Casa de marcat ca bancomat

In ideea stoparii evaziunii fiscale, in ideea eliminarii banilor lichizi din aproape orice tranzactie, in ideea – desigur! – de a veni in ajutorul cetatenilor, si guvernul României se agita sa introduca bancomate pretutindeni. Dar, pentru ca bancile nu investesc sa instaleze ATM in zonele rurale in special s-au gandit guvernantii ca e indicat sa oblige proprietarii de magazine sa faca si pe bancomatele. La prima vedere nu e o idee rea, dar…

Marti, 10 mai 2016, la presedintie a fost transmisa legea prin care vor fi obligati comerciantii sa ofere bani lichizi celor care platesc prin card si care nu au, in anumite zone, ATM la dispozitie. Astfel, un locuitor dintr-un sat, de exemplu, daca-si ia salariul, pensia, ajutorul social etc. pe card si nu are la indemana un ATM pentru a retrage numerar atunci cand are nevoie, merge la un magazin, cumpara un flecustet si cere vanzatorului o suma anume, dar nu mai mare de 200 de lei. Adica, isi cumpara un pachet de guma cu 2 lei si cere 200 lei cash. Vanzatorul inregistreaza contravaloarea gumei si, distinct, pe acelasi bon fiscal, suma pe care o da clientului (avans de numerar), suma pe care o retine de pe cardul acestuia, banii intrand automat in contul magazinului. Comisionul de retragere a banilor va fi suportat de cumparator.

Reprezentantii Bancii Nationale au sugerat ca magazinele sa opteze pentru a da bani clientilor, si nu sa fie obligate. Nu am gasit textul legii, dar din ce am gasit deduc ca vor fi obligate magazinele care accepta plata prin card.

In anul 2009, despre detinatorii de card VISA s-a spus ca ar putea scoate “de la magazin” o suma de maximum 150 de lei daca ar face o tranzactie de vanzare-cumparare prin POS – tranzactia ar fi fost aprobata numai in magazinele cu vanzari mari (n-am idee daca a fost sau ba implementat serviciul), dar azi, se pare, ar putea fi obligati toti comerciantii – cei care azi accepta plata prin card in mod sigur vor fi obligati… In forma aprobata, documentul stabileste ca persoanele juridice care desfasoara activitati de comert cu amanuntul si care au incheiat cu emitentii cardurilor un contract cu clauza privind acceptarea serviciului de acordare de avansuri de numerar sunt obligate sa acorde avansuri, pe toata perioada de valabilitate a contractului. Acestea vor afisa la loc vizibil semnul privind acordarea acestui serviciu, precum si informatii privind costurile serviciului.

Masura care pare buna va conduce la modificarea softurilor atat pentru banci cat si pentru magazine, contabilitatea magazinelor fiind incarcata inca putin. Bancile vor trebui sa-si modifice softurile pentru a diferentia plata cumparaturilor de operatiunea de retragere numerar de la comerciant.

Bancile acceptante de carduri sunt obligate, la solicitarea comerciantilor, in baza contractelor incheiate in acest scop, sa instaleze terminale de plata la toate locurile de vanzare ale acestora, in termen de maximum 30 de zile de la formularea solicitarii – ceea ce inseamna costuri in plus pentru banci (n-o fi mare lucru pentru acestea, ar zice unii, dar cum bancile nu ies, de regula, in pierdere, vor gasi cum sa-si recupereze (de la clienti) sumele cheltuite astfel.

Tranzactiile privind avansul in numerar vor fi asimilate retragerii de numerar din bancomat, iar comisioanele aferente tranzactiilor vor fi stabilite conform contractelor in vigoare intre parti.

Refuzul de a acorda avansul va atrage magazinului o amenda cuprinsa intre 20.000 de lei si 50.000 de lei. Comerciantii vor putea percepe de la titularul cardului o suma de până la 1% din valoarea avansului acordat.

