Așa-mi trebuie, dacă nu stau lipită de TV să ascult știrile, nu citesc presa! Aflu abia acum că din 3 mai lobiștii de la OMS au declarat că obezitatea a atins proporții epidemice. Scrie în Raportul făcut în urma unui congres despre obezitate care a avut loc în acest an și OMS (ce ne-am face fără Organizația Mondială a Sănătății?), prin reprezentanții ei de frunte, dă avertismente dure (cum altfel ar putea fi avertismentele?!) cu privire la obezitate.
Nu
știu cum văd alții
lucrurile, dar mie-mi pare a fi o altă statistică vrăjeală menită să-i abată
pe oameni de la ale lor.
Chiar au cântărit toți oamenii din Europa și-au ajuns la
concluzia că 60% sunt obezi?! Ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns.
Mâine-poimâine apar iar șefi de stat și de guvern care ne arată cu degetul, amenințător, spunându-ne că suntem în război cu supraponderabilitatea și cu subponderabilitatea și trebuie luate măsuri drastice: la intrarea în toate spațiile publice închise sau deschise unde se vând produse alimentare vor exista cântare și unelte de măsurat înălțimea – portarul va calcula dacă indicele masei corporale se încadrează în standarde. Cine se încadrează intră; cine e sub sau peste standard vine după ce se îngrașă sau după ce slăbește, de la caz la caz (sau dacă se prezintă cu o listă de cumpărături scrisă și semnată de un nutriționist autorizat).
În mintea unora, toți oamenii trebuie să aibă masa corporală ideală, conform standardelor inventate tot de unii ca ei, să poată vinde pastile și aparate fel de fel.
Avem epidemia de diabet, de exemplu (despre alta de gen n-am auzit, dar nu înseamnă că nu există), și acum avem și de obezitate. Nu, n-am greșit. Epidemie și pandemie sunt termeni utilizați în general în cazul bolilor transmisibile, dar se folosesc și în cazul unor boli netransmisibile, pentru a sugera nevoia de măsuri urgente. Mda. Se mai spune că obezitatea e o boală. Și dragostea e boală, conform specialiștilor. Așa cum o spun specialiștii sună ca și cum toți oamenii s-ar îngrășa pentru că mănâncă mult. Sunt și unii care se îngrașă pentru că mănâncă mult și sunt sedentari dar obezitatea apare, mai des, în urma unor dereglări hormonale. Sigur, excesul de greutate poate conduce la diferite afecțiuni (tot specialiștii – cine alții? - ne informează că duce și la nu știu câte forme de cancer). Așa! Stresați oamenii speriindu-i, specialiștilor, să îi dereglați și apoi să-i tratați.
Cei care abia au ce să mănânce sunt, de regulă, bolnavi (și) de diabet – fără hrană corespunzătoare se poate întâmpla asta. Ups! Pentru epidemia de sărăcie nu există pastile?!
Se încurajează consumul de medicamente ceva de speriat, din punctul meu de vedere.
Nu cu mulți ani în urmă s-au luat de oamenii slabi: să nu mai apară pe podiumul caselor de modă și prin reviste/reclame oameni anorexici ‘că sunt unii care vor să-i imite și se nenorocesc.
E la modă să ai picioare strâmbe?! Se vor găsi mulți care să-și rupă picioarele pentru a le avea, mai apoi, la modă (e trist, dar e adevărat). Încerc să subliniez ideea că oamenii nu pot fi salvați prin interdicții impuse de lege.
Politicienii sunt cei care pun etichete oamenilor și tot ei vin, mai apoi, cu legi care să pedepsească pe cei care folosesc etichetele puse de ei.
Factori care determină obezitatea
Revin la raportul celor de la oms. Sunt specificați acolo câțiva factori care determină obezitatea, între care... digitalizarea. Se încurajează la greu comerțul online, au proliferat jocurile pe computer, o mulțime de aplicații care-i țin pe unii doar în fotoliu, aplecați peste dispozitive (urmează epidemia de discopatie cervicală?) – factori care impun, practic, sedentarismul. De ce să-mi mișc fizicul din fotoliu să merg să-mi cumpăr o pâine de la magazinul de peste drum când mi-o poate aduce curierul?
