Lista rusinii si viata privata

Ultima dată am auzit despre "lista rușinii" în legătură cu China. Acolo, se zice, autoritățile știu totul despre toți și toate - le e foarte utilă tehnologia pentru un control aproape total. Citeam că, în China autoritățile publică numele celor cu datorii, trimit mesaje pe telefoanele rudelor, vecinilor etc. datornicilor anunțând că X e dator, că nu își îndeplinește obligațiile față de stat și implicit față de cetățenii corecți.

Înainte de propunerea prezentă s-a mai practicat în România, in 2016 (insistându-se de prin 2007), dar - după ce s-a publicat lista, s-au judecat oamenii cu Statul, s-au constatat multe erori etc. - s-a renunțat. La acel moment, Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a amendat ANAF pentru șmecheria asta.

O noutate! De data asta au în proiect să publice și o listă cu cei care nu au restanțe! Au luat-o razna?! Adică, publică numele și adresele (aproape) tuturor cetățenilor țării? Voi afla adresa de domiciliu a tuturor funcționarilor publici - politicieni sau nu?

Politrucii români s-au gândit - din nou! - să publice o listă cu cetățenii care au datorii la stat, mai mari de 3000 de lei. Vor publica nume, adresa domiciliului fiscal, suma... De ce nu publică și o listă cu numele, adresa etc. hoților din buzunare, hoților din locuințe etc., să știm cam pe unde locuiesc aceștia când nu sunt la închisoare? Ah, da! Ce amețită sunt! Protejarea datelor cu caracter personal, dreptul la viață privată (între altele)! Ca să vezi! Când ești dator la stat "te fac de rușine" punându-te in pericol. După ce că ești sărac te trec și pe o listă, publică, a "rușinii", să te vulnerabilizeze și mai și.

De ce nu o listă cu cei care au peste zece contracte cu Statul? Dacă e să fie transparență fiscală atunci să fie!

Până în anul 1989 (era comunistă, altfel spus), in gara Brașov, aproape de ieșirea din clădire, era un panou cu poze și nume, și scria mare "nu faceți ca ei!" Erau numele și pozele (extraordinar de neclare) ale unor hoți care operau in zonă. La ce era util știu numai ăia care au avut ideea, pentru că hoții erau tot hoți, iar ceilalți nu i-ar fi putut recunoaște după acele fotografii. Sigur, era o "chestie psihologică".

Pentru că nu există o astfel de "listă a rușinii" nu se plătesc taxele in România. Când va apărea lista, în România nu vor mai exista datornici.

Printr-o astfel de formă arhaică de umilire publică politrucii speră că vor crește încasările la bugetul de stat, la bugetele locale. E doar bătaie de joc. Statul are proceduri prin care poate recupera sumele. Mâine, poimâine, vom avea închisoarea datornicilor?

Reacțiile conaționalilor la ideea cu lista rușinii

Ce spun doi primari (a căror opinie a fost făcută publică) despre acest proiect de lege? "Nu cred că se va rezolva problema, dar măcar îi faci de râs". Ce mentalitate! De ce i-ar păsa unuia că îl face "de râs", dacă e printre cei cărora nu le pasă că sunt datori la Stat? Apoi, de ce crede el că e corect să facă "de râs" un om sărac sau unul care a avut o dificultate temporară?

Celălalt își exprimă speranța că cei care au bani vor veni să-și plătească datoriile. Poate da, poate nu - sunt câțiva milionari care au datorii de milioane, dar nu se deranjează. Oricum, cei care au bani plătesc la timp, de regulă, dar li se poate întâmpla să întârzie.

Sute de instituții ale statului au datorii la... Stat. Să credem că reprezentanții acestora se vor rușina și vor achita datoriile? Poate că, înainte de a "face de râs" cetățenii, ar trebui ca Statul, prin reprezentanții săi, să dea exemplu de bun-platnic. Oh! Da! Pentru că unii nu plătesc taxele instituțiile sunt datoare! Nu.

Unii cetățeni, opriți pe stradă, spuneau răspicat că e foarte bine să fie o astfel de listă publică. De ce unii să plătească și alții nu? se mai întrebau câțiva... Mdeh. Să moară... capra vecinului... Aș vrea să mă înșel, dar cred că foarte mulți vor da năvală să citească o astfel listă, să știe dacă vecinul, colegul etc. are datorii la Stat. De ce i-o interesa pe unii ce și cum despre alții?