In acest mod comerciantii se transforma in banca, ceea ce nu e tocmai benefic pentru ei, la o privire mai atenta, mai ales in localitatile urbane mici si in cele rurale. Un magazin cat de mic poate accepta plata prin card dar poate avea dificultati in a onora eventualele cereri de numerar din partea clientilor din simplul motiv ca s-ar putea sa nu aiba suficienti bani in casa la momentul cererii, legea obligandu-i sa ofere cat au, dar sa le ramana si pentru a da rest celor care vin cu cash. Pot veni doi-trei clienti in aceeasi zi sa ceara retragere de numerar… Nu-mi vine a crede ca magazinele mici si foarte mici au numerar suficient, zilnic, mai ales daca accepta si plata prin card; de fapt, s-ar putea sa aiba foarte rar daca vanzarile sunt mici si foarte multi comercianti vand “pe datorie” (“pe caiet”).

Pe de alta parte, multi comercianti isi platesc furnizorii in momentul in care li se aduce marfa, iar daca ei onoreaza cererile de retragere ale cumparatorilor s-ar putea sa nu mai aiba pentru furnizori. Cu o asemenea dispozitie legala ar trebui sa fie marit plafonul de casa (de bine ce a fost micsorat).

De ce vor sa implementeze aceasta masura? Doar pentru ca bancile – din considerente financiare – nu vor sa instaleze ATM in toate localitatile pentru ca oamenii sa aiba de unde scoate bani cand au nevoie. Asa ca, cine are bani pe card si are nevoie de cash intra intr-un magazin care accepta plata prin card, cumpara o grisina si retrage suma x de care are nevoie in magazinul de unde vrea sa-si cumpere o bere si unde nu se accepta plata prin card.

In practica internationala sistemul exista de multi ani, dar nu stiu cat de util le este românilor care locuiesc la sat si cat de benefic este pentru micii comercianti din zonele rurale care accepta plata prin card.

Se doreste ca acest sistem sa devina functional incepand cu data de 20 mai a.c. - daca presedintele promulga legea in timp util si apoi e publicata urgent in Monitorul Oficial.

Titularul cardului va fi astfel scutit de alergatura in cautarea unui ATM atunci cand are nevoie de cash, ceea ce as zice ca e un lucru bun.

Hârtiile din Pana ma

De câte ori am scris sau vorbit despre acest scandal international am notat “Panamea” – absolut de fiecare data (uneori s-a dus asa, pentru ca n-am observat greseala) asa ca am ales sa scriu “Pana ma”.

“Pana mea” nu e o injuratura! Conform 123urban.ro, “dictionar urban”, “pana mea” este o expresie care exprima neputinta de a actiona intr-o situatie anume si care denota frustrarea celui care o foloseste. Se potriveste perfect in context pentru ca oficialii se sfiesc sa dezvaluie numele celor 286 de afaceristi români care – zic ei – apar in listele aduse la cunostinta prin “miraculoasa” scurgere de informatii din firma internationala de avocatura Mossack Fonseca (una din cele mai bine ascunse companii din lume) prin care au fost infiintate cele mai multe firme offshore.

Intre anii 1977 si 2015, compania Mossack Fonseca a creat sau administrat peste 214.000 de entitati offshore in 21 de paradisuri fiscale pentru clienti proveniti din peste 200 de ţări si teritorii.

Companiile offshore sunt societati ecran ce disimuleaza identitatea reala a proprietarilor lor.

Ramon Fonseca, unul dintre fondatori, in varsta de 63 de ani, a declarat pentru Reuters ca dezvaluirile nu au pornit de la o persoana din interior ci serverele societatii au fost accesate de hackeri din strainatate.

Unii vehiculeaza ideea ca in spatele dezvaluirilor ar fi C.I.A….

Panama Papers e o investigatie internationala care a pornit de la o scurgere de informatii din arhivele societatii Mossack Fonseca din Panama, societate de avocatura specializata in consultanta pentru crearea companiilor offshore. International Consortium of Investigative Journalists  si publicatia germana Süddeutsche Zeitung – care a primit informatiile de la o sursa anonima – au cooperat cu jurnalisti din peste 100 de organizatii media din toata lumea. 

Limitarea tranzactiilor in numerar

Visteria e goala, statul si bancile flamanzesc

Din data de 9 mai si românilor li se vor interzice platile in numerar pentru sume care depasesc 50 de mii de lei sau echivalentul in euro. E o reeditare a proiectului de la inceputul anului 2014.

Politicienii români sustin ca aceasta masura e menita sa limiteze evaziunea fiscala. Politicienii francezi - care au impus o limita la 1000 de euro, scazand de la 3000 de euro - sustin ca masura e necesara in lupta impotriva terorismului – argumentand ca (si) tranzactiile anonime faciliteaza terorismul . Italienii (in frunte cu mai multi economisti / finantisti) sustin ca masura introdusa in anul 2011 limitand tranzactiile la o mie de euro a dus economia in prag de colaps – de parca mai era nevoie si de asta… dar alti analisti afirma ca efectele sunt pozitive - pe nimeni nu pare sa intereseze cum percepe populatia masura...

In tarile nordice (sursa ziare.com) putine tranzactii se mai fac cu bani in numerar - in Norvegia ar mai fi 5 % tranzactiile in numerar si urmaresc eliminarea totala a banilor lichizi in anul 2020.

Pentru ca au fost reduse comisioanele bancare loteria bonurilor fiscale a fost – probabil – o solutie prea slaba pentru revigorarea bancilor… Oamenii au fost (sau vor fi) nevoiti sa deschida cate un cont pentru a le fi virata suma castigata (ieri, suma se ridica la 109 lei / persoana). Deschiderea unui cont costa, la fel si intretinerea lui dar si inchiderea… Altfel spus, exista posibilitatea ca suma castigata la loterie sa fie folosita pentru a-si acoperi cheltuielile cu deplasarile, deschiderea contului, comisioane bancare…

Tura urmatoare va fi altfel: vor fi trei categorii de castiguri.

Daca loteria n-o sa ţina, se trece la limitarea tranzactiilor in numerar si in acest mod nu doar ca se sprijina bancile, dar se au si oamenii sub un control financiar mai strict. Mediul bancar va castiga, cu certitudine. Sistemul bancar ajunge in postura de monopol al platilor (afirma economistul Bogdan Glavan, pentru ziare.com).

Sumele mari care circula prin conturi pot fi mai usor urmarite si impozitate. E corect, pana la un punct, dar exista si alte metode – cand se doreste a se descoperi fraudele – nu doar prezumtia de vinovatie pentru toti cetatenii. Insa, daca si-ar indeplini atributiile functionarii de stat n-ar mai avea timp de stat.

Pe de alta parte, e o naivitate credinta ca activitatea economica nu poate functiona intr-o zona gri – ceea ce nu face deloc bine economiei in ansamblu si astfel, masura ar putea avea un efect mai mult negativ decat pozitiv.

Cei vizati in primul rand prin aceasta masura vor fi, in general, cei care au afaceri in intermedieri financiare, imobiliare si auto si unde, se presupune (unii zic ca se stie), evaziunea fiscala atinge cele mai mari cote. Dar daca se presupune / stie de ce nu a incercat / reusit cineva sa si dovedeasca?!

Potrivit analistilor KeysFin, decizia va aduce un control mai bun al finantelor publice si, mai ales, un castig in plus pentru mediul bancar, chiar daca nu e foarte mare comisionul per tranzactie per ansamblu economie altfel stau lucrurile...

De exemplu, incasarile si platile in numerar intre persoane fizice, ca urmare a unui contract prin care se transfera dreptul de proprietate (cum ar fi contractul de vanzare sau cel de schimb) asupra unor bunuri sau drepturi, prin care se presteaza servicii sau se acorda / restituie imprumuturi, nu vor mai putea depasi un plafon de 50.000 lei / tranzactie.

Analistii KeysFin dau drept exemplu vanzarea unui automobil de 15.000 de euro intre doua persoane fizice.

Daca, in prezent, se poate plati cu bani cash, fara comisioane bancare si chiar fara ca autoritatile sa cunoasca valoarea tranzactiei, din luna mai, cand plafonul de cash scade la 11.300 euro (50.000 lei), restul va trebui platit prin contul vanzatorului, comisionat de banca.

