Ia viteză, moșulică

Luni, 5 mai a.c., vin de la piață spre casă. Mai aveam circa 30 de metri până la bloc și aud vacarm. La ușa magazinului de la parter era oprită duba care colectează pet-uri și sticle conform programului inventat pentru reciclare. Sticlele colectate sunt aruncate într-un recipient și sunt sparte - gălăgie la max; ce naiba să mai faci? Oricum, in 11 ani, am reușit, prin intervenții majore - majoritatea vecinilor - să avem parte de ceva liniște... Inclusiv sticlele pe care le colectau - sute - erau manipulate cu mai multă atenție pentru liniște... Revin la ziua de luni.

Mă apropii și... să-mi stea ceasul! 

Încărcător-descărcătorii - doi indivizi masivi, mai mult slănină decât mușchi - au trântit in dubă saci plini cu sticle. Luată prin surprindere de așa zgomot am tresărit vizibil, fiind, totuși, la ceva distanță de dubă. Lângă indivizi, pe trotuar, un bătrânel, a dat drumu' sacoșei pe care o avea, a ridicat brațele lateral, și-a dus apoi palmele la piept și a strigat, speriat: Măi, copii, era să fac infarct!

Copiii, politicoși, au început să hăhăiască; unul dintre ei a răcnit: Ia viteză, moșulică! Noi suntem la putere! Șimomică președinte! și încă o dată, și mai tare: Șimomică președinte! (el a rostit numele, eu îl evit și în glumă). Și vacarm! Moșulică, de colo, firav, le zice: Și eu tot cu el am votat.

Eram deja aproape, am auzit perfect. Doar că n-am pufnit in râs în acel moment. Cei doi au rămas nemișcați, fracțiuni de secundă; se lăsase așa o liniște... Ca și cum și păsările au rămas cu gura căscată. Unul dintre indivizii gălăgioși a ridicat sacoșa bătrânelului, l-a bătut pe spate prietenește și i-a zis ceva, dar n-am auzit.

In ziua aceea am simțit gustul adrenalinei; toate amintirile din epoca întunecată pe care o trăisem au năvălit în mintea mea; in acel moment părea a se prefigura ceva și mai rău.

sursa foto: https://pixabay.com/users/thedigitalartist-202249/

Am scris atunci acest text, dar apoi m-am răzgândit în legătură cu publicarea. Am publicat acum pentru că tot aud in jurul meu vehiculându-se ideea că mulți tind să aleagă azi ce au respins aproape cu disperare in luna mai. Personal, a schimba acea alegere făcută în luna mai e o teribilă greșeală (a se citi "prostie"). Nu știu dacă aș avea energia necesară pentru a mă adapta la o reeditare a nebuniei de până în decembrie 1989. 

Aer mai curat in Brasov

Cu aer mai curat în Brașov aburesc, acum, oficialii cetățenii. În primul rând, ar trebui scris aer curat în Brașov – prin mai curat se presupune că ar fi (deja) curat, dar în Brașov pute din nou, oribil!

Cred că toți politicienii din Ro sunt ipocriți până-n măduva oaselor sau sunt... incompetenți.

Cu ce ne ia politicianul, pentru aerul mai curat: creșterea taxelor de parcare în zonele centrale ale orașului, cu tren metropolitan, cu parcuri și zone verzi, cu restricționarea traficului autovehiculelor cu motoare pe benzină/motorină și alte de-astea la modă prin rezoluțiile/recomandările de la Uniunea Europeană.

Indivizilor! Aerul pute a rahat, a mortăciune, a gaze, a chimicale fel de fel... Și nu-i de la parcuri neîngrijite sau mașini cu motor pe benzină sau gaz.

Mulți șoferi staționează cu motoarele pornite, sub ferestrele oamenilor sau pe unde-i apucă! Nu 2-3 minute, 30-40 de minute! La parterul blocurilor de locuințe sunt magazine mari – aprovizionate de la 6-7 dimineața (prin lege e prohibit zgomotul între 22 și 8) - cu aparate de climatizare care aerisesc în atmosferă și în casele oamenilor mirosuri de detergent, căldura emanată de acestea distrugând tot ce-i plantă în jur și transformând pământul în praf! Aparatele de aer condiționat – ale magazinelor mari, instituțiilor, apartamentelor zumzăie continuu (eliminarea poluării fonice nu are de-a face cu sănătatea oamenilor?) Mai sunt la parter de bloc – și chiar la mezanin în unele cazuri, cluburi de noapte, baruri, restaurante, plăcintării și alte asemenea bucătării! Zona pentru fumat de la magazine și toate celelalte e sub ferestrele oamenilor, pratic. Aerisirea localurilor, plăcintăriilor etc. unde se face?! Tot în casele oamenilor! Astea nu înseamnă poluare, desigur! E tot cu litera P, de la profit.