O persoană zicea că "pe vremuri", la școală, exista "scaunul măgarului" (ceva de gen) unde erau trimiși elevii care deranjau orele.

Dintre cei intervievați pe stradă (și "dați pe post") o singură persoană a spus că nu are sens, având în vedere că salariile, pensiile sunt mici, și toate scumpe... 

Ce ți se poate întâmpla dacă ai datorii la stat

Între altele, conform proiectului, îți este îngrădit dreptul de la a cumpăra casă, apartament, teren, mașină. In cazul in care proiectul absurd va deveni lege vei putea cumpăra cele amintite mai sus numai dacă prezinți o adeverință că nu ai datorii la Stat. Glumă de prost-gust. Există mai multe metode prin care poate fi ocolită aberația.

In general, dacă ai venit Statul ar putea să-ți pună poprire pe acesta și să recupereze sumele pe care le datorezi, din ultimii cinci ani (o zi in plus peste cinci ani lasă Statul cu ochii în soare: datoria e prescrisă - sigur, poți plăti de bună-voie, dar nu mai poți fi obligat). E adevărat, dacă venitul e mic "ratele" către Stat vor fi mici - și Statul nu are răbdare când vrea să-ți ia.

Ce ți se poate întâmpla dacă apari pe "lista rușinii"

Depinde: dacă ești persoană juridică sau persoană fizică. Dacă ești instituție de stat n-ai probleme... funcționezi in continuare fără îngrădiri.

Dacă ești persoană juridică poți pierde contracte, colaborări etc. Ideea e că, atunci când vrei să colaborezi cu o firmă, te informezi; între altele,  accesezi bilanțul anual al firmei in cauză - e public, pe site-ul Ministerului de Finanțe. Altfel spus: "lista rușinii" pentru aceste entități e doar o cheltuială (a Statului) in plus.

Dacă ești persoană fizică... Te poți aștepta la multe - până la a te trezi cu ceva cămătari la ușă, care să-ți propună un împrumut, să nu mai ai de ce te rușina sau o vizită a samsarilor imobiliari. Te mai poți aștepta la atacuri de tip phishing, înșelătorie (scam), inginerie socială*.

Mai sunt cei care colectează astfel de date și le întrebuințează in algoritmi automatizați în relația cu instituții de credit, anumite platforme financiare, care ar putea penaliza respectivele persoane pe termen lung, in baza unor date istorice, chiar eronate. In caz de eroare (și/sau de achitare) sau dificultăți economice temporare rectificarea datelor ar putea deveni inutilă pentru recuperarea reputației deoarece nu există (nu poate exista) un remediu efectiv din partea Statului.

Vor fi publicate și numele celor care se judecă, in instanță, cu Statul, privind unele taxe, impozite, amenzi? N-ar fi corect: cetățeanul ar putea dovedi că nu e dator la stat.

Scopul publicării datelor personale ale datornicilor la Stat

Din punctul meu de vedere, scopul acestei măsuri: plata taxelor de rușinea celorlalți. Statul nu poate numi asta "interes justificat" pentru divulgarea datelor personale a unor cetățeni, mai ales că există proceduri prin care-și poate obține de la datornici sumele restante.

Publicarea acestor date e justificată de politrucii care au venit cu ideea: transparență fiscală. Conform legii, colectarea datelor se face pentru scopuri determinate, explicite și legitime. "Transparența fiscală" nu cred că poate fi încadrată aici. Dacă ei insistă că publicarea unei astfel de liste se justifică atunci să fie publicată și lista celor care au contracte cu statul... (între altele) Să fie o listă completă cu denumirea firmei, numele celor care o controlează etc., să nu mai căutăm, bezmetici, informații - să fie "de-a gata".

De ce e ilegală publicarea datelor personale

Pentru că așa "zice" legea, pentru că România e membră a Uniunii Europene unde Statele protejează (pe cât posibil) datele personale ale cetățenilor. Aici, Statul divulgă datele personale ale cetățenilor pe motiv de "transparență fiscală". 

Tot pe motiv de "transparență" fiscală nu mai e obligatoriu să fie publice declarațiile de venit și de interes ale funcționarilor statului?

Concluzie

Publicarea datelor personale (numele, domiciliul fiscal și datoriile persoanelor fizice) pe site-urile autorităților ridică riscuri de neconformitate cu prevederile GDPR, deoarece aceste date pot afecta dreptul la viață privată. Vorba 'ceea, pe listele cu cheltuieli pentru întreținere, în condominii, e interzisă publicarea numelui (dacă cetățeanul nu solicită altfel), dar online e perfect să publice Statul inclusiv adresa la care poate fi găsită o persoană.

