Geografia amuzanta

Culmea geografiei: să deschizi Porțile de Fier cu Cheile Bicazului; și să te joci cu cercul polar.

Cuvântul "geografia" provine din limba greacă și s-ar traduce prin "a descrie Pământul". Este știința care studiază învelișul terestru, cu toate elementele sale - relief, climă, ape, vegetație, distribuția populației, activitățile umane etc.

Desigur că am studiat geografia la școală, și n-am trecut chiar ca peștele prin apă, dar nici nu s-au lipit prea multe in creierul meu. Sigur, mă descurc... Știu să deosebesc o apă curgătoare de una stătătoare... Nu mă laud, dar mă număr printre cei care se rătăcesc într-o cameră goală; știu să citesc o hartă - in mod sigur ajung in locuri încă nedescoperite!

Lăsând gluma, mi-a plăcut geografia, dar nu am excelat - e adevărat, nu mi-au plăcut profesorii pe care i-am avut: ne dictau din manual, nu le plăcea să discute, să răspundă la întrebările curioșilor...

Foto: https://pixabay.com/users/joa70-16807463/

Mai jos las zece glume cu tema "geografie".

Glume cu și despre geografie

Profesorul către elev:- Cum se numesc locuitorii Lisabonei?
- De unde să știu?! Sunt milioane!

Extemporal la geografie: Ce este Mamaia?

Nota maximă a luat-o Gigel, care a răspuns scurt și la obiect: "Mamaia este acea stațiune, pe țărmul Mării Negre, unde realizezi cât suntem de norocoși că există Grecia".

- Ești un elev problemă, dar îți mai dau o șansă pentru o notă de trecere. Spune-mi tot ce știi despre Carpați.

- Cu filtru sau fără?

- Cu ce obiect seamănă forma Italiei pe hartă? întreabă profesorul.

- Cu o cizmă de cauciuc - se aude o voce din rândul elevilor.

- De ce tocmai de cauciuc?

- Pentru că stă în apă, logic...

- In această noapte va avea loc o eclipsă totală de Lună. Să nu uitați să vă uitați, și discutăm data viitoare.

Un elev din ultima bancă:

- Pe ce canal?

La ora de geografie, profesorul a explicat despre latitudine, longitudine, grade și minute; pentru a co-interesa elevii, le propune o întâlnire:

- Pentru masa de prânz să ne întâlnim la 23 de grade, la 4 minute latitudine nordică, 45 de grade și 15 minute longitudine estică.

Câteva minute se lasă o tăcere confuză, apoi se aude o voce, timidă:

- Domnule profesor, cred că veți mânca singur.

În săptămâna "Școala altfel", profesorul de geografie merge cu elevii într-o excursie pe munte. Se adresează unui elev:

- Gigel! In față ai Nordul, in stânga ai Vestul, in dreapta ai Estul... Ce ai in spate?

- Rucsacul! răspunde Gigel.

Despre Facultatea de Geografie...

Ce cred profesorii: Geografia e una dintre cele mai importante științe;

Ce cred studenții: Geografie înseamnă plimbări și distracție;
Ce crede societatea: Geografie înseamnă munți și capitale;
Ce cred părinții: Geografie înseamnă șomaj și foame.
Concluzie: trăim pe Terre diferite!

Într-un avion pe cursa dintre Londra și New York: un inventator, un fizician și un geograf, discută. Să se dea important, inventatorul zice:

- Ce ne-am fi făcut dacă o minte sclipitoare nu ar fi inventat minunăția care este avionul?

Ușor iritat, fizicianul zice:

- Ce ne-am fi făcut dacă, înainte de avion, niște genii nu ar fi studiat portanța, aerodinamica și propulsia?

La care, are și geograful o replică:

- Dacă cineva nu ar fi descoperit și desenat pe hartă America, azi doi încrezuți ar fi stat acasă...

Întrebare: De ce populația României este de 20 de milioane de locuitori?

Răspuns: Pentru că cealaltă jumatate e in Germania, Spania, Italia, Marea Britanie, Canada, SUA.

Întrebări și răspunsuri. Bancuri seci

Ador bancurile seci! Cele scrise mai jos e posibil să fie deja pe multe site-uri, dar nu unul sub altul, cum le-am ordonat, cândva, într-o agendă.

Foto: https://pixabay.com/users/ractapopulous-24766/

Varianta scurtă la scrisoarea a III-a:

- Tu ești Mircea?

- Nu.

- Ce au făcut strămoșii noștri după ce au trecut Dunărea?

- Și-au uscat hainele.

- Un om mergea pe cal și deodată a căzut. De ce?

- S-a terminat calul.

- Știi cum se cheamă un câine fără picioare?

- Nu se cheamă, pentru că nu vine.

- De ce cântă un cocoș cu ochii închiși?

- Să vadă lumea că știe versurile pe de rost.

- Cum se numește un pirat "pensionat"?

- Ex-pirat.

