Albert Einstein, nascut in 14 martie

Culmea fizicii: Să paști un cal putere pe un câmp magnetic.

Un pic despre Albert Einstein

Despre Albert Einstein, autorul teoriei relativității, și unul dintre cei mai străluciți oameni de știință, s-a scris enorm, și se va mai scrie, așa că aici nu fac decât să (îmi) amintesc că s-a născut în 14 martie 1879, la Ulm, in Germania (d. 1 aprilie 1955 la New Jersey, SUA) și că, in 1921, a primit Premiul Nobel pentru Fizică (probabil că voi uita, până anul viitor; ups!) și că nu a fost un om perfect (asta nu voi uita; ups! cui îi pasă?! mie-mi pasă).

Se spune că Einstein a spus cândva că datorează mintea sa sclipitoare faptului că are un simț al umorului copilăresc. Care era originea accentelor sale de misoginism și rasism n-a spus-o. In fond, chiar genial, Einstein a fost un bărbat al timpurilor lui; in plus, afirma că, pentru el, știința e mai importantă decât orice.

Totuși, Einstein nu a fost doar "unul din mulțime"; a fost un gânditor revoluționar, imigrant, activist pentru drepturile omului, victimă a propagandei naziste... Albert Einstein, azi aproape sinonim cu geniul, ar fi trebuit să știe mai bine, ar fi trebuit să fie mai bun.

Recentele studii ale corespondenței sale arată că Albert Einstein avea accente de sexism. Sunt pasive, nesigure, nevoiașe și vor să fie dominate, scria el, despre femei, într-o scrisoare.

Despre "latura întunecată" a lui Albert Einstein:

* https://academyoftheheartandmind.com/2025/02/07/the-dark-side-of-albert-einstein-and-mileva-maric-his-first-wife/

* https://www.inverse.com/article/45922-albert-einstein-could-be-just-as-cruel-as-he-was-brilliant

Einstein zicea că relativitatea se aplică la fizică, nu la etică. Hm.

Gata! Nu-l mai bârfesc chiar de ziua lui... mai ales că nu se poate apăra.

Einstein era de părere că toți oamenii sunt geniali, însă trebuie judecați diferit. Zicea el: Dacă judeci un pește după abilitatea sa de a se cățăra in copac, el va trăi toată viața cu impresia că e un prost.

Anecdote cu Albert Einstein, și citate

Întrebare: Cum v-a venit ideea asta nemaipomenită a relativității?

Răspunsul lui Einstein: Unii oameni se gândesc și la lucruri simple.

Î: Cum explicați relativitatea?

R: Când stai lângă o tânără drăguță două ore, acestea par două minute. Când stai două minute pe o plită încinsă, ți se par două ore.

Î: Cu ce arme se vor lupta oamenii în al treilea război mondial?

R: Nu știu cu ce arme se vor lupta oamenii în al treilea război mondial, dar în al patrulea se vor bate cu bețe și pietre.

După cel de-al doilea război mondial, când între "marile puteri" și statele aflate sub influența sovietică începuse "Războiul Rece", dominat de spectrul unei catastrofe nucleare care să pună capăt civilizației, se vehicula ideea că bomba atomică nu ar fi fost inventată dacă n-ar fi existat un Einstein care să descopere teoria relativității.

Întrebat dacă e de părere că energia atomică ar trebui folosită doar in scopuri pașnice, Einstein a răspuns: 

- Firește că sunt de această părere. In fond, in domeniul electricității, nu se limitează nimeni la utilizarea curentului numai pentru scaunul electric...

La o întrunire mondenă, o doamnă, despre care se știa că istețimea ei lasă de dorit, a vrut să fie interesantă și l-a întrebat pe Einstein:

- Dumneavoastră, care cunoașteți o mulțime de lucruri, puteți să-mi spuneți care e diferența dintre timp și eternitate?

- Desigur, doamnă - a răspuns savantul - dar mi-ar lua un timp să vă explic, iar dumneavoastră o eternitate că să pricepeți.

Cum dobandesti intelepciunea. Anecdota

Într-o zi, un tânăr veni la un înțelept și-l întrebă: - Părinte, ce trebuie să fac pentru a dobândi înțelepciunea?