Publicarea pe internet trebuie justificată printr-un interes legitim care să nu afecteze excesiv persoana. Care poate fi acest interes legitim? Sumele nu vor fi recuperate în mod automat.

Politicienii din România par a nu înțelege: datele cu caracter personal NU pot face obiectul datelor deschise deoarece nu sunt date care pot fi reutilizate la liber, ci au un regim juridic specific. Unii nici nu-și pot imagina ce se poate face cu aceste date.

Datele publicate pe Internet, accesibile oricui, pot fi folosite de oricine în orice alt scop. Numai printr-o cerere expresă poți afla cui au mai fost dezvăluite datele tale personale.

Ce dovedește statul prin această soluție arhaică? Incapacitatea de a colecta taxe și impozite, sume din amenzi.

Publicarea unor astfel de date poate fi exploatată foarte ușor de persoane rău-intenționate; Statul transformă datele și secretele fiscale în vulnerabilități de securitate pentru cetățeni (având în vedere cât de evoluată este tehnologia, și viața digitală a celor mai mulți).

Atingerea adusă protecției datelor cu caracter personal nu se justifică pentru a asigura recuperarea creanțelor, ci din contră, publicarea acestor date e disproporționată și incontrolabilă. Incapacitatea Statului de a colecta creanțele fiscale e transformată într-o publicitate punitivă. Datele care în mod normal ar fi constituit secret fiscal vor fi preluate automat de terți, ceea ce face ca informația să rămână accesibilă publicului mult după ce datoria a fost achitată.

Există mai multe pârghii și mecanisme de colectare a creanțelor, inclusiv coercitive, și care își ating scopul fără ingerințe in viața privată a cetățenilor. Publicarea datelor doar afectează dreptul la viață privată și reputația persoanei (se poate întâmpla oricui să aibă probleme la un moment dat, să fie uituc sau să fie sărac).

sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/gdj-1086657/

* Ingineria socială e o formă de a manipula oamenii astfel încât aceștia să divulge informații confidențiale, să ofere acces la sisteme securizate sau să efectueze acțiuni care le compromit securitatea (financiară sau cibernetică). Această formă de manipulare nu vizează echipamentele sau programele (hardware sau software), ci exploatează emoțiile: încrederea, frica sau curiozitatea. Altfel spus: nu se bazează pe breșe tehnice și poate fi realizată de aproape oricine, pentru că nu e nevoie de abilități speciale. 

Atacurile de inginerie socială implică adesea doar un număr de telefon și/sau e-mail. E bună și o adresă fizică - infractorul ar putea afla, despre tine, unele informații utile (pentru ei) de la vecini.

De exemplu, tehnologia cunoscută sub denumirea de VoIP (Voice over Internet Protocol) permite atacatorului să-și facă apelul să pară că e făcut de pe telefonul țintei - e o tehnologie disponibilă și nu necesită experiență. 

Impozitul anual pe imobile

Ceea ce facem este pentru binele
tuturor cetățenilor!

Afirmând că vor să scadă deficitul bugetar, să redreseze economia, politicienii s-au gândit ca pe lângă micșorarea unor venituri, eliminarea unor scutiri, neindexarea veniturilor cu rata inflației unde e cazul, creșterea taxelor și impozitelor in general, să introducă și o majorare bruscă, mare, a impozitului pe clădiri aruncând in disperare mii de oameni.

Creșterea impozitului pe imobile

Cum argumentează prim-ministrul această exagerată creștere a impozitului pe clădiri (mă refer aici numai la clădiri de locuințe nu la terenuri și la clădiri cu altă destinație):

(...) in Europa, taxele locale acoperă în general toate cheltuielile primăriilor. In Romania, însă, veniturile autorităților locale acoperă doar un sfert din cheltuielile de personal.

(Între timp, premierul a început să "nuanțeze"...)

De ce consider greșit (să nu zic ipocrit) argumentul șefului guvernului:

1. In țările europene la care, probabil, se referă nivelul de trai este mult mai ridicat decât în România.

2. Impozitele sunt corelate cu veniturile.

3. In statele pe care le compară cu România situația clădirilor este cu totul alta. In România, cei mai mulți cetățeni au primit locuință de la întreprinderile in care au muncit înainte de 1989 și plăteau chirie pentru ele - ulterior au avut posibilitatea să le cumpere (să devină proprietari, altfel spus).

4. Cei mai mulți nou-proprietari și-au modernizat locuințele, le-au utilat, crescându-le astfel prețul de piață, dar nu toți au făcut asta, pentru că nu toți au/au avut bani.

5. Politicienii au majorat valoarea pe metru pătrat (baza de impozitare de anul trecut - pentru acest an) a tuturor imobilelor, tinzând spre prețul pieții pe metru pătrat în cazul clădirilor nou-construite - ceea ce este aberant, din punctul meu de vedere, pentru că:

a). o construcție veche e o construcție veche; nu cred că e firesc ca valoarea pe metru pătrat să fie crescută din pix, fără a se (mai) ține cont de materialele folosite, de vechimea clădirii și altele; premierul a nuanțat, ulterior: se va diferenția impozitul pentru clădiri mai vechi de 50 de ani;

b). valoarea de piață a unui imobil e în funcție de mai mulți factori, între care: rangul localității, zona din localitate unde se află, vechimea imobilului, materialele din care e construit, starea generală a imobilului, dotările etc. Din această valoare de piață in caz de vânzare se scade (sau se crește) prețul în funcție de aceiași factori.

Nu toți cei care locuiesc în imobile vechi și foarte vechi vor vinde. Nu toți cei care locuiesc în imobile vechi și-au modernizat imobilele - nu au bani. E aberant, din punctul meu de vedere, ca cineva să plătească impozit la o valoare crescută din moment ce in caz de o eventuală vânzare ar putea obține cel mult trei sferturi din valoarea de piață.

6. In statele europene pe care premierul le compară, probabil, cu România nu există atât de multe unități administrativ teritoriale (primării, consilii locale, consilii județene) deși numărul populației e mai mare. In plus, salariile funcționarilor din acele primării europene nu sunt la fel de mari ca cele din România - raportate la veniturile cetățenilor și, probabil, nici organigrama nu este la fel de încărcată.

7. Probabil că veniturile autorităților locale din statele pe care le compară premierul cu România acoperă toate cheltuielile, dar acolo există și descentralizare, veniturile locale nu sunt formate numai din anumite taxe și impozite și sume foarte mari ajung la "un centru", de unde banii sunt împărțiți (și) pentru unități teritoriale locale unde nu sunt acoperite - din venituri proprii - nici măcar veniturile salariale ale funcționarilor publici și angajaților administrativi.

Din anul 2027, mai zicea premierul in ianuarie, impozitul va fi calculat la valoarea de piață a imobilelor - in acest an majorându-se doar valoarea pe metru pătrat (?) și diferiții coeficienți care se aplică. Majorarea de anul viitor urmează pentru că așa s-au angajat politicienii români când au solicitat bani prin PNRR.

Citez premierul: In aproape toate țările europene impozitarea se face la valoarea de piață. Noi am rămas cu niște indicatori vechi, in care valoarea era una de tip contabil, definită, după care se aplicau diferite procente, in funcție de localitate, in funcție de zonarea (?!) localității și așa mai departe. Să de-a exemple de țări care...

1. Să nu mai afirme cineva că Uniunea Europeană "cere" aceste impozite calculate la valoarea de piață a imobilelor pentru că nu e adevărat - politicienii români sunt cei cu ideea, cei care s-au angajat, prin PNRR, să o facă; doar nu ar fi desființat câteva din sutele de agenții de stat și altele de gen unde sunt plătiți cu salarii foarte mari o mulțime de oameni, și nici n-ar fi vrut să mai "aerisească" organigramele instituțiilor de stat.

2. De ce nu rămâne România precum acele state europene în care politicienii nu vor impozitarea imobilelor la prețul de piață? Ah, da! Pentru că s-au angajat să le mărească - și nu vor (sau nu sunt capabili) să renegocieze având în vedere că aruncă în sărăcie mii de oameni.

Un fel de concluzie

Politicienii români amestecă merele cu perele și susțin că au gutui.

Politicienii români, pretinzând scăderea deficitului bugetar și redresarea economiei, s-au gândit să procedeze exact cum nu se procedează în timp de criză economică: majorare taxe și impozite. Mărirea taxelor și impozitelor blochează economia, in principiu.

