Gaura dulce. MFC

Miercurea fără cuvinte, joc cu imagini, la Carmen, Între vis și realitate.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/zsuga-1172430/

Restaurantul Bethlen din Peștera Călugăriței

Corect este: fostul restaurant Bethlen de pe Tâmpa, numit așa după ministrul maghiar al agriculturii și președinte de onoare al Asociației Carpatine din Transilvania, fost prefect - András Bethlen - care a vizitat Brașovul în 1891. Localul (restaurant și berărie) a fost amenajat prin anii 1890 în Peștera Călugăriței – la început era mai mult un fel de chișoc în peșteră, un punct de popas pentru turiști, apoi s-a dezvoltat. 

Cota UqD: BV-F-00690-101

sursa foto: http://cautare-bv.arhivelenationale.ro/cautare-Bv/detail.aspx?ID=100473

Terasa care se întinde deasupra hăului a fost construită în 1905, ca o prelungire a localului (aceasta a rămas – de aici se poate vedea o mare parte din oraș). Între 1920 și 1928 Rafail Mihail a ținut restaurantul Bethlen.

foto: https://orasulmemorabil.com/rafail-si-restaurantul-bethlen/

După 1948 localul s-a numit „Cabana-restaurant Tâmpa”. 

Din martie 1977... a devenit fosta cabană de pe Tâmpa: a fost distrusă de un incendiu izbucnit de la o butelie cu gaz lichefiat. A mai rămas din ea doar terasa și urme ale căzilor din piatră în care erau ținute la răcit sticlele.

Îmi amintesc vag acest restaurant... Cea mai vie amintire sunt crengile de brad care erau așternute, pe zăpada, la intrarea în local. În negura amintirilor mai e forfota oamenilor...

sursa foto terasa restaurant „Tâmpa” în anii 1970: http://sanuuitam.blogspot.com/ via Brașov, orașul sufletului meu

Restaurantul era aprovizionat cu telecabina când eu am fost pe acolo dar până când să fie pusă în funcțiune aceasta aprovizionarea se făcea cu ajutorul unui măgăruș, pe traseul cel mai ușor (și cel mai cunoscut), cu 25 de serpentine tăiate în 1837 de cei de la "Ocolul Silvic" al Brașovului. Traseele (mai sunt trei – unul fiind Treptele lui Gabony) ar fi fost amenajate în jurul anului 1870 de cluburile de turism montan și gândite pentru promenadă deasupra orașului. Din punctul unde se termină serpentinele se poate ajunge fie la stația telecabinei (și restaurantul „Panoramic”) fie la terasa care a mai rămas din cabana Bethlen (în zona literelor care formează numele orașului) - Belvedere. Traseul acestor serpentine e marcat și pe Planul orașului din 1886 (am citit pe metropolabrasov.ro); pe același document sunt marcate și ruinele Cetății Brassovia, sub denumirea „Burg Ruinen”.

Telecabina a fost construită datorită festivalului Cerbul de Aur, evenimentul care reunea artiști din toată lumea. Conducerea județeană din perioada respectivă a decis că orașul are nevoie de teleferic. Ar fi trebuit să fie gata în anul 1967 (prima ediție a festivalului internațional având loc în 1968), dar a fost dată în folosință abia în 1971. Stația de sus a telecabinei este sub releu. Pentru amenajările legate de construcția telefericului și a restaurantului „Panoramic”, s-a făcut un nou drum de acces și a fost demolată o parte din Bastionul Porții principale a legendarei Cetăți Brassovia. (metropolabrasov.ro)

Incendiul ar fi fost un accident provocat de angajați neatenți, dar „gurile rele” spuneau - la vremea când nu mai eram copil – că ar fi fost distrusă intenționat pentru că în 1971 se montase releul de pe Tâmpa și se construise restaurantul „Panoramic”, o realizare socialistă, iar cabana era... reminiscență a burgheziei. Mde, „vorbe”!

