Luminile Nordului. MFC

Miercurea fără cuvinte, joc cu imagini găzduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/northern-lights-aurora-night-7677986/

Norii de aseară

Ieri a fost o zi cu vreme indecisă. Dimineață a fost ceață deasă, și totul părea ireal; clădirile nu aveau contururi clar definite și pe stradă nu circula niciun om. Nici chiar pisici nu am văzut ieșind din sau întrând în ceață. Era liniște cum n-a mai fost de mult dimineața la ora șapte și un pic. Ceața s-a risipit mai târziu și cerul s-a luminat, apoi a apărut și soarele. Era când frig-frig, când frig, când doar răcoare. Vântul era, și el, nehotărât: ba bătea ușurel, ba venea în rafale. Cei doi guguștiuci prezenți zilnic în tei ședeau înfoiați, unul lângă celălalt, pe o creangă zbuciumată de vânt. Frunzele uscate erau ridicate dezordonat și când loveau asfaltul sunau ca niște picături mari de ploaie.

Norii și Soarele se jucau, unii acoperindu-l pe celălalt, din când în când. Vântul nu i-a ajutat pe nori să câștige așa că Soarele a zâmbit cam toată ziua. 

Spre seară, norii și-au luat revanșa. În zare s-au adunat, groși, întunecați - arătau ca un val tsunami! Nici nu știu cum să descriu atmosfera. Lumina era, cumva, rece și norii păreau că se tot măresc, precum un munte din povești care crește câțiva centimetri pe zi, acoperind apusul.

Am făcut câteva fotografii, dar numai două îmi par mai reușite; în niciuna, însă, nu se vede spectaculozitatea cerului în acele momente. Ceea ce începe, gri închis, deasupra luminițelor sunt norii. În poza a doua și-a băgat becul felinarul de pe stradă - dumnealui strălucește portocaliu.

Cred că de la înălțime - sau într-o zonă de șes - imaginea norilor ar fi fost magnifică: un val cenușiu ce părea că vrea să acopere orașul. N-a nins și n-a plouat, vântul s-a potolit și norii s-au împrăștiat (sau nu se mai vedeau pentru că se lăsase întunericul nopții).

Luna Lupului. Prima Lună plină din an

Prima Luna Plină din an se numește Luna Lupului, și este azi. Nu doar satelitul natural al Pământului se numește astfel, ci luna ianuarie. În trecut oamenii utilizau „calendarul lunar” (luna calendaristică avea 28 de zile) și nu „calendarul solar” (luna calendaristică având 28/29 zile, 30 și/sau 31 de zile).

Unele surse afirmă că denumirea de Luna Lupului vine de la nativii-americani care, în trecutul îndepărtat, obișnuiau să numească Luna pentru a delimita lunile și anotimpurile. Numele dat Lunii pline se aplică perioadei până la următoarea Lună plină și era diferit de la trib la trib, dar unele denumiri s-au impus general (sau aproape general) pentru anumite regiuni. Alte surse susțin că denumirile date azi Lunii pline sunt o combinație între denumirile date de triburile nativ-americane și cele ale coloniștilor, aceștia din urmă adaptând mai multe denumiri în calendarul lor. În cultura anglo-saxonă, de exemplu, Luna plină din ianuarie a fost numită și Luna după Yule, momentul festivalului antic care marca solstițiul de iarnă, în jurul datei de 22 decembrie.

Luna plină din ianuarie a mai fost numită și Luna Centrală, acest fenomen fiind considerat de unii punctul de mijloc al iernii. I s-a mai spus și Luna de Zăpadă dar, în timp, această denumire a fost folosită pentru Luna plină din februarie (27 februarie, anul acesta). Alte denumiri: Luna Veche, Luna de Gheață.

Prima Lună plină din ianuarie e numită Luna Lupului deoarece în această perioadă lupii sunt auziți urlând mai mult (mai des) ca de obicei. Ei nu urlă de foame, cum s-a crezut mult timp, ci urlă pentru a-și anunța prezența: sunt aici, pentru prieteni; stai departe, pentru dușmani. Urletele și alte sunete ale lupilor sunt, în general, pentru a-și delimita teritoriul, pentru a localiza (a fi localizați de) membrii haitei, pentru a întări legături sociale și pentru a coordona vânătoarea.

