Din una in alta am ajuns să văd
un filmuleţ despre o tabără de haiducie organizată de Asociaţia “Gogu Puiu şi
Haiducii Dobrogei” (Gogu Puiu fiind unul dintre simbolurile rezistenţei anticomuniste din Dobrogea, unde a organizat mai multe celule de rezistenţă).
Am văzut filmuleţul şi apoi, dorind
să aflu mai multe despre asociaţie, am dat peste “dreptul la replică” privind
respectivul reportaj. Prezint aici câteva idei, comentând ce am înţeles eu şi
din videoreportaj şi din dreptul la replică - m-am gândit că e bine să fie pe
aceeaşi “pagină” şi reportajul şi dreptul la replică (de regulă, “dreptul la
replică” al oricui nu prea ajunge la cunoştinţa tuturor celor care au citit,
auzit sau văzut ceva la un moment dat şi corect este să fie ascultate toate părţile implicate). Povestea este din vara anului 2018. Acum am descoperit şi site-ul
safielumina.ro şi asociaţia amintită.
Reportajul jurnaliştilor de
la safielumina.ro poate fi vizionat la adresa de mai jos:
Şi aici dreptul la replică al
asociaţiei:
₪₪₪
In această tabără de haiducie
se înscriu cei care doresc să trăiască in natură câteva zile, să înveţe tehnici
de supravieţuire şi de apărare, elemente de prim ajutor, topografie şi
orientare. Toate bune şi frumoase - ideea îmi place. E super faină, dar…
Au unele discuţii
interesante, dar la un moment dat alunecă in greşeală (părerea mea), exagerând
unele aspecte, rupând altele din context (de exemplu, par a se plânge că
românilor aproape că li se interzice să-şi cinstească eroii - chiar aşa să fie?!).
Reprezentanţii asociaţiei acuză
- in dreptul la replică - faptul că realizatorul reportajului (participant la
tabără) a imprimat un caracter exclusiv
religios acestor tabere. Nu mi s-a părut că tabăra are un caracter exclusiv religios deşi se discuta despre
credinţă şi ortodoxism şi unii păreau că se îmchină. Nimic greşit! Ceva “probleme”
mi s-a părut că sunt cu declaraţiile unora dintre participanţi. Mă refer la
faptul că acei oameni “sună” a naţionalişti
extremişti - şi acest fapt nu mi se pare in regulă; nu aduc reproşuri
asociaţiei pentru că nimeni nu poate răspunde
de ceea ce vorbesc alţii. Înţeleg naţionalismul, dar nu accept extremismul. Unul
dintre participanţi (pe la minutul 5) discută despre exterminarea evreilor,
spunând că doar nu le-a venit aşa, aiurea, lui Hitler şi altora să facă ce au făcut
doar pentru că evreii “l-au pus pe Cristos pe cruce”! Altfel spus: un motiv
trebuie să fi avut ei. O afirmaţie extraordinar de periculoasă! (părerea mea).
Poate că vreunul dintre ceilalţi participanţi l-o fi contrazis, nu ştiu, pentru
că nu apare in filmare.
NU există motiv
valabil pentru exterminarea unor oameni!!! (dacă ai toate ţiglele pe casă).
Nu putem face nimic fără
Dumnezeu - începe filmuleţul, rostite fiind cuvintele de unul dintre
reprezentanţii asociaţiei care a organizat tabăra de haiducie - partizanii dintre Dunăre şi Marea Neagră erau numiţi "Haiducii Dobrogei". Atunci când îl
punem pe Dumnezeu ca început al acţiunilor noastre nu putem fi in greşeală -
depinde la începutul cărei acţiuni îl punem, pentru că sunt hoţi care înainte
de a “da o lovitură” merg şi se roagă in biserică, pornind la “lucru” cu
Dumnezeu in minte şi crucea la gât. Îl avem pe El şi apoi pe reprezentanţii lui, cei pe care încercăm
să îi urmăm. Cum recunoaştem pe aceşti “reprezentanţi / aleşi” ai Domnului?