Peștera Călugăriței are, evident, câteva legende – trei, cel puțin, sunt legate de balaur. Despre una am amintit în postarea despre legendele Bisericii Negre, legată de statuia calfei. Probabil că versiunile legendei despre balaur sunt date și de forma muntelui care, privit de la distanță, seamănă (oarecum) cu un dragon adormit. Acest balaur, se spune, ar fi terorizat orașul medieval pentru că atunci când îi era foame zbura în cetate și vâna animale și oameni.

Într-o versiune este vorba despre o călugăriță care ar fi trăit pe vârful muntelui într-o peșteră. Într-o zi a găsit prin pădure un pui de balaur pe care l-a luat cu ea și l-a crescut. Dragonul s-a făcut tot mai mare și... a mâncat-o pe călugăriță. Peștera unde a crescut dragonul – și își avea sălașul - a fost numită Peștera Călugăriței.

Altă versiune amintește despre un balaur care se hrănea cu copii mici. Un măcelar curajos a luat o piele de vițel și a introdus în ea piatră de var, ducând-o lângă grota balaurului. Balaurul a înghițit pielea plină cu var apoi a băut apă și a explodat.

În a treia versiune pe care am citit-o se spune că fiul unui jude s-a așezat într-o zi lângă zidul cetății pentru a avea liniște când își învăța o predică. Balaurul i-a auzit glasul, a coborât de pe munte și l-a înghițit. Un viteaz a văzut scena și repede a umplut o piele de vițel cu var stins, momindu-l pe balaur imitând sunetele vițeilor. Fiara s-a repezit și a înhățat capcana, apoi s-a dus să-și potolească setea la izvor. Varul a început să se încingă și balaurul a fost învins. Tânărul fiu al judelui încă mai trăia și a fost salvat.

Legenda spune că atunci când balaurul a murit au apărut o mulțime de șopârle (care pot fi întâlnite și azi în rezervația care e muntele Tâmpa): șopârla de munte, salamandra sau tritonul carpatic. Cine vede o șopârlă va avea noroc timp de un an, dar cine face rău vreuneia va avea ghinion trei ani.

**

În restaurantul „Panoramic” am intrat o singură dată, pe la sfârșitul anilor 1980 – am avut sentimentul că intru într-o cantină cu ferestre de unde se putea vedea orașul (era singura parte bună a acelui local, din punctul meu de vedere). Mai apoi a funcționat, și-l mai dichisiseră (n-am mai intrat), apoi l-au închis de tot și de prin 2014-2015 vor să-l vândă, dar nu se înțeleg la preț și prețul tot scade, construcția deteriorându-se.

La începutul anului trecut – prin februarie – se gândeau să reabiliteze restaurantul. Probabil că, în final, îl va „netezi” vremea.

Tenor la braserie

Până ieri nu am auzit de tenorul Mircea Vanca. O fi rău, o fi bine? Cui îi pasă? :) Nu sunt fanul stilului, dar îmi place să ştiu câte ceva despre una alta… mai ales dacă are legătură cu oraşul de la poalele Tâmpei. Şi dacă tot am descoperit, trec informaţia aici, in “albumul cu amintiri” zis şi blog.

Asociaţia Dacia Folk a fost înfiinţată in anul 2013 şi a organizat diferite evenimente culturale in Braşov, şi prin alte părţi. Primul eveniment Cenaclul Dacia Folk din acest an i-a avut ca invitaţi pe Mircea Mickael Vanca şi prietenii. Evenimentul s-a desfăşurat in 17 ianuarie la Luther Brasserie & Lounge Braşov din Piaţa Sfatului Nr.10.