Perechile de lupi se formează din decembrie până în februarie; sezonul de împerechere durează din februarie până în martie (unii lupi se pot împerechea și în ianuarie). În medie, spun cercetătorii, urletul unui lup durează între 3 și 7 secunde, dar în sezonul de reproducere corul unei haite poate dura între 30 și 120 de secunde și, drept urmare, lupii sunt deosebit de vocali în primele luni ale anului. Si, așa, Luna plina din ianuarie se numește Luna Lupului.

Trece timpul: răsărit, apus, răsărit, apus. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat Carmen și găzduit acum de Zina.

Sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu.

Happy WW!

Fotografiile sunt si aici:

https://natashamusing.com/2020/04/palacio-do-deao-a-charming-mansion-in-goa-wordlesswednesday-wednesdaywisdom/
si aici:
https://myworldthrumycameralens.blogspot.com/2020/04/my-corner-of-world_15.html

Vant si Apa. Citate favorite

Arta chineză de aranjare a vieţii oamenilor in armonie cu forţele universului a început cu cel puţin 7000 de ani in urmă. E o artă profund creativă şi intuitivă […] Pentru mulţi, prima întâlnire cu Feng Shui (se pronunţă aproximativ “Fang Şoi”) poate fi comparată cu descoperirea unei noi limbi. […] Feng Shui este un sistem analitic dezvoltat nu de o singură persoană, ci de o tradiţie cumulativă veche de sute de ani, bazată pe o meticuloasă observaţie şi experimentare. Rădăcinile sale sunt înfipte in pământul Chinei, şi însuşi numele său - “Vânt şi Apă” - vorbeşte despre vechea încercare de a ne găsi căminul in Natură. […] Arta este înrădăcinată in extraordinara sensibilitate faţă de natură. […] Vântul şi Apa sunt două dintre formele fundamentale ale energiei vieţii.

Cunoaşterea începutului străvechi este esenţa Căii, a scris înţeleptul chinez Lao Tzu in Tao Te Ching (Cartea Drumului către Adevăr). Percepţia lui asupra originii a toate câte există, numite poetic “cele zece mii de lucruri”, s-a bazat pe tradiţia seculară de contemplare meticuloasă a lumii naturale. […] Chinezii au contemplat spaţiul nepătruns şi nedeterminat din care pornesc toate fenomenele şi au devenit conştienţi de potenţialul fără limite al universului. Acest concept a fost deseori tradus şi interpretat greşit, prin folosirea termenilor aparent negativi, cum ar fi “Vid” sau “Neant” - care presupune un fel de vacuum întunecat şi nelocuit, care evocă boala depresivă. In realitate, înţelesul este tocmai contrariul. Începutul oricărui lucru este nimicul. Din misterul acestui nimic se naşte miracolul tuturor lucrurilor. Nu “nimic” in sensul inexistenţei, ci in acelaşi sens ca atunci când privim un cer fără nori la răsărit şi, uitându-ne cu răbdare, parcă vedem nori materializându-se din ceea ce era un cer gol şi limpede.

Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.

Timpul este curba universului. El este modelul recurent al cosmosului in desfăşurare. “Pentru a stăpâni schimbarea, nu e nimic mai important decât înţelegerea timpului”, spune Cartea taoistă a echilibrului şi armoniei.

(din “Ghid de Feng Shui”, de Lam Kam Chuen, Editura Pro Editură şi Tipografie, Bucureşti, 2004; traducere de Iulia Mănescu)

Surpriza zilei: tocmai a fost cutremur

Scriam de zor, încercând să răspund tuturor celor care şi-au făcut timp să treacă pe aici cât timp am cam lipsit şi, brusc, a început să se zgâlţâie scaunul cu mine! Acum vreo zece minute (pe la ora 3:40). Mi-au trebuit câteva secunde să înţeleg ce se întâmplă - şi chiar atunci a început ceva mai tare; era ca şi cum un uriaş lovea cu putere in zidul exterior al apartamentului. O uşă care nu se închide bine zdrăngănea in tocul ei şi parapetul balconului părea a fi pe cale să fie smuls prin hâţânare.

Interesant este că nici motanii şi nici căţelul nu s-au mişcat de la locurile lor - ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată pâna acum (ei mereu s-au agitat şi înainte, şi in timpul şi după). E drept, Pufitică a miorlăit tare urât aproape toată ziua de ieri... dar acum a fost liniştit (sper să fie semn că nu vor urma şi altele). Trebuie să-mi iau un şerpisor - cică "prezic" cel mai bine cutremurele. ☺

M-am uitat pe fereastră dar in blocurile vecine n-am văzut prea multe lumini aprinse. In mod sigur, cei care dorm nu l-au simţit…

Sper să nu urmeze altul… pe care să-l simţim (a fost o replică, de 3,1 - a "simţit-o" doar uşa care nu se închide bine - si-am sperat c-o fi de la vânt, dar vântul nu bate). Sper să nu fie o zi cutremurătoare!