Noi zone verzi și întreținerea celor existente? Au ras dealurile prin Brașov – inclusiv pe muntele Tâmpa au tăiat – pentru a construi vile, pensiuni, hoteluri, și plantează trei copăcei?! Și, cică, vine ursul, că „e” tot mai mulți urși. Unde să stea cocoșul de munte dacă nu mai e pădure?!

Pute aerul în multe orașe din România, și ei ne iau cu energia regenerabilă!? Ne spun că au montat aparate care măsoară nivelul diferitelor chimicale din aer. Așa, și?! Dacă știm că e în parametri sau peste limita legală și ne ustură ochii în continuare, la ce ne folosește să știm cifrele?! Vor să justifice pe ce se duc bani tuturor?!

Bine, să nu-și imagineze cineva că aerul în Brașov e infect 24 de ore din 24! Nu! Daaaaar! Să fii noaptea în Brașov, mai ales în unele zone, nu știi de ce te ustură gâtul, nasul, ochii.... E o duhoare greu spre deloc suportabilă și e ideal să dormi cu fereastra deschisă și să inhalezi la greu ce-or „elibera” cine știe cine în aer. Apoi te-ntrebi, diminineața: de ce mă doare capul, mă ustură în gât, am nasul uscat, tușesc, am sângerări nazale? Ete d-aia: la orele mici ale dimineții (cam între unu și cinci) aerul e toxic efectiv, dar tu dormi, nu simți, și-apoi, când îți solicită cineva semnătură pe o petiție pentru aer curat zici că nu semnezi, pentru că tu n-ai simțit duhoarea. Ciubucul tău – du-te la medic, înghite pastile pentru tratarea efectelor. Cum să elimini definitiv efecte dacă nu umbli la cauze? Poate-ți recomandă medicul ceva antivirale, sau mai rău, cu simptomele pe care le descrii.

"Divertisment"

Din 5 septembrie în 10 septembrie, în Brașov s-a desfășurat a treia ediție a Forumului Orașelor Verzi (FOV). În afară de ceva evenimente de stradă, în aceste zile literele de pe Tâmpa și clădirea primăriei au fost iluminate în verde – culoarea oficială a FOV 2023. O fi nuanța verde de potasiu?

La Conferința Internațională de Politici Publice pentru Mediu (din 5 septembrie) au participat (așa s-a anunțat) 27 de primari din țară și din Europa, 6 viceprimari, 54 de experți în domeniul mediului, 30 de reprezentanți ai afaceriștilor, peste 100 de funcționari publici.

Coincidența coincidențelor! În ultimele zile n-a mai duhnit aerul noaptea așa de tare ca înainte de aceasta conferință. Din noaptea asta reîncepe?! Sunt curioasă tare.

Ipocrizie la supermarket X franciza

Când citești pe site-ul acestui supermarket X despre grija pe care o au pentru mediu și comunitatea în care-și desfășoară activitatea reprezentanții acestuia (și angajații, implicit - bănuiesc) ai tendința să-i lauzi cu voce tare, dar apoi „mergi pe teren” și constați că teoria și practica sunt diferite. În mod sigur, având în vedere comportamentul unora, n-au auzit de poluarea fonică.

Ei – cei de la supermarket X – selectează deșeurile, ba mai organizează și campanii gen „plastic contra produse” (campanii diverse pe termen mai lung sau mai scurt).

Altfel... instalațiile de aer condiționat, frigiderele etc. zumzăie zi și noapte de nu mai știi cum te numești dacă nu verifici actul de identitate.

Zgomotul pare că nu înseamnă poluare – zgomotul platformei dubei, zgomotul căruciorului de marfă, zgomotul mărfurilor trântite, zgomotul motoarelor pornite - ale dubelor care aduc marfa; nici mirosul puternic de detergent nu înseamnă poluare – chiar dacă intră în apartamentele oamenilor; nici aerul fierbinte al aparatelor nu înseamnă poluare, chiar dacă usucă la greu plantele din imediata apropiere (v. foto); nici praful ridicat în apartamente, de pe pământul pe care-l usucă ventilatorul de la instalația lor și nu știi de ce te ia tusea din senin; nici zgomotul ventilatorului (24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână) nu e poluare. Nu! Gunoiul neselectat e poluare!

Zgomotul mașinilor din care se descarcă marfă și se încarcă ambalaje grele nu e poluare; nici muzica urlând (uneori în zori de zi) în mașinile șoferilor care aduc marfă nu e poluare fonică; nici discuțiile aprinse ale angajaților când ies la o țigară sub ferestrele locatarilor... Nu! Doar aruncarea la întâmplare a bateriilor ceasurilor de mână e poluare, aruncarea la întâmplare a chiștoacelor angajaților fumători nu e poluare.

Acum... ce să zic? În general, supermarketul își construiește halele pe la margini de oraș, la distanță de imobilele locuite; dar francizele acestui supermarket X par a fi permise oriunde e un spațiu liber. 

O fi sănătos să fie amenajate la parterul imobilelor de locuit pentru ca locatarii să nu aibă liniște de pe la ora 6:30 dimineața (legea permite zgomot de la ora 8 dimineața) și până pe la orele 16 -17, șapte zile pe săptămână?! 

