Cum să-ți distrugi pisicile

Vineri, în jurul orei 19, mă sună o prietenă și mă roagă să vorbesc cu fiica unei prietene de-a ei ale cărei pisici au făcut spume la gură. Nu sunt medic veterinar, așa că i-am spus că îi dau câteva numere de telefon unde să sune și să ducă pisoii. A insistat să merg să le văd – am dedus că știa de la prietena mea că mai știu una-alta (n-am avut de ales și am învățat multe pentru că mereu am avut animăluțe). Ezita să meargă la veterinar pentru că salariul i se înjumătățise de când lucra o săptămâna da și una ba și nici pensia de boală a mamei ei nu e prea mare. Oricât de mult aș fi vrut să merg nu am putut, dar i-am dat numărul de telefon al veterinarului despre care știu că acceptă și plata după și/sau în rate (a plătit pe loc, totuși).

Ce s-a întâmplat am aflat de la prietena mea. Fata (are 21 de ani) voia să-și protejeze mama de pandalie (deși aceasta nu agrea metoda – a și plecat „la țară” imediat ce s-a ridicat arestul la domiciliu) și spăla casa cu hipoclor diluat în apă, dar pe preșuri special dedicate stropea cu hipoclor nediluat de musteau preșurile! Mama ei a plecat pentru că nu mai suporta mirosul de clor dar ea a continuat să toarne clor prin casă. Pisicile, lingându-și blănița și lăbuțele – ‘că mult se mai spală pisicile! - și-au introdus în stomac ce luau de prin casă, plus că și inhalau la greu. Au scăpat cu bine, pentru că sunt tinere și erau sănătoase! Ea a observat că cel puțin una dintre ele a vomitat – galben – dar a crezut că... e ghem de blană! Deși le are de trei ani, am înțeles, nu știe mai nimic despre pisici. Lichidul galben poate fi pentru că au stomacul gol, dar și din cauza unei afecțiuni a stomacului sau bilei (nu e, deci, un simptom care poate fi ignorat mai ales dacă se repetă). „Ghemul” e, de fapt, un cilindru cam cleios, cu miros urât dar suportabil, și se văd fire de păr (seamănă cu un ghem în cazurile în care rămâne în stomacul pisicii).

Veterinarul i-a spus să spele bine casa (fără substanțe pe bază de clor!) și să aerisească, ceea ce au făcut ea și prietena mea aproape toată noaptea de vineri spre sâmbătă.

Azi, pisicuțele se simt mai bine: mănâncă și se țin pe picioare fără să se clatine dar din jucăușe cum mi s-a spus că erau sunt, încă, pasive.

Image by Gundula Vogel from Pixabay

Pisoiul de la miezul nopții. Jocul cuvintelor

Într-o lume plină de întrebări ca “omenirea, încotro?”, în miezul unei nopți geroase de septembrie câțiva oameni au ieșit în căutare. Nu toți deodată, ci într-un fel de permutare, dorind să-și asume responsabilitatea salvării unui pisoi, ca și cum prin gestul acela se valida calitatea lor de om. Se ajunsese la un fel de partajare a responsabilității: unul a adus mâncare, altul s-a întins pe asfalt să caute sub mașina de unde se auzeau miorlăiturile disperate, ca și cum mică ființă se afla în plină adaptare la un mediu ostil.  Erau câțiva oameni care atunci se vedeau prima dată, în lumina aurie a felinarului stradal. Colaborau ca niște prieteni și se simțea o oarecare supraincarcare emoțională, fiecare dorind să fie el cel pe care-l va alege pisoiul. 

După mai mult de o oră, pisoiul a ieșit în goană din caroseria mașinii și a tulit-o într-un subsol; a ales viața în libertate, asumându-și orice risc. Oamenii au rămas zâmbind, ușor dezamăgiți, și in privirile lor se citea ideea de a redefini ce e bine și ce e rău pentru un animăluț, practic, sălbatic.

₪₪₪

Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddie pe blogul său, Cartim.

Cele 12 cuvinte: valida, cautare, lume, intrebari, partajare, supraincarcare, viata, alege, dorind, permutare, adaptare, redefini.

Ia-ţi câinele cu tine la muncă

Ia-ţi câinele cu tine la muncă, sau pisica!

Poate că nu-mi venea ideea să scriu despre această zi dar citind paginile scrise de Carmen in “jurnalul de vacanţă” (Între vis şi realitate) despre zilele petrecute in Piombino, Italia, am aflat că oraşul Piombino s-a autoproclamat “protector al animalelor de companie”. Acolo, animalele de companie au acces in magazine, iar in supermarket cărucioarele sunt prevăzute cu un coş special pentru câini.

