Doi copii se certau

Doi copii se certau.

- Când e soarele mai aproape? Când e la răsărit sau când se află în creștetul bolții cerești?

- Când se ridică e mai aproape, spune unul.

- Nu – zice celălalt copil. Când abia răsare e cât roata unei căruțe, pe când la amiază e cât o tipsie. E mai mare când e mai aproape.

- Nu! Când abia se înalță e rece, și când ajunge deasupra capului nostru frige. E rece când se află departe.

Confucius nu a putut să-i lămurească!

**

Kong Qiu (Zhong Ni, Kong Fu Zi, Kong Zi sau Confucius) a fost supranumit de adepții lui și „sfânt”. A trăit între anii 551-479 i.e.n. și e considerat cel mai mare filosof al antichității chineze. Filosofiile sale erau legate de moralitatea personală și guvernamentală, de corectitudinea relațiilor sociale, de justiție.

Confucius s-a născut cu o înfățișare destul de ciudată: în creștetul capului avea o bulbucătură asemănătoare unei coline și așa numelui tatălui i s-a alăturat și numele Qin (= colină). A rămas orfan de mic. Era înalt, bine făcut, avea o putere neobișnuită, ca și tatăl său – putea doborî cu o lovitură de picior un tigru. Era priceput în mânuirea arcului și a carelor de război, dar nu se lăuda cu măiestria lui. Îi plăceau drumețiile. Într-o zi, se spune, l-a prins noaptea într-un loc numit Shong Mu (Mai presus de mama) și n-a înnoptat acolo din cauza denumirii; n-a vrut să bea apă dintr-o fântână numită Fântână hoților.

În templul strămoșesc al țării Qi, Kong Zi a avut prilejul să asculte muzica Shao și a fost cuprins de o asemenea vrajă încât trei luni mai târziu sunetele acelea încă îi mai stăruiau în urechi, că nici mâncare nu i-a trebuit în acel timp.

Shao e un gen muzical tradițional din sudul Chinei; e muzică lăsată moștenire de regele Yao, o muzică de o neasemuită frumusețe.

(din cartea Legende chinezești - de la facerea lumii la Confucius; traducători: Li Jiayu și Elvira Ivașcu, Ed. Univers, București, 1988)

Supravegheat cu grijă

Cu diverse motive mai toate orașele lumii sunt extra-supravegheate: pe străzi, în magazine, în instituții, în gări etc. camere de supraveghere cu circuit (teoretic) închis. În China (probabil că și în alte părți), cetățenii sunt supravegheați inclusiv cu dronele; în telefoanele mobile au diverse aplicații care-i țin sub “ochii” autorităților la fiecare pas - unele aplicații sunt folosite de autorități să le atragă atenția că nu și-au plătit dările către stat (și tot prin atfel de aplicații, autoritățile se comportă precum recuperatorii de datorii de prin alte părți: trimit mesaje către rudele, prietenii, colegii, vecinii celui care a întârziat cu plata taxelor, cică pentru a-i face de rușine dar și pentru ca ceilalți să insiste ca datornicul să remedieze situația.

(știrea a “venit” pe Agerpres) Zilele trecute, premierul israelian a venit cu ideile lui: cei infectați  vor fi supravegheați cu aparatura folosită de serviciile secrete: urmărirea telefoanelor celor infectați pentru a ști dacă respectă carantina sau ba. Procurorul general al Israelului a aprobat această ȋncălcare a dreptului oamenilor la intimitate - urmează să aprobe și Parlamentul. Măsura ar fi luată pentru a limita răspândirea virusului. In Israel, până ieri s-au înregistrat 200 de cazuri și niciun deces. Opoziția la această măsura este destul de puternică.

N-am idee dacă a fost aprobată sau ba această măsură, dar sper că nu.

Presupun un anumit grad de încălcare a intimităţii acestor persoane, pentru a putea afla cu cine au intrat în contact după ce s-au îmbolnăvit şi ce au făcut înainte de a contracta virusul. Este un instrument eficient pentru a localiza virusul” şi a-l izola, în loc „să izolăm întreaga ţară”, a explicat premierul în exercițiu.

Fapt divers.

În luna februarie a.c., Google a șters 600 de aplicații din “Play Store”, între acestea fiind și “Clean Master” (creată de compania chineză Cheetah), aplicație care promitea utilizatorilor protecție antivirus și navigare în privat. În fapt, aplicația adună unele date web ale utilizatorilor: ce siteuri sunt vizitate mai des din navigatorul “privat” al aplicației, ce subiecte sunt căutate, numele căilor de acces WiFi, cum se navighează pe fiecare pagină web, între altele.

Cheetah susține că trebuie să monitorizeze utilizatorii pentru a le menține datele în siguranță și pentru a le oferi servicii utile.

În 2018, Google a interzis accesul aplicației chineze CM File Manager în “Play Store” din cauza încălcării politicilor de fraudă de publicitate.

(sursa: Forbes, via digi24)

Mă instalez să compun un text pe cu totul altă temă și mintea o ia pe câmpii și tot la astea ajung. Mai las un pic mintea să zburde, apoi o aduc la ordine. 

Sursa foto: pixabay; autor: GDJ

O nouă tehnologie s-a ivit

Compania chineză Hanwang Technology Ltd. (cunoscută și sub denumirea în engleză: Hanvon) anunță că a dezvoltat prima tehnologie prin care se poate face recunoașterea facială chiar și pentru oamenii care poartă mască (de când cu covid-19 mai toți chinezii poartă mască, deci trebuia rezolvată problema).

Și, cum e foarte cunoscut faptul - la nivelul tuturor guvernelor de pe glob - China produce și utilizează unele dintre cele mai sofisticate sisteme de supraveghere din lume, și le vinde cu succes statelor conduse tot de dictatori - dar nu numai.

La început, supravegherea de înaltă tehnologie, în stil orwellian, a fost numai într-o provincie din nord, unde sunt concentrate minorități musulmane și obligate la “reeducare”. Apoi au extins supravegherea în mai toate provinciile.