In cazul in care diferenta este de un singur leu oare ce se va intampla daca nu platesc diferenta prin banca?! Pentru ajutor social, de exemplu, daca se acorda pentru cel cu venit  pana in 300 lei (suma e la intamplare) nu ar fi acordat daca venitul persoanei respective este de 301 lei… La fel si in cazul unor scutiri de taxe si impozite asupra unor venituri… Un leu ar face imensa diferenta, desi cel cu un leu mai mult e in aceleasi dificultati economice…

Amenda in cazul depasirii pragurilor de tranzactii in numerar va fi de 10% din suma ce depaseste limita prevazuta de lege, dar nu mai putin de 100 de lei – pentru un leu s-ar putea ajunge in situatia de a plati 100 de lei amenda?!

Aceiasi analisti sustin si ca masura limitarii tranzactiilor in numerar va extinde folosirea cardurilor de firma, metoda prin care firmele si angajatii pot face plati electronice. Majoritatea bancilor detin astfel de instrumente, iar accesul la platile prin card se va extinde semnificativ o data cu aceasta masura – alte comisioane, deci.

Platile cu cardul vor simplifica activitatea zilnica a afacerii, vor conferi un plus de credibilitate si vor impulsiona reducerea blocajului financiar, spun economistii de la KeysFin, firma ce ofera servicii de business information si credit risk management dedicate mediului de afaceri.

Si cand platesti cu cardul toti cei care au acces la baza de date (confidentiala, desigur) sau la “desfasuratorul tranzactiilor cu cardul” vor sti ce marca de chiloti cumperi, de unde cumperi si cand cumperi.

Ministrul de finante francez, Michel Sapin sustine ca tranzactiile anonime faciliteaza terorismul si de aceea cetatenii francezi vor trebui sa renunte la mai multe dintre libertatile lor pentru a mentine lumea in siguranta! Poate daca politicienii s-ar pune de acord ar fi mai credibili…

Superb! Guvernul – spun francezii – va putea acum sa stie obiceiurile de consum ale cetatenilor, dar ce bine! Teroristii vor fi lichidati!

Masura stabilirii unui plafon pentru platile in numerar pentru persoane fizice cenzureaza drepturile si libertatile fundamentale ale cetateanului, intre care se numara si libertatea contractuala: aceea de a vinde si cumpara orice crede de cuviinta, fara sa dea socoteala cuiva, cat timp nu afecteaza drepturile altcuiva sau valorile morale larg acceptate.

Concluzie: nu lasa niciodata sa se iroseasca o criza sanatoasa!

Incurajarea consumului de medicamente

Mogulii din industria farmaceutica sunt cei care subventioneaza cercetarea medicala; fara ei, o mare parte dintre cercetatori ar ramane fara scop pentru ca centrele de cercetare s-ar inchide.

Altfel spus, stiinta se afla la cheremul marilor concerne si sufera de o boala incurabila: cauta sa respecte cerintele finantatorilor si cercetatorii se gandesc mai putin la oamenii care asteapta descoperirea unui tratament salvator.

Pentru bolile foarte rare nici macar nu se fac cercetari – eventual in mod particular, de vreunul care doreste binele acelor oameni, dar fara bani nu poate face mare lucru si concernele nu sunt interesate sa cheltuiasca miliarde pentru a avea incasari de cateva milioane de la cei putin care sufera de astfel de boli.

Concernele farmaceutice par ca mai mult inventeaza boli, pentru care vand medicamente deja existente pe piata. In ultimii ani s-au inventat cateva: boala de reflux gastroesofagian, care in limbaj popular o numim arsura la stomac si pentru care nu e necesar un tratament,arsura fiind un simptom, nu o boala, simptom ce poate aparea in diverse afectiuni iar daca tratam simptomul riscam ca o boala de care nu avem idee sa se devolte; disfunctia erectila, pe care se bate tare moneda si se recomanda diverse medicamente cand impotenta ocazionala poate avea diverse cauze ce pot fi inlaturate altfel – prin odihna, prin evitarea anumitor medicamente, micsorarea nivelului de stres, cresterea increderii in sine (pentru care exista, deasemenea pastile!!); tulburare disforica premenstruala (durerea premenstruala de care sufera unele femei) si care poate avea o multime de cauze dar care nu persista in toata perioada si poate fi calmata cu o pastila luata in ziua respectiva, nu cu tratament de lunga durata – iar cauzele ar trebui sa le gaseasca un medic, pentru ca ar putea fi chiar probleme, iar ignorandu-le tratand un simptom e absurd; dereglare de anxietate sociala, care se traduce prin timiditate.