De sute de ani, câinele e cel mai bun prieten al omului şi, mult timp, om şi câine, au muncit împreună - in unele cazuri a rămas la fel: câinii care apără turmele şi ţin animalele laolaltă, câini care ne protejează proprietatea, câini care descoperă droguri, câini salvatori, câini care caută suprevieţuitori in urma unor dezastre… Probabil că nu mulţi ştiu câţi câini (dar şi alte animale de companie) au salvat viaţa proprietarilor lor simţind fum de la un incendiu, miros de gaz şi dând alarma, câţi câini au plecat să alerteze alţi oameni pentru a veni in ajutorul prietenilor umani căzuţi pe undeva in urma unui accident…

Azi, cainii sunt mai mult parteneri de joaca sau companie. Si cei mai multi raman singuri in casa ore in sir, mai ales in timpul cat prietenii lor umani sunt plecati la munca.

Ideea unei Zile internaţionale “Ia-ţi câinele cu tine la muncă” e menită să aducă împreuna lucrătorii şi animalele lor de companie. Iniţiativa aparţine unei organizaţii care, între timp, s-a închis, dar a fost preluată, in 1999, de o altă organizatie, fondata de Patti Moran, in 1994: Pet Sitters International care azi are filiale in Statele Unite ale Americii, Canada dar şi in alte ţări. Organizaţia se ocupă şi cu educarea câinilor de companie, cu promovarea, susţinerea şi recunoaşterea beneficiilor excepţionale pe care le aduc animalele de companie. Este şi cea mai mare asociaţie educaţională din lume care se ocupă cu dresarea animalelor de companie numite utilitare.

Ideea “Ia-ţi câinele cu tine la muncă” se desfăşoară într-o zi de vineri din luna iunie (nu am înţeles exact cum se alege ziua) - anul acesta este in 22 iunie.  Pentru prima dată, in 18 iunie 2018 s-a organizat şi ziua “Ia-ţi pisica la muncă” şi se doreşte extinderea şi pentru alte animale de companie.

Azi, nu poate fi considerată chiar o zi mondială, dar se tinde spre aceasta - in Statele Unite şi Canada, in special, sunt mii de companii care participă şi tot mai multe se înscriu pentru a “deschde porţile” animalelor de companie pentru că acest fapt este benefic şi pentru angajaţi, pentru că sunt mulţi cărora le plac animalele de companie dar care nu au şi într-o aşa zi se pot bucura la vederea lor şi - cine ştie? - poate se vor încumeta să îşi asume şi ei o astfel de responsabilitate. Cu o astfel de zi mai mulţi oameni vor putea înţelege legătura dintre om şi câine, dintre om şi animal, in general.

Vă las in compania unui câine la birou - video realizat de The Humane Society of the United States pentru ziua “Ia-ţi câinele cu tine la muncă” din 26 iunie 2015.

vizualizare pe YT

https://www.youtube.com/watch?v=iLaJaCx3Ebc

Alma şi Fifi

Acum un an şi un pic (sper că nu mă înşel), Adriana mi-a oferit in dar fotografia cu Alma şi Fifi. N-am ştiut ce să fac cu ea şi am păstrat-o doar pentru mine! Atât de mult îmi plăcea încât nimic nu mi se părea potrivit pentru aceasta fotografie. Atunci când îmi place ceva foarte mult nu ştiu cum să mă manifest – in cuvinte; la fel mi se întâmplă şi când ceva mă întristează foarte tare.

Fotografia imi place la fel de mult şi azi! O căţeluşă din rasa Rottweiler “ţine in braţe” un pui de pisică. O fiinţă puternică oferă ocrotire uneia vulnerabile care nici nu e din specia ei! Oare de ce nu procedează şi oamenii astfel?

Alma pare a spune: “Să nu îndrăznească cineva să tulbure somnul micuţei mele prietene!” Şi Fifi doarme liniştită, simţindu-se ocrotită între lăbuţele unui dulău pe care mulţi îl consideră a fi “rasă periculoasă”. Oare de când câinii care-şi protejează stăpânii şi teritoriul sunt periculoşi?

Pentru că azi e Ziua internaţională a animalelor mi s-a părut potrivit să postez fotografia. Ce să fac? Iubesc câinii, iubesc pisicile, iubesc animalele in general şi zâmbesc instantaneu când văd vreunul – cât de urât ar fi el aparent. 

Surprize cu blană

In curtea unei casei şi-a facut apariţia un pisoi tigrat. Barbatul care locuia la etajul doi şi care trebăluia prin curte la acel moment i-a adus ceva de mâncare şi a încercat să îl mângaie dar tigrişorul n-a stat la mângâiat: a mâncat şi a plecat. A revenit şi in alte zile. Intr-o zi l-a găsit pe balcon, dormind pe niste preşuri. N-a alungat pisoiul, pentru că prea dormea liniştit.

Într-o seară, când se pregătea de culcare, a auzit gălăgie in sufragerie. Nu-şi imagina că ar fi intrat hoţii, dar inima a tresărit, totuşi, de spaimă. A intrat încet şi a aprins lumina. Pisoiul a ţâşnit de pe sofa şi-a dispărut pe balcon, apoi in noapte. Bărbatul a zâmbit şi a închis uşa de la balcon.