Foarte interesant! Am citit deseori ce trebuie să facem in caz de cutremur! In primele secunde mi-au venit in minte oamenii dragi (nu i-am trezit pe cei care dorm), cutiile de transport pentru motani şi hamul pentru Miki. Abia mai apoi s-au reactivat “urgenţele in caz de cutremur”.

Altceva interesant: s-a făcut, brusc, foarte frig - simt şi in casa pentru că am un oberliht deschis non-stop.

Am căutat pe net… Scrie despre un cutremur cu magnitudinea de 5,7 grade pe scara Richter, care a avut loc acum 20 de minute… 

Îmi doresc ca toţi oamenii să fie bine! 

Tentativă de furtună. Miercurea fără cuvinte!

Pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen, continuat de Călin Hera şi preluat de Carmen, din nou. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc.

Provocarea: O furtună.

HAPPY WW!

M-a speriat Luna

Era pe la mijlocul anilor 1990 (nu-s sigura, pentru ca nu le prea am cu memorarea cifrelor). Eram impreuna cu o prietena. In drum spre casa am trecut pe la ea – intr-o comuna din imediata apropiere a orasului – pentru ca voia sa ia ceva de la parinti inainte de a merge acasa. Era seara, pe la opt, poate, si bezna totala in zona – casa era la sosea, la marginea comunei unde nu erau stalpi de iluminat public si casele aveau obloanele trase. Pe cer sclipea o singura stea. In ideea de a nu sparge cineva masina am ramas acolo si ea a intrat.

Era liniste totala. Priveam bezna peste câmpul ce se deschidea in stanga mea. La un moment dat, de dincolo de câmp, se iţeste un punct extrem de luminos ce s-a lungit, ca o raza de laser, până la masina. Mi-am simtit inima-n gât si m-am gândit la un incendiu, dar repede am alungat ideea pentru ca nu erau vâlvătai. Lumina portocalie creştea, se ridica pe cerul de catifea neagra. Intai un semicerc mai mic, galben-portocaliu incandescent, apoi semicercul se tot marea. O imagine fascinanta!

M-am gândit la extraterestri?! Nu m-am gândit! In acel moment nu gândeam, imi era doar frica! Am pus mâna pe clapa portierei, gata sa fug in casa, dar curiozitatea era mai mare decat frica… Apoi, brusc, m-a fulgerat gândul: “Asta-i Luna!” M-a pufnit râsul, de prostia mea, de ignoranţă! M-am relaxat, am iesit din masina si am urmarit cum Luna urca pe cer. Era imensa! Parea sa aiba diametrul câmpului. Era perfect rotunda, stralucitoare, galben-portocaliu – sunt sigura ca l-am vazut si pe “omul din Luna”!!! Si a tot urcat – la inceput incetisor, apoi parca tot mai repede, până când intunericul m-a invaluit din nou. In numai cateva minunte am trecut printr-o mie de stări.

A fost un spectacol incredibil! A fost prima si ultima data cand am avut ocazia sa ma aflu in punctul de răsărit al Lunii, in exact momentul când rasare si un fascicul de lumina sparge bezna noptii. Cred ca am privit-o cu gura căscată! Prin ce spaima am trecut iniţial, si cât de… fericita am fost mai apoi! De ce fericita?! Habar n-am! Si nici nu ma intereseaza; ma bucur sa am aceasta amintire – un fenomen obisnuit, nu zic nu, dar pentru mine a fost incredibil sa fiu acolo, singura la margine de drum. De fapt nu singura, ci cu Luna.

Cu aceleaşi descântece Luna adoarme Pământul şi răscoleşte marea (Rabindranath Tagore)

Salar de Uyuni, deşertul de sare

Salar de Uyuni este cel mai mare  deşert de sare si cel mai plat loc din lume. Se afla in sud-vestul Boliviei, aproape de hotarul cu Chile, in mijlocul celui mai inalt platou din Muntii Anzii Cordilieri: Altiplano.

Desertul, extrem de intins, reflecta razele soarelui astfel incat formeaza iluzia unei oglinzi in care se reflecta cerul.

