Se afișează postările cu eticheta partizani. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta partizani. Afișați toate postările

2019-08-15

Tabăra de haiducie - un reportaj şi un drept la replică

Din una in alta am ajuns să văd un filmuleţ despre o tabără de haiducie organizată de Asociaţia “Gogu Puiu şi Haiducii Dobrogei” (Gogu Puiu fiind unul dintre simbolurile rezistenţei anticomuniste din Dobrogea, unde a organizat mai multe celule de rezistenţă).
Am văzut filmuleţul şi apoi, dorind să aflu mai multe despre asociaţie, am dat peste “dreptul la replică” privind respectivul reportaj. Prezint aici câteva idei, comentând ce am înţeles eu şi din videoreportaj şi din dreptul la replică - m-am gândit că e bine să fie pe aceeaşi “pagină” şi reportajul şi dreptul la replică (de regulă, “dreptul la replică” al oricui nu prea ajunge la cunoştinţa tuturor celor care au citit, auzit sau văzut ceva la un moment dat şi corect este să fie ascultate toate părţile implicate). Povestea este din vara anului 2018. Acum am descoperit şi site-ul safielumina.ro şi asociaţia amintită.
Reportajul jurnaliştilor de la safielumina.ro poate fi vizionat la adresa de mai jos:
Şi aici dreptul la replică al asociaţiei:
₪₪₪
In această tabără de haiducie se înscriu cei care doresc să trăiască in natură câteva zile, să înveţe tehnici de supravieţuire şi de apărare, elemente de prim ajutor, topografie şi orientare. Toate bune şi frumoase - ideea îmi place. E super faină, dar…
Au unele discuţii interesante, dar la un moment dat alunecă in greşeală (părerea mea), exagerând unele aspecte, rupând altele din context (de exemplu, par a se plânge că românilor aproape că li se interzice să-şi cinstească eroii - chiar aşa să fie?!).
Reprezentanţii asociaţiei acuză - in dreptul la replică - faptul că realizatorul reportajului (participant la tabără) a imprimat un caracter exclusiv religios acestor tabere. Nu mi s-a părut că tabăra are un caracter exclusiv religios deşi se discuta despre credinţă şi ortodoxism şi unii păreau că se îmchină. Nimic greşit! Ceva “probleme” mi s-a părut că sunt cu declaraţiile unora dintre participanţi. Mă refer la faptul că acei oameni “sună” a naţionalişti extremişti - şi acest fapt nu mi se pare in regulă; nu aduc reproşuri asociaţiei pentru că nimeni nu poate răspunde de ceea ce vorbesc alţii. Înţeleg naţionalismul, dar nu accept extremismul. Unul dintre participanţi (pe la minutul 5) discută despre exterminarea evreilor, spunând că doar nu le-a venit aşa, aiurea, lui Hitler şi altora să facă ce au făcut doar pentru că evreii “l-au pus pe Cristos pe cruce”! Altfel spus: un motiv trebuie să fi avut ei. O afirmaţie extraordinar de periculoasă! (părerea mea). Poate că vreunul dintre ceilalţi participanţi l-o fi contrazis, nu ştiu, pentru că nu apare in filmare. 
NU există motiv valabil pentru exterminarea unor oameni!!! (dacă ai toate ţiglele pe casă).
Nu putem face nimic fără Dumnezeu - începe filmuleţul, rostite fiind cuvintele de unul dintre reprezentanţii asociaţiei care a organizat tabăra de haiducie - partizanii dintre Dunăre şi Marea Neagră erau numiţi "Haiducii Dobrogei". Atunci când îl punem pe Dumnezeu ca început al acţiunilor noastre nu putem fi in greşeală - depinde la începutul cărei acţiuni îl punem, pentru că sunt hoţi care înainte de a “da o lovitură” merg şi se roagă in biserică, pornind la “lucru” cu Dumnezeu in minte şi crucea la gât. Îl avem pe El şi apoi pe reprezentanţii lui, cei pe care încercăm să îi urmăm. Cum recunoaştem pe aceşti “reprezentanţi / aleşi” ai Domnului?
In dreptul la replică semnatara specifică din primele rânduri ca B.O.R. nu are vreo legătura (poate are, poate nu - e doar o afirmaţie; a nu se înţelege că biserica ar avea vreo legătură - accentuez doar ideea că unele afirmaţii sunt doar afirmaţii care nu pot fi dovedite sau contradovedite). Se vrea ca noi să nu avem o pregătire militară - se mai spune in film. E posibil, nimic de zis, dar serviciul militar obligatoriu nu mi se pare o idee bună (nu argumentez aici); există posibilitatea voluntariatului şi “voluntari” ar putea fi şi unii dintre tinerii care ajung prea des in faţa instanţelor de judecată pentru unele infracţiuni săvârşite fără violenţă (de preferat) - să aibă de ales: “vrei condamnare la pedeapsa închisorii N ani sau te înrolezi in armată timp de N ani”? Evident, cu solda asigurată şi toate celelalte drepturi ale soldaţilor. Pentru mine, cei mai buni români au fost legionarii - se afirmă la un moment dat.
Pe scurt: nu m-am gândit la aspectul religios dar m-am gândit că s-au cam adunat acolo naţionalişti cu înclinaţii spre extremism. In filmuleţ nu sunt prezentate şi alte activităţi care s-au desfăşurat (reiese din dreptul la replică) dar numai faptul că un participant s-a referit, şi nu pare că a fost contrazis cu vehemenţă, la exterminarea - chipurile motivată! - unor oameni e oripilantă). E o.k., chiar dacă e de groază - libertatea de exprimare e permisă (nu cred că o permiteau şi legionarii).
Ideea de a cinsti luptătorii anticomunişti - şi alţi eroi ai României - este una de laudă, dar nu mi-ar plăcea să alunecăm in naţionalism extremist.
₪₪₪
Pentru că tot am dat de numele Gogu Puiu, scriu câteva rânduri despre el.
Gogu Puiu s-a născut in anul 1918, la Ano Grammatiko, un sat din Pella, Grecia; la vârsta de 8 ani familia s-a mutat in Caliacra, Cadrilater, unde a stat până in anul 1941 când Cadrilaterul a fost retrocedat Bulgariei şi apoi s-au stabilit in comuna Mihail Kogalniceanu din judeţul Constanţa. Gogu Puiu aderă la Mişcarea legionară şi, fiind militar in termen, e recrutat in batalionul de gardă al mareşalului Antonescu; se eliberează din armată şi devine comisar de poliţie legionară in Constanţa, unde era când a început Rebeliunea. După căderea guvernului legionar tatăl îl sfătuieşte să plece din ţară  (pe la începutul anului 1942) deoarece se gândea că activitatea legionară a fiului mijlociu poate pune in pericol întreaga familie. In 1947 revine in ţară cu un paşaport albanez şi cu alt nume. E arestat, face un an de închisoare la Văcăreşti şi in 1948 se stabileşte in nordul Dobrogei unde găseşte grupuri de rezistenţă organizate de fraţii Nicolae şi Dumitru Fudulea şi Gheorghe Filiu (toţi erau legionari). Reuşeste să organizeze oamenii in grupuri foarte mici, astfel încât dacă unul ar fi fost prins de organele de securitate n-ar fi putut indica nominal pe cei care ar fi putut fi in apropierea lui.
In acea perioadă tulbure nu prea mulţi conştientizau ce înseamnă comunismul; frica se inoculase in ei, dar unii îndrăzneau să lupte împotriva celor care le interziceau credinţa in Dumnezeu, le furau proprietăţile etc.. Culoarea politică a celor care alegeau să lupte împotriva duşmanului comun nu mai conta, iar oamenii îi considerau pe partizani apărătorii şi salvatorii neamului.
Gogu Puiu moare in 11 iulie 1948 (unele surse spun altceva), aruncându-se pe grenada pe care o păstra pentru el. Fusese încolţit într-o casă din Cobadin; a împuşcat câţi securişti a putut, a sărit pe fereastră încercând să scape cu fuga dar a fost rănit la picior şi nu mai avea nici muniţie. Atunci s-a sinucis. Soţia lui, Olimpia, e ridicată de securişti a doua zi (era gravidă in luna a patra); a fost încarcerată pentru cinci ani, fata lor, Zoe, născându-se in temniţă.
Are o biografie interesantă acest om şi in textul de unde am spicuit se vorbeşte şi despre şederea lui in străinătate, legăturile sale cu legionarii români fugiţi din ţară, dar şi despre legăturile cu servicii secrete occidentale (care ar fi fost oarecum implicate in lupta de rezistenţă din România).
La adresa de mai jos sunt multe informaţii:
sursa foto şi informaţii:

Mulţi dintre legionari au devenit mai târziu luptători anticomunişti… Un lucru bun, aş zice, dar legionarii au fost naţionalişti-ortodocşi înclinaţi spre extremism, antisemitism ş.a. (aşa pare cel puţin pentru mine, novice in ale istoriei). Şi mă întreb: dacă ar fi învins pe comunişti cum ar fi arătat România?! Dacă rămâneau extremişti şi mistic-religioşi… deloc bine, cred. Nici sub comunişti n-a arătat bine deloc, aşa că mă întreb numai retoric: ce-ar fi fost dacă…?

2019-01-07

Ion Gavrilă Ogoranu. Citate favorite

In luptă, in munţi, am fost doar răniţi, dar omorâţi nici unul. Ucişi am fost doar când am fost vânduţi. O spun cu durere: vânzarea de frate e o boală naţională, care, dacă nu vom reuşi să ne vindecăm, ne va ucide pe toţi. Nu ne-am făcut iluzii că ni se vor alătura mulţi oameni. Unii n-au venit de frică. Şi ei trebuie înţeleşi. Pe alţii nu-i interesează decât propriul interes. Regimurile se schimbă, profitorii nu. Rămâne apoi marea masă a truditorilor, a căror viaţă se reduce la muncă şi la hrană, într-un ciclu etern şi ale căror conştiinţe nu se ridică mai sus de blidul de mâncare dinaintea nasului. Cu ei face stăpânirea ce vrea. In primul rând, să gândească in locul lor. (Ion Gavrilă Ogoranu)
Fragment din testamentul politic al Grupului Carpatin Făgărăşean:
Am scris aceste rânduri în amintirea celor care au luptat şi au murit în acei ani, 1948-1957, în rezistenţa armată anticomunistă făgăraşeană şi care nu au nici mormânt, nici cruce.
Am scris pentru a lăsa mărturie ca acest colţ de ţară nu şi-a plecat capul de bunăvoie în faţa comunismului. Să se ştie că au existat oameni care, cu sângele lor, au spălat faţa României, pătată de laşităţi şi trădări. Copiilor şi nepoţilor să nu le fie ruşine să se numească români.
=====================================================================
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.
=====================================================================
Ion Gavrilă Ogoranu s-a născut la 01.01.1923 in Gura Văii, comuna Recea din judeţul Făgăraş, într-o familie cu trei copii. A învăţat la liceul Radu Negru din Făgăraş şi a urmat cursurile Facultăţii de Agronomie din Cluj. A făcut parte din Mişcarea Legionară din România, Frăţia de Cruce Negoiul. S-a angajat ca luptător anticomunist in facultate şi şi-a dedicat întreaga viaţă Rezistenţei armate anticomuniste din România, conducând timp de şapte ani Grupul Carpatin Făgărăşean (a acţionat pe versantul nordic al Munţilor Făgăraş). Timp de 29 de ani trupele securităţii nu au reuşit să îl captureze. Aproape toate cadrele securităţii din Sibiu s-au perindat prin camera unde era ţinut, să-l vadă pe omul pe care nu au reuşit să îl captureze mai mult de un sfert de secol. S-a căsătorit pe ascuns cu văduva  medicului Petru Săbăduş, ucis la Gherla in 1956.
Pentru activitatea sa din munţi a fost condamnat, in lipsă, la moarte, la închisoarea pe viaţă, dar la momentul in care a fost prins (1976) pedepsele erau deja prescrise. După şase luni de anchetă şi declaraţii a fost eliberat - unele surse afirmă că a fost salvat de la execuţie de soţia sa, Ana, care a intervenit la preşedintele american Nixon.
Ion Gavrilă Ogoranu a murit la 01.05.2006, in satul Galtiu, comuna Sântimbru, jud. Alba, ca om liber.
Atunci când ultimii comunişti, persoane şi idei, vor dispărea, istoria se va rescrie. Dar eu nu voi mai trăi acei ani, îi mărturisea înainte să se stingă colaboratoarei sale apropiate, jurnalista Lucia Baki, împreună cu care a scris cel de-al treilea volum din Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc, în care sunt relatate teribilele întâmplări trăite alături de camarazii săi.
========
Surse info: adevarul.ro, filmul “Portretul luptătorului la tinereţe”, wikipedia.