Zilele treceau, pisoiul venea şi pleca - n-a mai intrat in casă şi nici pe balcon nu l-a mai vazut. Pe la începutul verii… “miau-miau”. Omu’ s-a gândit că pisoiul e prins pe undeva in curte, pentru că miorlăiturile erau slabe. Priveşte prin pomi, caută prin iarbă, caută la subsol… Pisoiul nicăieri. Când revine in casa aude iar “miau-miau”. In sufragerie nu era urmă de pisoi… Ca să aibă inima împăcată caută şi in unul dintre dormitoare, pe care îl folosea mai mult ca debara şi unde avea dulapuri in care îşi ţinea hainele de iarnă vara şi cele de vară iarna, lenjerii de pat, prosoape si alte lucruri de care nu avea zilnic nevoie. Acum îi era clar: miorlăiturile anemice veneau din dulap. Unul dintre dulapuri avea uşa întredeschisă. O deschide şi vede tigrişorul lingând de zor trei ghemotoace ude fleaşcă! Întâi n-a înţeles ce vede şi se întreba cum de sunt uzi pisoii… Apoi se face declicul: tigrişorul era pisică şi acum era mamă! Familia de pisici era aşezată pe câteva pulovere care din acel moment nu mai puteau fi folosite. S-a luat cu mâinile de cap - la propriu - apoi a zâmbit larg. S-a dus la bucătarie şi a pregătit mâncare pentru pisica mamă; a pus şi apa într-o scrumieră rotundă din sticlă şi a dus totul in dormitor, lăsându-le lângă dulap. A apropiat uşa dulapului şi a închis uşa dormitorului. Fereastra a lăsat-o deschisă, in caz că pisica ar fi vrut să plece.

In fiecare dimineaţă şi in fiecare seară intra şi lăsa mâncare pentru pisică. Le-a amenajat o litieră cu nisip, să-şi facă nevoile când o fi cazul. Altfel nu-i deranja deloc. După vreo lună, când a intrat dimineaţă să lase mâncare, i-a vazut pe toţi cei trei micuţi păşind încetişor şi clătinat prin cameră, cu micuţele lor codiţe ridicate ca nişte antene şi căpşoarele prea mari pentru acele trupuşoare, mieunând cu glas slab. Când i-au simţit prezenţa au părut că vor să vină la el; i-a mângâiat uşor, cu vârfurile degetelor. Se minuna de cât sunt de mititei, de boticurile lor roz şi ochişorii albaştri. Cât de neajutoraţi erau! Pisica mamă nu era in cameră. Când le-a dus de mâncare seara pisica era acolo şi - pentru prima dată - s-a apropiat de bărbat şi a început să se gudure de picioarele lui, torcând. A întins mâna şi a mângâiat-o pe cap Se împrieteniseră.

Au crescut şi au tot crescut… Puseseră stăpânire pe cameră… “Gazda” ştia că trebuie să rezolve chestiunea înmulţirii aşa că, rând pe rând, toţi au ajuns la veterinar, inclusiv pisica mamă, care era singura femelă. Pe toţi i-a îngrijit bărbatul după operaţie. Era sigur că îl vor respinge acum, dar n-a fost aşa. N-au mai stat in casa după ce şi-au revenit, dar nici din curte nu plecau - poate plecau noaptea, dar mereu reveneau: ştiau că găsesc mâncare şi adăpost.

(in foto, pe un sac de frunze, este unul dintre puii pisicii care a fătat in dulap acum câţiva ani).

₪₪₪₪₪₪₪

Constat că am o mulţime de gheme de amintiri… Citesc ceva scris, văd unele fotografii şi - hop! - începe să se desfăşoare un ghem.

Într-o zi a tras de fir Vienela, amintindu-mi de Marco, in altă zi a tras de fir domnuio, cu fotografia “Big mama” şi mi-a amintit episodul cu pisica din dulap. 

©©© Un sufleţel in trupuşor de blană pleacă din viaţa noastră - mă gândesc, cu drag, la Leuţu acum, unul dintre căţeluşii prietenei-japoneze - altul vine, mai devreme sau mai târziu. 

Bătrânul şi motanul

La un text despre singurătate, Ella a amintit intr-un comentariu despre singurătatea oamenilor vârstnici… Cuvintele ei mi-au amintit o discuţie purtată de două persoane sub fereastra apartamentului nostru. Daaa, nu e politicos să tragi cu urechea la ce vorbesc alţii, dar nu părea a fi un secret. Am vrut să văd şi persoanele dar erau ascunse de tuia mândră care se înalţă in apropiere.

Poate că nu sunt exact toate cuvintele folosite de domnul in cauză dar ideea e aceeaşi şi m-au amuzat vorbele lui in aceeaşi măsură in care m-au şi întristat. Discutau despre ce mai fac şi despre alte “mărunţişuri” cotidiene. La un moment dat, unul dintre ei spune:

- Eu mi-am luat un motan. Toţi cei care veneau pe la mine voiau doar să fie ascultaţi, dar nu îi interesa cum îmi este mie. Alţii veneau doar pentru a-şi atinge un scop. Aşa că am luat un pisoi mic pe care l-am găsit in faţa blocului. Acum stau de vorbă cu el. El se urcă pe televizor şi comentez cu el despre ceea ce mă deranjează sau despre ceea ce-mi place. Uneori îmi răspunde printr-un miorlăit.

