliniat si faptul ca matematica a prezis existenta planetei Neptun, undele radio si particula denumita bosonul Higgs (cunoscut popular ca “Particula lui Dumnezeu”).

Daca e asa, atunci si noi, oamenii, suntem numere, putem fi explicati matematic, deci putem avea numerele ca nume: CNP, numar de asigurat, altele - cam asa ajungem sa ne identificam in documentele guvernamentale, pe la spitale, online etc. Conteaza mai putin cine suntem si din ce in ce mai mult ce suntem… Suntem cumparatori de baza pentru produsele companiilor care-si fac publicitate agresiva? Suntem membri in partidul cutare? Suntem pe lista donatorilor de organe? Suntem pe lista celor mai urmariti oameni de pe planeta? Avem activitate pe site-uri unde se scrie impotriva guvernelor? Si multe altele… In toate aceste cazuri suntem identificati in primul rand dupa un sir de numere: cod numeric personal (CNP), numarul de asigurare medicala, numarul de telefon, numar de abonat, numar de nou nascut sau decedat, ID, IP si altele…

Un general român S.R.I. declara miercuri, 11 iunie a.c. in fața Comisiei de IT din Camera Deputatilor, ca partenerii din U.E. critica România, care devine exportator de vulnerabilitate pentru ca permite achizitionarea de mijloace de comunicare nenominale. Dar nu-mi spune si care sunt acesti parteneri - macar numarul lor de identificare sa mi-l fi dat, si gaseam pe undeva si numele pe care li l-au dat parintii.

Generalul a afirmat ca sustine necesitatea adoptarii unui proiect de act normativ (este in lucru un astfel de proiect) prin care achizitionarea de cartele prepay trebuie facuta numai in baza unui act de identitate.

Suntem criticati de parteneri ca România devine un exportator de vulnerabilitati in UE, adica s-a dus vestea printre baietii răi ca in România pot fi achizitionate mijloace de comunicare la liber, fara a-ti declara identitatea, si baietii răi le iau si le utilizeaza in scopuri malefice, antisociale, in UE. Parteneri din UE ma intreaba cine e in spatele cartelei suspecte si nu pot da raspuns util, a mai spus tipul.
Ca sa vezi! De parca ar da un raspuns util daca mie-mi fura careva telefonul si-l utilizeaza pentru cine stie ce inainte de a apuca sa anunt ca am ramas fara telefon si pana ajunge plangerea mea la cei care pot suspenda contul. De parca RO e singura țara din lume unde pot fi cumparate cartele preplatite fara un act de identitate. Chiar ne ia de prosti sau mi se pare mie?

Cei care vor sa implementeze in RO cumpararea cartelelor prepaid pe baza unui act de identitate afirma ca… toate statele membre U.E. procedeaza exact la fel. Sa vedem: in Germania pot fi procurate si fara act de identitate; la fel in Belgia, in Austria si Olanda. In Spania cumperi fara act dar daca intr-un timp dat nu o vei inregistra, prezentandu-te cu un act de identitate la operator numarul va fi dezactivat. La fel li s-a spus si românilor: daca modificarea O.U.G. nr. 111 / 2011 privind comunicaţiile electronice va intra in vigoare cei care au cartele fara abonament vor trebui sa se prezinte cu un act de identitate la operator. Perfect! Pot cumpara fara act de identitate si pana expira “perioada de gratie” pot pune la cale o multime de marsavii - n-am nevoie de mai mult de o zi pentru a face ceva rau.

Sunt unii cetateni care ofteaza: in toate țările civilizate cartelele se cumpara cu un act de identitate. Mai sa fie?! Poate-mi vor defini ce inteleg ei prin “civilizat”. Inteleg sa aiba opinii dar sa le si argumenteze serios; sa sforaim sloganuri putem toti. Sa oferim datele personale oricarui chioșcar care vinde cartele nu e foarte indicat.

Cica e chestiune de securitate nationala! Oh, da! Daca ar fi vorba despre teroristi sau traficanti de droguri, de oameni sau de mai stiu eu ce acestia s-ar impiedica tocmai in cartelele de telefon. Exista atatea metode de a șunta urmarirea atunci cand vrei! In plus, nici chiar telefoanele cu cartela prepay nu-s de neurmarit, doar ca trebuie sa se deranjeze cineva sa o faca.
In plus, cei care au avut accidentul de avion in Apuseni anul acesta aveau cartele cu abonament si sistem GPS in telefon si tot n-au reusit sa-i localizeze.

