Fragmente din Shogun

Fragmente din romanul Shogun, de James Clavell, nu dintr-un shogun, desigur. Shōgun a fost cel mai înalt grad al Japoniei medievale (între 1192 și 1867); e titlul (prescurtat) purtat de conducătorii militari japonezi care, sub autoritatea împăratului, au deținut efectiv puterea. Au existat patru dinastii de shoguni: Minamoto, Fujiwara, Ashikaga și Tokugawa. Acțiunea romanului Shogun are loc "spre timpul" dinastiei Tokugawa (1603-1867). La acea vreme aveau dreptul numai catolicii (iezuiți) să convertească, ei intermediau în comerțul cu China și, din când în când, se mai amestecau și în politică - fără a o face explicit.

Romanul Shogun a fost publicat prima dată în 1975; eu l-am citit in ediția din 1992, publicat de Editurile Orizonturi și Universul, in traducerea Doinei Cerăceanu. Am citit romanul imediat ce l-am primit, concentrată pe acțiune. L-am recitit cândva prin 2015 (cred - am câteva notițe din roman într-o agendă datată 2015), concentrându-mă pe acțiune, dar și pe modul de viață al oamenilor acelei epoci. L-am recitit de curând, amintindu-mi acest roman Zina. Acum am fost mai interesată de... plăcerea lecturii, fără a-mi mai pune întrebări și altele de gen - specific acest aspect deoarece după ce am citit romanul in 1992 am inceput să caut informații despre Shinto și altele descoperite in roman, chestiuni care erau noutate absolută pentru mine.

Shogun nu e un roman istoric, chiar dacă unele fapte povestite s-au petrecut în trecutul Japoniei. 

Am reținut pentru Citate favorite, joc găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț, ideile de mai jos: 

Cât de frumoasă e viața și cât de tristă! Cât de vremelnică, fără trecut, fără viitor, doar cu nemărginitul acum.

- Dacă Adevărul este deja clar, ce rost mai are meditația?

- Și dacă Adevărul e ascuns?

- E deja clar.

(citat dintr-un vechi dascăl buddhist, Saraha)

Răbdare înseamnă să-ți înfrângi pornirea către cele șapte simțăminte: ură, adorație, bucurie, neliniște, mânie, tristețe, teamă. Dacă nu te lași cuprins de ele, înseamnă că ai răbdare, că ești liniștit și-atunci vei începe să înțelegi în curând tot mersul lucrurilor și vei fi in armonie cu Eternitatea.

Shintoiștii credeau că, atunci când mor, ajung kami.

- Ce este kami, Mariko-san?

- Kami nu se poate explica, Anjin-san. Este ca un spirit, și totuși nu, ca un suflet și totuși nu. Poate că este temeiul neîntrupat al unui lucru sau al unui om... trebuie să știi că un om devine kami după moarte, dar un pom, o stâncă, o plantă sau o pictură pot fi la fel de bine kami. Toți kami sunt venerați, dar niciodată idolatrizați. Ei există între cer și pământ și vizitează acest Pământ al Zeilor sau îl părăsesc cu toții deodată.

- Și Shinto? Ce este Shinto?

- A, nici asta nu se poate explica, îmi pare rău. E ca o religie, și totuși nu e. La început nici măcar n-a avut nume. Noi i-am zis Shinto, Calea lui kami, abia acum o mie de ani, spre a-l deosebi de Butsudo, Calea lui Buddha. Dar, deși nu se poate defini, Shinto este temeiul Japoniei și al japonezilor și, cu toate că n-are nici teologie, nici zeu-căpetenie, nici credință, nici sistem etic, el este justificarea existenței noastre. Shinto este un cult al naturii, cu mituri și legende in care nimeni nu crede din adâncul inimii, dar toți îl venerează întru totul. Un ins e Shinto, așa cum prin naștere e japonez.

*

Mariko-san e o japoneză dintr-o nobilă familie renegată, convertită la creștinism, care vorbește latină și portugheză, fiind chemată să-l educe pe Anjin-san, un pilot englez - John Blackthorne - care naviga pe o navă aflată sub pavilionul Țărilor de Jos când a naufragiat, cu un mic grup de marinari și negustori, pe țărmul Japoniei - pe lângă engleză, acesta știa foarte bine latină, portugheză, spaniolă, olandeză.

Dialoguri din romanul Cameleonul. Citate favorite

- În filosofia shinto există o zicală: “Omul care are o prăpastie în față și una în spate trebuie să stea jos și să aștepte”. A face un pas greșit, la veme de primejdie, înseamnă a chema nenorocirea. […]

*

- Deci trebuie să vă conving întâi pe dv., nu?

