Marșul Milioanelor de Măști. 5 noiembrie 2020

Activiști din întreaga lume intenționează să participe la Marșul Milioanelor de Măști prin care, în acest an, vor să evidențieze încălcările drepturilor omului, creșterea gradului de supraveghere a populației, pericolul pierderii unui internet relativ liber și pierderea dreptului la libera exprimare și informare care e în continuă scădere.

În 5 noiembrie 2013, a fost „ziua nesupunerii civile”, prima zi când Anonymous „au pășit de pe magistralele internetului pe străzi”. Ca în fiecare an de atunci, Anonymous a organizat și în 2020 un marș de protest de Ziua Guy Fawkes (Noaptea Focurilor de Tabără / Noaptea Guy Fawkes / Noaptea Artificiilor).

Ziua de 5 noiembrie este marcată anual în Regatul Unit (și în unele state care au făcut parte cândva din Imperiul Britanic) cu focuri de artificii, parade, focuri de tabără, mâncare pentru a-și aminti toată lumea de acel complot. Artificiile simbolizează explozibilii pe care complotiștii n-au avut ocazia să-i folosească. O păpușă din paie, imaginându-l pe Guy Fawkes, e aruncată în foc cu această ocazie, dar în ultimii ani s-au bucurat de asemenea „cinste” și păpușile din paie reprezentând politicieni contemporani.

*

Kalle Lasn, editor, și fondator al publicației canadiene Adbusters în care se „militează” împotriva consumerismului încă din 1989, este, practic, inițiatorul mișcării Occupy Wall Street. Prima propunere de protest a fost publicată pe site-ul revistei în 2 februarie 2011, cu titlul „A Million Man March on Wall Street”. Mai apoi, într-o postare din 13 iulie 2011, cei de la Adbusters au propus ocuparea pașnică a Wall Street pentru a protesta împotriva influenței corporațiilor asupra democrației, a lipsei consecințelor juridice pentru cei care au provocat criza economică globală și altele pe temă care au dus la o și mai mare inechitate socială.

În 2011, Anonymous au creat un videoclip pentru a-i încuraja pe susținătorii lor să ia parte la protestele declanșate, efectiv, în Manhattan la data de 17 septembrie: Occupy Wall Street (dar și în alte orașe din SUA și în Europa mai apoi). În „Ziua furiei” din SUA, „grupul” s-a alăturat celor care protestau împotriva influenței corporațiilor asupra deciziilor politice, alegerilor electorale și instituțiilor guvernamentale.

*

Guy Fawkes (n. 13.04.1570, York, Anglia – d. 31.01.1606, Londra) era membru al unei proeminente familii din Yorkshire și convertit la romano-catolicism. Avea un spirit aventuros și era un om religios zelos. În 1593 a părăsit Anglia, înrolându-se în armata spaniolă din Olanda, unde și-a câștigat reputația de om curajos și hotărât. Robert Catesby, unul dintre organizatorii complotului, și acoliții lui au înțeles că au nevoie de un militar care să știe ce face și să nu poată fi ușor recunoscut. Au trimis sol în Olanda în aprilie 1604, pentru a-l înrola pe Guy. Fără a ști toate detaliile, acesta s-a întors în Anglia și li s-a alăturat în „Complotul Prafului de Pușcă”. În noiembrie 1605 el trebuia să pună în practică planul, „minând” subsolul Parlamentului (Palatul Westminster) cu explozibil și să aprindă fitilul în timp ce înăuntru erau regele James I și întreaga nobilime protestantă, dar și o parte semnificativă din cea catolică. Motivul înlăturării regelui era refuzul acestuia de a acceptă o toleranță mai mare religiei catolice (ceea ce azi numim discriminare). Planul nu a reușit – Parlamentul a fost avertizat anonim și au fost cercetate subsolurile, în noaptea de 4 spre 5 noiembrie; Guy Fawkes a fost descoperit acolo, arestat, torturat (să spună numele complicilor) și condamnat la moarte. Toți ceilalți complotiști au murit opunându-se arestării sau executați.

Guy Fawkes a ajuns să fie considerat un rebel.

Se presupune că azi nimeni n-ar mai putea monta explozibil în subsolurile Parlamentului dar a devenit o tradiție ca înainte de prima ședință din an să se facă verificarea acestora.