- Ce este căsătoria?

- O fortăreață: cei de afară vor să intre, cei dinăuntru vor să iasă.

- Crezi că mă ceri în căsătorie? Nu, mi te oferi să-mi fii soț.

- Ce trebuie să aibă un bărbat, ca femeia să nu-l părăsească niciodată?

- Ghinion.

- Pe o scară de 1 la 10, cât ești de curioasă?

- De unde ai luat scara?

- Iubi, ți-am luat un cățel.

- Merci, iubi. Ce e, Husky?

- Nu, usturoi.

- Frumoaso, urci la mine să bei un ceai?

- Dar bere nu ai?!

- Dacă ai fi un domn mi-ai ceda locul?

- Dacă ai fi o doamnă n-aș ezita!

- Am nasul prea mare?

- Nu! Ai fața prea mică.

- Cum se obține mai multă lumină în casă cu ajutorul apei?

- Spălând geamurile.

- Ce diferență e între un hairstylist și un frizer?

- Vreo 2000 de lei.

- Care e diferența dintre un avocat bun și un avocat excelent?

- Un avocat bun cunoaște legea, un avocat excelent îl cunoaște pe judecător.

- Cum a fost friptura? întreabă ospătarul.

- Clasa întâi. O spun ca un profesionist ce sunt...

- Sunteți bucătar?

- Nu, cizmar.

- Domnule doctor, am mereu impresia că sunt câine.

- De când?

- De când eram cățeluș.

- Bulișor, unde ai pus culegerile de matematică?

- In bibliotecă, pe raftul cu cărți horror.

- Ai citit vreodată Shakespeare?

- Nu; cine l-a scris?

- Cum recunoști un prost în sala de curs?

- E singurul care șterge in caietul lui când profesorul șterge tabla.

- Cum îți câștigi banii?

- Dau de lucru polițiștilor.

- In ultimul timp tot primesc scrisori de amenințare...

- De ce nu reclami la Poliție?

- Nu are rost, scrisorile sunt de la Fisc.

Mai in gluma, mai in serios

Autocolantele par a fi în vogă de mulți ani, referindu-se la te miri ce, lipite pe te uimești ce...

Marele avantaj al autocolantelor este că le oferă părinților mândri șansa de a se lăuda cu odraslele lor. De exemplu, un șofer care circula în fața mea avea o mașină pe care scria: Câinele meu Ciobănesc australian e mai deștept decât copilul tău, student eminent. (nu cunosc autorul)

Se vorbește, uneori, despre filosofia de viață ca și cum ar fi ceva foarte complicat. Dacă există o filosofie, Ron White e de părere că e foarte simplă, conform expresiei: Dacă viața îți oferă lămâi, fă limonadă - adăugând: Și încearcă să găsești pe cineva căruia viața i-a oferit tequila, pentru a pune de-o petrecere.

Un călugăr și o călugăriță se rătăcesc in munți. După mult timp ajung la un adăpost mic, construit special pentru drumeți. Epuizați, fac pregătirile pentru a dormi. Erau acolo câteva pături, un sac de dormit, dar numai un pat. Cavaler, călugărul îi spune călugăriței:

- Soră, dormiți in pat; eu voi dormi pe jos, in sacul de dormit.

Călugărul se întinde, închide fermoarul sacului de dormit și imediat ațipește. La un moment dat o aude pe călugăriță:

- Frate, mi-e frig.

Călugărul caută încă o pătură și o învelește bine. Se strecoară în sacul de dormit și aproape imediat o aude:

- Frate, aproape îngheț...

De data asta călugărul nu iese din sac și-i zice:

- Soră, am o idee. Suntem într-o situație deosebită. De ce nu ne comportăm ca și cum suntem soț și soție?

- Bună idee! exclamă ea, veselă.

La care el, mormăind:

- Caută-ți singură pături!

Vor domina pisicile lumea?

Probabil că nu mai au mult și-o vor domina. 😉 Azi, 24 iunie, este Ziua Mondială a Dominației Pisicilor. E o zi dedicată amuzamentului, din 24 iunie 2012; inițiativa a pornit de aici:

https://www.sparklecat.com/diary/cat-world-domination-day-also-my-birthday

Azi este și ziua Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul (în calendarul religios ortodox), este Ziua Sânzienelor (în calendarul popular românesc) și este Ziua Iei. Aici, însă, scriu despre pisici.

De când am văzut filmul de animație Bolt, de câte ori scriu despre pisici îmi vine în minte pisica Mittens, abandonată de proprietarul care s-a mutat. Mittens s-a împrietenit cu micul Bolt, star de cinema în rol de „supercâine” și care credea că are cu adevărat superputeri. Mittens era acolo să-l ghideze, să-l educe pentru a supraviețui pe străzile din New York, dar și să-l ajute să-și găsească prietena cea mai bună de care se pierduse.

Pisicile sunt animale fascinante și amuzante, dar pot fi și foarte rele.