O fi sănătos ca locatarii să suporte zgomotul aparatelor de aer condiționat și frigiderelor 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână?! 

O fi sănătos și de bun gust, pentru o firmă care pretinde că respectă și se respectă, ca angajații (francizei) cărora li se atrage atenția că fumează sub ferestrele oamenilor, fac prea multă gălăgie sau că ocupă întreg spațiul pe trotuar și nu se poate trece de ei, platforma dubei și căruciorul lor, decât ocolind circa o sută de metri și vârstnicilor le e greu, să-i trimită pe aceștia la „Belu” (cimitirul)?

Apa cu detergent folosită pentru a spăla rafturi sau tăvi în zona (fostă) verde o fi poluare?

Resturile de beton rămase după ce au spart o „alee” pe care tot ei o făcuseră, dar era prea înaltă, se depozitează la rădăcină de brad conform legii?

Mă întreb, și întreb... Dacă îi întreb pe ei îmi vor răspunde cotit că „vor lua măsuri” – măsuri la ce?! Atâtea măsuri se mai iau și nimic nu se schimbă în bine. Se măsoară stofă și se taie bare...

Actualizare

Ziua de Sfânta Maria, 15 august 2022 – zi liberă legală (posibil liberă, nu obligatoriu liberă) Angajații magazinului își văd de ale lor: încarcă paleții pe care i-au stivuit – cu zgomot, desigur – ieri; motorul dubei e pornit; e ora 13:05 circa și ceva, și zgomotul e constant până la 13:25 circa și ceva. Duba deja pleca atunci când mi-a venit ideea s-o fotografiez. Gălăgia zilnică a început de la ora 8:45 am.

În Legea nr. 61 din 1991 (republicată) la art. 2, pct. 26) scrie: tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00-8,00 și 13,00-14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora;

Mai au un obicei idiot angajații magazinului: pentru a împiedica pe alții să-și parcheze mașinile unde vin dubele cu marfă (și parchează angajații magazinului – n-am idee dacă ei plătesc pentru a parca acolo) plasează câte o ladă goală (din plastic sau șipci din lemn) în zonă; prea adesea, aceasta ladă goală o pun pe trotuar – înainte de a parca - și acolo rămâne. Poza e făcută în ziua de 1 august.

De două ori m-am împiedicat în ea ieșind din scară seara; peste zi (înjurături am auzit și în noapte) s-au împiedicat și alții. Lada e plasată astfel încât n-o observi când iei curba la ieșirea de pe aleea din fața ușii de intrare în bloc (gardul viu o ascunde). Oricum ar fi, lada nu are ca căuta pe trotuar!

O dimineață liniștită de vară

Imaginile de mai jos sunt din dimineața zilei de 23 iulie 2022. În poză nu se aud motoarele și nici claxonatul șoferilor nervoși care iau curba în sens contrar – corect se încadra cel cu duba din plan îndepărtat (foto3).

Nu stau să fac poze zilnic, dar așa e mereu, de dimineață și până după-amiază. 

De lege ferenda (zic și io):

Să fie interzisă amplasarea magazinelor alimentare mari la parterul imobilelor de locuit. Prin „mare” înțeleg acele magazine care necesită sute de kilograme și litri de produse ca aprovizionare aproape zilnică și care au zeci de ambalaje grele de transportat mai apoi: lăzi, paleți etc.

O dimineață de sȃmbătă din octombrie

În lumina rece a dimineții, și in aerul duhnind a păcură (cred), mă zgribulesc în haina nu prea groasă, nu renunț la amintirea căldurii patului și mă las plimbată de cățel. De la un laborator de panificație se simt arome de vanilie și pâine proaspătă, amestecate cu duhoarea de păcură ce bântuie orașul aproape zi de zi, dimineața, la prânz și seara.

Am ochii mijiți de somn și-i maschez cu ochelari - am dormit doar câteva ore; aș fi putut dormi mai mult, dar m-au trezit lucrătorii de la magazinul aflat la parterul blocului. Au descărcat marfă grea folosind pentru transportare un cărucior metalic care zdrăngăne înfiorător și, combinat cu sunetul scârțâitor al platformei hidraulice, concertul în fals a fost complet (măcar nu era pornit motorul camionului!). Mă gândesc să le spun lucrătorilor că numai după ora opt au voie să facă zgomot. Ce folos, însă? Le-au spus și alții, i-au și reclamat, și totul a rămas cum au stabilit: nimic (în bine) nu se schimbă. Mare prostie aprobarea funcționarii magazinelor alimentare mari la parter de bloc. Dar dacă tot sunt, sâmbătă și duminică să fie închise, ghinioniștii locatari să poată avea liniște măcar două zile pe săptămâna, în zilele legale de odihnă.

Ceva mai departe, un grăbit apasă claxonul îndelung. Imediat se aud două voci: “ce, bă, nu poți avea răbdare?” “ce răbdare, bă, ‘că parchezi aiurea” - vine răspunsul, răcnit; cearta continuă câteva minute în persistentul parfum de păcură al dimineții.