De asemenea, au un sistem sofisticat de cenzură pe internet pentru ca nicio critică despre sistemul politic să nu “intre” și să nu “iasă”. Puncte de control electronice sunt în multe zone aglomerate și există aplicații pe telefonul mobil care-i atenționează pe răi platnicii de taxe și impozite făcându-i și “de rușine” în fața rudelor, prietenilor, colegilor, vecinilor etc. Oficialii colectează toate date posibile - prin toate metodele posibile - despre toți cetățeni. Datele pe care le colectează sunt folosite pentru a determina cine trebuie reținut pentru “reeducare”.

Sunt și state care mai “ridică vocea” din când în când, dar nu se face suficient împotriva acestor încălcări ale drepturilor omului.

De ce tolerează guvernele “progresiste” toate încălcările flagrante ale drepturilor omului? Pentru că cele mai multe sunt, practic, datoare vândute acestui stat, unele prin celebrul program de construire a infrastructurii rutiere și/sau feroviare. Prin acest program chinezii ajung să aibă acces la resursele naturale ale statelor în care lucrează, iar în contracte ar fi stipulate condiții care se referă la neamestecul beneficiarului în strategia de lucru a firmei furnizoare - inclusiv în chestiunea cu respectarea drepturilor muncitorilor care lucrează. Cei care, in Ro, au refuzat contractele cu chinezii aș zice că au ales corect. Aceeași condiție: tăcerea cu privire la abuzurile statului împotriva cetățenilor trebuie să o îndeplinească și cei care vor să-și deschidă fabrici acolo.

China își folosește puterea economică pentru a-și critica criticii și e susținută și de alte state unde conducătorii au aceeași viziune privind drepturile omului: nu sunt necesare.

Organizaţia americană pentru drepturile omului, Human Rights Watch (HRW), a publicat un raport dur cu privire la guvernul Partidului Comunist Chinez. În raportul său pe anul 2020, solicită comunităţii internaţionale să se opună “celei mai brutale şi mai omniprezente opresiuni pe care China a văzut-o în ultimele zeci de ani”.

Raportul celor de la HRW e teribil.

Raportul HRW (in engleză - in limba romȃnă nu l-am găsit integral)

https://www.hrw.org/world-report/2020/china-global-threat-to-human-rights

un “rezumat” in limba romȃnă:

http://epochtimes-romania.com/news/nou-raport-acuza-china-de-atac-intens-asupra-drepturilor-omului---296508

Vant si Apa. Citate favorite

Arta chineză de aranjare a vieţii oamenilor in armonie cu forţele universului a început cu cel puţin 7000 de ani in urmă. E o artă profund creativă şi intuitivă […] Pentru mulţi, prima întâlnire cu Feng Shui (se pronunţă aproximativ “Fang Şoi”) poate fi comparată cu descoperirea unei noi limbi. […] Feng Shui este un sistem analitic dezvoltat nu de o singură persoană, ci de o tradiţie cumulativă veche de sute de ani, bazată pe o meticuloasă observaţie şi experimentare. Rădăcinile sale sunt înfipte in pământul Chinei, şi însuşi numele său - “Vânt şi Apă” - vorbeşte despre vechea încercare de a ne găsi căminul in Natură. […] Arta este înrădăcinată in extraordinara sensibilitate faţă de natură. […] Vântul şi Apa sunt două dintre formele fundamentale ale energiei vieţii.

Cunoaşterea începutului străvechi este esenţa Căii, a scris înţeleptul chinez Lao Tzu in Tao Te Ching (Cartea Drumului către Adevăr). Percepţia lui asupra originii a toate câte există, numite poetic “cele zece mii de lucruri”, s-a bazat pe tradiţia seculară de contemplare meticuloasă a lumii naturale. […] Chinezii au contemplat spaţiul nepătruns şi nedeterminat din care pornesc toate fenomenele şi au devenit conştienţi de potenţialul fără limite al universului. Acest concept a fost deseori tradus şi interpretat greşit, prin folosirea termenilor aparent negativi, cum ar fi “Vid” sau “Neant” - care presupune un fel de vacuum întunecat şi nelocuit, care evocă boala depresivă. In realitate, înţelesul este tocmai contrariul. Începutul oricărui lucru este nimicul. Din misterul acestui nimic se naşte miracolul tuturor lucrurilor. Nu “nimic” in sensul inexistenţei, ci in acelaşi sens ca atunci când privim un cer fără nori la răsărit şi, uitându-ne cu răbdare, parcă vedem nori materializându-se din ceea ce era un cer gol şi limpede.

Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.

Timpul este curba universului. El este modelul recurent al cosmosului in desfăşurare. “Pentru a stăpâni schimbarea, nu e nimic mai important decât înţelegerea timpului”, spune Cartea taoistă a echilibrului şi armoniei.

(din “Ghid de Feng Shui”, de Lam Kam Chuen, Editura Pro Editură şi Tipografie, Bucureşti, 2004; traducere de Iulia Mănescu)

Ziua limbii chineze

Anual, in data de 20 aprilie este marcată la nivel internaţional Ziua limbii chineze, ca o recunoaştere a influenţei limbii chineze, literaturii, filosofiei in cultura lumii. Celebrarea zilei a fost stabilită în fiecare an, în perioada Guyu/Guyu ("Ploile cerealelor"), a şasea dintre cele 24 de perioade solare create din timpuri străvechi pentru ghidarea activităţilor agricole, care corespunde datei de 20 aprilie în calendarul gregorian. Această zi aduce şi un omagiu personajului mitologic chinez Cangjie, care a inventat caracterele chinezeşti. Se spune că ar fi fost istoricul oficial al Împăratului Galben (www.un.org).

Cultura chineză este una dintre cele mai vechi culturi ale lumii, datând de mii de ani (cel puţin 5000 de ani), literatura, religia, filosofia, artele marţiale, ceramica, arhitectura, muzica, dansul, bucătaria etc. având un profund impact asupra lumii. Amintesc numai câteva exemple: taoismul (feng shui = vântul şi apa, de exemplu, ţine de taoism), confucianismul, arta războiului.