*

Marșul Milioanelor de Măști (The Milion Mask March), cunoscut și ca „Operațiunea Vendetta” este un protest care acoperă mai multe teme: corupția politicienilor, abuzurile celor care fac parte din forțele de opresiune ale statului (mai ales polițiștii), demilitarizarea dar și autoguvernarea – dar acestea nu sunt singurele.

Anonymous dorește să mobilizeze cetățenii să colaboreze pentru ca toți, împreună, să producem schimbări sociale în bine. Hackerii activiști își promovează ideile și îndemnurile mai ales în mediul online ajungând astfel ușor la mulți oameni, în multe state din lume.

La aceste proteste se poartă masca „Guy Fawkes” nu doar pentru ascunderea identității ci pentru a arată că toți cei care s-au întâlnit într-o zonă anume au o cauză comună. Anonymous a început să popularizeze masca în anul 2008, când au lansat „proiectul Chanology” - un „război” între Anonymous și Biserica Scientologică.

Originea măștii este banda desenată „V for Vendetta” (V de la Vendetta) scrisă de Alan Moore și ilustrată de David Lloyd, în 1982. Este povestea unui oraș din Regatul Unit, în 1997, care se află sub o dictatură neo-fascistă, având o populație tristă și dezamăgită. Personajele principale sunt Evey, o orfană și V, un anarhist care perturbă orânduirea cu diverse manifestări de rezistență violente, ale cărui ambiții sunt mai revoluționare decât ale omului din spatele Complotului Prafului de Pușcă din 1605. Masca pe care o purta V pentru a nu fi recunoscut, și pe care nu o scotea niciodată, a devenit un simbol în lupta pentru libertate – chipul stilizat al lui Guy Fawkes: tenul alb, obraji îmbujorați, mustață și cioc, ochi semideschiși deasupra unui zâmbet enigmatic. În 2005 banda desenată a fost adaptată ca film și de atunci Anonymous a început să o utilizeze pentru protejarea identității dar și ca simbol al angajamentului față de o cauza comună. În ultima scenă a filmului o mulțime de cetățeni – care se ridică împotriva statului autoritar neo-fascist distopic – urmăresc explozia camerelor parlamentului britanic purtând masca „Guy Fawkes”.

Susținătorii Anonymous văd în neascultarea civică un catalizator al schimbărilor sociale, marșul fiind oportunitatea de a răspândi conștientizarea diferitelor probleme sociale (și de altă natură) și a cauzelor susținute de diferite grupuri/asociații organizate sau nu în diferite forme, și de a îndemna și alți oameni să ia poziție când ceva nu funcționează cum ar trebui. Detractorii Anonymous critică marșul pentru lipsa de coerență și acuză participanții că doar profită să dea frâu liber unui comportament violent. Pentru cei mai mulți oameni Marșul e un mod prin care poate fi atrasă atenția asupra nedreptăților de toate felurile.

Marșurile Anonymous sunt organizate pe diferite platforme așa numite sociale, dar nu numai. Deseori se ajunge la violență între manifestanți și forțele de ordine...

Când e în discuție o cauză dreaptă „Anons” sunt solidari, chiar dacă nu-și fac, întotdeauna, publice acțiunile.

Anonymous: „Suntem anonimi. Suntem Legiune. Nu iertăm. Nu uităm. Așteptați-ne.”

sursa foto: wikipedia (domeniu public)

Anonymous, ca idee

Pentru ziua de 5 noiembrie 2020 unii oameni din marile capitale și multe orașe ale lumii se pregătesc pentru un nou Marș al Milioanelor de Măști. Încă din 2013, Anonymous (utilizat ca substantiv colectiv) din mai multe state se adună pentru a protesta împotriva diferitelor nedreptăți sociale și nu numai: împotriva austerității, împotriva încălcărilor drepturilor omului, împotriva supravegherii guvernamentale în masă, a cenzurii pe internet, a crimelor de război, a politicienilor corupți și pentru restabilirea libertății. La aceste marșuri se alătură întotdeauna și grupuri (organizate) de activiști în diferite domenii care își evidențiază propriile cauze.