Unii primari au exagerat aplicând mărirea impozitului cu 100% când legea națională permite diverse procente, in funcție de "specificul locului". Acești primari nu au motive să dea vina pe prim-ministru.

Au renunțat la a face distincția care se impune în anumite situații, iar funcționarii de la fisc le spun, senini, cetățenilor: procedura pentru neplata impozitelor e foarte simplă; este somat cetățeanul și dacă nu plătește se pune sechestru pe imobil și se scoate la licitație. Samsarii imobiliari abia așteaptă aceste licitații, să cumpere pe nimic imobile situate in zone centrale și ultra-centrale, fără să le pese că cei care nu vor putea plăti (și) impozitele vor îngroșa numărul persoanelor fără adăpost. De ce le-ar păsa? Nu e nimic personal, e o afacere - cam cum ar fi într-un stat mafiot.

Fixarea impozitelor și taxelor la cote foarte ridicate - fără a se ține cont de diferiți factori - este una dintre caracteristicile unei dictaturi. Dictatorii, in general, vor să adune foarte mulți bani in timp cât mai scurt, fără să le pese dacă birul poate fi sau nu platit de cetățeni.

Baza de impozitare (valoarea pe metru pătrat) a fost indexată până în anul 2025 cu rata inflației. Pensiile și alte venituri ale cetățenilor nu sunt indexate cu rata inflației... așa cum prevede legislația națională.

Sursa foto: https://pixabay.com/users/geralt-9301/

Imobile neingrijite supraimpozitate

Prin dispozițiile codului fiscal al României primarii au primit "dreptul" (încă de prin anul 2016) să supraimpoziteze până la 500% clădirile și terenurile neingrijite din localitățile unde au fost "aleși"...

Teoretic sună perfect! O mulțime de capete pătrate au strigat "excelent! vom avea o localitate elegantă!" Dar, hai să gândim - măcar un pic. Se conturează ideea: "ok, oamenii vor reuși să plătească acest impozit - semiconstituțional, analizând mai atent - dar tot nu vor avea bani să își cosmetizeze imobilele". Pe scurt: la ce ajută acest impozit? Eventual, "edilii" vor recondiționa unele clădiri din patrimoniul localității - pe banii tuturor - clădiri care, după reabilitare, vor fi închiriate (de regulă) unor agenți comerciali (să fie recuperate sumele și să fie și ceva venit la bugetul local, desigur)...

In multe localități există o mulțime de imobile (clădiri și terenuri) aflate în proprietatea statului (a localității) care arată jalnic de zeci de ani. Acest impozit extra-majorat se aplică, evident, și acestor imobile. Bun. Făcând asta, primarii vor plăti aceste extra-impozite din banii tuturor cetățenilor? O mulțime de primari se smiorcăie că nu au bani pentru conservare, recondiționare, renovare de clădiri și amenajare terenuri... Probabil că vor contracta (alte) împrumuturi de la bănci comerciale. Cetățenii trebuie să înțeleagă asta, să accepte, și să fie de acord cu plata acestor împrumuturi și/sau extra-impozite plătite de instituțiile de stat care au în proprietate astfel de imobile de care ei, ca cetățeni, nu se bucură în vreun fel? Doar întreb.

In Municipiul Brașov se aplică extra-impozite - între 50 și 500% - pentru terenurile și clădirile neîngrijite. Starea imobilelor e constatată de Poliția Locală (???!!!) Brașov și majorarea impozitului e aplicată de Direcția Fiscala Brașov. Primăria ajută proprietarii prin programul "monument istoric" - împrumuturi de la bănci cu dobândă zero. Ignorând amănuntele despre aceste împrumuturi întreb: cei care nu locuiesc într-o clădire declarată monument istoric ce fac?

Bineînțeles, un proprietar are și anumite obligații: să aibă grijă de proprietate, între altele. Cei care au ajuns în imposibilitatea de a se mai îngriji de proprietate cum o făceau cândva ce ar trebui să facă? Să se mute în stradă? Unii abia au bani să-și asigure traiul zilnic. Cei care nu își permit, financiar vorbind, să plătească aceste impozite exorbitante vor ajunge să le fie vândută locuința la licitație? Ăia pe care îi numim (pompos și inadecvat) reprezentanții cetățenilor, și care elaborează legi "pentru binele tuturor", ne anunță că "externalizează" recuperarea datoriilor cetățenilor către stat adică, vor pune recuperatorii să-i hăituiască pe oameni.