Am început să înţeleg când îi place ceva, când nu-i place; ştiu când îmi spune că îi este foame, când vrea să îşi facă nevoile… Vine şi doarme lângă mine; ziua, uneori, se aşază in poala mea, se bucură când ajung acasă, adulmecă sacoşa şi se gudura pe lângă mine ţinându-şi coada ridicată.

De când am motănelul nu mă mai simt singur. Este cel mai sincer prieten pe care îl poate dori cineva.

Mi-ar fi plăcut să văd faţa interlocutorului care-l asculta pe bătrânelul care vorbea despre motan ca şi cum ar fi fost un prieten uman. Pe de-o parte era amuzant, dar pe de alta parte m-a intristat concluzia la care a ajuns acel domn vârstnic care spunea că toţi cei pe care îi credea prieteni erau doar oameni care veneau la el pentru că se plictiseau acasă, dar pe el nu îl invitau la ei.

Într-un fel, e tristă o astfel de situaţie, dar dacă trăim mult există posibilitatea să rămânem tot mai singuri cu fiecare an care trece. Cei care nu au avut copii sau care nu au nepoţi ajung să fie foarte singuri la un moment dat. Prietenii mor înaintea lor şi lasă un gol imens in viaţa supravieţuitorului. Bătrânelul de sub fereastra apartamentului nostru pare a fi găsit un prieten de nădejde.

Zisese că şi-ar fi dorit un câine, dar nu a luat unul deorece nu era sigur că i-ar fi putut oferi plimbările care erau obligatorii pentru că bolile pe care le are îl împiedică uneori să iasă din casă.

Oamenii au luat-o razna

Întâi a fost nevoie ca omul să se civilizeze in relaţia sa cu alţi oameni. Acum este nevoie să se civilizeze in relaţia cu natura şi animalele. (Victor Hugo) Hmmm....

Poate ca ar fi trebuit sa intreb / ma intreb: “oamenii au luat-o razna?” Unii oameni sunt razna rău, cu siguranta, si nu trebuie sa fim psihiatri pentru a ne da seama.

In Galati, de exemplu, acum catva timp, unul fara toate ţiglele pe casă a dat foc la doi “oameni ai strazii” – pe motiv ca faceau mizerie si galagie in zona unde locuia si el.

Tot in Galati, de curand, un altul plecat cu cercul a aruncat apa fiarta pe vreo zece pisici – altii le-au luat repede si au fugit cu ele la veterinar, sa le salveze. In zona, unii au fixat cutii in care sa se adaposteasca pisicile, altii le-au luat… Aceste cutii pot fi intalnite in unele zone din Paris si din Roma (probabil ca si prin alte parti), dar de ce sa fie copiate aici exemplele bune? Chiar crede cineva ca prin alte parti pisicile nu au purici, nu stau pe masini si nu se strecoara până sub capota, langa motor?

Sunt o multime de feluri in care au fost mutilate animale…

Undeva prin Brasov cativa copii prindeau pui de pisica si ii chinuiau până la moarte. Cand eram copil am vazut doi baieti (vecini) care au prins un pui de pisica, au urcat pe terasa unui bloc cu 7 etaje, au invartit pisicul de coada si l-au aruncat pe asfalt. N-o sa uit in veci pocnetul acela sec al trupusorului zdrobit. In veci! Dar din ziua aceea nu le-am mai raspuns la salut, nu m-am mai jucat cand se jucau si ei, ii ignor si azi… Asa cum n-o sa uit cum cainii maidanezi, care dadeau raite dese candva, au prins o pisicuta din zona si au sfasiat-o! N-am apucat sa ajung la ei inainte sa prinda pisica. Dar una e cand animalul isi manifesta natura si alta cand omul – sa-i zic asa – ucide din placere o fiinta mai slaba decat el.

Altii arunca “impotriva” cainilor cârnaţi in care introduc ace cu gamalie sau lame – cand nu le taie labele sau boturile sau nu-i pocnesc in cap cu bata si toporul sau nu lasa mancare otravita (fac unii asa ceva si cu caini aflati in curtea altora). Au fel si fel de idei de a tortura animale!

Tot de curand, in Arad, un caine a fost fotografiat pe strada… Cineva ii spintecase pântecul cu o sabie, si sarmanul patruped se deplasa cu maţele aproape iesind din el…. Altii au spanzurat un caine, de creanga unui copac…

Sa intervii cand vezi un dezaxat lovind un animal? Un brasovean a fost ucis pentru ca a facut un astfel de gest… Altii se sinucid daca le sunt ucise animalele…

Zilele acestea, intr-un sat din zona Bran, un lup a data iama – nu pentru prima data – in gospodaria unui satean. Sateanul a zis ca-l uicde. Jandarmii si cativa membri de la Asociatia “Milioane de prieteni” au plecat acolo, in speranta ca vor prinde lupul si il vor transporta in rezervatia de ursi de la Zarnesti, unde sunt si cateva haite. Lupul singuratic, zic unii, pare a fi atras de caini, sa aiba “companie”.