Taoismul este o tradiţie religioasă sau filosofică de origine chineză. Bazele taoismului sunt puse de Lao Tzu (Lao Tse, Lao Zi), tradus “Bătrânul Maestru”, un filosof chinez care ar fi trăit in jurul secolului al VI-lea i.e.n. - mulţi istorici sunt de părere că acest filosof nu ar fi existat ca persoană, iar cartea care îi este atribuită, Tao Te Ching (Cartea Căii şi a Virtuţii, o carte despre morală), este o compilaţie a mai multor autori. Totuşi, se spune că Lao Tzu ar fi fost contemporan cu Confucius, acesta recunoscându-l ca maestru şi fiinţă extraordinară. 

Adevărata forţă, spun chinezii, e să păstrezi armonia dintre spirit şi trup. Aceasta e legea Tao.

Lao Tzu întemeiază şcoala Daojia (taoism), fondează învăţătura Tao, bazată pe noţiunea de Dao (cale, drum) în sensul de ordine universală proprie fenomenelor naturii, vieţii sociale şi gândirii oamenilor. Religia taoistă a transformat noţiunea de Dao într-un principiu divin, care ar fi accesibil oamenilor numai prin extaz mistic. Tao e o metodă, un principiu sau o învăţătură. Pentru chinezi armonia Creaţiei Universale e o formă a Legii Divine care conduce Universul. Tao e firescul, naturalul, de aceea se consideră a fi calea cea mai bună de a ajunge la armonie.

Taoismul respinge ideea (carteziană) după care realul poate fi reconstituit plecând de la idei limpezi şi distincte. Elementul esenţial e un numen care scapă oricărei putinţe de a fi sesizat. Tao - Fiinţa - rezultă din contradicţia complementară dintre yin şi yang, simboluri ale celor două polarităţi, feminină (yin) şi masculină (yang), ale energiei.

(din “Patru călătorii in inima civilizaţiilor”, de Henri de La Bastide, Editura Meridiane, Bucureşti, 1994, tradusă de Natalia Ionescu)

Arta războiului este o carte despre tactici şi strategii militare, scrisă de generalul chinez Sun Tzu in secolul al VI-lea i.e.n., care a fost introdusă in Occident de iezuitul Joseph Marie Amiot - el a tradus cartea şi a făcut-o cunoscută in Europa in anul 1772 cu titlul “Cele Treisprezece Articole”; a ajuns rapid la curţile regale şi la academiile militare.

₪₪₪

In anul 1946 Naţiunile Unite au recunoscut limba chineză ca limbă oficială, dar abia in anul 1973, Adunarea Generală a inclus-o ca limbă de lucru, urmată de Consiliul de Securitate in 1974.

Puterea sugestiei

Chen Tzu era un ţăran sarac si pentru ca a avut nevoie de bani a luat cu imprumut de la bogatul Wu, care era un om tare rău la suflet. La scadenţă, Chen Tzu a putut returna numai o parte din datorie pentru ca ploile stricasera recolta de orez. Nemultumit, Wu a trimis slugile sa aduca pe sotia si pe fiica lui Chen, ca slugi la bucatarie, si sa-i dărâme casa.

Incercand sa-l induplece pe bogatas sa-l pasuiasca a ajuns sa ii spuna ca ar face orice pentru ca sotia si fiica lui sa nu ajunga slugi.

- Orice? intreaba Wu, viclean.

- Orice! staruie ţăranul.

- O sa stai o noapte gol, pe varful muntelui Kun Li, fara sa ai foc langa tine si nimic sa te acoperi. Daca reusesti, te pasuiesc până la recolta viitoare. Daca nu… Ce-ti mai pasă? Vei fi mort.

Chen Tzu era sigur ca va muri si era foarte suparat. In drumul lui spre munte a intalnit un om sfânt care, dupa ce a aflat motivul supararii sale, i-a spus ca va face un foc la poalele muntelui si el sa priveasca acel foc toata noaptea. Chen Tzu asa a facut si a doua zi s-a dus sa fie pasuit. Wu a fost de acord, dar una dintre slugi i-a spus despre focul de la poalele muntelui. Auzind asta, Wu a pus slugile sa-l biciuiasca pe Chen pentru ca a trişat.

Seara, la Wu a venit Tong Zeng, care traia intre doua lumi si care era foarte respectat de toata suflarea. Wu a pus sa se faca o masă mare unde servitoarele au adus o multime de bucate minunate, aburinde. Tong a adulmecat mirosurile si s-a ridicat, spunand ca s-a săturat. Wu, simtindu-se umilit ca un oaspete de seama i-a refuzat bucatele, a intrebat:

- Cum ai putut sa te saturi numai adulmecand mirosurile?

- La fel cum s-a incalzit Chen la foc asa m-am săturat si eu cu mirosurile.

A doua zi, Wu l-a iertat pe Chen de toata datoria.

₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪

(nu mai stiu de pe unde am copiat-o; am gasit textul intr-un caiet, cautand altceva)

Foto “domeniu public”

Puterea Chinei, Hong Kong? Revoluţia umbrelelor.

Cei mai mulţi ar zice că e un stat puternic pentru că are cei mai mulţi locuitori si ar putea mobiliza o imensa armata in caz de nevoie, pentru că acolo nimeni nu comentează - pe faţă cel puţin - hotărârile preşedintelui, pentru că au super-specialisti IT, pentru că sunt disciplinaţi până la obedienţă, dispuşi să aştepte şi câte patru ore să fie controlaţi la intrarea în staţiile de metrou (ceea ce înseamnă, probabil, să plece de acasă mai devreme cu patru ore pentru a fi la munca în timp util), pentru că muncesc pe brânci pentru salarii mizere.

Unii se întreabă cum de - aşa dintr-o dată - marile puteri care au impus cândva embargouri pentru China sunt acum dispuse să încheie diferite contracte cu guvernul acestui stat, cu multe dintre companiile din acest stat, acceptându-le banii şi produsele.

Dincolo de toate cele de mai sus, cred că acest stat îşi trage puterea din revenirea insulei Hong Kong, la 1 iulie 1997, la China. După mai mult de o sută de ani de dominaţie colonială britanică, 9000 de companii private aparţin, economic – mai mult sau mai putin – Chinei. Direct sau indirect aceste companii asigură locuri de muncă pentru patru milioane de chinezi. Peste 60% din investiţiile străine în China provin din sau sunt intermediate de Hong Kong. Potrivit World Competitiveness Report, doar S.U.A. sunt mai competitive decât Hong Kong. Aici se află cele mai mari capacităţi portuare din lume şi tot aici îşi au reprezentanţe 85 din primele 100 de bănci comerciale din lume.