Mișcarea Anonymous s-a propagat online în jurul anului 2006. Colectivul de „hacktiviști” și-ar fi început activitatea pe site-ul 4chan, fondat de Christopher Poole (n. 1988), lansat la 1 octombrie 2003 – la început, Anonymous și-au folosit abilitățile pentru divertisment, mai apoi trecând la atacuri cibernetice deloc întâmplătoare. Apără dreptul la libera exprimare, cer transparență statelor și corporațiilor, și se opun oricărei forme de reglementare a internetului, care-i menit să fie spațiu liber și nicidecum un spațiu supravegheat de autorități – cel mai mare succes în supraveghere îl au autoritățile în ceea ce privește activitatea utilizatorilor de bună credință.

Anonymous și-a câștigat notorietatea internațională în anul 2008, cu „Project Chanology”, un proiect împotriva Bisericii Scientologice (B.S.). Atunci a început popularizarea măștilor din plastic pentru că Anonymous au chemat oamenii în stradă împotriva B.S. - ieșind din spatele computerelor aveau nevoie de anonimat. Mișcarea a declanșat proteste în mai multe locuri de pe glob și mulți dintre participanți au adoptat măștile Guy Fawkes.

*

Despre 4chan Jeff Moss a declarat la un moment dat că „reprezintă spiritul original al internetului” – conectarea pe 4chan se face fără ca utilizatorii să divulge date personale (în doar câteva cazuri extreme ID-ul unor utilizatori a fost divulgat autorităților) și fiecare – în anumite limite (în ultimul timp) – poate posta orice, iar Christopher Poole era numit „Zuckerberg al „online-ului privat” (online underground) – fondatorul Facebook a vrut să cumpere 4chan în 2010 și să-l transforme în „parte a FB”, dar a fost refuzat – spre deosebire de Zuckerberg, Christopher Poole nu s-a îmbogățit de pe urma site-ului, și nici nu avea angajați – era ajutat numai de moderatori voluntari care se străduiau să mențină ordinea în haos. Totuși, în 2015 fondatorul 4chan a anunțat că se retrage din administrarea site-ului și a numit trei moderatori în locul lui – moderatorii de pe 4chan sunt voluntari, și sunt din toată lumea.

Jeff Moss (n. la 1 ianuarie 1975), hacker și expert în securitate cibernetică, a fondat DEF CON, în 1993, care se ține în fiecare an în Las Vegas, Nevada - a devenit cea mai importantă conferință a hackerilor, la care azi participă și „oameni ai legii”, jurnaliști și alții preocupați de securitatea cibernetică, în general.

Anonymous, colectivul internațional de hacktiviști, nu este un grup în sensul strict al cuvântului, nu au organizare juridică - nu sunt partid sau organizație neguvernamentală, ci sunt oameni (care nici măcar nu se întâlnesc periodic) adunați în jurul unor idealuri comune: facilitarea accesului la informație, transparență, promovarea dreptului la libertatea cuvântului, aspecte ce conduc către probleme de ordin social, ecologic sau politic. În 2019, de exemplu, manifestanții la marș au demonstrat împotriva supravegherii guvernamentale și pro tratament uman pentru grupurile vulnerabile ca migranții, persoanele cu dizabilități și oamenii care trăiesc în sărăcie. Oricine se poate declara Anonymous, poate participa la o acțiune anume și poate vorbi în numele colectivului fără ca aceasta să angajeze în vreun fel pe ceilalți membri. „Anonim” poate fi orice om care se împotrivește nedreptăților de orice fel - acționând după puterile lui - din orice colț de lume.

Image by StockSnap from Pixabay

Anita Roddick, intreprinzatoare si activista

Anita Lucia Roddick (fosta Perella) s-a nascut in 23 octombrie 1943 in Littlehampton, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, fiica a unui cuplu de imigranti italieni. A fost casatorita cu Gordon Roddick din anul 1970 si pana in ultima clipa a vietii sale: 10 septembrie 2007 (Chichester, West Sussex). Cei doi au avut impreuna doi copii.

Inceputul

In anul 1976 a deschis primul magazin The Body Shop in Marea Britanie, ideea venindu-i de la un magazin deschis intr-un garaj de reparatii auto din Berkeley, California in care a intrat in anul 1970. Magazinul a devenit compania internationala The Body Shop - produse de ingrijire corporala si cosmetice, azi in proprietatea L’Oreal. Compania deserveste 77 de milioane de consumatori din 61 de tari.