Pisica are personalitate puternică - o poți învăța să facă numai ce vrea ea. Chiar și de la cea mai blândă pisică te poți aștepta la surpriza să te zgârie din cine știe ce motiv – poate n-are chef să se lase mângâiată tocmai atunci când ai tu chef.

Cei care au pisici știu cât de imprevizibile pot fi aceste feline atât de drăgălașe. Sigur, toate animalele pot fi imprevizibile, fie că-s dresate/educate sau ba, dar pisicile un pic mai mult, în opinia mea.

Cât de minunată ar fi pisica, cei care le au știu că uneori le aruncă niște priviri „ucigătoare” sau par a urmări cu atenție mișcările umanilor ca și cum pun ceva la cale sau au făcut o boacănă.

Pisica e mereu cu ochii pe umanul ei (atunci când nu doarme). O fi dragoste, nevoie de atenție sau culege informații despre umani?

Le admirăm și ne amuzăm cum sar și aleargă și se rostogolesc când se joacă – de fapt, ele se antrenează pentru „ziua cea mare”. N-ați văzut ce scheme de kung-fu fac?

De ce pisica își găsește să doarmă dusă pe trepte sau pe te miri unde, în calea omului? Vrea să afle care-i cea mai bună metodă de a-l doborî.

Pisicile preferă înălțimile: o bibliotecă înaltă, un șifonier înalt etc. - te privește de sus, să înțelegi exact care-i ierarhia.

Stă alături de tine la computer? Crezi că de drag ce-i ești?! Nuuu. Caută să afle cum să cucerească lumea sau cum să-și comande mâncarea preferată folosind cardul tău.

Dacă pisicii îi place să se întindă în fața laptopului, pe ziar sau telefon înseamnă că vrea să-ți limiteze accesul la lumea exterioară.

Când pisica aruncă obiecte aflate pe mobile nu înseamnă că se plictisește sau vrea să-ți atragă atenția, verifică gradul tău de toleranță.

Pisicile sunt mai puțin – spre deloc – ascultătoare decât câinii. Pentru că vor să te controleze?

Un câine e „certat” dacă își face nevoile în casă, dacă strică mobila, dacă mușcă. Pisicii de ce i se acceptă un astfel de comportament? Poate că pisicile nu fac decât să elibereze feromoni care au rolul să facă umanul obedient față de ele.

De ce unele pisici pleacă noaptea din curtea unde stau de regulă? Se întâlnesc cu suratele și pun la cale dominarea umanilor?

Pisica nu este aproape deloc loială. Deși bine îngrijite, cele care au posibilitatea/ocazia caută hrană și în alte locuri și joacă așa de bine „teatru” încât cei la care ajung se simt obligați să le hrănească și răsfețe pe „sărmanele flămânde ale nimănui”. Când au zgardă sau cip de identificare le merge mai puțin cu „teatrul”.

Dacă observi semnele de mai sus la pisica ta ar trebui să iei măsuri. Având în vedere că pisicile se cred zei... le mulțumești cu ofrande: mâncare sănătoasă și delicioasă (mănâncă bine, dorm bine și ai liniște câteva ore), un mediu curat, cu locuri special amenajate pentru ele și multe cutii de carton – se vor distra așa de bine încât se vor mulțumi să rămână acasă, lângă sclavul lor personal.

De ce ar vrea pisicile să domine lumea când pot sta comod pe spate, lăsându-se răsfățate? De ce nu le-ar plăcea să stea toată ziua să privească pe fereastră, să doarmă, să se joace și să mănânce? Dar chiar vor să domine lumea?! Dacă ar avea degetele mari opozabile probabil că n-ar mai avea nevoie de oameni, dar le-ar plăcea să-i aibă ca sclavi. 😺

Mie îmi plac și pisicile. Unele dintre cele scrise mai sus le-am „cules” anul trecut de pe un site, dar nu am mai reușit să postez în timp util.

Mai am despre pisici:

Pisicile unor oameni celebri

Muzicieni care iubesc pisicile

Cântec despre pisici ș.a.

Fotografii: 1. Image by Alexas_Fotos from Pixabay 2. Image by rihaij from Pixabay

Nu fi pesimistă

Pesimistul este un optimist bine informat, asta se știe.

Răsfoind azi unele albume preferate de pe fb am dat (și) de această poză.

Mă amuză ipostaza în care e fotografiată pisica. Am luat și bancul care era acolo:

La fereastra unei case stă o doamnă. Alta, în trecere pe acolo, îi zice:

- Vai, dragă, ce pesimistă ești...

- Eu nu sunt pesimistă, sunt croitoreasă.

Ce legătură este între poză, glume și pesimiști? Legătură între ceva și orice luni spre miezul nopții? Imi place fotografia și îmi place bancul; ador bancurile seci.

Două roșii pe calea ferată. Una zice:

- Dă-te, tu, că vine trenul!

- Eteeee...            Fleoșc!