La Sibiu au impuscat un urs tanar care a ajuns (nici azi nu e sigur cum) in oras… Si la Brasov au impuscat un urs, pe la mijlocul anului, pentru ca a muscat un turist aflat “in natura”… Zilele trecute ar fi muscat ursul un turist american, la Pietrele lui Solomon (Brasov), dar daca “muscaturile’ acelea erau de urs… cum arata o muscatura de caine? Ursul nu musca usurel si fuge…O fi fost vreun pui de urs… Visau unii sa dea de acest urs si sa-l impuste. Cum, oare, ar fi stiut ca e exact ursul care a muscat turistul? Il recunosteau dupa… frizura?

In octombrie, la Vaslui, hingherii au fost filmati cum au tranchilizat un caine maidanez, l-au pus intr-un sac pe care l-au legat la gura si l-au aruncat in duba. Administratorul “adapostului”, platit de la primarie zice ceva de genul: inchiderea cainelui in sac nu e traumatizanta, pentru ca animalul era “aproape adormit” (oare, cainii care dorm nu trebuie sa respire?)

Tot la Vaslui, in aceeasi perioada, un caine maidanez a fost impuscat cu tranchilizant, dar acesta n-a avut efect deosebit, cainele s-a ridicat si a fugit in strada, unde a fost lovit de o masina – aceasta procedura se face evitandu-se perioadele / zonele de aglomerare urbana (dar cui ii pasa sa respecte procedurile legale?)

In unele state sunt pedepsiti cei care isi lasa cainii inchisi in masina, ba chiar – in cateva state americane – politistii au dreptul sa deschida cu forta o masina in care se afla un caine inchis, in plin soare, despre care se crede ca ar fi in pericol.

Dar ce ma mir?! Foarte multi isi abuzeaza copiii fizic si psihic! Ii bat, urlă la ei, ii smucesc, se cearta intre ei sau se bat, urlând unii la altii, ca niste parinti responsabili – cum altfel?! Ce va face acest copil? Se va obisnui cu violenta, va crede ca e firesc ceea ce se intampla dar va aduna si frustrari iar cu prima ocazie isi va descarca frustrarile pe prima fiinta mai slaba decat el care ii iese in cale.

Chiar crede cineva ca astia care baga caini in saci sau ii lovesc cu toporul sunt parinti plini de grija pentru copiii lor?  Cat de interesati de odrasle sunt parintii ai caror copii ucid pui de pisica dupa ce ii chinuie?

Cei care abuzeaza un animal au fost, in cele mai multe cazuri, abuzati sau neglijaţi, si - cei mai multi - ajung sa abuzeze alti oameni. Copilul – dar si adultul – expus la abuzuri pe termen lung se va desensibiliza si va ajunge sa considere abuzul ca fiind ceva firesc, ceva de care au parte toti ceilalti. Empatia se diminueaza in cazul individului abuzat si acest fapt poate conduce la agresivitate nu doar impotriva persoanelor si animalelor, dar si impotriva proprietatii: talharie, furt, inselaciune, incendiere etc.

Sa mergi la politie si sa reclami ca cineva ucide pisici sau caini? Te-ar privi ca pe o casa arsa si ar ridica din umeri, explicandu-ti ca au chestiuni mai grave decat d’astea. Agentii politiei locale ce fac? Doar amendeaza oameni saraci care aduna plastic de prin gunoaie?

Sa reclami ca un vecin a amenintat ca iti omoara animalele - caine si/sau pisica - pe care le ai in curte/casa? Cred ca politaii români ti-ar râde-n nas si nu ti-ar mai explica nimic. Poate ca unul - mai puţin “ocupat” cu chestiuni grave – ar intelege ca e vorba despre amenintare si daca “avertismentul” vreunui dezaxat te-a speriat cu adevarat ti-ar inregistra plangerea si ar cauta sa discute cu individul respectiv.

Dar stati! Acum 4-5 zile, (tot) in Galati, intr-o comuna, niste politai au trecut cu masina peste un pui de caine si l-au lasat sa moara! Au oprit? Neeee… Ei sunt politai, “protejeaza”, se ocupa de fapte grave, nu de fleacuri! Cica sunt cercetati penal, in baza legii 205/2004 privind protectia animalelor. Hai, sa le acord circumstante atenuante: poate ca nu au vazut catelusul… pentru ca au avut o serie de altercatii cu niste localnici.

Ca un contrabandist de tigari ucide un caine al Politiei de frontiera incercand sa scape nu mai mira pe nimeni…

Cu doua exceptii, toate cele de mai sus s-au întâmplat in aceasta toamna, in mai puţin de 60 de zile – am amintit numai cateva dintre cazurile date publicitatii si am exclus cazurile de omor, cele de violente intre adulti si asupra copiilor si multe altele, precum si cazurile pe care le cunosc in mod direct sau cele pe care mi le-au adus la cunostinta cunoscuti si necunoscuti. Atrocitatile din razboaie le cunoaste oricine se considera informat.