   

The Body Shop a fost una dintre primele companii care au interzis utilizarea ingredientelor testate pe animale si una dintre primele care au promovat un comert echitabil cu statele din lumea a treia.

Activism

Anita Roddick a fost activista pentru drepturile omului si s-a implicat si in multe campanii pentru protejarea mediului, inclusiv alaturi de Greenpeace si The Big Issue. In anul 1990, dupa o vizita prin orfelinatele României, a infiintat Children on the Edge, organizatie caritabila implicata sa ajute copiii dezavantajati de soarta din Europa si din Asia, azi implicandu-se si in problema copiilor sirieni care au nevoie de ajutor din cauza razboiului care a devastat tara. Organizatia ofera sprijin pentru copiii orfani, pentru cei neglijati de parinti, de guverne si de alte organizatii de profil, straduindu-se sa le ofere acestora sansa de a se bucura de copilarie, de a invata, incercand sa le insufle speranta si dorinta pentru o viata mai buna.

Dupa ce a vazut conditiile din orfelinatele românesti, Anita Roddick si-a mobilizat compania, The Body Shop International, pentru a ajuta copiii intalniti acolo. Initial, in plan a fost ajutorarea a trei orfelinate din Halaucesti, Iasi, dar mai apoi fundatia si-a extins activitatea in Albania (unde, in 1999, sute de refugiati din Kosovo au gasit un sprijin in oamenii fundatiei Children on the Edge), Bosnia, Burma, Uganda, Liban, Siria si alte state unde copiii au parte de conditii de viata ingrozitoare.

In anul 2000 UNICEF a invitat Children on the Edge sa se ingrijeasca de copiii traumatizati in urma conflictului din Timor, iar in 2004, dupa cutremurul urmat de tsunami din Indonezia, a venit in ajutorul copiilor aflati in zona devastata.

Organizatia s-a dezvoltat, azi fiind implicata si in ajutorarea oamenilor refugiati din cale dezastrelor naturale si a razboaielor.

Printre altele, eforturile ei in privinta protejarii mediului si a drepturilor omului includ: stoparea aruncarii deseurilor toxice in Marea Nordului, campaniile impotriva vanatorii de balene, campania “energie verde”. A fost membru in consiliile de administratie in trusturi si organizatii importante, inclusiv la Mother Jones Magazine - Fundatia pentru Progres National (SUA), Human Rights Watch (SUA), The Ruckus Society (SUA), Nuclear Age Peace Foundation (SUA). A scris mai multe carti, intre care “Take It Personally”, in care promova egalitatea si stoparea exploatarii lucratorilor si a copiilor din tarile subdezvoltate.

Decesul

In anul 2004 a fost diagnosticata cu ciroza hepatica. Trei ani mai tarziu a dezvaluit ca ciroza e urmarea infectarii cu hepatita C, rezultatul unei transfuzii de sange de care a avut nevoie la nasterea celui de al doilea copil. In 9 septembrie 2007 a fost internata de urgenta din cauza unei dureri de cap severa si in ziua urmatoare a murit din cauza hemoragiei cerebrale.

Onoruri

Pentru activitatile ei in materia drepturilor omului si a protectiei mediului a fost onorata cu multe premii internationale, incepand din anul 1984.

In anul 2003, Regina Elisabeta a II-a a numit-o pe Anita Roddick Dame Commander al Ordinului Imperiului Britanic, titlu prin care sunt recompensati cei care au realizari notabile in domenii precum arta, stiinta, servicii publice, fapte caritabile si de protectie sociala.

Order of the British Empire, a fost infiintat de George al V-lea in anul 1917 - ordinul cavaleresc al democratiei britanice si Dame (damehood) e un titlu de noblete echivalent cu Sir pentru barbatii numiti cavaleri ai ordinului.

sursa foto:http://www.thefamouspeople.com/profiles/anita-roddick-3606.php

Ce nu se invata la scoala (I)

In România – si in mai toate statele din lume unde exista scoli si invatamant obligatoriu – multi cetateni sunt nemultumiti de programa scolara, de faptul ca elevii – din primii ani de scoala – au de carat prea multe materiale, zi de zi, de faptul ca sunt necesare tot mai multe “materiale didactice” si caiete speciale de tot felul pe care foarte multi parinti (dar si profesori) nu si le permit din punct de vedere financiar si fac mari sacrificii pentru a le avea. Dar cei mai multi se plang ca elevii trebuie sa retina – obligatoriu – informatii care nu ii intereseaza si care nu le sunt de un real folos in viata.

Pe scurt: elevii sunt obligati sa retina fel de fel, dar multe altele par a le fi complet interzise – poate pentru ca de ar fi educati in acest sens ar deveni adulti care stiu sa gandeasca.

Ce nu se invata la scoala:

Principiile de baza ale moralei

Pe scurt, conform DEX, principiul este un element fundamental, o idee, o lege de baza pe care se intemeiaza o teorie stiintifica, un sistem politic, juridic, o norma de conduită etc.

Principiul de baza al moralei este binele si raul, celelalte valori conturandu-se in functie de acestea.

Etimologic, notiunea de morala isi are radacina in limba latina: mores. Morala poate fi definita ca fiind totalitatea mijloacelor folosite pentru a trai in armonie cu semenii, dar este si un ansamblu de reguli – individuale sau colective – adoptate si respectate fara constrangere de un individ sau altul sau de un grup, de o comunitate. Morala mai este si ansamblul principiilor de dimensiune universal-normativa (adesea dogmatica) bazate pe distinctia intre bine si rau. Indivizii, grupurile, comunitatile trebuie sa ajunga la un consens in ceea ce priveste binele si raul si una dintre caile prin care se poate ajunge este si toleranta, dar nu toleranta impusa prin propaganda, ci toleranta izvorata din cunoastere.

A nu se confunda morala cu etica. Morala e legata de viata privata si trebuie respectata in viata privata, etica in viata publica (profesionala, civica, politica).

Foarte multi inteleg morala ca fiind “interzicerea placerilor” – asa se intampla in comunitatile inchise. In societatile deschise primeaza (trebuie sa primeze) respectul si aprecierea faţa de semeni si faţa de principiile morale convenite in comunitate. Intr-un fel, legile moralei sunt norme nescrise acceptate de majoritate. Atunci cand ne scuturam de prejudecati si avem respect si apreciere pentru toti semenii pericolele imoralitatii nu ne pandesc.

Drepturile omului

Despre drepturile si libertatile omului, despre principalele drepturi conform C.E.D.O. nu prea se discuta in scoli. Multi tineri, chiar in ultimul an la liceu fiind – sau studenti - nu stiu sa numeasca macar unul dintre drepturile fundamentale ale omului, nu stiu sa defineasca notiunea de drepturile omului. Multi – tineri sau mai putin tineri – confunda drepturile si liberatile omului cu cele ale cetateanului, drepturi care, desi sunt in stransa corelatie nu se suprapun. Prea multi nu stiu sa faca distinctie intre drepturile omului, libertati fundamentale, drepturi naturale, drepturi comune, indatoriri ale omului, drepturile popoarelor, drepturi individuale, drepturi universale. Macar despre Declaratia Universala a Drepturilor Omului sa li se vorbeasca pe larg.

Copiii trebuie invatati ca si ei au drepturi si trebuie sa fie invatati sa pretinda respectarea acestora si de profesori si de parinti. Dar inainte de a fi invatati sa-si ceara si sa-si apere aceste drepturi trebuie initiati in principiile de baza ale moralei.

Drepturile omului reprezinta drepturile fiintei umane inzestrata cu ratiune si constiinta si careia ii sunt recunoscute drepturile sale naturale ca drepturi inalienabile si imprescriptibile.

Ce inseamna activist / activism

Ce-i mort poate merge in directia curentului dar numai ce-i viu poate merge impotriva acestuia. [G.K. Chesterton (29.05.1874 – 12.06.1936), scriitor, jurnalist si ganditor englez].

Activistul este persoana care crede cu tarie intr-o schimbare politica sau sociala si care – pentru a reusi sa aduca schimbarea dorita – participa, intre altele, la activitati precum protestele publice. De exemplu, cine participa la un protest impotriva taierii copacilor dintr-un parc este un activist.

