Tramvaiul prin Braşov

După trenul – mai mult tramvai cu aburi – care străbătea oraşul prin anul 1892 – linie desfiinţată rând pe rând in 1922-1927, 1933, 1948 şi 1960 total - in anul 1987 a fost înfiinţată linia tramvaiului 101, care făcea legătura între trei cartiere unde se aflau cele mai mari întreprinderi din oraş: Autocamioane - Steagul Roşu (azi cartierul Astra), pe Bd. Alexandru Vlahuţă, Bd. Gării, str. 13 Decenbrie spre cartierele (si uzinele) Tractorul şi Rulmentul; indirect, deservea şi platformele Uzina II dar şi alte zone adiacente.

Uzinele au început să dispară de prin 1995, tramvaiul a fost desfiinţat in anul 2006 şi pe motiv că era costisitoare întreţinerea, dar mai mult pentru că nu se mai justifica linia gândită pentru a transporta muncitorii la uzine. In plus, nici traficul care e azi nu ar mai permite tramvaiul pe o portiune din traseul vechi.

După ce au desfiinţat linia de tramvai şi au umplut oraşul cu giratorii şi giraţii bântuia zvonul că vor să construiască un traseu pentru tramvai. Au desfiinţat şi cele mai multe linii de troleibuz – şi bântuie zovunul că vor să le monteze din nou cablurile aeriene pentru curentul electric necesar troleibuzelor. Acum e la modă curentul electric, mai puţin poluator – mai puţin poluator era şi când au desfiinţat liniile, şi se ştia asta şi atunci dar, deh! Banii trebuie cheltuiţi pe ceva.

Dar nu-i aşa doar la noi. In Luxemburg, de exemplu, au desfiinţat tramvaiul prin 1980 şi acum reinstalează linii de tramvai. La fel se întâmplă şi în Marea Britanie, in unele orase in care liniile au fost desfiinţate.

Revenind la tramvaiul braşovean… Ce am înţeles din discuţiile altora este că tramvaiul V3A (cel rosu cu alb, in circulaţie) este din primele loturi care au ajuns in Braşov (1987-1988) şi a fost produs de Faur, in colaborare cu Uzina de Reparaţii “Atelierele Centrale”, Bucureşti, iar la Electroputere Craiova erau modernizate.

Vara te transformai in lichid – şi era bine să ai o sticlă goală la tine, să te topeşti in ea – iar iarna îţi îngheţa apa din sânge. N-o să uit curând ziua de iarnă in care am mers cu tramvaiul jumăte din traseu – şi-am îngheţat bocnă – am stat şase ore într-o sală neîncălzită (se defectase ceva la centrală) şi apoi drumul până la staţia de tramvai – 30 de minute prin zăpadă şi ger, stat in staţie până să vină tramvaiul… şi când am urcat imi clănţăneau dinţii atât de tare încât dacă luam o piatră între dinţi o făceam nisip până acasă… Nu, nu erau taxiuri in apropiere şi nici telefoane mobile cu autonomie atât de mare.

Aşa era cu tramvaiul iarna: doar că nu ţi se lipea limba dacă ai fi pus-o pe bara de care te ţineai. Dar de ce ar pune cineva limba pe o bară din tramvai?! Să nu uit scârţâitul! Scârţâia din toate încheieturile şi vara şi iarna, iar cei care aveau apartamentele spre stradă pe unde trecea tramvaiul… vai mama lor! S-au obişnuit – au zis mulţi, dar faptul că s-au obişnuit nu înseamnă că zgomotul nu le “lucra” creierul şi odihna numai odihnă nu era. Ceva mai târziu după 1995 au adus tramvaie de prin Germania (second hand, evident, dar gurile rele ziceau că la preţ de noi) – erau încălzite şi mult mai silenţioase decât cutiile de conservă pline cu rulmenţi, de până atunci.

Din cauza terasamentului distrus te şi zgâlţâia, şi pentru a nu sări de pe şine mergea tramvaiul cu circa 40 de km/ora (mai repede ajungeai pe jos la destinaţie) – îţi ofereau servicii complete, nu se jucau.

Înainte de 1989, din fericire, nu am făcut naveta cu tramvaiul, şi când aveam de mers in vreo zonă de pe traseul acestuia evitam orele de vârf, când se mergea şi atârnat de uşi sau in spatele tramvaiului – mai ales in perioada când întrerupeau curentul des şi toate “electricele” circulau, oricum, la intervale mari de timp. Ajunsesem să râdem, zicând că sunt ca ampicilina – le luăm din şase-n şase ore.

Am uitat: cele aflate in circulaţie înainte de 1990 aveau prima treaptă atât de înaltă încât cu fustă strâmtă puteai urca numai dacă ridicai fusta până la brâu, acolo unde nu era bordura lângă – nu toate staţiile aveau refugiu şi nu toate tramvaiele opreau lângă trotuar; în unele staţii traversam o bandă de circulaţie pentru a urca şi soferii erau obligati să aştepte coborârea şi urcarea furnicuţelor.

Nu mi-a plăcut tramvaiul in Braşov…

₪ ₪ ₪

Foto preluate si de la Brasov, orasul sufletului meu.