*

Un fermier avea un cal; și calul n-avea nimic împotrivă.

Sursa foto: ©Brașov, orașul sufletului meu.

Lumina de sȃmbătă

Sâmbătă, 18 aprilie, nu se știa prea sigur cum va fi împărțită Lumina la credincioșii ortodocși… Unii ziceau că vor veni cu polițiștii, vor da “lumina” unui reprezentant al asociației de locatari (în cazul blocurilor de locuit) și din ușă în ușă pe la cartierele de case… Dar cum a fost, exact, n-am idee. Au sunat vecinii juma de zi la noi să ne întrebe dacă vrem Lumină, dacă vrem Paște… Le-am mulțumit pentru grijă și am spus nu. “Îți e frică de virus?” au întrebat, fără excepție. Nu, nu de virus mi-e frică, ci de aberațiile “oficialilor” - una-două vin cu câte un text: “cutărică, după ce a împărțit lumină la cetățeni, a fost depistat pozitiv la pandalie”. Și, hop! Toți cei care au intrat în contact direct sau indirect cu el sunt plasați în izolare. N-am de gând să stau închisă-n casă și să primesc chiftele cu praștia timp de două săptămâni.

Vine seara… Pe la ora nouă și ceva sună soneria! Și suuună! La ușă, un vecin cu o candelă stinsă în mână. “Îmi dai, te rog, și mie Lumină?” Fac ochii mari la el, și nu-mi găseam cuvintele! “N-am” - e tot ce reușesc să îngân, gândindu-mă că el nu a fost anunțat cine și cum a adus Lumina în bloc. “Dar ai în balcon două candele”. Ochii mei se măresc și mai mult, pentru că avem doar o candelă decorativă în bucătărie. Și-apoi îmi pică fisa! În balcon avem două lămpi mici, de grădina, care funcționează pe bază de baterie solară și luminează frumos. Le-am primit de la o prietenă, cu vreo zece ani în urmă, și de atunci sunt acolo! Le-o fi văzut de afară și a crezut că-i semn că avem Lumină pentru Paște și să știe lumea de unde să ia. Aproape să mă sparg de rȃs! dar m-am străduit să mă abțin, din respect pentru vecin. Doar că nu puteam articula niciun cuvânt din cauza hohotelor de rȃs care erau gata-gata să-mi spargă inima tot încercând să le rețin! Cred că făceam mutre-mutre și, la un moment dat, vecinul a zâmbit, apoi a rȃs și a zis: “Sunt lămpi de grădină?” Atâta mi-a trebuit, și-am izbucnit în rȃs. A rȃs și el cu mine, și-am rȃs ca proștii în fața ușii: eu în casă, el în hol - au ieșit pe hol două vecine, nedumerite, și, greu, le-am povestit și lor. Am rȃs toți patru - cu lacrimi! - cred că vreo cinci minute! Și-apoi ne-am văzut de ale noastre. Am scos imediat lămpile de acolo; doar mâine le pun la loc. Încă mai rȃd când îmi amintesc. Am obiceiul să rȃd că proasta-n târg de ce-mi aduc aminte… ☺

Sursa foto: pixabay; autor: Free_Photos

Anecdote. Ion Vodă. Ludovic al XIV-lea.

Portretul lui Ion Vodă

Ion Vodă cel Viteaz, pregătind încă de la înscăunarea sa ca domn al Moldovei lupta pentru independența țării, a procedat nu numai la organizarea unei oști puternice, ci și la asigurarea unei economii cât mai trainice. Una dintre măsurile luate în acest scop a fost și aceea de a bate o monedă proprie a Moldovei.

Banii cu efigia domnitorului moldovean, emiși de o monetărie moldoveană, nu numai că au exprimat tendința spre o economie mai prosperă, ci au constituit totodată un act de afirmare a independenței față de Imperiul Otoman.

Se spune că, într-o zi, Ion Vodă a fost solicitat de o domniță să-i dea un portret ca amintire. El i-a întins pe loc o monedă, zicând:

- Iată chipul meu. Se zice că are multă trecere…

 ₪₪

Regele și buzunarele supușilor

Se spune că regele Ludovic al XIV-lea al Franței nu purta niciodată mănuși când pleca la vânătoare, oricât ar fi fost de aspru frigul.

Într-o zi, doi țărani, siliți să participe la vȃnătoare ca gonaci, l-au văzut pe rege ținând pușca cu mâinile goale. Unul dintre ei își exprimă mirarea că regele nu-și apară mâinile de intemperii, dar celălalt îl lămuri pe loc:

- Regelui nu-i e frig, fiindcă-și ține tot timpul mâinile în buzunarele noastre…

₪ 

Elogiu

Curtenii regelui francez Ludovic al XIV-lea îl lingușeau și regele îi încuraja în această direcție.

Astfel, el a fost declarat nu numai inegalabil conducător de stat și comandant militar, dar și… poet fără seamăn.