Veti spune ca peste tot in lume se intampla din astea – si chiar mai grave. Corect.

In primul rând, ma intereseaza sa pot schimba ceva in bine in imediata mea apropiere – prin alte parti sunt altii care se ocupa. In al doilea rând, prin alte parti de lume cu pretentii de civilizatie abuzul impotriva animalelor (la gradul existent in RO) este exceptia – aici pare a fi regula.

Senatorii au votat legea care prevede pedeapsa cu inchisoare de la 2 la 7 ani pentru cei care chinuie / ucid animale. A ramas sa voteze si deputatii (acum or fi ocupati cu alegerile).

Exista dispozitii legale prin care sunt incriminate faptele de violenta domestica… Si se aplica pe rupte - nu aici, prin alte părţi!

Intre altele:

Intrebarea nu este “Animalele gândesc?”, nici “Animalele vorbesc?”, ci “Animalele suferă?”.  (Jeremy Bentham)

Câinii şi pisicile finanţează societatea

Câinii, pisicile - dar şi alte “vietăţi de casă” - finanţează, indirect, societatea. Deţinătorii acestor fiinţe nu cumpără numai strictul necesar lor, ci cumpără în plus faţă de ceea ce cumpăra cei care nu au in grija vreo “vietate de casă”, pufoasă sau nu, oferind, indirect, locuri de munca pentru mii şi mii de oameni.

Nu o dată am auzit comentarii de genul “mai bine creşti un copil decât un câine” sau… “oamenii mor de foame şi tu îmbraci câinele”… şi multe altele. Cred ca indivizii care fac astfel de comentarii ar face apoplexie de-ar şti căţi bani dau unii pentru acvarii cu peşti exotici sau pentru reptile exotice! Din fericire pentru sănătatea cârcotaşilor cei care au acvarii nu plimbă peştii in lesă (şi nici şerpii; iguană in lesă am văzut, prin alte părţi de lume).

Duminica trecută, într-o staţie de autobuz. Un cuplu de tineri aştepta autobuzul. Ea ţinea de lesă un minunat câine Labrador, alb, cu o zgardă sofisticată. Afară ploua şi căţelul se bălăcea într-o baltă. Fata l-a tras din apă şi l-a şters cu un prosop pe care, se pare, îl avea cu ea special pentru astfel de situaţii.

O doamnă in vârstă, cu basma neagră legată sub bărbie, cu câteva fire de salcie in sacoşă, mă priveşte cu ochi mari, negri, umbriţi de cearcăne, şi spune: “cu banii pe care-i cheltuiesc cu câinele ăsta ar hrăni o familie”… Am ridicat din umeri şi mi-am ferit privirea. Din respect pentru vârsta ei m-am abţinut să-i spun ce gândesc despre cei care fac astfel de comentarii.

Oamenii care au in grijă fel şi fel de vietăţi dau de mâncare, indirect, la mai mulţi oameni decât îşi imaginează unii (de regulă cei care au… gândire scurtă)

In fabricile / atelierele unde sunt lucrate toate produsele pentru animale, începând de la alimente, medicamente, vaccinuri şi terminând cu jucării sau alte “răsfăţuri” lucrează oameni care sunt plătiţi pentru asta – au salariu, altfel spus, şi îşi pot întreţine familiile. In magazinele care vând aceste produse sunt alţi oameni care trăiesc din ceea ce cumpăra iubitorii de animale. Medicii veterinari, asistenţii etc. tot din banii iubitorilor de animale au venituri - o pot ţine aşa mult şi bine, dar cred că s-a înţeles ideea.

Firmele care fabrică astfel de produse şi magazinele care le vând, cabinetele medicale etc. plătesc un sac de bani ca taxe la stat – taxe şi impozite in care intră şi cota pentru persoanele cu dizabilităţi şi cotizaţiile pentru şomaj, pensie, sănătate ale angajaţilor (şi altele), nu doar impozitul pe venit / profit.

Cu alte cuvinte, indirect, cei care au in grijă animale de casă contribuie şi la bunăstarea societăţii, in general

Cât timp ei cumpără produse bugetele locale şi / sau de stat se alimentează din banii pe care ei îi cheltuiesc să-şi “răsfeţe” animalele de casă. In plus, persoanele fizice române nu pot cere rambursarea taxei pe valoarea adaugată (TVA), deci sunt bani care "ramân" la stat.

Imaginaţi-vă că toate aceste animale şi păsări “de casă” nu ar mai exista… Toţi cei amintiţi mai sus şi-ar pierde – cel puţin temporar – locurile de muncă, ceea ce înseamnă că ar rămâne fără sursa de venit necesară pentru a-si hrăni familia, a-şi trimite la şcoală copii ş.a.m.d. Statul – societatea – ar pierde saci de bani din taxele şi impozitele care nu ar mai fi virate.

Aşadar voi, aceia care atunci când vedeţi un om care-şi plimbă câinele aveţi ceva de comentat, gândiţi-vă că oamenii care au în grijă animale hrănesc mai mulţi oameni decât veţi hrăni vreodată voi, cârcotaşii.