Trenul galben suburban din Brașov

La 7 martie 1892, s-a inaugurat prima cale ferată suburbană din România. A fost construită cu capital privat, în numai 2 ani, de către Societatea Căilor Ferate Vicinale Braşov-Trei Scaune si avea o lungime de 17 km. Trenul avea doar 2 sau 3 vagoane, de clasa a III-a, construite din lemn decorat cu basoreliefuri interioare şi pe dinafară. Locomotiva pe bază de aburi, avea putere mică, şi se alimenta cu lemne. Din 1947, a trecut pe cărbuni. Ulterior locomotiva va fi inlocuita cu una pe motorina. Localnicii il numeau “trenul galben” datorita culorii primelor vagoane de calatori.

Se dorea ca trenuleţul să ajungă  până în Piaţa Sfatului, unde se ţineau vestitele târguri dar, pentru a intra  în inima cetăţii, a trebuit să dispară un simbol al burgului medieval.  În 1891, după  controverse serioase între politicienii vremii, poarta situată la intrarea pe strada Vămii (str. Mureşenilor azi ) a fost dărâmată, pentru că nu putea intra pe sub ea locomotiva.

Pornind din gara Bartolomeu, unde exista şi o mică remiză aflată vizavi de clădirea de călători, linia urca pe strada Lungă, până în Piaţa Sfatului, de unde cobora apoi pe strada Mureşenilor, cotea la dreapta în dreptul Hotelului Aro de astăzi şi, prin actualul parc Nicolae Titulescu, ajungea în faţa Primăriei, unde se afla staţia Promenadă. Din acest punct, linia cobora pe actualul Bulevard 15 Noiembrie, până la staţia Schiel (denumită ulterior Ramificaţie, apoi Strungul), în Piaţa Hidromecanica, de unde se făcea legătura cu vechea gară CFR de pe Hărman. O altă linie se continua pe sub Dealul Melcilor, prin Poiana Honterus şi Noua, trecea prin Dârste, unde traversa la nivel calea ferată Predeal – Braşov şi, trecând prin marginea satelor Baciu, Turcheş şi Cernatu, ajungea la staţia Satulung, ultima. Linia a avut o mare importanţă economică pentru că din ea au fost racordate feroviar majoritatea fabricilor din zona industrială de est a oraşului.

Înainte de inugurare Primăria  Brașov a lansat  apeluri către populaţie să stăpânească animalele şi să le ferească dintre linii. Existenţa căii ferate braşovene nu a fost lipsită de evenimente, consemnate de presa vremii. Astfel, la scurtă vreme după inaugurarea liniei, în dimineaţa zilei de 5 mai 1892, zugravul Elias Berko a sărit din mers pe strada Lunga, "lovindu-se grav la cap şi la şold". În toamna anului 1908, o fetiţă de 4 ani, ieşită la joacă, a fost surprinsă de tren şi omorâtă pe loc.

Trenurile circulau numai ziua, până la ora 20:00, cu 10 km/h în oraş si 20 km/h în afară, iar în zilele de târg trenul circula în oraş numai după ora 15. Mecanicul putea să utilizeze fluierul locomotivei numai în cazuri extreme, în rest avertizarea sonoră fiind făcută cu clopoţelul de către şeful de tren. Ajungea din Săcele în Piaţa Sfatului în 40 de minute.

După Primul Război Mondial, linia fiind amplasată pe străzile centrale ale oraşului, a început să încurce circulaţia.

Micile locomotive cu aburi poluau cu fum, funingine şi cu mult zgomot. Din acest motiv, in anul 1927, autorităţile au renunţat la o porţiune de aproape 700 metri, situată între staţiile  Promenadă şi Piaţa Sfatului. În anul 1933 s-au demontat 3,2 km de linie din staţia Bartolomeu, până la Promenadă. Cinci  ani mai târziu, fără consimţământul proprietarului şi fără nicio altă aprobare, Primăria oraşului Braşov a trecut la demontarea şinelor de la staţia Promenadă la staţia Ramificaţie (Hidromecanica). In anul 1960, Regionala C.F. Braşov ( proprietarul reţelei, după naţionalizarea din 1948) a desfiinţat 2 kilometri de linie de la staţia Strungul (Ramificaţie) până la intrarea în staţia Temelia - Fabrica de ciment, legătura cu Gara veche Braşov, toate liniile industriale de pe acest tronson, precum şi 8  km cuprinşi între Uzina de autocamioane şi  Satulung.

O porţiune din vechea linie ferată poate fi văzută şi azi la staţia tehnică de la Roman S.A. Fosta gară este o casă de locuit. Numele străzii, ”Gării Noua“, a rămas singurul indiciu care aminteşte de vechiul tramvai, desfiinţat în 1960, o dată cu modernizarea circulaţiei urbane.

În anul 1987, se introduce la Braşov tramvaiul electric. Traseul tramvaiului 101  făcea legătura între cartierele Tractorul, Rulmentul şi Astra, unde se aflau cele mai mari uzine brașovene. În Noiembrie 2006 tramvaiul  braşovean a fost desfiinţat.