Numele Candyman are multe radacini ca mit urban. Intr-o legenda foloseste un carlig - ca intr-o alta legenda din care, probabil, a fost importat - dar nu acesta a fost primul Candyman. Originalul, se presupune, e un traficant de droguri, sef de banda, un monstru real, autor al unor crime macabre care au avut loc in Chicago, intr-un cartier de locuinte, construit inca din anii 1940 si devenit de-a lungul timpului cunoscut pentru bandele violente care-si duceau veacul acolo, pentru crime, droguri.
Indiferenta - sau neputinta autoritatilor - a dus la niste conditii de viata ingrozitoare pentru locuitorii cartierului Cabrini-Green, care devenise sinonim cu problemele asociate cartierelor de locuinte publice din S.U.A.
![]() |
autor:Eric Millikin, Detroit |
Candyman e, cel mai adesea, subiectul unor legende urbane legate de Halloween - o astfel de sarbatoare are mai putin farmec daca nu e insotita si de povesti de groaza, si o multime de filme au ca tema intamplari cumplite petrecute in noptile de Halloween. Multe povesti despre copii otraviti la intamplare cu bomboane sau alte dulciuri si fructe, in mod intentionat, crimele violente si altele fac deliciul amatorilor de gen.
Originea sarbatorii Halloween
Originea sarbatorii poate fi gasita in urma cu mai mult de 2000 de ani, in cultura celtilor, un popor care a trait in zona unde azi sunt Irlanda, Regatul Unit si nordul Frantei. Celtii sarbatoreau Anul Nou la data de 1 Noiembrie si acest moment al anului e asociat - ca in multe alte culturi - si cu moartea omului; ei credeau ca in noaptea dinaintea anului nou granita dintre lumea celor vii si a celor morti se suprapunea si spiritelor le era mai usor sa ajunga in lumea noastra.
In noaptea de 31 octombrie celtii sarbatoreau Samhain - era ziua in care ei credeau ca fantomele mortilor vin printre oameni si cauzeaza diverse distrugeri. Pentru a alunga spiritele rele si pentru a nu fi recunoscuti se mascau grotesc, iar pentru a impaca zeii aprindeau ruguri imense unde sacrificau animale, in special, dar se afirma ca sacrificau si copii - de aici legenda urbana ca unii vor sa sacrifice copii si azi, de Halloween, pentru a pastra vie traditia.
Cand papa Grigore al III-lea (731-741) a decretat ziua de 1 noiembrie “Ziua Tuturor Sfintilor” (The All Saints Day), mutand-o din 13 mai, noaptea dinainte, noaptea traditionala pentru sarbatoarea celtica Samhain, a fost numita “Ajunul Zilei Tuturor Sfintilor” (All-hallows Eve, devenind Halloween).
Se stie ca sarbatoarea a fost adusa in SUA de imigrantii veniti din teritoriile locuite candva de celti, dar s-a conturat prin anul 1942, cand zaharul era rationalizat in SUA, fapt care a durat pana in 1947. Apoi, incet si sigur, a devenit comerciala, incasarile pentru costume si dulciuri ajungand la sume fabuloase (totalul sumelor fiind pe locul doi, dupa cele incasate de comercianti cu ocazia Craciunului).
Intamplari si interdictii de Halloween
De-a lungul timpului au avut loc destule incidente in noaptea de Halloween, iar paranoia bomboanelor otravite i-a atins la un moment dat pe mai toti parintii. Un incident de Halloween se refera la un baietel pe nume Johnny, care a fost avertizat sa nu colinde la nicio casa necunoscuta, dar n-a ascultat, ba chiar si-a convins si prietenii sa il insoteasca la o casa izolata, unde au primit dulciuri. Mai tarziu, cand copiii isi inventariaza dulciurile, se aude un tipat; toti sunt dusi la spital cu gura sfasiata de la mestecarea unor lame de ras si cioburi de sticla, iar micul Johnny moare, pentru ca mancase o bomboana otravita - nu l-au descoperit niciodata pe cel care a facut asta (totusi, unele voci sustin ca tot legenda urbana este si acest incident).
Intr-o localitate din Delaware, S.U.A., cu ocazia sarbatorii din anul 2005, un trup atarna de creanga unui arbore. Toata lumea trecea indiferenta, râzând, considerand ca este un manechin pregatit pentru sarbatoare. Trei ore a atarnat acolo trupul unei femei in varsta de 42 de ani (care s-a sinucis) pana cand localnicii si-au dat seama ca este un om, nu un manechin.
De Halloween, parintii traiesc cel mai mare cosmar si copiii se distreaza. O micuta fantoma sau un goblin primeste o bomboana otravita si sufera rani fizice sau psihice si chiar moare.
Povestile de acest gen sunt multe in preajma sarbatorii, iar in ziare si reviste dar si in e-mailuri trimise parintilor, se repeta anual avertismentele cu privire la unii oameni care vor sa faca rau copiilor, fie pentru a-i pedepsi pentru lacomie, fie pentru ca sunt prea mari sa vina din usa in usa si sa ceara dulciuri, fie pentru ca nu le plac copiii.
Intre incidentele care au avut loc putine au fost descoperite ca fiind cu intentie, dar unele au fost: in 1959, un dentist din California a oferit copiilor pastile laxative - a fost judecat pentru “ofensa publica” si “administrare ilegala de medicamente”. In 1964, o femeie din Long Island, New York, a oferit unor copii pe care-i considera prea mari, pachete care contineau reziduuri metalice, biscuiti pentru caini, nasturi, otrava cu eticheta vizibila pe care scria exact ce este: “otrava”. Desi nimeni nu a avut de suferit, iar ea a sustinut ca a fost o gluma, a fost acuzata si s-a recunoscut vinovata pentru “abuz impotriva copiilor”.
Frica a prins radacini in anii 1970, cand ziarele au inceput sa scrie ca au murit cativa copii de la bomboane otravite sau modificate. Cateva scoli au interzis celebrarea sarbatorii prin interzicerea cuvantului Halloween”, referindu-se la un festival de toamna. In statul New Jersey a fost adoptata o lege care pedepsea expres pe cei care contaminau dulciurile de Halloween. Incepand din anii 1980 spitalele se ofereau sa faca raze X dulciurilor…
In 2013 un director de scoala elementara a dorit sa
interzica sarbatoarea intr-o scoala din
In
Cel care a ajuns sa fie numit Omul care a omorat Halloween-ul sau Candyman, este Ronald O’Brien din Pasadena, Texas. In 31 octombrie 1974, dupa ce a colindat alaturi de copiii lui si ai unei alte familii, a permis celor doi ai lui, Timothy (8 ani) si Elizabeth (5 ani) sa manance cate o bomboana inainte de culcare. Baietelul mananca un baton de ciocolata, i se face rau, e dus la spital dar moare. Concluzia medicilor: otravire cu cianura. Suspectati au fost oamenii care locuiau in casele unde colindasera copiii, dar barbatul sustinea ca nu-si aminteste exact pe unde au fost. La un moment al anchetei a identificat un vecin dar anchetatorii au aflat ca acesta avea alibi.
In final, tatal a fost arestat pentru omor. Facuse o polita de asigurare pentru copii, dar nu si pentru el si sotie; martorii afirmau ca se interesase despre otravirea cu cianura si incercase sa cumpere otrava de la companiile locale. Juriul l-a gasit vinovat in 45 de minute si l-a condamnat la moarte in 75 de minute, fiind programat pentru executie in 31 octombrie 1976. Si-a exersat dreptul la apel si executia a fost amanata de cateva ori, dar in 31 martie 1984 executia a fost dusa la sfarsit.