Revin în casă. Lăsasem geamul deschis, să se aerisească! Și s-a aerisit: mirosea ca lângă o sondă de petrol, și mă usturau ochii. Mă resemnez, ventilez casa cum mă descurc, și-mi notez aici impresiile din această sâmbătă de octombrie. Deloc nu m-aș mira dacă, ȋntr-o zi, medicul ȋmi va spune: “aveți metale grele in sȃnge, ar fi bine să renunțați la țigări”.

Interval orar de bătut covoare

Unii întreabă şi se întreabă când pot fi bătute covoarele in spaţiul public. In unele localităţi a fost interzisă (total) baterea covoarelor, in baza unor hotărâri ale consiliului local sau ale primarului. Nu ştiu cât de legală e interdicţia dar… Din fericire, nu mai sunt mulţi cei care obişnuiesc să bată covoare.

Interzicerea amplasării barelor de bătut covoare la mai puţin de 5 m de ferestrele oamenilor mi se pare mai mult decât firească, dar şi aşa praful zburdă spre ferestre sau se adună lângă bară şi apoi îl împrăştie vântul, sau plouă peste el şi se face noroi cu scame. Locatarii sunt cei care hotărăsc dacă desfiinţează / montează sau ba acest bare pentru bătut covoare.

Bara ca bara, dar unii au parcare la doi metri de ferestre!!! Legea nu permite, dar… Un ordin din 2014, al ministrului sănătăţii, menţionează parcarea la cel puţin 5 metri de ferestre (nu cred că a fost modificat sau dat altul in acest sens).

Revenind. Intervalul legal in care se pot bate covoare, se poate ţipa la membrii familiei, pot fi bătute cuie-n pereţi sau in talpă, in care este voie, pe scurt, să fie gălăgie este, in Ro, conform Legii 61/1991 republicată, cu modificarile ulterioare: de la ora 08:00 la ora 13:00 şi apoi de la ora 14:00 la ora 22:00. Intervalele 13-14 şi 22-08 sunt orele când gălăgia este strict interzisă. Hîm.

**

Din Legea nr 61/1991 actualizată la 14 februarie 2019

Art. 2 al. 2 pct. 26)

tulburarea liniştii locatarilor între orele 22:00 - 8:00 şi 13:00 - 14:00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuinţele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinaţia de locuinţe ori situat în imediata vecinătate a acestora;

*

Tulburarea liniştii e contravenţie şi conduce la o amendă între 500 şi 1500 de lei.

*

A nu se înţelege că in afara “orelor de linişte” se poate face orice, oriunde:

Art. 2, al. 2, pct 25)

tulburarea, fără drept, a liniştii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă e tot contravenţie, dar amenda e mai mică: de la 200 de lei la 1000 de lei.

Ce ne-am face fără zgomot?

Ne-am face bine. Am fi mai calmi, mai liniştiţi. Somnul ne-ar fi mai odihnitor, noapte de noapte, fără întreruperi, am lucra mai cu spor, am avea mai multă energie pentru activităţile zilnice.

Lumea devine din ce in ce mai zgomotoasă. Oamenii reacţioneaza la zgomot in funcţie de vârstă, de temperament, de starea de sănătate - dar zgomotul continuu şi intes îi va afecta pe toţi la un moment dat. Suntem asaltaţi de zgomote acasă, la muncă, pe stradă: diferite aparate şi utilaje, sunetul sirenelor, soneriilor, claxoanelor, zgomotul din traficul rutier, aerian, feroviar etc.. Şi bâzâitul muştelor ajunge factor de mare stres la un moment dat!

Sunetul este rezultatul vibraţiei unui corp solid, lichid sau gazos. Aceste vibraţii induc local o variaţie a presiunii atmosferice a aerului, care se propagă şi pe care mecanismul urechii îl converteşte în informaţii care sunt analizate de către creier şi percepute drept sunete. Zgomotul este perceput ca un sunet nedorit, o senzaţie auditivă dezagreabilă. Cele trei caracteristici fundamentale ale unui zgomot sunt: intensitatea (măsurată in dB), durata, frecvenţa (măsurata in Hz). Sunetele sub 20 Hz (infrasunete) şi cele peste 20.000 Hz (ultrasunete) pot determina disconfort şi leziuni, chiar dacă nu pot fi auzite. (sonometru.ro)

Un ţanţar nu te lasă să dormi, să citeşti, să înveţi - şi produce un zgomot de circa 20db! Ce să mai zicem de zumzetul centralelor termice, de cel al aparatelor de aer condiţionat, frigiderelor, ventilatoarelor, traficului rutier sau aerian! De exemplu, o persoană normală supusă la un zgomot de 45 dB (o discuţie cu voce mai joasă, de exemplu) nu poate dormi.

Tehnologizarea vine la pachet cu zgomotul! Pentru linişte, cei mai mulţi trebuie să plece departe de casă, timpul nu le permite să o facă periodic şi disconfortul se accentuează, nivelul de stres creşte şi… producătorii de medicamente se îmbogăţesc vânzând fel şi fel de pilule care diminuează nivelul de stres până la a te face legumă, un roboţel nu tocmai funcţional, dar suficient de bun să se târască la muncă şi apoi acasă. Lipsa somnului, slaba putere de concentrare şi stresul ridicat sunt semnele clasice ale efectelor zgomotului asupra organismului omului. Expunerea la zgomot conduce şi la tulburări de auz, dar şi la afecţiuni cardiovasculare - încă nu se ştiu toate efectele zgomotului asupra sănătăţii.

In oraşe (dar nu numai) - unde e concentrată cea mai multă populaţie, impactul zgomotului e accentuat de alţi factori de stres din mediu: poluarea aerului, produsele chimice.

Se face mare caz că zgomotele aparatelor de aer condiţionat, de exemplu, sunt inerente şi nivelul de zgomot nu depăşeşte limita admisă prin legislaţiile statelor. Hîm! Când un aparat de aer condiţionat zumzăie toată ziua şi toată noaptea nivelul de stres creşte considerabil! Nici centralele termice şi nici aparatele de aer condiţionat nu sunt - in majoritatea cazurilor - montate pe materiale care absorb vibraţiile şi sunetele. Unul are aer condiţionat in casă, zece suferă de la zgomotul produs de aparatul lui. Unul ascultă rock la max şi-i place, altul simte că o ia razna de la muzica ce nu-i place.

Pentru oraşele mari zgomotul a devenit un flagel! Efectul zgomotului asupra sănătăţii mai depinde de timpul expunerii, intensitatea sunetelor şi frecvenşa acestora. Unii afirmă că s-au obişnuit cu zgomotul şi nu-l aud atunci când dorm - nici eu nu aud zgomotele (chiar cele mari) după ce am adormit - dar e o iluzie că nu ne afectează zgomotele pe care nu le auzim in mod conştient (creierul le înregistrează şi somnul nu este unul tocmai odihnitor, deşi e adânc - totuşi, cei care pot dormi când e zgomot au mai multe şanse să rămână sănătoşi mai mult timp). Cei mai afectaţi de zgomot sunt copiii, tinerii şi cei de vârstă mijlocie - vârstnicii percep mai greu sunetele, de aceea sunt mai puţin afectaţi de tulburările de somn induse de zgomote.

S-a dovedit faptul că sunetele continue sunt mai dăunătoare decât cele intense. O claxonare puternică o auzi o dată şi gata, un zumzet de motor al unui aparat de aer condiţionat, de exemplu, îl auzi continuu (nici nu mai contează dacă decibelii se încadrează in limita legal admisă, dar cu cine să te înţelegi!?) Infrasunetele sunt cele mai periculoase - deşi nu le aude, omul este afectat de ele. Infrasunetele sunt utilizate, de regulă, in seismologie, la studiul cutremurelor. In natură, infrasunetele apar in urma avalanşelor, cutremurelelor, cascadelor, fulgerelor, desprinderilor de iceberguri; valurile oceanelor produc infrasunete. Dar şi omul e producător de infrasunete: explozii, turbine eoliene, motoare diesel, subwoofere (tip special de difuzor, dedicat reproducerii frecvenţelor audio cunoscute sub numele de bas). (wikipedia) Infrasunetele pot cauza anxietate, dureri de cap şi dureri in coloana vertebrală.

Volumul şi frecvenţa efectelor de sunet afectează in mod direct auzul (afectează celulele urechii interne) - care se pierde treptat (mai repede decât se întâmpla in procesul natural al îmbătrânirii). Zgomotul sporit din oraşe poate provoca insomnie, oboseală rapida, stare de somnolenţă, agresivitate, poate afecta funcţia de reproducere şi poate contribui la tulburări psihice grave. (ecology.md)

Dacă v-aţi aflat vreodată într-un restaurant sau bar aglomerat, aţi experimentat “efectul Lombard”. Noi avem tendinţa de a vorbi mai tare deoarece nivelurile de zgomot din jurul nostru cresc, creând un ciclu vicios de poluare fonică. Într-un restaurant, nivelul de zgomot rezultat este puţin mai mare decât o iritare. Dar, în şcoli şi spitale, efectul Lombard are consecinţe mai serioase. (rockwool.ro) Vocea profesorilor este afectată in sălile de curs pentru că trebuie să ridece tonul; capacitatea de învîţare a copiilor este afectată in mediile zgomotoase.

Poluarea acustică (fonică sau sonoră) este o componentă a poluării mediului, produsă prin zgomote. Poluarea fonică are impact negativ şi asupra animalelor şi păsărilor.

Zgomotul este a doua ameninţare ambientală majoră la adresa sănătăţii în Europa (după poluarea aerului), conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Bara de bătut covoare

Gospodarul de la opt şi-un sfert

Luni dimineata, spre zori, ma trezesc in ciripit de pasarele. In linistea diminetii glasurile lor somnoroase ma faceau sa zambesc, si mi-am spus ca trebuie sa fie extraordinar de fain sa avem o viata in care sa ne putem permite sa contemplam natura. Pentru ca nu toti putem asta continuu ne multumim cu clipele.

Bine dispusa, mi-am vazut de ale mele. La un moment dat, in linistea diminetii senine, incep sa se auda batai puternice de “batator”. Pe care l-o fi apucat criza de curatenie la ora asta? Oricum, nu-mi pasa, pentru ca n-am de gand sa ma duc la el si sa-i atrag atentia ca face galagie – omu’ respecta cu strictete programul de “liniste publica” prevazut in legea 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice (republicata in 2014), art. 2 pct. 26, unde scrie clar ca se scanctioneaza cu amenda intre 500 si 1000 de lei orice persoana care tulbura linistea locatarilor intre orele 22:00-8:00 si 13:00-14:00, prin producerea de zgomote, larma sau prin folosirea oricarui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare in localurile sau in sediile persoanelor juridice, in locuintele persoanelor fizice sau in oricare alt loc din imobile cu destinatia de locuinte ori situat in imediata vecinatate a acestora. El isi batea covoarele la opt si-un sfert. La opt si un minut de-ar fi facut-o era in “litera legii”.

Chiar de n-ar fi “respectat” legea, pentru asa ceva nu m-as fi dus la el, ca nu-s sarita de pe fix!

In mai puţin timp decat mi-a luat sa scriu randurile de mai sus se aude o voce de barbat care striga cat il tin plamanii la cel care-si bate cu spor covoarele. Curioasa ca pisica, ma duc la geam. Era un locatar din blocul aflat la vreo cinci metri de bara de batut covoare, iesit in balcon in pijama – il cunosc de ani de zile si stiu ca lucreaza in trei schimburi. O fi venit de la schimbul trei si abia s-o fi dus la culcare. “Batausul” tace si-si vede de treaba. Nu-l recunosc pe cel care bate covoare (covorase, de fapt) si ma bucur. Deh! Vreau sa cred ca vecinii pe care-i stiu de-o viata nu s-au schimbat peste noapte.

De ce “consemnez” aici un fapt atat de banal? Pentru ca legea are si litera si spirit (si acest “spirit al legii” ar trebui sa fie inteles si de cetateni, nu doar de “oamenii legii”). Multi sustin ca respecta litera legii cu strictete dar uita de spiritul acesteia. In acest caz, vecinul care-si batea covoarele  poate ca ar fi putut sa mai astepte puţin, mai ales ca nu erau covoare mari, pe care sa nu le poti curata simplu cu aspiratorul. Nici zece minute n-a facut galagie! N-ar fi gasit aceste 10 minute cand s-ar fi intors de la munca? Poate ca nu…

Mai sunt zone in Brasov unde se bat pe rupte covoarele, inclusiv sambata sau duminica, spre disperarea celor care vor liniste macar in aceste zile de repaus legal.

In unele localitati a fost interzisa amplasarea acestor bare prin hotarare de consiliu local - cele existente, insa, pot fi folosite in continuare. Stiti ca unii dintre cei care mai au bare de batut covoare pe langa bloc au montat bare cu “ţepi” pe ele, inchise cu lacat, sa nu vina la batut covoare cei de prin alte blocuri?!!

Nu-mi place (si nu mi-a placut) acest obicei cu batutul covoarelor in faţa blocului, mai ales cand barele pentru batut covoare sunt amplasate aproape sub ferestrele unor locatari (pentru ca un loc mai izolat nu exista in orice zona). Felicit initiativa celor care au desfiintat aceste bare de batut covoare si au scapat de praful adunat in jurul acestora, de galagie cand ti-e lumea mai draga, de apa murdara aruncata acolo dupa ce gospodarii si-au spalat covoarele.

Amintiri din copilărie

Imi amintesc perioada copilariei, cand majoritatea locatarilor din bloc bateau covoare cu regularitate - inclusiv parintii si tare nu-mi placea; atunci mi-am zis - si le-am zis - ca nu voi bate vreodata covoare - si pâna azi n-am batut (nu mi-au facut nimic!). In perioada sarbatorilor se forma “coada”. La vremea aceea nu erau prea multi cei care isi permiteau aspirator, dar chiar si cei care aveau tot bateau covoarele – sa le “improspateze” – adevarat: aerul din casa se schimba radical, mai ales cand covoarele erau batute pe zapada.

Se adunau mai multi barbati si isi asteptau rândul. Pana ajungeau la bara “socializau”. La noi, copiii, nu se mai gandeau cand isi insirau pe mesele de ping-pong covoarele facute sul sau cand le intindeau acolo pentru a le spala. Nu ii interesa nici ca iarna, inca de la prima zapada asternuta mai serios, murdareau zapada batand covoarele intinse pe patul alb si pufos unde noi abia asteptam sa ne bulgarim sau sa construim igluri - da, am construit si igluri, dar nu din blocuri de gheaţă: faceam bulgari de zapada mari si ii asezam formand o piramida teşita, nivelam, apoi udam si pe interior si pe exterior, sa fie rezistent, sau adunam zapada morman, o udam lasand doar o portiune “moale”, pe unde sapam. Cand era gata ne inghesuiam acolo si jucam carti. Cand aveam mai multe igluri formam “triburi” si ne razboiam – muniţia fiind bulgarii de zapada. Cine era atins intr-o “zona vitala” iesea din joc; cei atinsi intr-un braţ, de exemplu, nu mai aveau voie sa foloseasca acel braţ s.a.m.d. Uneori luam si “prizonieri”.

Cand zapada era murdara, insa… nu aveam chef de asa ceva… asteptam un strat proaspat si speram sa ajungem acolo inaintea adultilor – uneori reuseam (in vacanta).

Azi nu se mai joaca nimeni in zapada, in zona – nici nu mai cade asa multa ca in acei ani – dar destui adulti continua sa-si bata covoarele de la primele ore ale diminetii – nu se mai formeaza cozi!

Cand adultii nu se inghesuiau la bara de batut covoare ne jucam noi acolo - faceam sport: concurs de tractiuni, mers pe bara (cand conditiile climaterice permiteau) si altele sau o foloseam ca poarta pentru fotbal si handbal. Unele fete imitau gimnastele pe care le vedeau la TV. Acum, si sa vrea cineva sa se joace acolo nu poate: e fixata pe un “piedestal” de asfalt, inghesuita intre un gard si parcare – cel care-si are loc de parcare in imediata apropiere a barei trebuie sa fie tare… “fericit”.

Ghiolbanii de serviciu

Nu-i suficient că din zori până-n seară hurducăie maşini mari pe care soferii le staţionează cu motoarele pornite, trântind ambalaje şi marfă - noaptea vin ghiolbanii să-şi ia femeile de la munci şi staţionează cu motoarele pornite. Şi stau, şi stau, între 10 şi 15 minute, la ora 23, şi fumeaza, şi mai trântesc portiera din când în când, să ştie toată lumea că ei au maşină – o fi prima lor maşină, trebuie să ştie lumea, chiar dacă lumea care-i înjură că nu poate dormi / citi / învăţa / lucra habar n-are cine sunt ei.

O familie se mută cu chirie. Unul dintre membri e prieten bun cu alcoolul şi se pare ca mamă-sa nu-l primeşte în casă cu amicii aşa că îşi invită amicii pe o bordură de lângă bloc. Şi discută, şi beau şi discută, şi fumează, de cele mai multe ori de la ora 23-24 până în zori de zi când vin ecologiştii să igienizeze zona (şi să adune şi resturile lor). Şi în timp ce discută, şi fumează cât e noaptea de lungă, mai udă natura, mai dau la raţe… Toată noaptea zumzăie cu glasuri de beţivi - sunt ca o picătură chinezească.

Amorezaţii ocazional (sau nu) care au cheia de la boscheţi se întind între tufele neîngrijite şi gâjâie şi ei, până îi ia somnul. Deh, e vineri noaptea, ce să facă oamenii care se respectă? Se întind în tufe. Şi nu doar că e vineri noaptea, dar mai e şi perioada berarului, numit cu pompă, Oktoberfest! O aglomeraţie de oameni care îngurgitează bere, cu pret ridicat, în pahare de plastic sau carton cerat, aruncă paharele unde apucă şi pipi fac tot unde apucă pentru că WC-urile mobile sunt puţine, coada mare şi băşica udului mică…

Ce lipseşte din peisaj?! Poliţia comunitară. Oh! Aceşti angajaţi ai statului nu au ture de noapte (adică, stau) pentru că nu sunt bani pentru turele de noapte! Ce mai contează atribuţiile când nu sunt bani pentru turele de noapte? Cetăţenii cinstiţi n-au ce căuta pe străzi după lăsarea întunericului aşa că sunt în siguranţă în casele lor.

Nu ştiţi ce e un ghiolban (ghelban)? În DEX scrie aşa: om fără educaţie sau cu apucături grosolane. 

(text preluat de pe un blog pe care îl voi şterge)

Bârfă si motoare

Unii spun ca nimeni nu barfeste, altii spun ca toata lumea barfeste... Acum, ca scriu despre ce nu-mi place se cheama ca e barfa? Daca e, asta e: sunt o pacatoasa! Dar nu-i barfa, pentru ca e real si... :) am martori: oameni la fel de nemultumiti ca si mine, oameni care l-au rugat sa inceteze demonstratiile in zori de zi – a tinut cont de rugamintile lor doar cateva zile, apoi a luat-o de la capat. Motorul n-are vina, ca nu-i de capul lui.

