Gnom langa apa. RiO

Ador spiridușii (și basmele), și-am adus un Gnom aici, la jocul Reflexii in oglindă, inițiat de SoriN și găzduit azi de Carmen pe blogul Între vis și realitate.

Foto făcută cu IA: https://pixabay.com/users/elf-moondance-19728901/

Gnomii sunt spirite supranaturale de mici dimensiuni; trăiesc sub pământ, în peșteri, dar și în alte locuri greu accesibile, ascunse. Se bucură de grădini și de păduri; se pot adapta la majoritatea condițiilor de viață cât timp există hrană suficientă - sunt vegetarieni. Există mai multe tipuri de gnomi: de pădure (se arată extrem de rar omului), de grădină (acestuia îi place mai mult omul și îi place să spună povești), de fermă, de casă, de dună, de munte ș.a. (unii locuiesc în copaci, unde au o intrare secretă).

Nu sunt văzuți pentru că vor să se ascundă de oameni - îi consideră pe oameni risipitori de resurse care distrug mediul înconjurător, lumea gnomilor, între alții. Totuși, ocazional, îi ajută pe oamenii care sunt harnici și demni. În unele tradiții, gnomii îi ajută pe oameni să-și aranjeze grădinile, intervenind în timpul nopții; în timpul zilei se transformă in piatră - se presupune că gnomul s-ar transforma in broască atunci când soarele se ridică pe cer, dar e mai răspândită credința că puterea razelor de soare il transformă in piatră.

Uneori sunt răutăcioși, jucându-le feste oamenilor și altor ființe, dar nu sunt răi. Sunt deținătorii unor cunoștințe străvechi și au faima de a fi înțelepți

Cine are grădină - reprezentare a lumii naturale - poate fi sigur că sunt pe acolo câțiva gnomi. 😊 Conform folclorului, gnomii sunt protectorii pământului și comorilor; in subteran, ei păzesc metalele și pietrele prețioase - sunt meșteșugari și artizani pricepuți când e vorba de prelucrarea metalelor și pietrelor prețioase. Sunt cunoscuți ca muncind din greu.

În timp ce gnomii de gen masculin își văd de prelucrarea metalelor și a pietrelor și se mai arată prin grădini, gnomii de gen feminin rămân în subteran, unde au grijă de adăposturi, de copii și unde pregătesc plante medicinale.

Gnomii sunt gardienii pământului, dar nu numai. Ei au grijă de case, de grădini, de natură, protejându-le de hoți, împiedicând dăunătorii să facă ravagii. Sunt considerați "aducători de noroc", motiv pentru care unii oameni așază în grădinile lor pitici din piatră.

Peisaj de iarna cusut. AF2/8

Observând obiceiurile pe care le are Didi tind sa cred ca este un spiriduș de iarna. Am întrebat-o dacă am dreptate și a privit prin mine (tăcerea ei poate fi o afirmație, și aleg sa o înțeleg astfel). O înțeleg ca nu răspunde: nu-i treaba mea, de fapt, și am fost cam nepoliticoasa întrebând despre ea. De va dori să-mi spună, îmi va spune. Dacă nu, nu.

De ce cred ca e spiriduș de iarna?! Pentru ca se entuziasmează de fiecare data când vede imagini cu zăpada. Într-o zi mi-a spus ca i-ar plăcea sa ningă, cu fulgi mari, pufoși. Am recunoscut ca și mie mi-ar plăcea sa ningă, dar nu pot invoca ninsoarea, iar dacă nici ea nu poate e cazul sa vorbească cineva cu zâna Iarna. Și n-o sa vorbesc eu, am asigurat-o. Ea a ridicat din umerii ei mici și-a ochit un tablou cu peisaj de iarna cusut de bunica mea paterna în urma cu vreo 70 de ani.

Pentru ca ziua a 8-a a Adventului fotografic are ca tema peisaj de iarna” s-a gândit Didi ca vrea o poza pe rama tabloului. Sa nu se chinuie cu urcușul, am așezat-o eu acolo. Mi s-a părut că-mi zâmbește ca și cum mi-ar mulțumi, dar repede s-a concentrat pe fotografie.

Ferice de ea ca este fotogenica și nu trebuie sa fac prea multe poze pentru a avea și în poza chip drăgălaș.

Culmea! A fost mulțumită cu prima poza! Doar ca a preferat sa petreacă noaptea pe rama tabloului. Am lăsat-o – de-ar cădea n-ar păți nimic.

Despre spiriduși se spune ca sunt nemuritori, ca se maturizează cam în ritmul omului, doar ca tinerii spiriduși de iarna sunt considerați adulți la vârsta de 60 de ani. Hm. Cunosc oameni care au depășit acesta vârsta de 60 de ani, dar care nu par a fi adulți (ceea ce, din punctul meu de vedere poate fi ceva bun in unele situatii).

Advent fotografic, crengute de brad

Cald-cald afară! Vântul sufla foarte puternic, în rafale când calde când reci, ridicând, în oraș, covorul de frunze, spulberând, la înălțime, covorul de nea. Pe la ora două a.m. norii s-au scuturat serios de apă, dar nu mai mult de cinci minute; speram ca picăturile de apă să se transforme în... fulgi de apă, dar n-a fost să fie (deocamdată). Gata cu prognoza meteo! Sunt ocupata acum cu crenguțele de brad – tema pentru ziua a doua din Adventul fotografic ediția a II-a. Bine, sunt ocupată și cu Didi! Tocmai s-a cocoțat intre crenguțele de brad, privind spre zări... numai de ea știute. O las acolo; ce să-i fac?! În mintea ei de păpușă-spiriduș, își imaginează că supraveghează îngerașii. N-are, ea, habar că-i tocmai invers.

Poate că-și recuperează puterile de spiriduș?! În cazul acesta, mai bine nu mă cert cu ea.

Legenda spune ca spiridușilor le place să adune aur, pe care îl păstrează într-o oală, la capătul curcubeului. Dacă o fi așa sau ba sunt sigură ca nu voi afla. Nu de la Didi, cel puțin. Se mai spune ca omul care capturează un spiriduș ii poate cere acestuia sa ii îndeplinească trei dorințe dacă vrea să fie eliberat. Pe Didi nu am prins-o, am primit-o în dar anul trecut de Crăciun, ca păpușă, dar o eliberez, de-i musai, fără să-i cer să-mi indeplinească dorințe - eu ce-as mai face atunci?! Cine mi-o fi dat-o o fi știut ca, de fapt, e spiriduș? Spiridușii sunt duhuri binevoitoare – în cele mai multe cazuri, dar le arde de șotii.