Se știe: in cazul unor astfel de licitații prețul de pornire e destul de mic, iar dacă se ajunge la a doua sau a treia licitație pentru același imobil prețul va fi de-a dreptul bătaie de joc.

Puțină istorie: naționalizarea

Naționalizarea întreprinderilor, atelierelor etc., cabinetelor medicale, spitalelor, farmaciilor etc., locuințelor, terenurilor a avut loc pe întreg teritoriul României, începând in anul 1948 - ideea venind de la dictatorul Stalin din Kremlin. Altfel spus, aproape totul trecea, forțat, din patrimoniul particular in patrimoniul statului. Desigur, cu "despăgubiri" - ca și azi: "justă despăgubire" pentru exproprieri in interes național... Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns.

Legea 119 din 11 iunie 1948 pentru naționalizarea intreprinderilor industriale, bancare, miniere, de asigurări, de transport, hoteluri etc. a fost ținută "la secret" până în ziua de 11 iunie, când, dimineața, a început aplicarea dispozițiilor.

Naționalizarea instituțiilor sanitare particulare s-a făcut prin Decretul 302/1948.

Prin decretul 92 din 19 aprilie 1950 au fost naționalizate imobilele care aparțineau industriașilor, moșierilor, bancherilor, marilor comercianți și celorlalte "elemente ale marii burghezii". Statul s-a substituit in toate drepturile foștilor proprietari, iar locatarii - inclusiv foștii proprietari - au devenit chiriași ai statului (dacă n-au plecat din țară). Camere/apartamente din aceste imobile de locuit au fost repartizate, după nu mult timp, oamenilor aduși în orașe pentru a munci in fabrici - in cele vechi și în cele noi. Din acel moment majoritatea imobilelor de locuit au început să devină ruine - statul era proprietar, a statului era obligația de întreținere; muncitorii, oricum, nu aveau bani suficienți pentru așa ceva, dar nici nu se deranjau - erau și prea mulți in spațiile respective și nu se înțelegeau care cât să de-a și rezumau: "să facă Statul, proprietarul, 'că plătesc chirie" - Statul nu făcea, imobilul se ruina.

In Brașov, mai ales în Centrul Vechi, sunt construcții - imobile de locuit - care au o vechime cu mult peste suta de ani. Având în vedere că din anul 1950 și până în 1989 (și mai apoi, in mai multe cazuri) nimeni nu s-a deranjat mai mult decât, eventual, să zugrăvească pereții exteriori, vizibili din stradă, foarte multe clădiri sunt într-o stare jalnică. Proprietarii originali le-ar fi întreținut, statul nu s-a deranjat, și nici prea mulți dintre chiriașii Statului.

Multe dintre clădirile vechi sunt declarate "monument istoric"... Aceste clădiri au un regim special de renovare: trebuie păstrat stilul, trebuie folosite anumite materiale etc. - altfel spus, e și mai scump decât o renovare obișnuită. 

Prin naționalizare, comuniștii au dorit să distrugă tot ce au făcut "exploatatorii" și "elitele intelectuale", au vrut să șteargă orice urmă a existenței acestora. Acum vin niște unii care "s-au ajuns" pentru că au călcat în politică (ei fiind, cum voiau comuniștii, cu "origini sănătoase") și impun cetățenilor impozite nesimțite pentru că nu au azi bani să refacă ce au vrut comuniștii să distrugă începând cu anul 1948... Chiar și în cazul în care unele imobile de locuit au fost redobândite de foștii proprietari (unii fiind înghesuiți într-o debara când restul casei aparținea unor reprezentanți ai "clasei muncitoare"), "ciocoii" de azi, politicieni în special, dar și "afaceriști" îmbogățiți din contracte cu statul, uită că mulți dintre acești (foști) proprietari au avut, ani mulți, interdicție să se angajeze sau să lucreze in domeniul in care erau calificați, au avut interdicție pentru pensie, iar copiii lor aveau interzis la studii superioare (inclusiv la liceu) - pentru că nu aveau "origine sănătoasă". Mai târziu s-au mai schimbat lucrurile, dar a fost un pic cam prea târziu.

Clădirile naționalizate de comuniști povară pentru locatarii de azi

E obrăznicie, pur și simplu, ce fac unii consilieri locali în frunte cu primarul - nu doar in Brașov. Nu le pasă că cei mai mulți dintre locatarii acestor imobile sunt vârstnici care au "origine sănătoasă", au venit din sate, din sărăcie, să muncească în fabrici (și acum au pensii de mizerie), au cumpărat - cu efort financiar - locuințele in care au trăit aproape o viață și care nu au fost revendicate de foștii proprietari...