Înțeleptul nu binevoi să răspundă. Repetând de mai multe ori întrebarea cu același rezultat, tânărul sfârși prin a se retrage, dar reveni a doua zi, cu aceeași întrebare pe buze. Din nou fără răspuns. Atunci el reveni a treia zi, întrebând iarăși: - Ce trebuie să fac, Părinte, pentru a dobândi înțelepciunea?

In cele din urmă, înțeleptul se îndreptă către un râu din apropiere și, intrând în apă, rugă tânărul să-l urmeze. Ajuns la o adâncime suficientă, îl prinse de umeri și-l ținu sub apă, in ciuda eforturilor făcute de băiat pentru a scăpa. După câteva clipe îl lasă liber și când adolescentul își redobândi, cu mare greutate, suflul, înțeleptul îl întrebă: - Fiule, când erai sub apă, ce-ți doreai tu cel mai mult?

Fără să ezite, tânărul răspunse: - Aer, aer! Voiam aer!

- N-ai fi preferat bogăția, plăcerile, puterea sau dragostea, fiul meu? Nu te-ai gândit la niciunul din lucrurile astea?

- Nu, Părinte, n-avem nevoie decât de aer, și nu mă gândeam decât la asta, răspunse iute tânărul.

- Ei bine, reluă înțeleptul, pentru a dobândi înțelepciunea, trebuie să o dorești tot așa de intens precum adineauri îți doreai aerul. Trebuie să lupți pentru ea, alungându-ți orice altă ambiție din viață. Ea trebuie să fie singura și unica ta aspirație, noapte și zi. Dacă vei căuta înțelepciunea cu o astfel de înfocare, cu siguranță, fiul meu, vei deveni un înțelept.

Textul e copiat din cartea Cosmogonia Rozicruciana (1973), de Max Grindel, editor Asociația Rozicruciana, tipografia Brastar, Brașov, 1996; traducător Adrian Anastasiu.

Un oval cu bilute. AEC 4. Oul lui Columb

Ideea pentru acest ornament din polistiren a fost ceva în genul Oul lui Columb.

În cartea sa Istoria lumii noi (1565), istoricul și călătorul italian Girolamo Benzoni, relatează o intamplare de care a avut parte navigatorul Cristofor Columb, descoperitorul Americii.

Navigatorul se afla la o petrecere cu mai mulți nobili spanioli; principal subiect de discuție era descoperirea Lumii Noi. Celebrul navigator a suportat ironiile unora dintre comeseni, răutățile lor – aceștia afirmau ca, din moment ce America există, oricine ar fi putut ajunge acolo, dacă s-ar fi gândit.

Cristofor Columb nu le-a dat replica dar, la un moment dat, a rugat sa ii fie adus un ou și i-a întrebat pe comeseni care dintre ei ar reuși sa așeze oul vertical, pe unul dintre capete. Au încercat pe rând, dar n-au reușit. Atunci, Columb a lovit ușor oul la unul dintre capete și l-a așezat în poziție verticala. Povestitorul spune ca nobilii ar fi zis că așa s-au gândit și ei, iar replica celebrului navigator ar fi fost: Cu siguranță; trebuie doar să vă treacă prin cap.

Altfel spus: după ce o fapta a fost făcută, toată lumea are impresia ca știe cum s-o facă – acesta este înțelesul expresiei. Sau... după război, mulți viteji se arată.

Așa și eu, cu ovalul și biluțele din polistiren! Mi-a venit ideea ornamentului după ce am văzut ce a făcut Suzana folosind șiraguri de margele. E drept, n-am ales margele pentru a decora, dar fără acea inspirație m-aș fi uitat și acum la ovalul alb din polistiren descoperit în trusa exploratorului creativ.

Pe oval am lipit – cu prenadez! - biluțe din silicon descoperite în cuibul din bradul-calendar de Advent din ziua 4.

Prenadezul aproape ca dizolva polistirenul – arata ca și cum ar avea arsuri cicatrizate – dar biluțele s-au lipit perfect. Am imprastiat bilutele intr-o cutie apoi am "uns" ovalul cu prenadez si l-am presat peste bile (bilele mai mari le-am omis pentru ca nu se lipeau bine cele mici).