Activistul este un cetatean angajat civic (nu angajat in sensul de salariat – desi, uneori, este remunerat - ci angajat in lupta pentru schimbarea pe care o considera oportuna). Exista cetateni care se considera activisti – prin participarea la diferite demonstratii, semnarea de petitii, donatii etc. – dar activist, in sens restrans, inseamna a fi dedicat trup si suflet, implicat financiar si sufleteste in actiunea pe care o desfasori, in realizarea schimbarii pe care o doresti. Dar aici este o capcana in care cad multi activisti, imaginandu-si ca numai ei, cei implicati in orice clipa, sunt aceia care “schimba lumea”.

Unii activisti militeaza ca oamenii si lumea sa se schimbe (intr-un fel sau altul), alti activisti militeaza ca oamenii si lumea sa ramana la fel.

Activismul consta in eforturile depuse in a promova, impiedica sau forta schimbari sociale, politice, de mediu etc. prin diferite metode: articole si scrisori in ziare, campanii politice, miting, boicot, greve, greva foamei, marsuri de strada si altele.

De ce sa se invete la scoala despre ce inseamna activist si activism? Pentru a se putea evita mai usor capcanele in care pot fi atrasi tinerii; pentru a se evita radicalismul, extremismul care ii pandeste pe cei neinformati. Dar ar fi interesant sa se invete la scoala si pentru ca s-ar putea forma o generatie de oameni care nu doar ca vor sti ce vor dar vor sti si cum sa obtina.

Cei care vor sa se implice intr-o cauza anume trebuie sa stie sa analizeze impactul pe care l-ar putea avea asupra societatii (ca exemplu) o anumita schimbare dorita. Cei implicati in activism trebuie sa cunoasca si… filosofia schimbarii pe care o doresc.

E util pentru cetateni sa aiba o pozitie ideologica dar trebuie sa fie atenti cand adera la o grupare (organizata sau nu) sau alta, sa fie siguri ca au puncte comune profunde cu cei carora li se alatura - daca-ti plac doar trei idei dintr-o suta fereste-te sa te inregimentezi.

De ce protesteaza oamenii

E important ca si elevii sa inteleaga de ce oamenii protesteaza in strada (sau altfel) si sa inteleaga motivele pentru care oamenii respectivi sunt nemultumiti.

Atunci cand un cetatean se prezinta la un protest de strada, de exemplu, trebuie sa fie pregatit sa raspunda argumentat la orice intrebarea ar veni de la activistii contra, de la jurnalisti sau de la simpli curiosi.

Protestul este o forma de exprimare si ar trebui sa fie “libera” dar, in anumite cazuri, cine vrea sa organizeze un protest, cine vrea sa protesteze public chiar si de unul singur trebuie sa obtina aprobare de la autoritati.

Atunci cand se organizeaza un protest exista probabilitatea sa fie organizat un protest contra. De exemplu, unii demonstreaza pentru aprobarea casatoriei intre persoane de acelasi sex si ceilalti demonstreaza impotriva acestei legalizari. Cel mai adesea, intre grupurile cu dorinte contrare escaladeaza violenta - argumentul pumnului nu aduce decat prejudicii, tuturor partilor implicate. Numai un activist care intelege spiritul activismului ar putea aplana astfel de conflicte, le-ar putea preveni. Aceasta, insa, poate face numai cineva care stie principiile de baza ale moralei, stie care sunt drepturile si libertatile oamenilor si stie ce inseamna a fi activist.

Tinerii n-ar mai trebui sa invete din afara si pe dinafara, ci sa invete sa simta, sa inteleaga. E aproape firesc sa se impotriveasca, pentru ca toata lumea le da lectii, dar nimeni nu ii invata cum sa inteleaga, sa vada dincolo de teorie. Tinerilor – si nu doar lor – nu e suficient sa li se raspunda la intrebari; tinerii trebuie ajutati sa gaseasca raspunsurile, sa stie unde sa le caute si cum sa le caute.

Altele:
Altruismul ar trebui invatat la scoala (II);

Ecranul verde. A pune totul sub semnul indoielii;
Discriminarea se invata in copilarie;