Stratul de sare, cu o grosime care variaza intre 2 si 20 de metri, face ca suprafata sa fie uimitor de plana: dupa ce apele din sezonul ploios se topesc partea superficiala a depozitului de sare se transforma intr-un enorm lac, cu adancime foarte mica. Procesul, repetat de mii de ori de-a lungul timpului, a dus la aplatizarea perfecta a saraturii.

Suprafata extinsa, cerul senin si planitatea exceptionala a suprafetei fac din acest deşert de sare locul ideal pentru calibrarea altimetrelor satelitilor de observare a Pamantului

E situat la o altitudine de 3656 de metri deasupra nivelului marii si s-a format dupa ce un lac imens, Minchin, s-a evaporat treptat in ultimii douazeci de mii de ani. Ramasitele lacului sunt vizibile si azi in apropierea pustiului din Uyuni. Lacurile Poopo, Uru Uru si marele lac Titicaca sunt conectate intre ele in timpul sezonului ploios, reconstituind o parte din suprafata lacustra a vechiului Minchin. In desert se afla mai multe lacuri de culori ciudate, produse de depozitele de minerale din zona.

Cu aspectul unei enorme mari albe, Salar de Uyuni are in centru mai multe insule, varfurile unor vechi vulcani, care candva ieseau dintr-o mare de apa, nu de sare. Varfurile stancoase sunt acoperite de corali fosilizati si de depozite sedimentare cu urme de viata marina.

Salar de Uyuni este o zona climatologica tranzitionala: impozantii nori tropicali cumulus congestus si  cumulus incus care se formeaza in partea estica a desertului de sare in timpul verii nu pot patrunde dincolo de marginile uscate din vest, in apropiere de granita chiliana si Desertul Atacama.

Salar de Uyuni este si un loc major de reproducere pentru cateva specii de flamingo roz.

Sursa fotografii Turism de Aventura:  https://www.facebook.com/ExtremeTravelandAdventure

actualizare 2021: adresa paginii s-a schimbat intre timp, foto nu mai sunt in albumele actuale

Miercurea fara cuvinte! Spectrul

Fotografie pentru Miercurea fara cuvinte! (8), la Carmen.

Sursa foto: Turism de Aventura 

HAPPY WW!

v. informatii in sectunea "comentarii".

Cerul în luna decembrie 2014. Buna dimineata Soare!

În decembrie, strălucitoarea Venus e vizibilă pe cer lângă Soare, la apus. O stea mai puţin luminoasă n-ar fi vizibilă la apus dar Venus străluceşte la 30 de minute după apus, ajungând să străluceasca la 75 de minute după apus la sfârşitul lunii. Cel mai bine va fi vizibilă în zilele de 22, 23 şi 24 decembrie.

Marte a fost vizibilă în direcţia apusului de Soare în tot timpul anului, imediat ce se lăsa seara, iar în decembrie poate fi văzuta mai mult timp după lăsarea serii. Deşi Planeta roşie e destul de puţin strălucitoare în decembrie este moderat luminoasă astfel încat poate fi văzuta. Dacă cerul e senin, urmărind semiluna, putem descoperi planeta Marte.

Evaziva Mercur poate fi vazută în luna decembrie, la apus, cam la 50 de minute după Soare, până la sfârşitul anului. În apropiere se vede şi Venus. Cerul trebuie să fie senin şi orizontul liber, altfel Mercur e ascunsă. Mult mai uşor vor fi vizibile Mercur şi Venus în luna ianuarie 2015.

Luminoasa Jupiter răsare puţin înainte de miezul nopţii şi străluceşte pe cer până în zori. După ce se ridică e inconfundabilă, fiind vizibilă chiar şi în timpul ploii de meteoriţi (Geminidele) care a avut loc în decembrie, între 4 şi 17 decembrie, trecând foarte aproape de Jupiter.

La contactul cu atmosfera particulele de praf aprind gazul atmosferic, lăsând o dâră luminoasă pe cer: steaua căzătoare. Majoritatea stelelor căzătoare din această perioadă par că vin din constelaţia Gemini (Gemenii) şi de aceea aceşti meteori se numesc Geminide. Meteorii Geminide sunt mai lenţi decât alţi meteori şi foarte luminoşi. Astfel vor apărea bolizi (meteori foarte strălucitori) care se vor deplasa lent printre stele.