Toate aceste boli pot fi identificate la indivizi sanatosi, deci oameni care nu au nevoie de medicamente, dar cu ei se extinde piata de desfacere a companiilor farmaceutice. Astfel, oamenii care prezinta astfel de tulburari sunt sfatuiti sa cumpere diverse medicamente (care nu sunt tocmai ieftine, dar ce nu face omul pentru a se insanatosi?).

Printre bolile considerate inventate se regasesc si unele noi dereglari psihice: shopping-ul dezinhibat, adica nebunia de a cumpara orice, fara discernamant si cheltuind orbeste; raportul obsesiv cu mancarea si problemele legate de identitatea sexuala si altele. Tot mai multe alterari de moment ale comportamentului oamenilor sunt definite drept dereglari psihiatrice – se arata ingrijorat psihiatrul brazilian Theodor Lowenkron, coordonator al lucrarilor la actualizarea Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder, nomenclatorul bolilor psihice publicat din 1952 incoace de Asociatia Americana de Psihiatrie, care este dintotdeauna considerat un fel de biblie a psihiatriei mondiale, instrument de referinta pentru sute de mii de specialisti din lumea intreaga.

Un scriitor pe nume Mike Adams a sugerat si alte comportamente umane “anormale” care ar putea fi transformate cu usurinta in indicatori ai unor noi boli: neincrederea persistenta in guvern si in fortele de ordine (dereglare dezbatuta in mod real de comunitatea psihiatrilor – ca si cum guvernele si fortele de ordine sunt compuse din oameni de o inalta calitate morala), dereglarea de bronzare – care-i face pe unii sa se bronzeze compulsiv, dereglarea de limbaj afectat - ii ataca in special pe medici, facandu-i sa utilizeze termeni de neinteles in vorbirea curenta, boala frigiderului - a celor care stau in faţa frigiderului deschis minute in sir uitandu-se inauntru sau dereglarea de semafor, o dereglare de comportament de care sufera acei soferi care, atunci cand semaforul arata culoarea rosie, avanseaza lent in asteptarea verdelui.

Intre primii care au acuzat industria farmaceutica de inventarea bolilor se numara Ray Moynihan si specialistul in farmacologie australian David Henry, implicati de ceva vreme intr-o campanie de sensibilizare a comunitatii stiintifice cu privire la “bolile inventate”. Fenomenul de "disease-mongering" (abilitatea marketingului de a crea boli pentru a vinde produse farmacologice deja existente pe piata) este si subiectul a trei carti recent aparute, trei solide dosare de acuzare a industriei farmaceutice, ale caror titluri vorbesc de la sine; doua semnate de Melody Petersen, fosta reporter la New York Times: Our Daily Meds: How the Pharmaceutical Companies Transformed Themselves into Slick Marketing Machines, Hooked the Nation on Prescription Drugs si Shyness: How Normal Behavior Became a Sickness de Christopher Lane. De asemenea, pe parcursul anului 2008, numeroase publicatii printre care New York Times, The Journal of American Medical Association, Nature sau The New England Journal of Medicine au dedicat temei o serie de articole, unul mai elocvent decat altul.

Nimeni nu stie exact la cat se ridica sumele de bani pe care companiile farmaceutice le baga in buzunarele doctorilor, dar potrivit unei estimari aparute recent in presa americana (realizata pe baza raporturilor anuale ale celor noua cele mai mari companii de medicamente din Statele Unite), s-ar ridica la zeci de miliarde de dolari anual.