Această creștere nesimțită a impozitelor pare a fi un ajutor oferit samsarilor imobiliari. Mai sunt și făcute publice adresele imobilelor "neîngrijite", să nu mai depună mare efort de cercetare cei interesați de clădiri în centrul orașului... Acum, cu așa impozite nesimțite, consilierii locali în frunte cu primarul, au cea mai bună scuză de a vinde multe clădiri către "jmecheri" îmbogățiți din contracte cu statul: "nu sunt bani pentru renovare și nu vrem ca banii cetățenilor orașului să fie risipiți pentru impozite"...

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/faceguard-18421/

Justețea impozitelor extra-majorate

In general, aceste impozite uriașe sunt întâlnite în dictaturi, ca pedeapsă pentru cetățeni, pentru a-i ține cât mai strâns sub control.

Codul fiscal permite consiliilor locale să majoreze impozitul pe imobile cu până la 500% inclusiv pentru cele încadrate ca "neîngrijite" - o dispoziție injustă, in opinia mea deoarece în majoritatea clădirilor neîngrijite locuiesc oameni cu venituri mici și foarte mici, impozitul împovărându-i și mai mult. Impozitul se dorește o "stimulare", o presiune fiscală pentru îngrijirea imobilelor. Un om cu venituri mici nu se simte stimulat, ci pedepsit. Un împrumut la bancă este refuzat din cauza venitului mic, iar primăria nu îl ajută dacă nu locuiește într-un monument istoric.

Primăria ajută în cazul monuentelor istorice și dacă omul nu reușește să plătească ratele ce se va întâmpla? Va deveni chiriaș la stat?

Pe de altă parte, statul acordă ajutor financiar persoanelor cu venit foarte mic (dintre care mulți locuiesc în clădiri neîngrijite). Altfel spus: li se iau 2000 de lei anual și li se oferă 600 de lei anual (un fel de exemplu - "ajutoarele" fiind foarte mici, devenind nesemnificative in acest context)

Primăria trebuie să constate starea imobilului, printr-o comisie, să someze proprietarul să rezolve și dacă acesta nu se conformează se aprobă majorarea impozitului. Când somația vine, de exemplu, in luna ianuarie și impunerea in februarie, nu prea se poate spune că există o somație...

In opinia mea nu există un just echilibru între interesul public și cel individual. Nu e corect să presezi fiscal oameni care oricum sunt săraci și nu au bani nici măcar pentru a plăti autorizația de... renovare - nu mai zic de materiale și forța de muncă.

Concluzie 

Pentru că legea (codul fiscal) permite, "edilii" din Brașov s-au gândit să-și bată joc de unii cetățeni, prin extra-majorarea impozitului pe imobil, într-o perioadă în care taxele și impozitele sunt crescute - pe cale de consecință prețurile mărite - veniturile diminuate, unele facilități fiscale pentru anumite cazuri eliminate... S-au gândit că e momentul cel mai potrivit să fie sărăciți serios și mai mulți oameni. Nu-i interesează pe "edili" că unii nu își permit financiar ce vor ei - le-ar spune "mută-te unde-ți permiți" ("că avem noi cu ce rezolva casa ta" - asta nu le-ar spune în față, desigur). 

Ni se tot spune că "România e o țară de proprietari" (ca și cum ar fi ceva rău să ai asigurat măcar un adăpost). Vor să îi transforme în chiriași la Stat pe cei care nu-și permit modernizarea, renovarea locuințelor? O naționalizare mascată, altfel spus.

Departe de mine gândul să neg adevărul despre anumite clădiri, dar ceea ce fac acești indivizi într-o perioadă economică atât de grea pentru cei mai mulți cred că e mai mult decât nesimțire - e răutate pură.

Se tot spune: "in alte țări... bla-bla". Unii compară România cu alte țări numai când impun taxe mai mari, dar când e vorba de venituri, de predictibilitate, de posibilitate oricui de a câștiga bani cât să trăiască fără a sta la mila statului nu mai compară România cu alte țări.

Parlamentarii sunt, toți, o apă și un pământ... concentrați spre interesul propriu și/sau de grup. De n-ar fi așa, alta ar fi situația și acum, și în general: mai bună.