Printre ele, pentru ca nu am putut lipi biluțe pe întreaga suprafața, am presărat sclipici auriu și argintiu. Marginile ovalului le-am vopsit cu oja argintie. Agățătoarea este dintr-o agrafa pentru prins hârtii.

Cu acest ou al lui Columb ma prezint în jocul Adventul Exploratorului Creativ.

Din înțelepciunea unor bărbați

Imaginația a fost dată omului pentru a-l recompensa pentru ceea ce nu este. Simțul umorului i-a fost dat omului pentru a se consola cu ceea ce este.

(Horace Walpole, n.24.09.1717 - d. 02.03.1797)

Nu sunt moarte lucrurile angelice și spiritele naturii, sunt moarte sufletele noastre. 

(Goethe, n. 28.08.1749 - d. 22.03.1832)

Învață să fii ceea ce ești și să renunți cu grație la ceea ce nu ești. E nevoie de curaj pentru a fi cine suntem cu adevărat. 

(E.E. Cummings, n. 14.10.1894 - d. 03.09.1962)

Și o anecdotă:

- Nastratin, de ce râd oamenii de tine? îl întreabă pe hogea un tânăr care-l stima.

- Ei bine - zice Nastratin - gândește-te la mine ca la un turban. Natura râsului dezvăluie falsitatea. Dacă oamenii ar râde de ei înșiși s-ar simți în pielea goală. Prin urmare, le asigur „acoperirea capului”.

- Dar, Nastratin, ei sunt încă goi!

- Șșșșș! zice Nastratin, zâmbind ghiduș.

(nu cunosc autorul)

Savantul nu le știe pe toate

Într-o zi, Nastratin transporta cu barca un savant. Apa era învolburată și barcagiul cu greu stăpânea vâslele. La un moment dat s-a adresat savantului și a făcut câteva greșeli de gramatică.

- N-ai studiat niciodată gramatica? întreabă savantul cu reproș.

- Nu! ridică din umeri Nastratin.

- Înseamnă că jumătate din viața ta a fost irosită.

Câteva minute mai târziu Nastratin privește spre pasager.

- Ai învățat vreodată să înoți? îl întreabă.

- Nu; de ce?

- Înseamnă că toată viața ta e irosită. Ne scufundăm!

(autorul e anonim, pentru mine)

Nasrudin, Nasreddin, Nastratin (și multe prenume) a existat în realitate, dar originea lui nu pare a fi prea clară, și mai multe culturi și-l arogă. Cert este că a fost un om înțelept, cu simțul umorului, un filosof sufist, între altele.

Pe măsura ce s-a scurs timpul au fost adăugate povești noi care îi sunt atribuite lui sau în care el e personajul principal; unele povești au fost modificate și toate s-au răspândit în multe regiuni ale lumii. Temele poveștilor au devenit parte din folclorul unor națiuni și exprimă imaginația respectivelor popoare.

Etică și politicieni

Într-o zi, marele matematician persan Al-Khwarizmi a fost întrebat despre valoarea ființei umane, și el a răspuns:

Dacă are Etică, atunci valoarea sa este 1.

Dacă este inteligent, adăugați un zero și valoarea acestuia va fi 10.

Dacă este bogat, adăugați încă un zero și valoarea acestuia va fi 100.

Dacă, pe deasupra, este o persoană drăguță, adăugați încă un zero și valoarea lui va fi 1000.

Totuși, dacă îl pierde pe 1, numărul care corespunde Eticii, își va pierde toată valoarea deoarece îi vor rămâne doar zerouri.

**

Abu Ja'far Muhammad ibn Musa al-Khwarizmi, matematician (părintele algebrei), astronom/astrolog persan, născut în 790 (conform unor surse), pe când calif era Harun al-Rashid; a decedat în anul 850 d.Hr., Bagdad, acum în Irak.