Doar asa a reusit industria farmaceutica sa controleze felul in care medicii evalueaza si prescriu produsele ei, afectand rezultatele studiilor clinice si cercetarii, felul in care este practicata medicina si chiar definitia a ceea ce inseamna o boala, prin legaturile ei “nepotrivite” cu cercetatori si profesori de la scoli de medicina de prestigiu. Un medicament este aprobat doar pentru o utilizare specifica (de exemplu tratarea cancerului) si este ilegal ca o companie farmaceutica sa-l promoveze pentru vreo alta afectiune.

Producatorul lui trebuie sa sponsorizeze testele clinice pe subiecti umani pentru a dovedi autoritatii in domeniu - Food and Drug Administration (FDA) in Statele Unite - ca acesta este sigur si eficient (de obicei comparatia se face cu un produs placebo). Rezultatele tuturor testelor sunt trimise la FDA, iar daca unul sau doua dintre ele este pozitiv (adica isi dovedeste eficienta fara efecte colaterale grave), medicamentul este de obicei aprobat, chiar daca celelalte trials au fost negative.

Dupa ce un medicament este lansat pe piata, companiile continua sa sponsorizeze teste clinice, uneori pentru a primi aprobarea FDA de a-l folosi si pentru alte boli, alteori pentru a demonstra un avantaj in faţa competitorilor; de cele mai multe ori doar ca o scuza pentru a-i motiva medicii sa-l prescrie pacientilor.

Intrucat companiile farmaceutice nu au acces direct la cobai umani, trebuie sa-si externalizeze testele clinice catre scolile de medicina, unde cercetatorii folosesc pacienti din spitalele universitare si clinici, sau catre companii de cercetare private (CROs).

Desi CROs lucreaza de obicei mai rapid, sponsorii prefera de cele mai multe ori scolile de medicina, in parte pentru ca cercetarea este luata aici mai in serios, dar in principal pentru ca acest lucru le faciliteaza accesul la profesori-doctori foarte influenti, lideri de opinie; adica la cei care scriu carti de medicina si articole in revistele de specialitate, redacteaza coduri de buna practica si recomandari de tratament, stau la prezidiul sedintelor FDA sau ale altor asociatii profesionale si iau cuvantul la nenumaratele meetings si dineuri, organizate in fiecare an pentru a-i invata pe medicii din spitale cum sa prescrie medicamente.

Cu ceva zeci de ani in urma, scolile de medicina nu aveau legaturi foarte stranse cu industria farmaceutica. O cercetare recenta a dat insa la iveala faptul ca aproximativ doua treimi din centrele academice medicale din Statele Unite detin actiuni la companii care sponsorizeaza studii clinice in cadrul aceleiasi institutii.

Exista mai multe modalitati de a manipula testele clinice. De exemplu, medicamentul sponsorului poate fi comparat cu altul administrat intr-o doza atat de mica incat cel al finantatorului va parea cu siguranta mai puternic. Sau un medicament menit a fi prescris persoanelor varstnice poate fi testat pe tineri, astfel incat efectele secundare sa nu fie evidente.

In esenta, un test clinic poate demonstra exact ce vrea autorul sa demonstreze, de aceea este fundamental ca autorii lor sa fie cu adevarat impartiali.

Guvernul american a dezvoltat o baza de date, Open Payments Data pusa la dispozitia publicului, unde fiecare cetatean are posibilitatea de a afla daca si la care companie farmeceutica se afla pe statul de plata medicul de familie sau specialistul la care merge sau ar vrea sa mearga. In acest mod se ofera fiecaruia libertatea sa aleaga la cine si daca merge si sa inteleaga ceva mai bine daca medicamentele i se recomanda pentru o boala pe care o are sau boala i se descopera pentru medicamentele pentru care medicul obtine comisioane daca i le prescrie.