Documente precum Declaraţia Comună Chino-Britanică din 1984 şi Legea Fundamentală pentru Hong Kong din 1990, erau menite să reglementeze situaţia Hong Kong-ului după anexarea sa la China. Teoretic, aceste documente în vigoare asigură Hong Kong o largă autonomie, incluzând sisteme legislative, juridice, financiare şi monetare independente de cele ale Chinei comuniste. În practică însă, China nu pare dispusă să organizeze alegeri în Hong Kong şi nici să accepte derogări exagerate de la politica Beijing-ului. Pe de altă parte, mai ales în perspectiva întoarcerii teritoriilor Macao şi Taiwan la sânul său, China trebuie să facă dovada aplicării de acum faimosului principiu "o ţară, două sisteme". A reuşit China să se descurce? Aruncând o privire în statistici şi economie s-ar zice că da.

Mediile de afaceri interne şi internaţionale nu erau deloc dominate de panică, la momentul anexarii insulei la China, dovadă şi evoluţia pozitivă a indicelui Hang Seng al bursei din Hong Kong, indice care reflectă, printre altele, şi poziţia de piaţă a două companii chineze: Citic Pacific şi Guangdong Enterprises. O notă discordantă a facut-o la acea vreme economistul american George Hicks, care a propus S.U.A. să răcească, preventiv, relaţiile cu China (prin măsuri de tipul interzicerii transferului de tehnologie sau respingerii vizelor oficialilor chinezi), pentru a dovedi acesteia că preşedintele Clinton rămâne fidel Pactului politic S.U.A.-Hong Kong, adoptat în timpul preşedintelui Bush senior.

**

În decembrie 2014, dupa 11 luni de proteste prodemocraţie în cartierul de birouri şi magazine, poliţia a demontat principala tabără a mişcării, tabără ce bloca autostrada ce asigură legătura între estul şi vestul Hong Kong. Protestatarii, majoritatea elevi de liceu, studenţi şi tineri au cerut instaurarea sufragiului universal şi au contestat selectarea de către Beijing a candidaţilor pentru conducerea Executivului local. Autorităţile chineze nu au făcut nicio concesie, pe fondul revendicărilor manifestanţilor; cotidianul China Daily subliniază că "în problemele de principiu Guvernul central nu va face niciodată concesii".

Operaţiunea a fost desfăşurată fără violenţă, de sute de politişti, în cartierul Admirality, în apropiere de sediul guvernului. A fost cea mai gravă criză politică din insulă de la revenirea acesteia sub administraţia Chinei, în 1997, după 155 de prezenţă britanică. Populaţia e dezamăgită de reformele politice dar şi de săracie într-un oraş cu 7,2 milioane de locuitori în care unul din cinci trăieşte sub pragul minim al sărăciei.

Presa chineză a salutat “înfrângerea Revoluţiei umbrelelor”, afirmându-se că mişcarea Occupy Central a provocat pagube imense Hong Kong prin “subminarea convingerilor ancorate în respectul autorităţii legii”, scrie în cotidianul China Daily.

*

Ceea ce se anunţase a fi o mişcare paşnică de nesupunere civică pentru drepturi şi libertăţi politice în fosta colonie britanică s-a transformat, la sfârşitul lunii septembrie 2014, într-o confruntare violentă între protestatari şi forţele de poliţie, care au folosit gaze lacrimogene şi bastoane de cauciuc împotriva demonstranţilor. În 29 septembrie, însă, poliţia s-a retras, lăsând centrul oraşului sub stăpânirea protestatarilor.

În 1997, când Marea Britanie a returnat Hong Kong-ul Chinei, liderul de la acea vreme al Partidului Comunist Chinez (Deng) a venit cu formula „O țară, două sisteme”, prin care li se garantau cetăţenilor libertăţile civile, dreptul la liberă exprimare şi o serie de libertăţi politice vreme de 50 de ani.

Când a devenit colonie britanică, la mijlocul secolului al 19-lea, Hong Kong-ul era o mulţime de sate de pescari care nu numărau nici 10.000 de oameni. În 1997, când a fost predat Chinei, era unul dintre cele mai importante centre financiare ale Asiei, un oraş bogat şi supraaglomerat, cu o populație de peste şase milioane de locuitori. Cei mai mulţ dintre ei erau refugiaţi din China comunistă, care căutau libertatea în această enclavă supusă Coroanei britanice. Urmaşii acestor refugiaţi sunt studenţii care ocupaseră centrul oraşului cerând reforme democratice şi alegeri libere. În anii ’990 mulţi au emigrat spre SUA, Canada, Australia deoarece au au refuzat să creadă în promisiunile comuniştilor. Cei rămaşi n-au încetat nicio clipă să ceară ceea ce li s-a promis la „reunificare”.

Regimul privilegiat de autonomie s-a transformat treptat într-unul de semi-autonomie, iar în 2004 guvernul central a decis că orice modificare a legilor electorale ale Hong Kong-ului trebuie aprobată mai întâi de Beijing, liderii politici fiind aleşi de un comitet care răspundea comenzilor de la centru, în vreme ce libertatea de expresie şi libertatea presei erau garantate. De-a lungul anilor, locuitorii au organizat periodic uriaşe demonstraţii în care revendicau drepturile democratice, dar aceste demonstraţii au fost întotdeauna paşnice. Uneori, vocea străzii a fost ascultată, aşa cum a fost cazul când au fost retrase o serie de legi privind ordinea şi siguranţa sau atunci când liderii numiţi de Beijing au încercat să introducă în şcoli ore de îndoctrinare sub forma „învăţământului patriotic”. În 2004, China continentală (comunistă) a publicat o declaraţie în care promitea să ia în considerare organizarea de alegeri directe, prin sufragiu universal, în Hong Kong, până în 2017, dar cetăţenii din Hong Kong ar fi trebuit să aleagă dintr-o listă de nume venită de la centru şi nu-şi puteau nominaliza candidaţii (a afirmat noul lider, Xi Jinping) ceea ce a nemulţumit populaţia şi au început protestele.