In dreptul la replică
semnatara specifică din primele rânduri ca B.O.R. nu are vreo legătura (poate
are, poate nu - e doar o afirmaţie; a nu se înţelege că biserica ar avea vreo
legătură - accentuez doar ideea că unele afirmaţii sunt doar afirmaţii care nu
pot fi dovedite sau contradovedite). Se vrea ca noi să nu avem o pregătire militară - se mai spune in film. E posibil, nimic de zis, dar serviciul militar obligatoriu nu mi se pare o idee bună (nu argumentez aici); există posibilitatea voluntariatului şi “voluntari” ar putea fi şi unii
dintre tinerii care ajung prea des in faţa instanţelor de judecată pentru unele
infracţiuni săvârşite fără violenţă (de preferat) - să aibă de ales: “vrei
condamnare la pedeapsa închisorii N ani sau te înrolezi in armată timp de
N ani”? Evident, cu solda asigurată şi toate celelalte drepturi ale soldaţilor. Pentru mine, cei mai buni români au fost legionarii - se afirmă la un moment dat.
Pe scurt: nu
m-am gândit la aspectul religios dar m-am gândit că s-au cam adunat acolo
naţionalişti cu înclinaţii spre extremism. In filmuleţ nu sunt prezentate şi alte activităţi care s-au desfăşurat (reiese din dreptul la replică) dar numai faptul că un participant s-a referit, şi nu pare că a fost contrazis cu vehemenţă, la exterminarea - chipurile motivată! - unor oameni e oripilantă). E o.k., chiar dacă e de groază - libertatea de exprimare e permisă (nu cred că o permiteau şi legionarii).
Ideea de a cinsti luptătorii
anticomunişti - şi alţi eroi ai României - este una de laudă, dar nu mi-ar plăcea
să alunecăm in naţionalism extremist.
₪₪₪
Pentru că tot am dat de
numele Gogu Puiu, scriu câteva rânduri despre el.
Gogu Puiu
s-a născut in anul 1918, la Ano Grammatiko, un sat din Pella, Grecia; la vârsta
de 8 ani familia s-a mutat in Caliacra, Cadrilater, unde a stat până in anul
1941 când Cadrilaterul a fost retrocedat Bulgariei şi apoi s-au stabilit in
comuna Mihail Kogalniceanu din judeţul Constanţa. Gogu Puiu aderă la Mişcarea
legionară şi, fiind militar in termen, e recrutat in batalionul de gardă al
mareşalului Antonescu; se eliberează din armată şi devine comisar de poliţie
legionară in Constanţa ţară (pe la începutul anului 1942) deoarece se gândea
că activitatea legionară a fiului mijlociu poate pune in pericol întreaga
familie. In 1947 revine in ţară cu un paşaport
albanez şi cu alt nume. E arestat, face un an de închisoare la Văcăreşti şi in
1948 se stabileşte in nordul Dobrogei unde găseşte grupuri de rezistenţă
organizate de fraţii Nicolae şi Dumitru Fudulea şi Gheorghe Filiu (toţi erau
legionari). Reuşeste să organizeze oamenii in grupuri foarte mici, astfel încât
dacă unul ar fi fost prins de organele de securitate n-ar fi putut indica
nominal pe cei care ar fi putut fi in apropierea lui.
In acea perioadă tulbure nu
prea mulţi conştientizau ce înseamnă comunismul; frica se inoculase in ei, dar
unii îndrăzneau să lupte împotriva celor care le interziceau credinţa in
Dumnezeu, le furau proprietăţile etc.. Culoarea politică a celor care alegeau să
lupte împotriva duşmanului comun nu mai conta, iar oamenii îi considerau pe
partizani apărătorii şi salvatorii neamului.
Gogu Puiu moare in 11 iulie
1948 (unele surse spun altceva), aruncându-se pe grenada
Are o biografie interesantă
acest om şi in textul de unde am spicuit se vorbeşte şi despre şederea lui in
străinătate, legăturile sale cu legionarii români fugiţi din ţară, dar şi
despre legăturile cu servicii secrete occidentale (care ar fi fost oarecum
implicate in lupta de rezistenţă din România).
La adresa de mai jos sunt multe informaţii:
sursa foto şi informaţii:
Mulţi dintre legionari au
devenit mai târziu luptători anticomunişti… Un lucru bun, aş zice, dar
legionarii au fost naţionalişti-ortodocşi înclinaţi spre extremism, antisemitism ş.a. (aşa pare cel
puţin pentru mine, novice in ale istoriei). Şi mă întreb: dacă ar fi învins pe
comunişti cum ar fi arătat România?! Dacă rămâneau extremişti şi mistic-religioşi… deloc bine,
cred. Nici sub comunişti n-a arătat bine deloc, aşa că mă întreb numai retoric:
ce-ar fi fost dacă…?