Cu ajutorul acestui site isi pot face o idee si despre sinceritatea medicului care insista, uneori, in a prescrie anumite medicamente chiar si atunci cand pacientul ii cere sa ramana la cel pe care il foloseste cu succes. La fel si la farmacie: daca pe reteta e un medicament si farmacistul spune ca nu-l are dar iti poate oferi unul care are aceleasi substante si ceva in plus poti banui ca are contracte de comision cu firma care produce medicamentul propus – cand se intampla asta in cazul medicamenteleor care se produc in RO banuiala se poate apropia de certitudine.

Guvernantii români sunt interesati sa afle despre cetatenii români si cat au supt de la mama lor, dar informatii catre cetateni mai putin – cica sunt confidentiale. Cica nu-s, zic unii cu sute de ani traditie asa-zisa democratica (dar, oricum, mai reala e democratia la ei).

Surse de referinta:

http://www.descopera.ro/stiinta/3741142-inventatorii-de-boli;

http://naturalsociety.com/search-if-when-how-much-doctor-paid-big-pharma/#ixzz3TvhT5Qbo

Monopoly de Transnistria

De mâine Transnistria va fi o mare tablă de Monopoly.

Pentru a marca a 20-a aniversare a monedei transnistrene Banca Republicană Transnistreana va emite monede de plastic ce vor circula în paralel cu bancnotele de hârtie de aceeași valoare.

Monedele au fost create în Rusia și vor fi de diferite forme geometrice și culori, vor avea o rezistență sporită și mai multe elemente de securitate. La fabricarea acestor monede vor fi folosite materiale cu o textură specială, elemente de contur şi microtexte și vor reflecta lumina într-un mod specific atunci când sunt expuse la raze ultraviolete sau infraroşii.

Deocamdată, acest tip de bani nu este produs nicăieri în lume. Aceasta este o inovaţie nu doar pentru Transnistria, ci şi pentru comunitatea bancară internaţională. Monedele au fost create de colegii noştri din Federaţia Rusă, iar noi vom fi primii care le vor folosi, a declarat prim-vicepreşedinta BRT, Olga Radulova, într-un interviu pentru televiziunea transnistreană.

(Info preluată de pe ziarulfinanciar.ro via  pravda.ru)

Unii vor să elimine total banii materiali - pentru a stopa (zic ei) - spălarea de bani, evaziunea fiscală; alții vor monedă electronică (bitcoin) și transnistrenii vor monede din plastic. 

O fi bine, o fi rău…?! Cred că e spre rău când valoarea banilor ajunge să fie calculată la kilogram polistiren (glumesc, evident - sau poate nu și n-am habar?!)

Note:

Monopoly este un joc originar din Statele Unite, introdus pe piață de frații Parker. Numit și Jocul de schimburi comerciale rapide cu proprietăți, numele lui se inspiră din conceptul economic de monopol, adică dominația unei singure entități asupra unei piețe. Jucătorii se mișcă roată pe o suprafață de joc, deplasându-se în funcție de numărul decis de zaruri, mărindu-și averile imobiliare prin achiziționare de case și hoteluri și încasând chirii de la adversarii săi, scopul final fiind de a-i împinge pe aceștia spre faliment. (wikipedia.org)

Bitcoin este un sistem de plată electronică descentralizat și o monedă digitală creată în 2009 de Satoshi Nakamoto. Construcția monedei Bitcoin permite deținerea și transferul anonim de valoare. Bitcoinii pot fi salvați pe un computer personal sub forma unu fișier portofel sau pot fi stocați cu un serviciu de portofel a unei terțe părți, iar în ambele cazuri bitcoinii pot fi trimiși prin intermediul internetului oricărei persoane cu o adresă Bitcoin. Topologia de la egal la egal și lipsa unei administrații centrale fac nefezabil ca o autoritate, un guvern, etc. să manipuleze valoarea Bitcoinului sau să introducă inflație prin producerea lor.

În luna februarie a anului 2014 existau peste 12.000.000 bitcoini. La prețurile curente, valoarea cumulativă a monedelor Bitcoin emise (indicator echivalent cu capitalizarea de piață) depășește 7 miliarde USD. (wikipedia.org)

E mai bine fără bani lichizi?

În mai toate statele - mai mult sau mai puțin serios - guvernele încearcă să stopeze evaziunea fiscală prin fel și fel de metode.