Măsuri posibile
Directorul regional oms pentru Europa zice că anumite măsuri pot fi luate pentru ca traiectoria obezității să se schimbe. Între acestea: crearea unor medii mai favorabile, promovarea investițiilor și a inovării în domeniul sănătății, dezvoltarea unor sisteme de sănătate puternice și rezistente.
La ce se referă cu medii mai favorabile el știe (ce idei are pentru îmbunătățirea acestor medii nu mai spune). Sisteme de sănătate puternice și rezistente... Rezistente la ce?! La foc, probabil, în cazul Ro. Puternice în ce sens? Medicina a cam devenit comerț: ai bani, ești tratat pe măsură, n-ai bani... cumpără-ți o aspirină și nu mai consuma aerul din spital.
Când zice de inovarea în domeniul sănătății e la mintea cocoșului la ce se referă: genele! Nu de la ochi, cele din ADN. Au descoperit gena obezității, da! După mai mult de 20 de ani de cercetări care au inclus secvențierea genetică în masă. Speră să facă ceva pastile, să fie recomandate oamenilor pentru a le induce starea de sațietate. Cu astfel de pastile au rezolvat și foametea în lume – în viitorul apropiat, se pare, va fi atins obiectivul 2 al ONU.
Implementarea unor măsuri prin care restaurantele sunt obligate să prezinte informații nutriționale - să facă acest lucru și pe aplicațiile online, iar serviciile care livrează mâncare să fie clasificate ca afaceri din domeniul alimentar pentru a putea fi trase la răspundere ca restaurantele mai sus amintite – este altă idee a lobiștilor de la oms.
O altă măsură ar fi taxa pe zahăr, bani care se colectează la bugetul de stat (pentru un sistem de sănătate mai puternic, desigur).
Și vânzătorii ar putea da sfaturi nutriționiste, recomandând clienților cam ce să cumpere pentru a se menține sănătoși.
Aici îmi dau mai tare cu opinia de gard: ce-ar fi să interzică toate porcăriile de alimente care conțin fel și fel de chimicale care, cică, nu dăunează sănătății dacă sunt consumate în cantități mici. Ce înseamnă mic în context?! Dacă un E-x (de la E-urile alimentare) apare pe eticheta a mai mult de jumate din produsele pe care le consumă un om într-o zi e cantitate mică sau mare?! Cine stă să adune procentele de E-uri din majoritatea alimentelor care se comercializează?
Ia să nu mai fim stresați, de administratorii statelor, cu birocrația, cu taxele și impozitele, cu pensii și salarii mici, cu foametea, cu crize economice și energetice, cu războaie, cu terorismul și cu fel și fel de vrăjeli de doi bani pentru care trebuie să suportăm fel și fel de măsuri de austeritate (și să ne descurcăm și să înțelegem) pentru binele general (binele colonel e în retragere)
Cum par a rezolva indivizii aceștia problemele?! Punând reflectoarele pe diferite categorii sociale: grași, slabi, săraci, fumători, bătrâni, (bruneți, blonzi) etc. acționând – aparent – cu intenția de a-i marginaliza, să accepte mai ușor anumite cuceriri ale științei și sfaturi de la specialiști sau să stea ascunși dacă nu vor să înțeleagă că unii le vor binele.
Mulți ne vor binele! Să nu-i lăsăm să ni-l ia. Din punctul meu de vedere fiecare om știe ce e mai bine pentru el, știe cum și când și unde se simte bine, știe ce-i place și știe că poate alege să schimbe multe în viața lui (ceea ce se poate schimba).
Mi se pare sau unii au ridicat ipocrizia la rang de politică de sănătate? Ce urmează? Vor declara supraponderabilitatea și subponderabilitatea ilegale și vor stabili amenzi pentru cei care nu vor să ia măsuri (medicamente, operații, modificări în ADN etc.) pentru a se încadra în standardele stabilite de niște unii care n-au ce face?
Surse online: