De
câţiva ani au început să apară şi in România semoaferele cu buton pentru
pietoni.
Sistemele
de semaforizare a trecerilor de pietoni cu buton sau temporizare le consider
foarte utile, pentru că se evită multe accidente sau aglomerări in zonele
intens circulate şi unde un semafor obişnuit ar încurca mai mult decât ar
ajuta. Problema – un fel de a spune – este cu unii cetăţeni care nu ştiu
principiul de funcţionare şi apasă cu
disperare pe buton sau se sprijină, efectiv, de el. Nu se va face verde mai repede! Aceşti oameni vor reuşi doar să
distrugă butoanele.
Dupa
apăsarea butonului nu se face verde imediat – culoarea verde întârzie
câteva secunde, pentru a se evita eventuale accidente prin frânări bruşte sau
altele de gen. Pe de altă parte, aceste semafoare funcţionează, in general, după
o diagramă prestabilită şi, in unele cazuri, fie că apeşi sau ba butonul, aştepti
să treaca N maşini sau aştepţi să
treacă N minute. Personal, noaptea,
când trec o trecere de pietoni semaforizată astfel nu apăs butonul pentru a
trece “pe verde” – mi se pare aiurea să fac asta pentru ca mai apoi, eventual,
un întârziat motorizat să apară şi să stea ca păcăliciul să se facă verde
pentru el când pe o raza de zeci de metri nu e niciun pieton. De exemplu, dacă
timp de două ore niciun pieton nu a apăsat butonul semaforul va rămâne verde pentru
maşini in tot acest timp.
De
unde ştii că cineva a apăsat butonul? Mesajul inscripţionat cu roşu e aprins şi
clipeşte.
Aceste semafoare trebuie coordonate (sincronizate)
între ele pentru ca autovehiculele să aiba “undă verde” – dacă se poate, dintr-un capăt in celălalt al oraşului,
micşorându-se astfel (şi) gradul de poluare. Deocamdată, din câte am înţeles, in Braşov nu e chiar aşa,
dar sistemul colectează date din trafic astfel încât să se poată adapta
nevoilor şoferilor. In timp, efectul de optimizare a traficului se va observa.
Nu
ştiu cum e prin alte părţi, dar in Braşov sunt
cele mai multe sensuri giratorii din ţară
şi in cazul unor străzi cu trei-patru benzi de circulaţie pe sens pietonii sunt
in pericol de a fi loviţi de şoferii grăbiţi şi neatenţi. Pentru că in unele
locuri s-au întâmplat multe accidente au fost montate, in final, semafoare cu
buton. E drept că nu e tocmai convenabil pentru şoferi – mai ales că există şi
giratoriile, cu regulile lor – dar şi pietonii trebuie să treacă pe undeva, in
siguranţă, şi degeaba aşteapta ei bunăvoinţa şoferilor, să oprească la trecerea
pentru pietoni când îi văd pe aceştia inşiraţi pe bordură aşteptând să treacă.
Apoi, se mai întâmplă ca cel de pe banda de lângă bordură să oprească iar cel
de pe banda a doua să treacă in viteza… peste pieton.
Trebuie
să recunosc că in Braşov ,
cei mai mulţi şoferi opresc la trecerile pentru pietoni nesemaforizate şi aşteaptă. Cei care încalcă
această regulă au, in general, maşini cu număr din alt judeţ sau cu număr străin
(şi sunt aproape sigură că cei din maşinile cu număr străin sunt români);
sigur, sunt şi unii braşoveni care nu opresc… ba mai şi vorbesc la telefonul
mobil in timp ce fac slalom printre pietoni.
In
10 mai 2017 a fost instalat in Braşov primul sistem de semaforizare cu două
componente principale: creşterea fluxului luminos din dreptul trecerii in
momentul in care senzorii detectează un pieton, şi o componentă de semnalizare cu
leduri, care delimitează trecerea pe ambele sensuri şi care funcţionează tot in
cazul in care sunt pietoni.
Unele
semafoare au şi semnale acustice, pentru ca şi nevăzătorii – sau cei care nu
disting culorile - să ştie că pot trece in siguranţă.
Fapt
divers
Omuleţul
de pe semafor, Ampelmännchen, a fost
inventat de psihologul german Karl Peglau, în 1961, el dorind să fie in siguranţă
şi acei oameni care nu pot distinge culorile.
Primul
oraş din lume care a avut o reţea de semafoare computerizată a fost Toronto (Canada ),
in 1963.
In
lume, se pare că primul semafor cu numărătoare inversă ar fi fost introdus la
Paris (Franţa), in 1998.
Istoria semafoarelor este destul de veche,
dar când a apărut in Braşov
primul semafor nu ştiu.