Pisicile oamenilor celebri

Când le privesc înțeleg de ce multor oameni - celebri sau ba - le plac aceste mici feline cu personalitate puternică. Desigur, știu din experiență cât sunt de voluntare și drăgălașe.

Abraham Lincoln iubea felinele și a avut patru. Tabby a fost prima pisică ce a călcat pragul Casei Albe.

Sir Winston Churchill (1874-1965), prim-ministru în al 2-lea război mondial, adora și el pisicile. Jock, pisica lui, dormea împreună cu el, mânca la aceeași masă și l-a însoțit la numeroase întâlniri politice. Se pare că i-a stat la căpătâi când acesta a murit. Când întârzia la masă politicianul trimitea pe cineva să o caute. W. Churchill a mai avut un motan, pe Nelson.

Papa Benedict XVI (născut Joseph Alois Ratzinger, în 1927) o are pe Chico, o pisică alb cu negru cu păr scurt, dar n-a luat-o cu el la Vatican pentru că acolo sunt interzise pisicile.

Cardinalul Richelieu (devenit celebru și prin romanele lui Al. Dumas tatăl) iubea atât de mult pisicile, încât și-a împărțit casa cu 14. Avea personal angajat special pentru ele, iar la moartea sa, le-a lăsat lor întreaga avere.

Scriitorul Raymond Chandler (1888-1959), părintele detectivului particular Phillip Marlowe, avea o pisică persană neagră, Taki, pe care o numea secretara pentru că ședea mereu pe manuscrise și le… răsfoia. El ar fi declarat:

O pisică nu se comportă ca și cum ai fi singurul punct luminos într-o existență altfel întunecată... acesta este un alt mod de a spune că o pisică nu este sentimentala, ceea ce nu înseamnă că nu e capabila de afecțiune.

Charles Dickens (1812-1870). Willamena, pisica lui, a fătat mai mulți pisoi în camera lui de lucru dar scriitorul a fost convins să nu păstreze puii. Totuși, s-a îndrăgostit de o micuță felină cunoscută mai apoi ca Pisica Maestrului, cea care îi ținea companie atunci când scria iar când voia să îi atragă atenția stingea lumânarea.

Alexander Dumas (1802-1870), autorul, între altele, romanelor Cei trei muschetari și Contele de Monte Cristo, o avea pe Mysouff, celebră pentru percepția ei extrasenzorială de care dădea dovadă, prezicând timpul la care stăpânule ei își termina lucrul.

Scriitorul american Ernest Hemingway avea la un moment dat 30 de pisici în casa lui din Havana. Se spune că ar fi spus odată:

Sinceritatea emoțională a pisicii este absolută; ființele umane, pentru un motiv sau altul, își pot ascunde sentimentele, dar o pisică nu.

Fizicianul Albert Einstein (1879-1955) l-a avut pe motanul Tiger, un motan care se deprima de câte ori ploua. Einstein a fost citat că ar fi spus: 

Un om trebuie să muncească din greu pentru ca ceva din personalitatea lui să rămână vie dar pentru un motan e atât de ușor: e suficient să existe și să se deprime de câte ori plouă.

Sir Isaac Newton, cel care a descris pentru prima dată legile gravitației, este inventatorul ușiței mobile pentru pisici, ca urmare a faptului că avea foarte multe mici feline și nu voia să fie deranjat de acel du-te-vino al pisicilor.

Florence Nightingale (1820-1910), precursoarea serviciului sanitar modern, a iubit pisicile. Pisica ei preferată a fost o persană uriașă numită Bismarck, dar de-a lungul vieții a avut mai mult de 60 de pisici.

Lista rămâne deschisă, pentru că mulți sunt cei care au iubit și iubesc aceste pufoșenii șmecheroase.

Pentru Buna dimineata Soare!

Sursa foto: https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu/photos_albums

O lume a pisicilor?

Pisicile in viata oamenilor

Cafe Neko

In Viena, pe la inceputul acestui an, s-a deschis “Café Neko” – o cafenea numita dupa faimoasele pisici-talisman, Maneki-Neko, pe care japonezii le aseaza in vitrinele magazinelor – si/sau in locuinte - pentru a atrage prosperitatea.

Pisica e un animal venerat in Asia si se spune ca atrage bogatia, sanatatea, succesul la examene si teste, si clienti bogati. Sub forma de talisma norocos se amplaseaza in firma sau in locuinta, in camera de studiu, birou pentru a atrage bogatia in viata stapanului sau. Neko inseamna “pisica”, in japoneza.

Cafeneaua are 50 de locuri. Gazde sunt cinci pisici care se plimba libere prin incinta, se lasa mangaiate de clienti si au amenajat un loc special pentru odihna. Accesul lor este strict interzis in bucatarie si in camara.

Cele cinci pisici sunt Sonja, Thomas, Moritz, Luca si Momo si provin din adaposturi pentru animale.

Reactiile, mai mult de 90%, au fost pozitive. Proprietara a declarat ca oamenii sunt fericiti sa vina la cafenea si sa interactioneze cu pisicile pentru ca nu isi permit sa aiba una – fie pentru ca alti membri ai familiei sunt alergici, fie ca sunt prea putin timp acasa etc.

Alexander Thur si sotia sa, Takako Ishimitsu in varsta de 47 de ani, sunt proprietarii cafenelei. Au negociat cu autoritatile timp de trei ani conditiile de igiena necesare pana sa obtina aprobarea pentru deschiderea localului.

(Si) vederea pozelor sau filmuletelor cu pisici ne fac mai fericiti

Puterea kawaii – in japoneza “kawaii” inseamna dragalas. La vederea imaginilor dragalase avem reactii pozitive, sentimente de bucurie…

Cercetatorii niponi au realizat si un studiu, ca sa vada cat de mult ne influenteaza "dragalaseniile" din jurul nostru, fie ele desene animate sau pisicute dragute care ajung virale pe net. A fost demonstrat faptul ca oamenii reactioneaza imediat la vederea imaginilor si videoclipurilor cu animale dragute. Aceasta reactie se poate traduce prin cresterea nivelului de atentie, dar si al celui de serotonina din creier, ceea ce ne determina sa fim mai fericiti.

Studiul a fost realizat cu ajutorul a mii de tineri, studenti in cadrul a peste 100 de universitati din intreaga lume si s-au facut trei experimente. Au fost pusi sa sorteze o serie de fotografii cu pisici si caini in sapte categorii, dupa preferintele, intr-un interval de 2 minute. 40% dintre participanti au fost mult mai rapizi atunci cand au trebuit sa categoriseasca imaginile cu pui de animale, decat cu cele adulte.

In al doilea experiment li s-a cerut sa isi foloseasca doar simtul vizual. Astfel, admirarea unor imagini cu animalute dragalase a condus la o crestere a performantelor cu 15,7%, mult mai mult decat in cazul celor nu foarte "kawaii" (1,4%) sau ale celor cu mancare apetisanta (1,2%).

Pictorii pisicilor

Pisicile sunt ornamente vii, afirma Edwin Lent.

de Louis Wain

Louis Wain(5 Aug 1860 - 4 Iulie 1939) este un artist britanic foarte apreciat pe la inceputul secolului XX. Putin cunoscut azi, a fascinat societatile britanica si americana cu lucrarile lui. Picta animale – in special pisici. Desenele lui aveau adesea trasaturi umane si erau considerate satire sociale.

Henriette Ronner-Knip (31 Mai 1821-2 Martie 1919) nascuta in Amsterdam, considerata regina tablourilor cu pisici: Pisici ascunzandu-se in joaca; Pisoi

Iulius Adam II (18 mai 1852-1913), artist german care a realizat mai ales portrete de pisici;

Eugene Lambert (1824-1902), supranumit de contemporanii sai pictorul pisicilor: Pisici

de Leonardo da Vinci

Leonardo da Vinci –Madonna si pruncul cu o pisica (desen in penita); din pictura s-a pastrat numai o schita – lucrarea originala ori nu a fost terminata ori s-a pierdut; o pictura recenta, realizata pe baza schitelor, se afla in colectia industriasului Carlo Noya.

Pierre-Auguste Renoir: Fata si pisica

Paul de Vos: Lupta de pisici intr-o bucatarie

Van Gogh a pictat si el pisica…

Pisicile in filme

Comparandu-le cu omologii canini, pisicile au avut un drum mai dificil de parcurs in istoria cinematografiei. Cainii aveau mai mereu roluri pozitive, de eroi, iar pisicile primeau rolurile negative.

Filme in care pisicile au avut cate un rol: cat movies pictures sau feline celebre in filme

Videoclipurile cu pisici de pe Internet

Specialistii de la Kittywood Studios afirma ca videoclipurile cu pisici de pe Internet, fenomen care probabil ca este depasit in popularitate numai de pornografie, sunt in totalitate trucate.

Unele filmulete ajung si la 50 de milioane de vizualizari, insa in spate se pare ca este un amplu proces creativ, care incepe cu scenaristii – scenariile trec apoi prin diferite procese, pana la forma finala.

(sursa: gadgetreport.ro)

Formatii care iubesc pisicile

Albume legendare dintr-o lume dominată de pisici - asa se intituleaza descrierea unui site care a publicat copertile albumelor artistilor celebri, inlocuindu-i pe acestia cu pisici. Printre ei: Kiss, Nirvana, Bob Dylan, The Beatles.

Alte formatii: Klaxons (cu pisica Orphee a bassistului/vocalistul trupei, Jamie Reynolds; Wavves (pisica e Snacks, a lui Bethany Consentino, solista Best Coast, prietena liderului Wavves, Nathan Williams); etc

v. pentru mai multe info:

https://www.telegraph.co.uk/

*

https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0046362

*

http://muzica.metropotam.ro/articole-despre-muzica/10-formatii-care-iubesc-pisicile-art3429128464/

*

wikipedia

Tot despre pisici:
Pisici din filme (I); Pisici in filme (II);