E greu sa-ti pastrezi neuronii lucizi cand n-ai liniste de dimineata pana seara, de nici gandurile nu ti le auzi asa ca ce sa mai inveti?! Cum sa citesti?! Cum sa lucrezi?! Cum sa ai liniste cand, de la 6:30 dimineata incepe aprovizionarea mini-market-ului de la parterul blocului?! Vin dubele una dupa cealalta si soferii nu se deranjeaza sa opreasca motoarele pâna descarca si se face receptia marfii; unii mai lasa si muzica sa duduie in cabina si ai senzatia ca zeci de draci bat toaca in capul tau... Au alarme pentru mers inapoi, pentru portiera deschisa, trantesc ambalaje, trantesc marfa, vocifereaza... 

Si dupa ce se termina cu descarcatul apare un motoscârţist – are un motor de vreo 3000 de euro dar se da cu el de zici ca-i cine stie ce editie limitata. Il ţine in garaj, la subsol, si il poate tura acolo cat vrea – ’ca doar de-aia au facut garaj la subsol: conducatorii auto sa nu deranjeze vecinii turandu-si motoarele sub geamurile lor – dar asta fac domnii; asta de-l barfesc aici o fi domn, dar nu stiu unde, pentru ca iese din garaj – pe o panta destul de lunga (timp in care motorul e suficient de incalzit) – si nu pleaca in treaba lui! Nuuu! Sta calare pe motor si ii da la pedala, sa duduie motorul, sa-l vada lumea ca are motocicleta de 3000 de euro – sunt si frigidere mai scumpe decat motorul lui. Intre 20 si 30 de minute face asta – cronometrat! In loc sa mai doarma 30 de minute ii trezeste pe altii!

Ar trebui sa-l opresc si eu intr-o zi si sa-i spun ca de atatea luni (anul trecut ne-a informat pe rupte!) au aflat toti locatarii ca are motor si ca se da cu el. Stim! Gata! Du-te-n jalea ta, omule cu motor, si lasa-ne! Fii civilizat si ia exemplu de la domnul care tot cu motorul pleaca la munca dar habar n-ai ca-i si el pe acolo. Desigur, domnul stie care-i este valoarea si nu se da rotund pe un motor de 3000 de euro (cel mult).

Ingaduiti-va unii pe altii, si, daca unul are pricina sa se plânga de altul iertati-va unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, asa iertati-va si voi (Coloseni 3:13).

Orice prost poate sa critice, sa condamne si sa se plânga, dar e nevoie de carcter si stapanire de sine pentru a intelege si a ierta. (Dale Carnegie)

Mi-am facut autocritica! Dar nu-ti pierzi stapanirea de sine cand zi de zi, ore in sir, trebuie sa suporti galagia unor indiferenti la nevoia de somn, de liniste a altora?! De iertat, iert in fiecare seara, si dimineata iar ma loveste un fel de amoc… De inteles, nu reusesc sa-l inteleg, pentru ca are spatiu sa-si tureze motorul unde chiar nu-l aude cineva… Si apoi, sunt departe de a fi vreo sfanta. :)

Taximetristul de serviciu

Farmecul vieţii se manifestă din plin încă din zori de zi când, la ora şase – plus-minus câteva minute – vecinul taximetrist îşi trânteşte portiera, se aşează la volan, ambalează motorul şi-l ţine aşa, ambalat în gol, câteva minute vara şi muuulte minute iarna (închiriază-ţi, omule, un garaj subteran, că-s destule în zonă!). Iarna bate la poarta anotimpurilor! Iarna, când zăpada îngheaţă pe parbriz o raşchetează cu simţ de răspundere în timp ce motorul toarce zgomotos – prea zgomotos în liniştea zorilor!

Fie primăvară, vară, toamnă, iarnă, vecinul taximetrist are program fix – ca un cuc de ceas – parfumând cartierul cu mirosul gazelor arse care se insinuează în dormitoare prin ferestrele deschise (vara mai ales, în zori de zi, când somnul tare-i dulce). Motorul lui trezeşte păsările înainte de vreme şi ciripesc nemulţumite din cauza duduitului motorului pe care-l turează bine, să-şi ia benzină, mai ales în zilele răcoroase (şi pe-aici e răcoare zilnic în zori de zi). Ce plăcere! Să te trezeşti în zori – când ai putea dormi încă vreo doua ore! – şi să inspiri minunatele gaze arse la şase dimineaţa, în fiecare zi – pentru că cei mai mulţi taximetrişti nu-şi iau zile libere nici sâmbăta nici duminica...

Normal că omu' trebuie să-şi câştige banii pentru existenţă! Dar mă întreb: de ce trebuie să o facă pe plămânii şi nervii altora, turându-şi motorul la nici zece metri de ferestrele celor care n-au fost inspiraţi să-şi cumpere apartamente la mare înălţime iar el ar avea alternative? Nu-i firesc! Nu-i politicos! Nu-i de bun simţ! Nu-i normal! Ah! Normal e un program la maşina de spălat!

Concluzie: motorul turat face parte din farmecul vieţii! In state emancipate operaţiunea poate dura doar câteva minute - foarte puţine.