În Hong Kong este foarte cald în septembrie şi oamenii care au stat zeci de ore pe străzi au încercat să se protejeze de soare cu ajutorul umbrelelor. Umbrela a devenit simbolul mişcării prodemocraţie după ce mulţi dintre demonstranţi au fost văzuţi încercând să se protejeze de grenadele poliţiei cu aceleaşi umbrele, fără succes. Cetăţenii care au venit să se alăture protestului, au adus cu ei umbrele pe care le-au aşezat cu grijă deasupra celor care rezistaseră toată noaptea poliţistilor şi care acum dormeau direct pe asfaltul încins. De aici, Revoluția Umbrelelor cum a fost numită revolta Hong Kong-ului.

Sursa info, intre altele: romanialibera.ro; mediafax.ro; un articol semnat Liviu Voinea, publicat in Tribuna Economica nr.25, din 19.06.1997

(text preluat de pe un blog pe care îl voi şterge)

Confucius și copilul - dialog

- Ești tu mic, dar la vorbe te pricepi - se adresează Kong Zi (Confucius) unui țânc care și-a ridicat o cetate în mijlocul drumului și i-a spus filosofului că nu e nicio lege care să silească cetatea să se ferească din calea căruței.

Băiatul a răspuns:

- Am auzit că la trei zile de la naștere peștele știe să înoate, iepurele să alerge, dragonul să-și arate colții, iar pruncul să-și recunoască părinții. Toate aceste insușiri sunt înzestrări de fire date, așa că nu poate fi vorba de pricepere.

Kong Zi îl mai întreabă pe țânc:

- În ce munți nu sunt pietre? În ce fel de apă nu trăiesc pești și raci? Ce fel de ușă n-are zăvoare? Ce fel de căruță n-are roți? Ce fel de vacă nu fată? Ce fel de iapă nu face mânz? Ce fel de foc nu scoate fum? Ce fel de femei n-au bărbați și ce fel de bărbați n-au neveste? Care sunt zilele cu ceasuri mai puține și care dintre ele au ceasuri de prisos? Ce fel de arbore nu are crengi? Ce fel de oraș n-are târg?

Copilul a răspuns repede:

- În munți de lut nu sunt pietre. În apa din fântână nu trăiesc nici pești nici raci. Ușa care nu trebuie încuiată e cea fără zăvoare. Lectica e căruța fără roți. Vaca de argilă nu fată. Iapa cioplită din lemn nu face mânz. Focul licuricilor nu face fum. Zeii nu au neveste, zânele nu au barbați. zilele de iarna au ceasuri mai puține, iar cele de vară au ceasuri de prisos. Butucul nu are crengi. Orașul pustiu nu are târg.

- Ce brazi cresc pe acoperiș? Ce trestii cresc deasupra pragului? Ce papură crește pe pat? De ce latră câinele la stăpân? De ce nora își pune soacra să muncească în locul ei? De ce se pefac păsările de curte în păsări sălbatice? De ce câinele se preface în lup?

Copilul răspunde:

- Grinzile sunt brazii de pe acoperiș. Perdelele din bambus sunt trestiile care cresc deasupra pragului. Rogojina e papura care crește pe pat. Câinele latră la stăpân atunci când acesta e însoțit de un străin. Nora își pune soacra la muncă atunci când îi cere să rupă o floare să și-o pună în păr. Păsările de curte se fac sălbatice când sunt izgonite în mlaștini. Câinele alungat în pădure se face lup.

Kong Zi:

- Știi cât de înalt este cerul? Cât de mare Pământul? Câte grinzi are bolta cerească și pe câți stâlpi se spijină Pământul? De unde bate ploaia, și de unde vine? Bruma unde se naște, și roua unde apare?

Copilul:

- Între cer și Pământ e cale lungă, de o sută milioane nouă mii nouă sute nouăzeci și nouă de li, iar Pământul e tot așa de mare. Bolta cerului n-are grinzi și nici pământul stâlpi, cerul și pământul se sprijină pe vazduhul și norii din cele patru zări. Vântul se stârnește din lacuri și mări, ploaia vine din munți. Bruma pică de sus, iar roua apare pe frunze și ierburi.

(din "Legende chinezesti")

Timpul si masura lui

Există trei dimensiuni ale timpului: timpul ştiinţific al lui Galilei (cel măsurat cu ceasornic); timpul trăit (despre care vorbeşte Bergson) şi timpul hermetismului, despre care catharii spuneau că ”nu este de pe lumea aceasta”. E un mod de a spune că timpul hermetismului rămâne in afara timpului concret, tot astfel cum se consideră că izvorul unui fluviu se află in afară fluviului (ţâşnirea neînsemnând curgere). A spune despre timp că se află in afara timpului înseamnă a spune că nebuloasa-timp devine univers numai făcând să coincidă trecutul (originea) cu viitorul, adică transformarea originilor in ceva absolut in care originarul poate (şi trebuie) să fie actualizat. Actualizarea originarului presupune readucerea in prezent a întregii sale străluciri, îmbibată cu poezie. Fară acest ocol lumea n-ar fi decât un haos. După efectuarea ocolului se cuvine să ne debarasam de visurile proprii lui şi să înţelegem că existenţialul nu reprezintă decât o licărire efemeră. Această ”epocă de aur” ritul o identifică la intersecţia trecutului cu viitorul. (1)

Thomas Carlyle a formulat unele definiții ciudate, strânse în Nuttall Encyclopedia. Printre ele:

Present Time (Timpul prezent) - definit de Carlyle ca ”cel mai mic copil al eternității, copil și moștenitor al timpurilor trecute, cu binele și răul lor, și părinte al întregului viitor, cu noi întrebări și semnificații”, de a cărui înțelegere corectă sau eronată depind chestiunile de viață și de moarte pentru toată lumea, ghicitoarea sfinxului adresată nouă tuturor, ca să răspundem ca și cum am trăi și nu am muri.