Cei care vor sa impiedice proiectul sa devina realitate nu se refera numai la costurile crescute pentru operatori si, implicit, pentru beneficiari, dar isi dau seama ca totul are alt scop - intre acesta si o eventuala votare electronica… dar si facilitatea de a urmari mai usor anumite convorbiri asupra carora sunt direct interesati dusmanii politici, ca exemplu.

Un secretar de stat in M.A.I. a spus ca prin actul normativ se propune instituirea unor norme privind inregistrarea utilizatorilor de cartele preplatite, precum si colectarea si stocarea datelor utilizatorilor in conditii similare cu legislatia generala in domeniu.

Ce ignora acesti indivizi in mod intentionat este si faptul ca oricine isi procura un telefon mobil si cumpara cartela - cu sau fara abonament - se supune singur unei eventuale urmariri… Pentru ca telefoanele sunt astfel produse incat sa permita localizarea uneori chiar si atunci cand telefonul este inchis. Ei aleg sa incalce drepturile tuturor pentru a le fi mai comod - mai putina munca altfel spus - cand vor sa puna ceva telefoane sub urmarire.

Practic, singurul avantaj de care se bucura cei care au cartele preplatite este ca datele lor personale nu ajung sa fie stocate intr-o baza de date la care cine stie cine are acces. Exista adevarati brokeri de date personale, care vand aceste date marilor companii producatoare de te miri ce. Mare lucru nu patesti - esti bombardat cu e-mail-uri comerciale, din ce in ce mai multe reclame apar pe paginile site-urilor pe care le vizitezi… Ei stiu ce vrei si stiu unde sa te gaseasca atunci cand navighezi online si sa-ti serveasca produsele lor. Dar bazele de date pot ajunge si la indivizi care nu vor sa-ti vanda ceva, ci vor sa-ti ia - cel mai adesea identitatea, fie aceasta chiar si cea din online. Cand un e-mail despre un complot, sa zicem, va fi trimis de la adresa ta de Internet sau un mesaj va fi trimis de la numarul tau de telefon va dura ceva pana sa-si dea seama vreun politai ca ai fost hakerit.

Una este sa fie accesata fara drept baza de date a unui operator de telefonie sau de internet, a unui operator bancar, ca exemple, si alta - mult mai simplu - sa fie accesata fara drept baza de date a unei companii oarecare.

Fapt divers: Vine o firma din S.U.A. sa securizeze… infrastructura I.T. Daca n-ar fi de plans ar fi de râs. Sper ca nu e firma care a securizat si infrastructura Pentagonului, cand le-au dibuit haker-ii… codurile unor rachete, in anul 2001: Un pirat cibernetic neidentificat a obtinut codurile americane ultrasecrete folosite la ghidarea rachetelor, satelitilor si mecanismelor spatiale, au declarat oficiali americani citati de CNN.

Un fel de concluzie: toate rahaturile urmarite de cei mai multi politicieni nu-s decat frectii la picior de lemn, menite sa induca frica in randul populatiei pe care se mizeaza sa fie marea masa usor de manipulat prin teama. Cand multimea e speriata nu mai aude glasul ratiunii si unii fac din aceasta multime ceea ce vor.

Suntem numere si matematicienii opereaza cu noi ce si cum vor ei, unde si cand vor ei.

Legea nr. 298 / 2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice le este de ajutor atunci cand considera ei necesar… si noua dispozitie largeste aceasta arie, chipurile pentru a fi utila in prevenirea (si nu numai) actelor ilegale.

Vrem securitate cibernetica, insa unii isi doresc… securism cibernetic.

Uitasem... 
Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European si a Consiliului, din 15.03.2006, referitoare la pastrarea datelor generate sau prelucrate in legatura cu furnizarea serviciilor de comunicatii electronice accesibile publicului sau de retele de comunicatii publice si de modificare a Directivei 2002/58/CE a fost declarata invalida (anul acesta) de Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE), conform unui comunicat al Curtii, emis pe 8 aprilie. 

In RO, directiva a fost implementata in anul 2012, prin Legea nr. 82 / 2012, care le permite(a) furnizorilor de servicii sa stocheze timp de sase luni anumite date despre apelurile telefonice, SMS-urile si mesajele electronice ale populatiei, pentru a putea fi folosite ca instrument de investigare in cazul comiterii unor infractiuni. Astia vor ajunge sa ne judece ca la... curtea marțială: presupus vinovat pâna la proba contrara, in loc sa fim presupus nevinovati, pâna la proba contrara.
Directiva fiind invalidata, cu legea Big Brother trebuie sa se intample la fel.

Pe scurt: legislatia din RO este cam prea stufoasa pentru a sti cu certitudine daca, ce s-a abrogat conform deciziei Curtii de Justitie a U.E.