Într-o zi, stȃnd de vorbă cu poetul Boileau, regele îi arătă niște versuri pe care tocmai le compusese și îi ceru părerea. Boileau le citi și răspunse:

- Sire, nimic nu e cu neputință majestății voastre. Ați voit să faceți versuri proaste și ați reușit.

Auzind aceste vorbe, generalii lui Ludovic s-au gândit că și ei ar fi putut spune regelui ceva asemănător. Dar se pare că nici unul n-a avut curajul s-o facă.

(din “Vorbe de duh, anecdote și întâmplări ostășești”, adunate și transcrise de Mircea Cȃrloanță, Editura Militară, București, 1965).

O glumă, două, trei…

-Iartă-mă, părinte; am păcătuit! Aseară am accidentat  un politician.

-Fiica mea, sunt aici pentru a asculta despre păcate nu despre munca in folosul comunității.

Optimistul este persoana care crede că făcȃnd un pas ȋnapoi după ce a făcut unul ȋnainte nu-i un dezastru ci mai mult e cha-cha.

Vă vine să credeți că vecinul mi-a bătut la ușă la ora 2:30 dimineața?! Noroc că nu dormeam! Cȃntam la cimpoi.

Doi funcționari publici discută:
- Ce părere ai, să cumpărăm la birou un acvariu cu pești?
- Nu! Ar fi prea multă agitație in biroul nostru!

 Am obosit! Voi aveți obosit?

Le-au spus copiii

Despre logica copiilor se spune că e super-tare! De pe o “poză” descoperită întâmplător pe net, am ales următoarele:

Educatoarea: - Câţi ani are tatăl tău?

Copilul: - Şase ani!

Educatoarea: - Cum se poate să aibă şase ani?

Copilul: - A devenit tată numai când m-am născut eu.

♥

Învăţătoarea: - Maria, vino la hartă şi caută America de Nord.

Maria: - Aici este!

Învăţătoarea: - Corect! Copii, cine a descoperit America?

Copiii: - Maria!

♥

Învăţătoarea: George, compunerea ta “Câinele meu” este la fel cu cea a fratelui tău. Ai copiat-o pe a lui?

George: - Nu, doamnă, este acelaşi câine.

♥

Profesoara: - Ionuţ, cum numeşti un om care continuă să vorbească atunci când oamenii şi-au pierdut interesul?

Ionuţ: - Profesor.

Pastile pentru zâmbit

Culmea insistenţei: Să tot formezi o parolă greşită până când computerul va ceda şi o va accepta.

*

Cât ar fi de perfecte, computerele nu vor putea niciodată înlocui prostia umană.

*

Elevul care a promovat cu medie mare bacalaureatul anul trecut s-a hotărât să scrie o carte: “Cum a-m loat bacu”.

*

Un sergent se adresează trupei de 20 de soldaţi:

- Am de făcut o treabă uşoară, ca pentru leneşi. Cine e cel mai leneş să ridice mâna.

Nouăsprezece dintre soldaţi ridică mâna.

- De ce n-ai ridicat mâna, soldat? îl întreabă pe cel care n-a ridicat mâna.

- Prea mare deranjul, sergent.

*

La o bază militară, pentru al doilea an la rând, exerciţiile anuale de tragere cu arma au fost anulate, dar proba de alergare nu. Nedumerit, unul dintre soldaţi îşi întreabă camarazii:

- Numai mie mi se pare ciudat că nu îi interesează cât de bine tragem cu arma dar sunt extrem de interesaţi de cât de repede putem alerga?

*

Doi avocati intră într-un bar şi comandă nişte băuturi, apoi fiecare îşi scoate un sandviş din servietă şi începe să mănânce. Barmanul îi vede şi îi atenţionează:

- Vă rog să mă scuzaţi, dar in bar nu e permis să vă consumaţi propriul sandviş!

Cei doi se uită unul la celălalt, ridică din umeri, fac schimb de sandvişuri şi continuă să mănânce.

Ziua dormitului in public

Ziua naţională a dormitului in public nu trebuie confundată cu Ziua Internaţionala a Somnului care, in anul 2019, este in 15 martie.

Cine are o zi naţională a dormitului in public?! Cum, cine?! Americanul (poate şi alţii, nu ştiu). Americanii sărbătoresc această zi in fiecare an, in 28 februarie (nu ştiu dacă in toate statele, nu ştiu dacă la modul serios). Cine e iniţiatorul ideii nu se ştie, dar pare că se aniversează de prin 2011.

Pentru că specialiştii in domeniu au ajuns la concluzia că lipsa de somn dăunează grav sănătăţii unii şi-au zis că e bine să profităm de somn cât de des putem - într-o zi ca aceasta nu se mai uită nimeni ciudat dacă iei somn de voie la birou (pe riscul tău), in parc, in autobuz, la cinematograf, in parlament şi cine mai ştie pe unde; dar nu e indicat să aţipeşti când eşti la volan.

De ce a fost aleasă tocmai ziua de 28 februarie?! Îmi dau cu presupusul: poate pentru că e ultima zi de iarnă calendaristică.

Mi se pare hazlie o astfel de sărbătoare. Ce urări se fac? Somn uşor! ☺

Romantic de unul singur

Când vrei să fii romantic şi ea nu colaborează...

El: Ghici ce am la spate?

Ea: Fundul!

*

(imaginea şi gluma sunt preluate de pe pagina de FB Positive vibration)

Jandarmii înlocuiesc poliţiştii, in bancuri

După intervenţia jandarmilor la protestul din 10 august 2018 bancurie cu ei s-au inmultit ca ciupercile după ploaie. Nimic nu e amuzant in cazul protestului din zece august 2018, când jandarmii s-au întrecut in abuzuri; glumele sunt... dulci-amărui.

Știi de ce nu merg jandarmii duminica la biserică? Că nu-i lasă popa să bată clopotele.

Zilele trecute a fost sfinţită “catedrala cheltuirii banilor publici” şi jandarmii stăteau de pază pentru ca oamenii să nu se calce in picioare şi să nu iasă din îngrădire nici macar pentru a merge la toaletele ecologice. Să stea acolo, să dârdâie de frig, pentru că in catedrală erau cei vreo 2000 de invitaţi ai patronului BOR.

Or fi fost supăraţi jandarmii, pentru că n-au fost lăsaţi să bată clopotul care a făcut să vibreze ferestrele imobilelor din zonă, şi s-au răzbunat pe curioşi?

Știi de ce în casa unui jandarm ceasul niciodată nu bate ora exactă? De frică.

Prin anii 1990, o femeie dintr-un bloc de locuinţe a sunat la numărul de urgenţă pentru că un bărbat beat spărgea geamurile uşii de la intrare in bloc şi făcea tărăboi la ora patru dimineaţa. A fost direcţionată spre secţia de poliţie unde e arondat cartierul, de acolo i s-a spus să sune la jandarmi;  când a răspuns dispecerul de la jandarmi - era deja ora 5 dimineaţa - i-a spus femeii: Doamnă, dumneavoastră ştiţi cât e ceasul? Şi gata. Jandarmii n-au venit, tipul beat s-a săturat de spart geamuri şi a plecat.

Știi ce fel de firmă îşi face un jandarm când ajunge pensionar? Una de bătut covoare.

Știi ce se întâmplă dacă te bate un jandarm pe umăr? Ți-l rupe.

Știi ce face un jandarm când nu bate pe nimeni? Bate pasul pe loc.

Cum scot ţăranii din Pungeşti unt de pe urma Chevron-ului? Dau laptele la jandarmi, la bătut.

Date fiind aptitudinile certe de care au dat dovadă in domeniu, Chevron va folosi jandarmi in procesul de fracturare pentru extragerea gazelor de şist.

Poza jandarmului şezând cred că e deja cunoscută. Momentul a fost imortalizat, după miezul nopţii, in timpul potestului din 10 august, de Dragoş Sasu, jurnalist la “Libertatea”, aproape de clădirea BRD din Piaţa Victoriei..

Repetiţie pentru 1 aprilie. Jocul cuvintelor (196)

De n-ai inspiraţie şi n-ai nici chef să te gândeşti, o alegere ar fi să mergi într-un parc aglomerat purtând o cămaşă roz-bombon, cu un nasture încheiat greşit, c-o pană la pălarie, şi-ţi mai pui şi alt zorzon. Ţii o mână in buzunar; cu cealaltă răsuceşti între degete un cartonaş roşu, şi priveşti spre un bombeu. Mergi aşa, in doru’ lelii, ca şi cum toate grijile lumii apasă pe umerii tăi roz şi niciun om de ştiinţă din lume nu are răspuns la întrebările tale existenţiale. Unii vor crede că eşti fanfaron. Altora le va fi milă de tine, pe alţii îi vei face să zâmbească, dar ţie nu-ţi pasă - ai aerul unuia care le ştie pe toate şi nici un cutremur serios nu te-ar putea scoate din ale tale. Apoi, după ce te-ai plimbat in lung şi lat, şi eşti sigur că cei mai mulţi te-au observat, te opreşti brusc şi rămâi nemişcat. In mod cert cineva se va apropia şi te va întreba dacă te simţi bine. Şi atunci întrebi, cu glas moale, dacă nu are vreo două baterii, ‘că ale tale s-au terminat. Ca să n-o iei pe coajă îi spui repede că e 1 aprilie!

Exerciţiu de imaginaţie - Jocul celor 12 cuvinte, găzduit de Eddi.

Cele 12 cuvinte sunt: fanfaron, camasa, zorzon, cartonas, cutremur, stiinta, baterii, bombeu, palarie, pana, buzunar, nasture.

Trei bancuri

Un tip se prezintă la recepţia unui hotel:

- Doresc o cameră şi-o baie!

Recepţionerul:

- Cameră vă dau, baia v-o faceţi singur.

O bunicuţă se prezintă la examenul de admitere la facultate. Ia toate examenele cu brio şi intră. Examinatorii, curioşi, o întreabă la ce îi mai trebuie scoală la varsta ei, că doar e pensionară.
- Ah, nicidecum pentru carieră. Soţul meu se fălea prin birt şi spunea că de aniversarea lui de 70 de ani, îşi doreşte să facă dragoste cu o studentă... Na, iacă, îi fac un cadou.

Antrenorul îl linişteşte pe boxerul care tocmai pierduse un meci:

- Cel puţin în runda a treia l-ai speriat de moarte.
- Cum l-am speriat ?
- El a crezut că te-a omorât.

Îşi doresc unele feline. Miercurea fără cuvinte!

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte!  Jocul pornit de Carmen, continuat de Călin Hera şi preluat de Carmen, din nou. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc. Tema ediţiei:Dorinţa.

Sursa foto: pixabay.

HAPPY WW!

Pentru zâmbit

Un inspector la raionul de peşte:
- Aveți documente pentru peștele ăsta?
- Da' ce vă trebuie? Certificatu' de deces?

*

- Pe dumneata te-am văzut foarte des! zice judecătorul acuzatului. De câte ori ai mai fost condamnat?

- Niciodată, domnule judecător! Eu sunt portarul de la bordel...

*

Planurile de viitor care nu corespund posibilităţilor tale financiare, intelectuale sau fizice, se numesc visuri.

*

Principala problemă a medicinei cu plată este transformarea unei boli acute într-o boală cronică.

*

Nu-mi plac oamenii care n-au gust! (zice canibalul)

Bancuri cu pisici

In încercarea de-a sta mai departe de “realitatea înconjurătoare” fac slalom printre bancuri.

©©©

- Ce are motanul tău, dragă? Toată după-masa a alergat de pe un acoperiş pe altul. A înnebunit?!
- Nu, draga mea! Azi dimineaţă l-am castrat şi acum umblă să-şi contramandeze întâlnirile.

Ce e mic, negru, stă-n pom şi zice miau?

- Pisica.

Ce e mic, negru, stă la baza pomului şi zice ham?

- E tot pisica; a căzut din pom şi nu mai ştie ce zice.

Şi animalele s-au cam săturat de situaţia din ţară… O pisică şi un câine se întâlnesc pe stradă şi discută. Zice pisica:

- Măi, eu m-am săturat! Toată lumea in ţara asta trage mâţa de coadă. M-am saturat! Plec in străinătate.

Câinele zice:

- Măi, pisică, eu... cât timp mai merge cu hau, hau… mai stau.

Un motan şi o pisică, plictisiţi. Pisica zice:

- Haide să ne jucăm de-a ascunselea; dacă mă găseşti faci ce vrei cu mine; dacă nu mă găseşti, sunt in dulap.

Cea mai mică dintre feline este o adevărată operă de artă. (Leonardo da Vinci)

Sursa foto: pixabay

Zece paşi pentru a evita depresia

E bine să ţii cont de ceea ce simt cei din jurul tău, dar nu opri maşina de teamă că au ameţit roţile. (Steven Wright)*

Lista de activităţi anti-depresie:

1. Plimbaţi-vă cu maşina. Parcaţi la marginea drumului, puneţi-vă ochelarii de soare şi scoateţi pe geam uscatorul de păr. Îndreptaţi-l către maşinile care vin din faţă. Număraţi câţi şoferi frânează brusc in faţa voastră!

2. Reîncărcaţi automatul de cafea din biroul vostru cu cafea decofeinizată timp de trei săptămâni. Când toată lumea va fi depăşit dependenţa de cafea schimbaţi-le cafeaua cu ESPRESSO.

3. Dacă scoateţi bani la ghişeul băncii la rubrica scopul folosirii banilor scrieţi pentru marijuana. 

4. Când sunteţi pe un coridor săriţi in loc să mergeţi. Apoi încercaţi să număraţi persoanele care se uită la voi cruciş.

5. Dacă sunteţi la restaurant şi vreţi să comandaţi ceva, cereţi apă plată dietetică.

6. Sunaţi-vă prietenii cu cinci zile înainte să mergeţi la o petrecere şi spuneţi-le că nu veţi putea fi prezent din cauza unei dureri de cap.

7. Când scoateţi bani de la ATM strigaţi din toţi rărunchii “Am câştigat! Am câştigat!”

8. Dacă vă aflaţi într-o grădină zoologică luaţi-o brusc la fugă către ieşire strigând îngrozit Salvaţi-vă! Au scăpat toate animalele!

9. Dacă aveţi copii, la masa de seară spuneţi-le că din cauza recesiunii va trebui să renuntaţi la ei! Dacă nu aveţi copii scăpaţi de depresie in nouă paşi.