Cu telescop sau binoclu pot fi văzuţi şi cei mari patru sateliţi ai lui Jupiter, numiţi galileeni în onoarea lui Galileo care i-a descoperit în anul 1610. Acesti sateliţi sunt, în ordinea apropierii de Jupiter: Io, Europa, Ganymede şi Callisto.

Dupa ce în luna noiembrie Saturn a pierdut mult din lumina Soarelui revine vizibilă pe cer spre Est, înainte de ivirea zorilor, în decembrie. Răsare aproximativ între o ora şi trei ore înaintea Soarelui în timpul lunii decembrie. Inelele lui Saturn (partea nordică) sunt vizibile numai privite printr-un telescop, oricât de mic. Vizibilitatea inelelor lui Saturn de pe Pământ e ciclică: în decembrie 2014 e vizibilă partea de nord, în octombrie 2017 inele se vor inclina mai mult, în anul 2025 inelele se vor vedea bine de pe Pământ iar in luna mai 2032 unghiul de înclinare va creşte până la 27 de grade şi va fi vizibilă partea sudică.

Postare in jocul Iulisei, Buna dimineata soare! 

Sursa foto: https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu/photos_stream?ref=page_internal

Surse info: earthsky.org; astro-urseanu.ro

Buna dimineata soare! Curcubeul de seara!

Profit că e ora înnoptării și postez fotografii ale curcubeului dublu care s-a lăsat fotografiat de brașoveni în seara zilei de 21 august a.c., după o ploaie scurtă dar viguroasă. :)

Și azi a plouat, dar curcubeul nu s-a arătat!

Sursa foto (toate drepturile aparțin autorilor): Brasov, orasul sufletului meu

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.545945415534141.1073741880.194290324032987&type=3 

Pe pagina de FB sunt adunate multe fotografii ale curcubeului și fiecare autor are numele trecut acolo.

Pentru Buna dimineata soare! 

Miercurea fără cuvinte (6) Cer acoperit cu nori

Fotografii pentru Wordless Wednesday! (6), la CARMEN, unde este tabelul pentru înscriere.

Cine dorește să participe postează pe blogul său o fotografie (sau o serie de fotografii) care să vorbească fără cuvinte apoi introduce linkul în tabelul de pe blogul Intre vis si realitate.

HAPPY WW!

Frumusețe pe cer. Fenomene naturale

Aurora polară. Este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn în regiunile din proximitatea zonelor polare, ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru. Când apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală, termen folosit iniţial de Galileo Galilei, cu referire la zeiţa romană a zorilor, Aurora, şi la titanul care reprezenta vânturile, Boreas.

Fenomenul nu este exclusiv terestru, fiind observat şi pe alte planete din sistemul solar, precum Jupiter, Saturn, Marte şi Venus. Totodată, fenomenul este de origine naturală, deşi poate fi reprodus artificial prin explozii nucleare sau în laborator.

Curcubeul de foc este un fenomen meteo extrem de rar. Apare atunci când razele Soarelui se reflectă în cristale hexagonale îngheţate din norii aflaţi la mare înălţime. Lumina soarelui pătrunde prin părţile verticale ale cristalelor, şi iese prin părţile din spate.

Fenomenul, ce este cunoscut şi sub numele de nori iridescenţi, are loc atunci când picăturile de apă de dimensiuni uniforme se grupează într-un nor. Aceşti nori curbează lumina în cadrul unui fenomen de difracţie, aceasta fiind separată pe mai multe lungimi de undă (culori). De aceea, efectul vizual este similar cu cel al curcubeului.

La fel ca în cazul altor obiecte iridescente, precum penele de păun, culoarea percepută de observator se schimbă în funcţie de poziţia acestuia faţă de soare şi de obiect.

Imaginile cu acest fenomen meteo rar au fost surprinse pe 31 iulie, în partea de sud a Floridei. Experţii meteorologi afirmă că fotografiile acelea surprind nori de tip pileus, formaţi atunci când o furtună împinge o cantitate de aer înspre partea superioară a atmosferei, aer ce trece printr-un strat de umezeală. Această mişcare a aerului duce la formarea unor cristale de gheaţă ce duc la apariţia difracţiei ce produce efectul de curcubeu.

Curcubeul dublu apare atunci când razele Soarelui se reflectă de două ori în picăturile de ploaie, creând un curcubeu mult mai puţin strălucitor în afara celui “principal”.

Parhelia (sau Sun dog) apare atunci când Soarele este aproape de linia orizontului, iar aerul conţine cristale lichide, fapt ce face ca două puncte strălucitoare să apară de-o parte şi de alta a Soarelui

Paraselena (Moon dog sau mock moon) reprezintă un cerc luminos care poate fi observat în jurul Lunii datorită refracţiei razelor acesteia în cristalele de gheaţă.