Pentru a împiedica cetățenii să înșele statul la taxe și impozite (evaziune fiscală) și să spele bani se urmărește eliminarea banilor materiali - cash, cu alte cuvinte.

În anul 2013, pe siteul israelnationalnews.com scria că Israel va fi primul stat din lume care va experimenta eliminarea banilor lichizi, toate tranzacțiile efectuându-se electronic.

În S.U.A. numai circa 7% din totalul tranzacțiilor au loc cu bani lichizi, restul sunt efectuate electronic. În Italia, la sfârșitul anului 2011, primul ministru a propus ca tranzacțiile cash să fie limitate la suma de 1200 euro - tot ce depășește limita se efectuează prin tranzacție bancară. În alte state tranzacțiile cash sunt permise în și mai puține cazuri, uneori doar 3% dintre acestea, și unii cetățeni nu-și pot plăti cash nici bilete pentru mijloacele de transport în comun.

În anul 2008 guvernul României - alături și de alte guverne - au introdus un impozit diferențiat care trebuia plătit de toate firmele, fie că aveau, fie că nu aveau profit (deducerile pentru diferențe se făceau ulterior). Au reușit astfel să închidă multe mici întreprinderi care aveau unul-doi angajați, pe lângă proprietarul firmei - oameni care au ajuns mai apoi la oficiul pentru ocuparea forței de muncă sau au plecat în străinatate. Desigur, e posibil ca angajații să fi fost platiți cu o suma pe hârtie și alta cash, pentru că taxele pe salarii sunt foarte mari și sumele plătite aproape că s-ar fi dublat. Dacă banii lichizi ar fi interziși astfel de cazuri n-ar putea apărea. Dar ce plăcere când atemeu’ zice pas și toată lumea fuge la ghișeele băncilor, dacă sunt bănci (altele decât cele din parcuri) în apropiere.

Metoda care pare acum la moda prin lume este  limitarea tranzacțiilor cash făcute între persoane fizice și sau juridice. Astfel, la începutul lunii aprilie a.c., guvernul a aprobat un proiect de lege privind operațiunile de încasări și plăți în numerar. Pe scurt, acest proiect conține referiri cu privire la limitarea încasărilor și plăților în numerar efectuate între persoane fizice, prin instituirea unui plafon zilnic de 10.000 lei / tranzacție. Vor fi plafonate și operațiunile de încasare în numerar efectuate de operatorii economici de la persoane fizice la plafonul zilnic de 10.000 lei / persoană.

Încasările și plățile zilnice în numerar vor fi limitate la 5.000 lei / persoană în cazul operațiunilor de plăți în numerar sau de încasări în numerar efectuate de operatorii economici către sau de la persoane fizice, reprezentând cesiuni de creanțe sau alte drepturi, restituiri sau acordări de împrumuturi sau alte finanțări. Limitarea plăților în numerar se va aplica - când și dacă proiectul va deveni lege - și persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale, întreprinderilor familiale, liber profesioniștilor, persoanelor fizice care desfășoară activități în mod independent, asocieri și alte entități cu sau fără personalitate juridică. Plafonul zilnic maxim va fi de 5.000 lei / persoană, dar nu mai mult de un plafon total de 10.000 de lei / zi.

Ca exemplu: dacă zugrăvesc și mă costă 11.000 de lei operațiunea nu voi plăti zugravul decât prin virament bancar sau… în rate. Faptul că aș aduna banii pentru a zugravi nu mai contează - trebuie să îi trec prin cont bancar. Desigur, cine își imagineaza că stopează astfel evaziunea fiscală glumește, dar… unde-i lege nu-i tocmeală, până una alta.

Nu știu ce fond va avea, în final, o astfel de lege și nici nu sunt curioasă dar cu astfel de reglementări pot afirma că și în România se fac primii pași spre eliminarea banilor lichizi.

Ei afirmă că vor să stopeze evaziunea fiscală... Poate și asta vor dar mi se pare mai mult că vor - între posibil și probabil altele - să ajute băncile să-și revină financiar dupa dezastrul început prin anul 2008.