Numele lui e legat și de cifra zero, care s-a dezvoltat pe deplin în India, în secolul IV (chiar mai devreme) dar, în fapt, „zero ca un substituent a fost inventat independent în civilizaţiile din întreaga lume”, a spus dr. Annette van der Hoek, Indiolog şi coordonator de cercetare la Proiectul Zero, potrivit livescience.com. Matematicianul al-Khwarizmi a sugerat că un mic cerc ar trebui să fie folosit în calcule dacă nici un număr nu a apărut în locul cifrei „zece”. Arabii au numit acest cerc „sifr” („gol”). Zero a fost crucială pentru al-Khowarizmi, care a folosit-o pentru a inventa algebra în secolul al IX-lea. Al-Khwarizmi a dezvoltat, de asemenea, metode rapide de multiplicare și împărţire a numerelor, care sunt cunoscute sub numele de algoritmi. Zero și-a găsit drumul spre Europa prin cucerirea Peninsulei Iberice de mauri și a fost dezvoltat în continuare de matematicianul italian Fibonacci. Liderii religioşi medievali din Europa nu au sprijinit utilizarea zero pentru că au văzut-o ca fiind satanică.

Mai multe info la adresa de mai jos:

https://mathshistory.st-andrews.ac.uk/Biographies/Al-Khwarizmi/

Cea mai dificilă operație chirurgicală din România: separarea unui politician de fotoliul său.

**

Desenul aparține caricaturistului Omar Abdallat, născut în Anglia, în 1978; trăiește in Amman, Iordania. El ilustrează cu ironie atât Vestul cât și Lumea Arabă. Este membru în organizația internațională United Sketches (fondată de artistul iranian Kianoush Ramezani, refugiat politic în Franța din 2009) cu sediul la Paris, organizație care susține, în principal, libertatea de exprimare a caricaturiștilor din exil.

Foto.

Un pic despre foc

Când aprinzi focul la aragaz, focul în sobă, un foc de tabără sau pentru grătar, o brichetă, un băț de chibrit sau orice altceva care “scapără” foc, ți se pare o banalitate, ceva lipsit de importanță, ca și cum e de la sine înțeles ca focul să existe și omul să-l știe stăpâni. Câți se gândesc la cum a apărut focul și cât de greu reușeau, cândva, oamenii să-l (re)producă?

Am citit la Ștef despre foc, o provocare (leapșă) preluată de la cineva și, pentru că focul are ceva fascinant, m-am gândit să scriu despre acesta; pe blogul lui găsiți, între altele, indicații despre cum poate fi aprins un foc chiar și în condiții dificile.

Pentru mine, focul e fascinant. Nuuuununununuuu, nu sunt piroman, ba chiar mă tem, oarecum, de foc în “starea lui violentă”, dar nu-s nici pirofob! ☺ Dacă nu ați stat să priviți vâlvătăile unui foc de tabără - sau focul dintr-un șemineu sau chiar dintr-o sobă cu lemne - s-ar putea să nu înțelegeți fascinația. Chiar și flacăra chibritului sau a lumânării e fascinantă - atâtea forme, atâtea nuanțe de roșu (și nu numai). Consider focul fascinant și pentru că are o uluitoare forță de a crea dar și de a distruge. Săbiile, de exemplu (unele legendare), în foc au fost călite și au rezistat peste timp; cetăți considerate invincibile până la un moment dat, cu ajutorul focului au fost cucerite… Oamenii din alte cetăți și-au ținut la distanță dușmanii timp de 500 de ani datorită faptului că dețineau secretul “focului grecesc”. O anecdotă spune că Arhimede ar fi incendiat cu “ajutorul” soarelui corăbiile dușmanilor care atacaseră cetatea Siracuzei; câteva secole mai târziu, un profesor de geometrie și arhitect grec bizantin a scris că Arhimede ar fi utilizat lentila convergentă, un dispozitiv care ar fi fost folosit pentru a focaliza razele soarelui asupra corăbiilor care se apropiau, ducând la incendierea acestora. Experimente recente dovedesc că nu e posibilă incendierea unor corăbii în acest mod - poate că nu era lentilă convergentă, profesorul acela de geometrie ȋnșelȃndu-se… Zic și eu.