Foto: Craig Lindsay

Nori Mammatus. Deşi sunt absolut superbi, apariţia lor prevestește de cele mai multe ori apariţia unei furtuni sau fenomene meteorologice extreme. Sunt compuşi în principal din particule de gheaţă, se extind pe sute de kilometri în orice direcţie, iar formaţiuni individuale pot rămâne vizibile static timp de 10-15 minute.

Sunt în formă de lobi care pot avea margini netede sau zdrențuite si apar ca un grup de lobi care poate fi un grup izolat pe o suprafață anume sau se pot întinde întinde în linie pe sute de kilometri, iar lobii pot fi egali sau de dimensiuni diferite. Lățimea medie a unui lob este de 1-3 km și lungimea medie de 0,5 km.

Foto: Alan Light

Nori de sidef apar imediat înainte de apus sau imediat după răsărit, la sfârșitul iernii,  atunci când norii aflaţi la mare înălţime reflectă razele Soarelui aflate sub linia orizontului. Sunt vizibili, de regulă, două ore după apusul Soarelui sau la ivirea zorilor, iarna, când pare că un incendiu de lumină se extinde pe cer. Norul e numit uneori mama perlei norilor. Sunt formațiuni noroase foarte rare, care se formează în regiuni foarte reci. Sunt foarte strălucitori și după apus și înainte de ivirea zorilor deoarece la înălțimea la care apar încă dăinuie lumina Soarelui. Cine le-a văzut o dată greu poate uita aceste formațiuni. Norii au fost observați în Scandinavia, Alaska și nordul Canadei. Au apărut și în Marea Britanie. Aspectul lor e asociat adesea cu vânturi troposferice puternice și furtuni.

Norii Undulatus Asperatus (asperatus, în latină, semnificând duritate, severitate) - apar în condiţii de vânt puternic sau atunci când două mase de aer se cionesc, însă de obicei se dezintegrează foarte rapid. Aceste formațiuni noroase mai sunt numite valuri agitate. Au putut fi observați deasupra Marii Britanii dar și în alte părți ale lumii, precum Noua Zeelandă, destrămându-se adesea înainte să producă vreo furtună. Acest tip complex de formaţiuni noroase a mai fost văzut în Franţa și Norvegia și au fost fotografiaţi pentru prima dată pe cerul din Cedar Rapids, în statul american Iowa, în anul 2006.

Undulatus asperatus reprezintă denumirea unei noi categorii  de nori descoperită de câțiva astronomi amatori. E prima formațiune noroasă care a fost recunoscută oficial  în ultimii 61 de ani și se caracterizează prin vârtejuri spectaculoase în forma unor turnulețe crenelate.

Frumuseți de gheață. Fenomene naturale

Cercurile de gheață. Sunt fenomene rare, întâlnite de obicei în ţări cu vreme foarte rece. Oamenii de ştiinţă acceptă teoria potrivit căreia cercurile de gheață se formează când apa îngheaţă mai întâi în centru, nu la mal cum se întâmplă de obicei. Cercurile de gheaţă se formează în dreptul vârtejurilor din râurile care curg încet și au uneori diametre impresionante; se pot întâlni şi grupate.

sursa foto:https://en.wikipedia.org/wiki/File:Ice_Circles_in_the_river_Llugwy_at_Betws-y-coed_31.12.08.jpg

photo: Arvaki (wikipedia)

Penitentes. Denumirea provine din limba spaniolă şi se referă la anumite formaţiuni din zăpadă care se formează la altitudini înalte. Arată ca nişte lame înalte şi subţiri. Au primit acest nume datorită asemănării cu vestimentația călugărilor din Ordinul Penitenţilor.

Au dimensiuni variate: de la câţiva centimetri până la 5 m înălţime; sunt foarte periculoşi pentru alpinişti.

Au fost descrise prima dată în literatura de specialitate de Charles Darwin, în anul 1839. În 22 martie, 1835, a trecut printre lame în apropierea trecătorii Piuquenes, pe drumul de la Santiago de Chile în orașul argentinian Mendoza; el a consemnat credința localnicilor precum că sunt formați de vânturile puternice și reci ale Anzilor.