Mircea Mickael Vanca, acum in vârstă de 57 de ani, este un artist (tenor) braşovean revenit in ţară după 30 de ani (de fapt, se împarte între Franţa şi România). A pierdut cetăţenia română in anul 1985, când a ales să plece din ţară. Nu i-a fost uşor dar a reuşit să răzbată. A cântat pe cele mai mari scene ale operei alături de Placido Domingo, Angela Gheorghiu sau Montserrat Caballe. Vorbeşte opt limbi şi cânta la aproape orice instrument îi cade in mână. Primele lecţii de muzică le-a făcut la Şcoala Populară de Artă din Braşov, la clasa de flaut, apoi s-a îndreptat spre jazz. A luat lecţii de canto iar la vârsta de 18 ani a debutat pe scena Festivalului de Jazz 1975 de la Sibiu. A iubit şi folkul o bună vreme. A fost printre cei din prima generaţie a Cenaclului Flacăra, în 1975, unde a ajuns împreună cu Gheorghe Gheorghiu, care îi este şi azi un bun prieten.

Mai multe despre Mircea Mickael Vanca aici:

http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=mozaic&s_id=139278

sursa foto:

https://ghidlocal.com/brasov/eveniment/de-la-folk-la-clasic-mircea-vanca-prietenii/

Localul Luther Brasserie & Lounge este printre cele mai reuşite din Braşov şi este amenajat într-o clădire istorică, unde a funcţionat cândva restaurantul Luther, restaurant frecventat in secolul al XIX-lea in special de medici, profesori şi avocaţi. Restaurantul a fost deschis in 20 februarie 2016 şi a găzduit mai multe evenimente culturale. E deschis in fiecare zi, de la ora 9:30 la ora 23:30. 

Coroana – vechi local din Brasov

In Brasov, patronii de localuri o duceau bine; se zice ca exista, in perioada interbelica, un local la 200 de locuitori. In carciuma se incheiau afaceri, se discuta despre politica, se jucau carti, se aflau ultimele stiri.

Si azi sunt multe carciumi – vorba românului: buzunare goale, carciumi pline; se discuta si despre politica, dar cel mai adesea, se scriu mesaje text de pe fel si fel de scule; ospatarii nu prea mai par a intelege care e rolul lor, dar nici patronii de carciumi, care urmaresc un profit rapid si mare apoi… fie ce-o fi! Declara falimentul si pace buna. Daca inainte vreme gaseai acelasi local, in acelasi loc, si dupa o 10 ani, acum nu mai poti fi sigur nici dupa o luna… Dar prezentul e prezent, ma voi referi mai mult la el cand va deveni trecut.

Unul dintre cele mai vechi localuri de lux din Brasov este Coroana, care se afla pe strada Republicii, si a fost inaugurat in anul 1910, alaturi de hotelul cu acelasi nume. Cafeneaua si terasa erau celebre. A fost considerat cel mai luxos pana prin anul 1939, cand a aparut restaurantul Aro Palace.

In urma organizarii unui concurs, arhitectii Schuller si Goldsmidt au fost selectati de municipalitate pentru a proiecta noua cladire care se dorea reprezentativa pentru oras. Cu un design revolutionar, de inspiratie muncheneza, Coroana a fost construit in stilurile Baroque si Art Noveau, arhitectura pastrata pana azi atat in interior, cat si la exterior. Avea toate serviciile unui hotel modern. O reclama a vremii il descria astfel:

O casa de prim rang. 100 de camere cu confort modern. Lumina electrica proprie. Ascensor. Incalzire centrala. Băi in hotel. Garaj pentru automobile. Bucataria cea mai aleasa , vinurile si lichiorurile cele mai fine.

Krone, cum s-a numit la inceput, este considerat primul hotel modern din oras si reprezinta una dintre bijuteriile arhitecturale ale Brasovului

La Coroana clientii erau mereu multumiti de servicii, de comportamentul ospatarilor si bacsisurile ajungeau si pana la 10 la suta din valoarea consumatiei.

Pentru a raspunde cererii tot mai mare de locuri de cazare, in anul 1927, hotelul se extinde pana in strada Postavarului.