Legenda păsării Phoenix este despre focul care creează, iar legenda salamandrei este (și) despre focul care trebuie ȋnfruntat. Focul distruge și apără. Niciun animal sălbatic nu se va apropia prea mult de un foc, de exemplu, iar o mică și pȃlpȃitoare flacără de lumânare se poate transforma într-o secundă în vȃlvătaie - și într-un adevărat incendiu - dacă întră în contact cu elemente inflamabile. În plus, nu orice foc se stinge cu apă! Dacă arunci apă într-o tigaie în care a luat foc uleiul te poți trezi c-o uriașă flacără. Poate părea că e ușor să stăpânim focul, dar nu e chiar așa - cum nu suntem atenți, cum o pățim! Focul e “mare consumator” de aer: pui un capac pe tigaia în flăcări și gata, ai scăpat de foc.

E important focul pentru toți oamenii, de când sunt ei oameni pe Pământ. De n-ar fi fost important - și fascinant, și de groază - n-ar fi existat atâtea legende despre foc. In mai toate mitologiile lumii există zei ai focului, zei și spirite care protejează focul. O legendă grecească spune că titanul Prometeu a furat focul de la zei și l-a dat oamenilor; pentru asta a fost pus în lanțuri de șeful din Olimp, Zeus, și un vultur uriaș îi devora ficatul în fiecare zi și acesta se regenera în fiecare noapte, Prometeu suportând supliciul la infinit. Heracle, în drum spre Grădina Hesperidelor, ucide vulturul cu una dintre săgețile lui otrăvite și Prometeu e eliberat.

Probabil că primul foc pe care l-au văzut oamenii a fost unul aprins de vreun fulger care a lovit vreun copac (sau tufiș)… S-or fi speriat îngrozitor când au constatat forța lui de a mistui. Când au învățat să-l stăpânească au putut să frigă carnea animalelor pe care le prindeau, apoi să fiarbă una-alta, să-și facă arme și tot așa. Dacă oamenii primitivi frigeau carne - cum afirmă mulți istorici - să însemne că vegetarienii de azi nu au dreptate când spun că omul este ierbivor prin natura sa? Unii dintre nemȃncătorii de carne (cei extremiști, în special) folosesc ca argument ideea că omul preistoric nu avea caninii dezvoltați, dar… nu era nevoie de “colți” pentru a se hrăni cu carne, deoarece nu erau… tigri, să frângă gâtul pradei cu colții (altfel își prindeau preistoricii hrana). Cercetătorii afirmă că folosind focul pentru a frige carnea, omul primitiv n-a mai fost nevoit să mestece la greu și să aibă nevoie de un ditamai maxilarul și ditamai stomacul pentru a digera (carnea crudă se digeră mai greu) și, în timp, adaptându-se, stomacul i-a scăzut în volum, la fel și maxilarul, asta ducând la dezvoltarea altor organe - cum ar fi creierul. Altfel spus, focul a contribuit, indirect, la estetica omului, dar și la dezvoltarea creierului său. Glumesc! În fapt, nici nu știu ce să mai cred. Pare că istoria se schimbă în funcție de unele interese (ale unora) din prezent. Vrei să vinzi hrană modificată genetic?! Încet, dar sigur, schimbi istoria și creezi nevoia: pentru o sănătate perfectă nu consumați carne de animale hrănite natural și care animale se îmbolnăvesc ba de pestă, ba de gripă, ba de nebunie, ci doar ce va dăm noi (inclusiv suplimentele alimentare sută la sută naturale). Oare cum or reuși să facă o pastilă de… esență de mărar (să zicem) fără a folosi ceva artificial (că doar pastila nu e solidă datorită făinii netratată cu nu știu ce pentru a se păstra mai mult). Focul e sigur folosit și în industria farmaceutică și în cea a parfumurilor. Imaginați-vă o lume fără foc…

Anecdote. Ion Vodă. Ludovic al XIV-lea.

Portretul lui Ion Vodă

Ion Vodă cel Viteaz, pregătind încă de la înscăunarea sa ca domn al Moldovei lupta pentru independența țării, a procedat nu numai la organizarea unei oști puternice, ci și la asigurarea unei economii cât mai trainice. Una dintre măsurile luate în acest scop a fost și aceea de a bate o monedă proprie a Moldovei.

Banii cu efigia domnitorului moldovean, emiși de o monetărie moldoveană, nu numai că au exprimat tendința spre o economie mai prosperă, ci au constituit totodată un act de afirmare a independenței față de Imperiul Otoman.