The Conflux of Eternities (Confluarea eternităților) - o fraza expresivă privind timpul, deoarece în fiecare moment al său există un centru în care, toate forțele provenind din și îndreptându-se spre eternitate, se întâlnesc și se unesc, astfel încât nici în trecut, nici în viitor nu putem ajunge mai aproape de Eternitate decât suntem deja; Timpul Prezent, cel mai recent născut al Eternității, fiind copilul Trecutului, cu tot binele și răul său, și părinte al întregului viitor, spre a cărui realizare (v. Mat. xvi.27) este prima și cea mai sacră datorie a tuturor epocilor să contribuie, și în special a liderilor din fiecare epocă, este singura modalitate prin care se stabilește o legătură cu Eternitatea. (2)

Ciclurile timpului la chinezi
Progresia schimbărilor: o secundă, o oră, o zi, o lună, un an, 20 de ani, 180 de ani. 
Pe măsură ce Pământul se învârte in jurul Soarelui, energia solară atinge fiecare punct de pe pămant in unghiuri diferite in fiecare zi. (Ghide de Feng Shui).

La baza calendarului modern se află calendarul roman. Acesta nu era solar, ci lunar. Anul Nou, dar şi alte date calendaristice, ca acelea indicînd, de ex., dif. munci agricole, reveneau în fiecare altă perioada, ba chiar în alt anotimp. Spre a înlătura acest neajuns, legendarul rege Numa Pompilius a încercat, în sec.VIII-VII î.e.n., să alcătuiască un calendar lunar-solar, care să ţină cont nu numai de ciclul lunar, ci şi de cel solar. Astfel, cele 12 luni de cate 28-31 zile existente pană atunci, a adăugat încă o lună, a 13-a, de 22 zile, la fiecare 2 ani şi cate 24 zile la fiecare 4 ani. Dar, socoteala era nu doar foarte complicată, dar şi inexactă, pentru ca la fiecare 4 ani rămanea un prisos de 4 zile, care producea mari tulburări.

Calendarul iulian 

În 46 î.e.n., Iulius Cezar face o nouă reformă, alcătuind un calendar solar, de 365 zile împărţite în 12 luni. Pentru cele 6 ore cat considera el că sunt necesare spre a completa anul real, Cezar a hotărat ca la fiecare 4 ani, ziua de 24 Februarie (ziua a 6-a - sextilis - înaintea calendelor lui Marte) să se numere de 2 ori (bi-sextilis), sporind astfel numarul de zile ale anilor bisextili la 366. S-a constatat, însă, că în realitate, anul calendarului iulian e mai lung cu 11 minute decat anul solar. Pană în sec.XVI e.n. se acumulase o diferenta de 10 zile complete. În anul 45 î.e.n. (?) Iulius Cezar a stabilit data de 1 Ianuarie ca început al noului an. Înainte, Anul Nou cădea la romani în ziua de 1 Martie.

Calendarul gregorian

În 1582, papa Grigorie XII a introdus o uşoară revizuire, instituind ceea ce azi e cunoscut sub numele de calendarul gregorian.printr-o bulă papală, 10 zile au fost omise din anul 1582, astfel că ziua care a urmat după 4 octombrie a devenit 15 octombrie.Cu cele 365 zile şi 6 ore ale sale, anul lui Cezar depăşea cu 11 minute, 10 secunde şi 4/10 durata reală a perd. de revoluţie a Pămîntului în jurul Soarelui. Ac. decalaj (de o zi în 130 de ani) ajunsese în sec. XVI, la 10 zile, producînd noi nepotriviri în concordanţa datelor calendaristice cu ciclul anotimpurilor. Atunci, papa Grigore XIII,după sfatul astrologului italian Luigi Lilio, a hotărît ca a 2-a zi după 4 Octombrie 1582 să nu fie 5 Octombrie, ci 15 Octombrie, iar pentru ca pe viitor situatia să nu se mai repete, hotărî să se desfiinţeze anul bisextil în toţi anii seculari al căror numar nu e divizibil cu 400: astfel, anul 1600 a fost bisextil, iar anii 1700, 1800, 1900 nu. Anul 2000 va fi, după 400 de ani, primul an secular bisextil. Azi, în majoritatea ţărilor e folosit calendarul gregorian. 4.10.1582 – Papa Grigore XII a reformat calendarul iulian. Ziua de 4 octombrie a fost urmată direct de 15 octombrie. Pentru a se evita alte erori ce ar fi născut diferenţe de zile s-a decis adoptarea anului bisect. În Romania, 31 martie 1919 a devenit 14 aprilie. (J.N.4.10.04)

Rusia

Înainte de Revoluţia din octombrie 1917, Rusia folosea vechiul calendar iulian, în timp ce majoritatea ţărilor trecuseră la calendarul gregorian. În 1917, calendarul iulian era cu 13 zile în urmă faţă de cel gregorian. După revoluţie, sovieticii au trecut la calendarul gregorian. Biserica ortodoxă rusă, însă, a continuat să folosească pentru sărbătorile ei calendarul iulian, numindu-l calendarul de "Rit Vechi". Crăciunul, în Rusia, se sărbătoreşte la 7 Ianuarie (care e 25 decembrie în calendarul gregorian). Mulţi ruşi ţin sărbătorile de iarnă astfel: 25 Decembrie Crăciunul occidental, 1 Ianuarie Anul Nou, 7 Ianuarie Crăciunul ortodox, 14 Ianuarie Anul Nou după Rit Vechi.

Calendar thebaic

- calendar cu preziceri generale referitoare la ziua de naştere.

Calendarul maya

Calendarele lor reflectau convingerea că timpul e ciclic – adică, aceleaşi evenimente aveau să se repete şi în alte cicluri.

Calendarul tzolkin (numărătoarea zilelor), cum îl numesc unii specialişti, e alcătuit dintr-un ciclu de 260 de zile împărţite în 13 luni, sau perioade, numerotate. Luna e compusă din 30 zile, fiecare având propriul nume. Acest calendar stătea la baza religiei mayaşilor, fiind folosit şi în divinaţie.

Calendar agrar (chinez)

În timpul unui an calendaristic, intensitatea câmpului radiant al Soarelui trece prin 3 maxime şi 3 minime. Maxime:iunie, octombrie, februarie. Minime: decembrie, aprilie, august.