Sulurile de zăpadă apar numai în anumite condiţii de temperatură şi vânt, atunci când un strat gros de zăpadă se depune peste un strat de gheaţă - este un fenomen destul de rar și sulurile de zăpadă apar în special în zonele de deal.

Pentru a se forma sulurile de zăpadă sunt necesare anumite condiții: terenul să fie acoperit cu un strat de gheață pe care zăpada să nu se lipească; stratul de zăpadă trebuie să fie umed, la o temperatură apropiată celei de topire a gheții; vântul trebuie să fie suficient de puternic pentru a “rula” stratul de zăpadă, dar nu prea puternic pentru a nu-l împrăștia; suprafața pe care se formează astfel stratul de gheață și cel de zăpadă trebuie să fie în pantă.

Aisberg ori iceberg sau gheţar plutitor desemnează un bloc mare de gheață desprins din una din calotele polare glaciale ale Terrei, care navighează spre zonele învecinate.

Aisberg cu dungi. Aisbergurile din Antarctica prezintă uneori dungi formate de straturi de zăpadă care reacționează la diferite condiții. Dungile albastre apar când crevase în gheață se umplu cu apă de la dezgheț și îngheață așa de repede încât nu se formează bule de aer. Când un aisberg cade în mare, un strat de apă marină va îngheța imediat sub ghețar și, dacă apa este bogată în alge, se formează dungi verzi. Dungi maro, negre sau galbene apar prin înglobarea a diferitelor sedimente peste care ghețarul alunecă în drumul lui spre mare. Foto:https://tywkiwdbi.blogspot.com/2008/03/striped-icebergs.html

Buna dimineața, Soare! Raza verde

O clipă după ce Soarele a apus sau cu o clipă înainte de a răsări, apare pe cer, în dreptul lui, o scurtă strălucire verde - o culoare neobişnuită, nu prea des asociată cu soarele, la care ne gândim mai ales în "termeni" de galben, portocaliu şi roşu.

Poate să arate ca o mică pată de lumină verde pe cer, durând doar o secundă-două, sau ca o scurtă fulgerare, ca o rază verde pornind din Soare.

Cel mai interesant lucru e faptul că are loc când Soarele nu e vizibil, când se află sub linia orizontului - dar efectul e dat tot de lumina lui. (descopera.ro)

photo by Brocken Inaglory

Jules Verne a scris un roman cu titlul Raza verde (Le Rayon vert). Eroii romanului caută cu multă răbdare să asiste la fenomenul apariției razei verzi în Scoția, o regiune prea puțin favorabilă observațiilor de acest gen, din cauza negurilor.

Numeroasele tentative sunt acompaniate de eșec din cauza norilor, a stolurilor de păsări sau de pânza vreunui vapor din depărtare care ascund, de fiecare dată, soarele. Când, în cele din urmă, fenonenul se face vizibil în toată splendoarea sa, fără a fi obturat de nimic, cele două personaje principale îl ratează, fiind prea ocupate să descopere raza iubirii în ochii celuilalt.

Buna dimineata Soare! Tabel de inscriere la Iulisa.

Krakatau

Pe Terra exista aproximativ 1300 de vulcani activi, între care circa 500 sunt vizibili, ceilalți fiind submarini. Vulcanul care nu a erupt în ultimii zece mii de ani e clasificat ca vulcan adormit; vulcanul care nu a erupt în ultimii 25 de mii de ani e clasificat ca fiind vulcan stins.

Krakatau este un vulcan activ din Indonezia, situat în arhipelagul Malay în strâmtoarea Sunda între insulele Java şi Sumatra. Suprafaţa insulei se extinde la 10,5 kmp. Înălţimea vulcanului este acum de 813 m, dar înainte de erupţia din anul 1883 a fost semnificativ mai înalt – erupția a distrus și insula și vulcanul, dar s-a format un altul, în anul 1928.

La 26 august 1883 (data locala 27 august, ora locală 10 a.m.), când Krakatau a erupt prima dată violent, jetul de cenușă avea o lungime de 27 de km. A doua zi, dimineața, au urmat alte trei explozii. Ultima a fost cea care a aruncat în aer două treimi din nordul insulei Rakata. Jetul de cenușă a ajuns la o altitudine de 37 de km, iar zgomotul a fost auzit la 4600 de km distanță, în insula Rodriguez. Acest zgomot a fost înregistrat ca fiind cel mai mare zgomot auzit pe Pământ. În seara zilei de 27 august s-a mai înregistrat o explozie puternică, care a dus la surparea completă a părții nordice a insulei Rakata.