Se spune că, într-o zi, Ion Vodă a fost solicitat de o domniță să-i dea un portret ca amintire. El i-a întins pe loc o monedă, zicând:

- Iată chipul meu. Se zice că are multă trecere…

 ₪₪

Regele și buzunarele supușilor

Se spune că regele Ludovic al XIV-lea al Franței nu purta niciodată mănuși când pleca la vânătoare, oricât ar fi fost de aspru frigul.

Într-o zi, doi țărani, siliți să participe la vȃnătoare ca gonaci, l-au văzut pe rege ținând pușca cu mâinile goale. Unul dintre ei își exprimă mirarea că regele nu-și apară mâinile de intemperii, dar celălalt îl lămuri pe loc:

- Regelui nu-i e frig, fiindcă-și ține tot timpul mâinile în buzunarele noastre…

₪ 

Elogiu

Curtenii regelui francez Ludovic al XIV-lea îl lingușeau și regele îi încuraja în această direcție.

Astfel, el a fost declarat nu numai inegalabil conducător de stat și comandant militar, dar și… poet fără seamăn.

Într-o zi, stȃnd de vorbă cu poetul Boileau, regele îi arătă niște versuri pe care tocmai le compusese și îi ceru părerea. Boileau le citi și răspunse:

- Sire, nimic nu e cu neputință majestății voastre. Ați voit să faceți versuri proaste și ați reușit.

Auzind aceste vorbe, generalii lui Ludovic s-au gândit că și ei ar fi putut spune regelui ceva asemănător. Dar se pare că nici unul n-a avut curajul s-o facă.

(din “Vorbe de duh, anecdote și întâmplări ostășești”, adunate și transcrise de Mircea Cȃrloanță, Editura Militară, București, 1965).

Inteleptii invata si de la pisici. Happy Weekend!

Happy Weekend!, o marca Blind Love.

Marele Shibli merse in vizita la ilustrul Thauri. Maestrul statea atat de nemiscat incat nici macar un fir de par nu i se clintea in vreun fel. Shibli il intreba:

- De unde ai deprins asemenea neclintire?
Thauri raspunse:

- De la un motan. Urmarea un soarece cu o concentrare si mai si decat cea de care m-ai vazut in stare.
(anecdota sufi)

Am visat un caine!

sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu, din albumul "Animale. De pe la noi".

Lacătul şi cheia

Când n-ai subiect de discuție - sau când nu-ți funcționează computerul, și-ți tună și fulgeră! - spui / scrii bancuri, chiar dacă numai pentru atâta ai nevoie de o oră!
Să rămân datoare nu vreau, dar când tehnica îmi e împotrivă prea multe nu pot face - îmi antrenez răbdarea! Ce bombăn nu vă dezvălui! :)

O femeie se duce la Confucius:
- Mărite înţelept, am şi eu o întrebare. De ce o femeie care face dragoste cu 10 bărbaţi este considerată desfrânată, în timp ce un bărbat care se bucură de 10 femei este considerat un bărbat adevărat?
Înţeleptul îi răspunse:
- Vezi tu, copila mea, un lacăt care este deschis de 10 chei nu e un lacăt bun, în timp ce o cheie care deschide 10 lacăte, ce mai cheie este...!

O excelentă completare a adus Zina într-un comentariu:

Boccaccio avea o altă părere: el zicea că lacătul care se deschide numai cu o cheie ruginește până la urmă!

Mili tare

Ramses al II-lea câștigă o mare bătălie. Își cheamă scribul pentru a imortaliza momentul și începe să dicteze:

- Eu, Ramses al II-lea...
Scribul începe și el să picteze hieroglife.
- Cel mai mare dintre conducători...
Scribul notează.
- Și cel mai viteaz...
Scribul desenează și el.
- Și cel mai viril...
Scribul stă un moment nedumerit, apoi întreabă:
- Prea-Mărite, cum se scrie viril, cu două falusuri sau cu trei?