Turistii ajungeau aici, de la gara, cu trasura, cu masina de piata (varianta taxiului de azi) sau cu omnibuzul hotelului, care facea curse oras-gara si ziua si noaptea.

Coroana era un hotel de prima categorie, prevazut cu o curte interioara, cu restaurant, cu o faimoasa cafenea vieneza si un club frecventat de jurnalisti si literati. Camerele spatioase, privelistea deosebita, cu vedere spre Muntele Tampa si spre strada Republicii, principala artera pietonala a orasului au atras si atunci succesul hotelului.

Pe langa turistii obisnuiti, la Coroana se cazau scriitori sau pictori care isi petreceau la Brasov cateva luni de vacanta. Intelectualii brasoveni veneau la cafeneaua de la Hotelul Coroana ca sa auda replicile scanteietoare ale tanarului filozof certat cu universul, Emil Cioran. Tot aici puteau fi intalniti Petre Ţuţea, Octavian Goga, Lucian Blaga, George Cosbuc, Cincinat Pavelescu, Sextil Puscariu si multi altii.

In perioada cat a fost profesor la liceul Andrei Saguna, Emil Cioran (in varsta de 26 de ani) putea fi intalnit dupa orele de curs la o masa din clubul Coroana, loc istoric, precum cafenelele vieneze. In iarna anului 1937, Emil Cioran a scris volumul Lacrimi si sfinti in camera unde statea cu chirie, intr-o casa de pe Livada Postei.

Pentru scriitorul Mihail Sebastian, Brasovul apare pe fundal in romanul Accidentul, iar hotelul Coroana este un reper intre personajele Nora si Paul.

Prima sezatoare literara (primul cerc literar) a avut loc la Brasov, la Coroana, in anul 1923.

In perioada comunista Coroana a fost rebotezat in Postavarul, pentru ca vechea denumire aducea aminte de monarhie. Dupa anul 1990 si-a reluat denumirea care l-a facut candva celebru in tara, in primul rand. Cladirea este declarata monument istoric.

Hotel Coroana (azi)

Sursa foto cu imagini din trecut: brasovhoteluri.ro

Actualizare 15 iulie 2023

Hotelul Coroana - Postavarul a fost vândut către societatea Elevate Properties, pe care o dețin frații Iliescu, fondatorii platformei de învățare a limbilor străine, Mondly, aplicație pe care frații au vândut-o în anul 2022 grupului britanic Pearson, unul dintre cele mai puternice mărci din segmentul educațional.

Hotelul a fost vândut – prin licitație – de compania Aro Palace, ai cărei reprezentanți susțin că banii obținuți îi vor folosi pentru redeschiderea fostului hotel Capitol, sub marca Mercure (parte a grupului Accor) și pentru renovarea restaurantului de la ultimul etaj al hotelului Aro Palace.

Compania Aro Palace a deținut un timp Cetățuia Brașovului, pe care a pierdut-o după un proces de șapte ani, Cetățuia revenind ulterior Brașovului.

Sursa: https://www.bizbrasov.ro/2023/07/14/aro-palace-investeste-banii-obtinuti-in-urma-vanzarii-hotelului-coroana-postavarul-in-transformarea-capitol-in-mercure-azi-s-a-incheiat-procesul-de-vanzare-pretul-final-fiind-de-9376-milioane-de/

*

Compania din spatele Mondly, ATi Studios A.P.P.S. S.R.L., a fost înființată în Brașov la sfârșitul anului 2013, de frații Tudor și Alexandru Iliescu, absolventi ai Universității Transilvania din Brașov.

Pearson este fostul editor al cotidianului de afaceri Financial Times, pe care l-a vândut japonezilor de la Nikkei în anul 2015.

sursa: https://www.zf.ro/business-hi-tech/mondly-aplicatie-invatare-limbilor-straine-creata-2013-fratii-20796415