- Dacă eu trebuie să fiu papagalul, trebuie mai întâi să înveți papagalul să vorbească.

- Ca să vă spun drept, mi-e cam greu cu maximele dv.. Nu puteți să spuneți pur și simplu ce vreți?

- Greutatea constă în încercarea de a interpreta simbolismul cuvintelor noastre și a-l exprima în cuvintele voastre definitive. Am spus bine “definitive”? […] Omul înțelept își spune adevărul prin simboluri. Poți să alegi cum să interpretezi ceea ce se spune. Ceea ce este un adevăr pentru mine, nu e în mod necesar adevărat și pentru tine. […]

*

- L-am văzut atingând starea de anulare a minții în câteva secunde doar, ascultând sunetul vântului.

- Starea de anulare a minții?

- Este un exercițiu zen, o formă de meditație care curăță mintea și eliberează omul de orice gând. Se atinge prin concentrarea asupra unui sunet (un clopot, o mantra pe care ți-o spui singur). Pentru unii, procesul poate lua ore. O’Hara poate atinge această stare în câteva secunde. Când atinge acea stare, poate memora pagini întregi dintr-o carte, doar privindu-le. Ele devin picturi în mintea lui.

- Noi o numim memorie fotografică.

- O memorie fotografică e un dar din naștere, starea de anulare a minții trebuie învățată.

- Pare să fie un fel de mistic.

- E pur și simplu un om de onoare, care a învățat că omul înțelept caută totul în sine. Omul ignorant caută totul în afara lui.

*

Nimeni nu poate încerca să uite, pentru că încercarea însăși păstrează vie amintirea.

(din “Cameleonul”, de William Diehl, Editura Rao, București, 1995, traducere: Grațiela Mariana Zotica)

₪₪₪

Citate favorite e ȋntȃlnirea săptămȃnală găzduită de Zina, gȃndită ȋmpreună cu Ella, la care poate participa oricine scrie o postare cu citate care i-au atras atenția ȋntr-o carte sau în altă parte și pe care o ȋnscrie în tabelul ȋntȃlnirii de luni.

₪₪₪

Cameleonul a fost publicat în anul 1981 (al doilea roman al scriitorului); nu este un roman filosofic - “are de toate”. E o poveste complexă despre spionajul industruial, cu personaje care nu cunosc scrupule în lupta lor pentru putere. Asasinatele și distrugerile de tot felul sunt la ordinea zilei. Încercând să le elucideze, ziaristul O’Hara face o serie de descoperiri senzaționale.  Amatorii genului nu vor avea parte de niciun rând plictisitor în acest roman de 460 de pagini.

William Diehl (n. 04.12.1924 - d. 24.11.2006) a fost fotojurnalist și romancier american; cariera literară și-a început-o la vârsta de 50 de ani și a scris mai multe romane, unele dintre ele fiind ecranizate.  Schița pentru primul său roman, “Sharky's Machine”, a început-o în timpul când era jurat la un proces care-l plictisea; romanul a fost publicat în anul 1978.

La vârsta de 17 ani a mințit în legătură cu vârsta pentru a se înrola în Corpul Aerian al Armatei; după școala de pilotaj a zburat în al doilea război mondial și deasupra Germaniei; a primit mai multe distincții pentru faptele sale de arme: Flying Cross, Purple Heart și Medal Air.

După război a urmat cursurile Universității din Missouri și a obținut diplomă în literatură și istorie. În 1949 s-a mutat în Atlanta și devenit jurnalist, fotoreporter și editor pentru Atlanta Journal-Constitution, unde a activat până în anul 1955, apoi a fost liber profesionist câțiva ani. În 1960 a devenit primul director al revistei “Atlanta”; a învățat cum să realizeze fotografii pentru articolele sale și mai apoi a lucrat că fotograf independent. La mijlocul anilor 1960, ca fotograf pentru Agenția de Informații a S.U.A., l-a cunoscut pe Martin Luther King.

*

Șintoismul (shinto = Calea zeilor) e religia tradițională a Japoniei, fostă religie de stat până după cel de-al doilea război mondial. Shinto e un sistem de credințe animist. Zeii acestei religii se numesc kami - spirite sfinte care iau forma unor lucruri și unor concepte importante din viață, cum ar fi vântul, ploaia, munții, copacii, râurile, fertilitatea. După moarte, oamenii devin kami și sunt venerați de familiile lor că fiind kami ancestrali. Kami oamenilor extraordinari sunt consacrați unor zei. Zeitatea cea mai importantă a religiei shinto este Amaterasu, Zeița Soarelui. Această religie nu are un fondator și nu are texte considerate sacre.