În armată, soldații sunt scoși la program administrativ în grădina unității.
Caporalul, cu un aer satisfăcut, zice:
- Așa, toată lumea ia câte o lopată și treceți la săpat!
- Înainte de asta... E vreunul printre voi care se pricepe la algebră?
- Eu, să trăiți... Sunt student la mate-fizică, dom' caporal.
- Bravo, mă. Atunci aruncă lopata aia, că nu-i de tine.
Soldatul, ușurat, aruncă lopata cu o mină veselă. Caporalul continuă:
- Și pune mâna pe hârleț. Tu vei extrage rădăcinile!

Soldații la raport, afară. Vine comandantul și spune:
- Mai mișcă cineva?
O voce din spate răspunde:
- Pământul, domnule comandant.
Comandantul:
- Cine a spus asta?
Răspunde din nou vocea:
- Galileo Galilei.
Comandantul:
- Galileo Galilei, un pas în față!

Postarea participa la jocul Happy Weekend! Editia 46 - tabel de înscriere la Elly W. (Blind Love)

Conform dictonului. Happy Weekend!

O talentată actriță, posesoare încă din tinerețe a numeroase giuvaieruri, deși înaintase în vârstă, nu se îndura să părăsească scena.

Lumea începuse să o cam vorbească, lucru ce o determină să facă un sondaj de opinie în care scop invită la o recepție mai mulți gazetari, pictori, scriitori și medici.

împodobită cu nestematele ei, exulta de bucurie la complimentele invitaților care se întreceau în a-i spune:

- Vai ce tânără arătați.

Păstorel care se număra și el printre invitați se delecta la bufet.

Dorind să afle și părerea lui, amfitrioana îl întrebă:

- Dumneata cum mă găsești, domnule Păstorel?

- Eu, conform dictonului, stimată doamnă.

- Cum adică?

- Adică, așa cum glăsuiește el: Tinerețea trece, pietrele rămân.

(Nicolae Dumitriu, Ninsoare de iulie, Ed. Albatros, București 1979, p. 262).

La o recepție unde erau prezente mai multe personalități o doamnă trecută de prima tinerețe, care se mândrea cu faptul că arată bine, întreabă un tânăr pictor:

- Domnule, dv, cu ochiul dv de artist, câți ani îmi dați?

Pictorul o măsoară cu privirea și-i răspunde:

- Nu vă mai dau și eu, că aveți destui.

Happy Weekend! (44) - tabel de înscriere și instrucțiuni la Elly (Blind Love)

Miercurea fără cuvinte - Geometrie incompletă

Da, știu: azi e Luni, dar nu vreau să lipsesc (total) de la jocuri care îmi plac!

Amintiți-vă paradoxul gemenilor:

Un geamăn devine astronaut și pleacă în cosmos, pentru numai câteva minute, cu o navetă care zboară aproape de viteza luminii. Când revine pe Terra astronautul e neschimbat dupa cele câteva minute de zbor cosmic dar își găsește fratele bătrân și lumea schimbată: în nava lui trecea un minut dar pe Pământ treceau ani!

Concluzia: azi poate e Luni, dar poate nu! :)

Deci:

Postare întârziată pentru Wordless Wednesday! (46) jocul inițiat de Carmen (Între vis și realitate)

Cele bune să se adune, cele rele să se spele!

Legile iubirii

În juru-acestei roze plutește-o fină boare.

E-un nimb fragil de ceață? Vrej de parfum e oare?

Un rest din vălul nopții e părul tău de maur?

Trezește-te, căci zorii în cupe toarnă aur…

(Omar Khayyam)

Seic-ul-Islam

La batranete, un mollah a fost numit Seic-ul-Islam, adica sef suprem al religiei. Dupa ceremonia de consacrare, seara, s-a intors acasa. Kiaha-Cadine - femeia care se ocupa de femeile lui - il conduce in harem sa vada noile femei primite in dar cu ocazia numirii. Intr-o sala mare, bogat mobilata, pe un covor gros si moale stateau culcate in cerc, una langa alta, multe fete tinere.. Kiaha le prezenta:

- Aceasta e din partea sultanului, aceasta din partea marelui vizir, aceasta de la ministrul de externe, aceasta de la marele rabin… si tot asa…

Batranelul le admira rand pe rand, le mangaie cu privirea trupurile sculpturale, pielea fina si stralucitoare de tinerete si ofteaza adanc, tot mai adanc, ca si cum o mare suferinta ar pune stapanire pe trupul si sufletul sau. Si brusc, exclama, intr-un geamat ragusit:

- Poti sa faci ceva pe fericirea care vine dupa 60 de ani!