Pentru o mai uşoară urmărire a calendarului lunar: începutul oricărei luni e identic cu data de apariţie a fenomenului astral de "lună nouă" din calendarul modern.

Prima zi de primăvară pentru asiatici: 4 sau 5 februarie (după calendarul gregorian) = Lap Chun (în aceasta zi, şi în prima zi a anului lunar, un ou proaspăt de găină poate fi aşezat în pozitie verticală fără mare greutate. Un an fără Lap Chun e un an "orb", pentru că nu se vede prima zi de primăvară; un astfel de an, în general, nu e deloc favorabil căsătoriilor sau afacerilor pe scară mare.

Anul lunar e caracterizat de câteva caracteristici: ramura (pozitivă/negativă), semnul lunar, elementul anului, elementul fix al semnului anului.
Primele calendare chinezeşti au fost întocmite de astrologii Curţii Imperiale. Un calendar chinezesc seamănă cu un almanah, oferind iniţial sfaturi de interes local fermierilor care îşi planificau anul agricol. Azi, calendarul chinezesc include o arie mai largă de informaţii. De exemplu, In loc să transmită zilele şi datele, se anunţă direcţia principală din care poate fi aşteptată energia pozitivă in tot cursul anului (v. Ghid de Feng Shui, de maestrul Lam Kam Chuen, traducere Iulia Mănescu, Pro Editură Tipografie, Bucureşti, 2004).

Amerindieni 

”Au trecut multe ierni de atunci” - spuneau indienii pentru a evoca scurgerea anilor. Numărul zilelor echivala la multe triburi cu răsăriturile de soare ce s-au succedat de la o anumită dată deosebită, iar lunile - douăsprezece - erau delimitate fie de particularităţile lor climatice (ca trăsătură generală in cursul anilor), fie de specificul recoltei ce se aduna in acea vreme.

Denumirile lunilor diferă - aşa cum sunt felurite şi dialectele amerindiene - de la un grup de triburi la altul. Calendarul celor din tribul mandanilor e considerat o ilustrare a modului imagistic şi in acelaşi timp realist de cum defineau indienii lunile anului.

Ianuarie era numit de indienii de câmpie ”iarna cea mică”, Februarie - luna vânturilor, Martie - primăvara tânără, Aprilie - primăvara mare, Mai - timpul fragilor, Iunie - vremea culesului zmeurei, Iulie - luna roadelor coapte, August - vremea zăpuşelii mari, Septembrie - luna castanilor, Octombrie - timpul marei recolte de castani, Noiembrie - luna vremuielii, a schimbării timpului, Decembrie - timpul iernii mari.

Însemnate puncte de reper calendaristice le constituiau marile festivitaţi anuale care marcau un eveniment important in viata economica a unora dintre triburile amerindiene: festivitatea ce prăznuia începerea culesului orezului sălbatic, sărbătoarea porumbului verde... şi altele. (3)

Primele calendare româneşti 

Calendarul gregorian ("stil nou") a fost adoptat în Romania în 1919, începand de la 1 Aprilie (stil vechi) care a devenit 14 Aprilie (stil nou).

Primul calendar tipărit - din care nu s-a păstrat nici un exemplar - apare, probabil, în 1684 la Sibiu. Tot în Transilvania, la Braşov, apare la 20 Februarie 1733 un "Calendariu acum întîi romînesc alcătuit… ca întru 100 de ani să slujească…". Tot pe o perioada mare, din pricina scumpeţii tiparului), şi anume pe 112 ani, apare şi primul calendar din Moldova, la 8 August 1785. În Ţara Romaneasca s-au păstrat calendare anuale manuscrise pentru anii 1693-1704, traduse din italiană pentru folosinţa personală a lui C-tin Brâncoveanu, care a făcut pe marginea lor şi interesante însemnări "de taină". Primul calendar tipărit nu se cunoaşte; în 1795 apare un "calendariu acum a doua oară tipărit".

În calendarele anuale, care au început a se tipări cu mai multă regularitate o dată cu sfarsitul sec. al XVIII-lea, datele calendaristice erau însoţite de nelipsitele "preziceri" astrologice legate de zodia naşterii etc.; ele mai cuprindeau însă, totodată, reţete şi leacuri pentru boli, datele şi locurile targurilor din ţară şi din ţările vecine, cursul banilor, mersul poştei etc. transformandu-se astfel în mici enciclopedii practice, cat se poate de folositoare.

Ianuarie = Ghenar, Cărindar; Februarie = Făurar; Martie = Mărţişor; Aprilie = Prier; Iunie = Cireşar; Iulie = Cuptor; August = Gustar; Septembrie = Răpciune; Octombrie = Brumărel; Noiembrie = Brumar; Decembrie = Indrea, Andrea.

**

Anul

Anul (şanah, în ebraică) = a repeta, a face din nou - transmite ideea de ciclu. Un an terestru e timpul de care are nevoie Pămîntul pentru a face o mişcare completă de revoluţie (un ocol) în jurul Soarelui. Timpul efectiv de care are nevoie Pămantul pentru a face acest ocol e de 365 zile, 5 ore, 48 minute şi 46 secunde - cca. 365 zile şi 1/4 - acesta e un an solar.

Cicluri anuale = grupe de 36 ani aflate sub influenţa unei anume planete.

"Anul" profetic = 360 de zile (12 luni x30 zile). E un an "mediu", în care fiecare lună are 30 zile. Ani hebdomatici = anii din 7 în 7. Ani enneatici = anii din 9 în 9.

Anul lunisolar. Anul lunar obişnuit de 12 luni lunare are 354 zile, cu luni ce au 29 sau 30 zile, în funcţie de apariţia fiecărei luni noi. De aceea anul lunar e cu cca. 11 zile şi 1/4 mai scurt decat anul solar de 365 zile şi 1/4. Anul lunisolar e anul de 13 luni, cand o dată la fiecare 19 ani, se intercala de 7 ori, o lună.

Nu există anul 0. Pentru că romanii nu utilizau cifra zero, era noastră a început cu anul 1.e.n. In matematicile moderne, omul concepe că totul începe de la nimic, adică de la zero. Zero a fost inventat, probabil, de hinduşi.