Erupția e considerată a fi cea mai puternică din istorie. Coloana de cenușă vulcanică a atins altitudinea de 80 km, a întunecat cerul de la ora 10 a.m. până a doua zi și a fost văzută atât la Singapore (680 km de Krakatau) cât și de pe navele comerciale ce navigau pe ocean la o distanță de 6000 de km. Viteza jetului a fost de 650 m/s, micșorându-se odată cu sporul altitudini. 75 km cubi de magmă au interacționat cu apa, vaporizând 75 km cubi de apă. Gazul emanat a fost în mare parte dioxid de carbon și vapori de apă.

După erupție, două treimi din insulă au explodat, insulele Lang și Polish Hat au dispărut. A rămas doar o treime din insula inițială. Aproximativ 23 km pătrați din insulă s-au scufundat. Au mai rămas câteva insulițe care arată forma inițială a insulei.

Mai distrugator a fost, însa, valul tsunami provocat de erupție. Valul ajungea până la peste 40 de metri înălțime și se deplasa cu viteză foarte mare, măturând coasta de vest a insulei Java și coasta de sud-est a Sumatrei. Și-au pierdut viața 36.000 de oameni și au fost distruse 165 de sate. Valul tsunami a atins, după 12 ore, portul Aden, de pe coasta de est a Africii, aflat la o distanță de peste 6000 de kilometri. Praful vulcanic trimis în atmosfera a filtrat radiațiile solare, scăzând anul următor (1884) temperatura medie a globului cu 1,2°C. Trei luni după erupție, fumul pătruns în atmosfera a provocat în America efecte optice stranii la apusul soarelui, de mai multe ori oamenii crezând că aveau loc incendii de proporții. La trei ani după erupție, fumul mai era perceptibil în atmosferă.

În anul 1928 s-a format vulcanul Anak Krakatau (fiul lui Krakatau), care crește în mărime (are 200 m), este foarte activ și imprevizibil. În dimineaţa de 7 aprilie 2012 în Indonezia a inceput să fumege în partea de sud a craterului vulcanului Anak Krakatau. Norul ajunsese la o înălţime de 100-150 m, şi conţinea doar cantităţi mici de cenuşă. Craterul produce încontinuu fum, aburi şi gaze ce se ridică la mari înălţimi.

Super-vulcanii se află, in prezent, în faza inertă. Pe lângă super-vulcanul din Parcul National Yellowstone (S.U.A.), Europa are super-vulcanii ei, cei mai susceptibili să erupă fiind cei de la Campi Flegrei, din Italia, Santorini si insulele adiacente, precum si cel aflat in inima Europei, sub lacul vulcanic de la Laacher See, în munții Eifel, la numai 24 de kilometri distanță de Koblenz și 48 de Bonn. Acesta din urmă n-a mai erupt de peste 12 000 de ani. Erupția celui din insula Santorini, de acum 3600 de ani, a fost numită erupția minoică, pentru ca s-a produs la momentul de apogeu al civilizației minoice din Creta, provocându-i pieirea.

Dacă vulcanul din Germania va erupe s-ar putea produce o răcire globală, afirmă specialiștii, pentru că miliardele de tone de cenușă eliberate în atmosferă ar bloca luni întregi lumina Soarelui. Din acest motiv vulcanul e monitorizat zilnic. Vulcanul se afla sub lacul Laacher, din sud-vestul Germaniei. Este doar vârful retezat al unui vulcan, iar sub apele sale molcome, fierbe un foc titanic. Cutremurele mici, dar tot mai dese, și apa care a început să bolborosească, sunt semne că lava își croiește drum spre suprafață. Geologii susțin că în trecut, giganticul vulcan a erupt o dată la 10 - 12.000 de ani, iar ultima erupție a fost acum aproape 13.000 de ani. Experții consideră că după 13 milenii de somnolență, erupția vulcanului ar modifica radical peisajul, iar dacă oamenii de pe versanți n-ar fi evacuați la timp, ar fi sute de mii de morți. Agricultura n-ar mai exista în centrul Europei, iar transporturile și aprovizionarea cu alimente ar intra în haos. Norul uriaș de cenușă care va acoperi soarele va produce o răcire globală - așa cum s-a întamplat și în anul 1991, când vulcanul Pinatubo din Filipine a aruncat 20 de miliarde de tone de cenușă în aer, iar temperatura globală a coborat cu 0,6 grade Celsius.

Surse: wikipedia, descopera.ro s.a.