10. La farmacie, cumpăraţi o cutie de prezervative şi apoi întrebaţi farmacistul unde este cabina de probă!

Autorul vă garantează că după ce parcurgeţi toţi  paşii veţi suferi de orice, mai puţin de depresie.

* *

Nu ştiu cui aparţine textul dar m-am distrat, aşa că îl împărtăşesc cu toţi cei care au simţul umorului. Şi cu cei care nu au! ☺

₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪

* Nu sunt tocmai sigură că respectivele cuvinte chiar îi aparţin lui Steven Wright deoarece el spune că multe apar pe te miri unde ca fiind “ale lui”, dar nu-s.
Steven Alexander Wright s-a născut in 06.12.1955. Este comediant american, scriitor, actor, producător de film, apreciat şi premiat.

Istoria unei anecdote

Transcrierea unei discuţii radio care ar fi avut loc in 10 noiembrie 1995 între o nava militară americană şi autorităţile canadiene:

Americanii: Vă rog să deviaţi cursul 15 grade nord pentru a evita coliziunea.

Canadienii: Vă recomandăm să deviaţi voi cursul 15 grade sud pentru a evita coliziunea.

Americanii: Aici e căpitanul navei militare americane. Repet: deviaţi cursul.

Canadienii: Nu. Repet: deviaţi voi cursul.

Americanii: Acesta e portavionul USS Lincoln, a doua cea mai mare navă a Statelor Unite din flota atlantica. Suntem însoţiţi de trei distrugătoare, trei crucişătoare şi numeroase nave de sprijin. Vă cer să schimbaţi cursul 15 grade nord – unu cinci grade nord – sau vor fi luate contramăsurile necesare pentru a garanta siguranţa acestei nave.

Canadienii: Acesta e farul. Alegerea vă aparţine.

Reprezentanţii Marinei Americane au dezminţit “ştirea” care a făcut înconjurul lumii începând de prin anul 1996, fiind difuzată in jurnalele de ştiri de la televizor şi radio, in diferite emisiuni umoristice, in ziare ş.a.m.d.. mai ales din Statele Unite şi Canada, iar Internetul a făcut-o arhicunoscută.

Americanii au insistat că nu există o astfel de discuţie înregistrată şi că e doar o glumă care a apărut într-o colecţie de glume şi anecdote din 1992, după ce fusese relatată in “Cele şapte obiceiuri ale oamenilor foarte eficienţi” a lui Stephen Covey, 1989, care s-a inspirat dintr-o problemă de procedură publicată in 1987 într-o revistă editată de Institutului Naval American. Dar originea anecdotei e chiar mai veche: într-o carte din 1939 apare următorul fragment:

Ceaţa e foarte deasă. Ofiţerul unui vas cu aburi aruncă o privire peste bord şi, spre marea lui surpriză, observă un om aplecat peste o balustradă, la numai câţiva metri distanţă.

- Ai încurcat-o, prostule! urlă el. Unde naiba crezi că mergi cu nava ta? Nu ştii că am prioritate de trecere?

Din ceaţa deasă se aude o voce sardonică:

- Licărirea aceasta nu e o navă, şefule, este un far!

Originea poate fi plasată şi mai devreme, in 1931, într-o scenă satirică apăruta într-un ziar canadian care citează ca sursă un ziar din Anglia şi care înfăţişează doi bărbaţi cu portavoce – unul pe puntea unei nave şi celălalt pe pasarela unui far. Marinarul strigă:

- Unde te duci cu nava ta care licăreşte?

- Asta nu-i o navă care licăreşte; e un far!

Practic, susţineau americanii, gluma poate fi veche chiar şi de zeci de ani şi nimic de genul acesta nu a avut loc in realitate; o dovadă ar fi şi faptul că diferite persoane care susţin că e adevarată afirmă că incidentul a avut loc ba într-un loc, ba in altul…

La vremea aceea Marina Americană a avut mult de lucru pentru a scăpa de această tinichea agăţată de coadă pentru că ziariştii, producătorii de emisiuni etc. nu sunau pentru a confirma sau infirma fapta direct de la sursă, ci o preluau ca atare. Degeaba oficialii spuneau tuturor că nu mai există faruri in funcţiune pe coasta Statelor Unite încă de la mijlocul anilor 1980.

M-am gândit mereu că a fost doar vreun pifan care a vrut să se distreze pe seama Marinei – a spus un oficial al Marinei Americane.

Dupa tot efortul Marinei de a scăpa de tinichea, in martie 2008, directorul Agenţiei Naţionale de Informaţii a S.U.A. îşi incepe discursul la un simpozion ţinut la Universitatea John Hopkins (Baltimore) cu povestea farului: Acum… e adevărat. Am fost in afacerea informaţiilor, unde se ascultă convorbirile ş.a.m.d. Acest lucru e adevărat, există o înregistrare reală.

Pam pam! (??)☺

Pentru informaţii detaliate:

https://en.wikipedia.org/wiki/Lighthouse_and_naval_vessel_urban_legend