În Grecia antică, anul nou începea în ziua de după prima noapte cu lună nouă răsărită după 21 Iunie. Odată cu anul 45 î.e.n., şi în Grecia antică anul nou începea la 1 Ianuarie.

În 1268 anul începea cu luna martie; ianuarie şi februarie fiind luni de sfarsit de an (cum e şi azi la chinezi).

În India, pană şi în 1955 dăinuiau 30 de date diferite regional, folosite pentru serbarea Anului nou. Aceasta a îndemnat oficialităţile ca în 1957 să le unifice, proclamand drept dată de început de an ziua de 22 Martie. E însă vorba de Anul nou tradiţional. În relaţiile cu exteriorul, Anul nou începe şi aici la 1 Ianuarie.

Lunile lunare

Biblia vorbeşte despre "lunile lunare". Lunile actuale nu sunt lunare, pentru că nu sunt determinate de Lună. Sunt doar 12 diviziuni astrale ale anului solar. O lună lunară e o lună care e determinata de Luna nouă. Există patru faze ale Lunii ce formează o lunaţie cu o medie de 29 zile, 12 ore şi 44 minute. E suficient să priveşti la forma Lunii pentru a spune aproximativ ziua lunii Lunare. Noe a utilizat luni a cate 30 zile pentru a consemna evenimentele.

Ide

- una dintre împărţirile lunii la romani. Cădeau la 15, la 13 sau la 10 ale lunii. Idele lui Marte (martie) cădeau la 15 martie.

Săptămana

În ebraică, "săptămana" se referă literalmente la o unitate sau o perioada înmulţită cu 7. 

Ora / ceasul 

Împărţirea zilei în 24 ore e preluată de la egipteni. Împărţirea actuală a orei în 60 minute provine din matematica babiloniană care urma un sistem de calcul sexazecimal (bazat pe nr. 60). În scripturi, orele erau numărate de la răsăritul soarelui - cam de la 6 dimineaţa. Ceasul al 3-lea ar fi în jurul orei 9 dimineaţa. Ceasul al 6-lea e mentionat ca fiind momentul în care s-a lăsat întunericul peste Ierusalim, la puţin timp după ce Isus a fost ţintuit pe stalp. Acest moment ar corespunde orei 12 la pranz. E relatat că Isus şi-a dat ultima suflare pe stalpul de tortură cam pe la ceasul al 9-lea, în jurul orei 15.

Ceasul

Ceasul (din slavonă časŭ, oră) este un instrument de măsurare a timpului. Termenul "ceas" se referă la un dispozitiv ce indică ora exactă conform unui standard de timp, iar termenul cronometru e dat unui dispozitiv ce măsoară durate de timp. Prin extensie, termenul "ceas" se utilizează și pentru dispozitive ce doar recepționează și indică ora exactă transmisă prin radio de un dispozitiv aflat la distanță. 

Tipuri de ceasuri:

După modul de funcționare:

- Ceasuri solare – indica timpul adevarat: cadranul solar si gnomul;

Cadranul solar este un dispozitiv care măsoară timpul în funcție de poziția Soarelui. Modelele obișnuite (cadranul solar orizontal, de exemplu) este format dintr-un ac indicator și o suprafață netedă marcată cu mai multe linii ce indică orele zilei. În funcție de mișcarea Soarelui, umbra acului indicator se aliniază progresiv cu liniile marcate pe placă, indicând astfel momentul din zi. Acul indicator este aliniat cu axa de rotație a Pamantului. Prin urmare, cadranul solar indică timpul corect, acul indicator trebuie să indice spre Nordul geografic și unghiul dintre acul indicator și direcția orizontală trebuie să fie egal culatitudinea geografică a locului unde se află cadranul solar. Totuși, multe cadrane solare nu respectă această descriere, și funcționează după principii diferite.

- Clepsidre cu nisip sau cu apă;

- Lumanare gradata;

- Ceasuri mecanice: ceas cu pendul (utilizeaza un pendul gravitational); ceas cu pendul torsiune; ceas cu balansier (utilizeaza un pendul elastic);

Pendulul gravitational reprezintă un sistem fizic, format dintr-un corp de masă m suspendat de un punct fix printr-un fir de lungime l, care efectuează o miscare oscilatori sub acțiunea fortei gravitationale; a fost studiat pentru prima dată în profunzime de savantul italian Galileo Galilei și aplicat în studierea miscarii corpurilor.

- Ceas electromecanic;

- Ceas electronic – care, de fapt, masoare timpul pe baza unui fenomen mecanic: vibratia unui cristal de cuart;

- Ceas atomic

După utilizare și formă: ceasuri de perete (cu pendulă), ceasuri de turn (orologii), ceasuri de buzunar, ceasuri de mână, ceasuri deșteptătoare, ceasuri pentru scufundători, ceasuri pentru șah, ceasuri pentru piloți. ceasuri astronomice. (4)

Cronologia inventiilor:

cca. 1280 – ceasul cu roti, in Anglia, la manastiri si catedrale; 

1427 – diferite parti componente si arcul (Heinrich Arnold);

1510 – ceasul de buzunar (Peter Henlein, Nurenberger);

1657 – ceasul cu pendula (Christian Huygens);

1923 – ceas automatic (John Harwood)

1927 – ceas cu cuart (Warren Alwin Marrison);

1949 – ceas atomic;

1967 – ceas cu unde radio (Wolfgan Hilberg; patent al companiei Telefunken)  (5)

O poveste despre vâsc și despre lunile anului:

http://prietena-japoneza.blogspot.com/2020/12/vascul-din-padurea-stejarilor.html

Fapt divers:
Ceasul lui Mihai Eminescu 

Resurse:

(1) Maestrii ocultismului - Timp, de Andre Nataf, Ed Enciclopedica, Bucuresti 1995;

(2) (4) (5) Wikipedia;

(3)  Pieile rosii de la Nord de Rio Grande, de Mihai Gheorghe Andries, Ed. Tineretului, 1965

ultima actualizare: decembrie 2020

n.b. mai e de lucru :)