Si a ramas proverb.

(anecdota traditionala povestita de Abdul-Haqq-Efendi, publicata in Cartea Voluptatii, de Ahmad Ibn Souleiman – Pro Editura si Tipografie 2002 - repovestita / adaptata - de mine)

 **

Iubirea este legea vietii – aceasta stie toata lumea, sau ar trebui sa stie; toti cei care stiu sunt de acord! Ce pare ca nu stie toata lumea este faptul ca Islamul originar nu a intemnitat trupul, nu i-a interzis iubirea! A se vedea scrierile despre viata califilor, in general, a se vedea “O mie si una de nopti” si multe alte texte.

"Iubirea este legea divina a vietii: Este un "de ce" si un "cum" al intregii creatii!

In Islam, savarsirea actului sexual este o datorie fața de Allah. "Iubirea si actiunea ei roditoare cuprinde o putere in acelasi timp oculta si populara [...] Acest act maret, aceasta clipa suprema face din oameni fiinte asemenea lui Dumnezeu" - dar unii nu vad decat placerea si voluptatea! "Se fortifica in splendoarea primaverii inmiresmate".

Actul sexual trebuie practicat sub coordonarea spiritului - sultan al trupului pe care trebuie sa-l comande mereu, dar caruia, de prea multe ori, ii este sclav.

"Daca ne-mpreunam ca si cum am manca putem simti doar o senzatie vulgara de satisfactie materiala, senzatie in care spiritul joaca un rol secundar. Sub coordonarea spiritului, actul unirii trupesti devine o manifestare directa de putere si energii, o manifestare a spiritului, de unde rezulta senzatii din cele mai ardente, bucuria cea mai vie”.

Happy weekend! - De-ale lui Nastratin

Sunt frate-meu!

Un om dintr-un târg străin, căruia hogea îi datora bani, venind în satul hogii și întâlnindu-l pe drum, îl opri și-i spuse:

- Bre, Nastratine, fă bunătatea și-mi plătește datoria.

- Nu sunt eu, sunt frate-meu! răspunse hogea la iuțeală - și-și văzu de drum.

Nu sunt eu, sunt frate-meu!

Să ne deosebești e greu.

Griji să-și facă ei, nu eu

Știindu-l plin de datorii, prietenii îi spuseră odată lui Nastratin:

- Multe griji trebuie să-ți faci, hogeo, când știi de la câți oameni ai luat bani cu imprumut.

- Nicidecum! răspunse hogea. Eu dorm foarte liniștit. Să-și facă grija ăi care m-au împrumutat.

Eu de griji nu mă omor.

Grija-i la-mprumutător.

HAPPY WEEKEND! Editia a 15-a 

Happy weekend (1) - Prietenie

Nu stiu cum facem ca tot alegem si alegem dar ne trezim ca, de fapt, culegem…

Umbla vorba prin targ ca scriitorul brazilian Fernandes Millor, a lansat o dezbatere publica, cu tema:

Care este diferenta dintre "politician" si "hot"?

Raspunsul unuia dintre repondenti:

- Diferenta dintre un politician si un hot este ca pe primul il aleg eu, in timp ce al doilea ma alege el pe mine. Am nimerit-o?

Replica lui Millor:

- Stimate domn, sunteti un geniu. Sunteti singurul care a reusit sa gaseasca o diferenta.

La un dineu al lui Carol al II-lea, fusese invitat si Tudor Musatescu... Carol, pentru a distra putin invitatii, scrise pe un bilet: "Tudor Musatescu este primul mare magar din lume..." L-a trimis lui Tudor cu rugamintea de a-l citi cu voce tare... Tudorica se supuse si citi biletul in rasetele invitatilor... apoi cu un zambet sarcastic spuse:

- Foarte frumos maiestate, dar ati uitat sa va semnati... Carol al II lea

Puterea limbii 

Dintii catre limba: Numai putin daca te presam si te putem taia!

Limba: Numai o injuratura sa spun unei persoane si zburati toti!

Postarea participa la jocul HAPPY WEEKEND! Editia a 12-a