2018-03-27

Bella ciao! Cântecul luptătorului pentru libertate

Fidel rezistenţei!
Unii consideră cântecul Bella ciao! a fi unul comunist, dar, de fapt, este un imn pentru libertate, un cântec pe care îl fredonează toţi aceia care s-au săturat să li se spună ce să facă pentru… binele lor.
L-am ascultat cântat in italiană (evident!), in engleză, in chineză, in japoneză, in turcă, in arabă, in spaniolă, in germană, in daneză etc. ş.a.m.d. dar nu l-am auzit cântat in româneşte. Or fi românii “neam de slugă” cum afirmă unii?
Treziţi-vă! Vom ajunge, nu sclavii invadatorilor, ci sclavii oligarhilor autohtoni, turbaţi după putere şi averi, sclavii condamnaţilor penal care vor să facă parte din guvern, care sunt şefi de partide, de consilii judeţene sau locale, care sunt primari! Nu contează culoarea lor politică - daca sunt cercetaţi sau – şi mai rău! – in arest sau condamnaţi, nu-i mai alegeţi, ignoraţi-i, împotriviţi-vă lor!
Din istoria cântecului Bella Ciao
Bella ciao este un cântec popular italian asociat cu Rezistenţa şi partizanii, dar a cărui origine nu este certă pentru că transmiterea pe cale orală îngreunează o reconstituire istorică clară şi definitivă, cercetătorii având opinii diverse: de la cântecul unor culegători la influenţe idiş (cântecul “Koilen” interpretat de acordeonistul de origine ucrainiană Mishka Ziganoff in 1919 la New York - e de părere cercetătorul Fausto Giovannardi). Cei mai mulţi par a fi de acord că acest cântec popular italian este originar din regiunea Emilia-Romagna. Carlo Pestelli, cantautor din Torino, pasionat de cultura populară (doctor in istoria limbii italiene), a scris o carte, in 2016: “Bella ciao. Cântecul libertăţii”. El afirmă că in perioada 1943-1944 cântecul e auzit in special in Reggio Emilia, dar şi in Piemont şi Veneto; atunci războiul se sfârşeşte şi toată lumea cântă Bella ciao. Autorul a argumentat şi faptul că acest cântec era puţin cunoscut in timpul luptei partizanilor.
Traducerile cântecului, se mai spune in carte, sunt aproximativ 40, dar se înmulţesc in mod constant - există inclusiv o versiune in limba latină.
Mulţi consideră că “Fior di tomba”, un cântec popular din nordul Italiei, pare a fi cântecul precursor al versiunii pe care o cunoaştem.
Una dintre cele mai răspândite ipoteze cu privire la originea cântecului a fost aceea a unei legături probabile cu cântecele femeilor din Valea Po (culegătoare pe plantaţiile de orez), dar se pare că Cesare Bermani, istoric şi autor, unul dintre cei mai importanţi experţi in istoria orală şi cântece populare, a reuşit să dovedească clar că acel cântec al culegătorilor in general a fost compus abia după război de Vasco Scansani. Tot Bermani a vorbit despre “inventarea unei tradiţii” referitoare la cântecul Bella ciao care ar fi fost simbol al Rezistenţei antifasciste datorită caracterului său unitar şi capacităţii de a reprezenta întreaga Rezistenţă, deşi nu a fost niciodată aşa ceva. Nu există Bella ciao în colecţia de cântece politice publicată de “Editori Riuniti” în 1962, care conţine 62 de cântece partizane.
Giampaolo Pansa, jurnalist, scriitor, critic italian afirmă: “in cele douăzeci de luni ale războiului partizan nu am auzit niciodată ca Bella ciao să fi fost cântat, a fost o invenţie a Festivalului din Spoleto (un festival de muzică in cadrul căruia au loc concerte diverse, operă, dans, arte şi mese rotunde ştiinţifice şi care se desfăşoară anual in luna iunie, fiind înfiinţat in anul 1958 de compozitorul Gian Carlo Menotti).
Cântecul Bella Ciao a devenit popular internaţional la sfârşitul anilor patruzeci, începutul anilor 1950 cu ocazia numeroaselor Festivaluri Mondiale ale Tinerilor Democraţi” desfăşurate în diverse oraşe, între care Praga (1947 - primul festival), Berlin şi Viena, unde a fost cântat cu succes de delegaţii italieni, apoi tradus în alte limbi de delegaţii străini, ajungând să fie cântat in multe limbi şi interpretat in diverse variante muzicale (folk, rock, blues etc.). De-a lungul timpului a fost interpretat de numeroşi artişti, inclusiv de cântăreţul francez de origine toscana Yves Montand. Primul care a cântat-o la televizor a fost Giorgio Gaber, în 1963. Cântecul a cunoscut o mare popularitate in anii şaizeci, mai ales în timpul manifestaţiilor muncitorilor şi studenţilor din 1968.
A devenit un imn internaţional, fără culoare politică, al rezistenţei împotriva oricărei forme de totalitarism, un simbol al protestelor sociale. Versurile, aşa cum ne-au fost transmise, sunt cuvinte despre libertate, de luptă împotriva oricâror opresori şi de opoziţie la extremism.
Cert este că acest cântec a depăşit graniţele ideologice, de limba şi muzică devenind un simbol internaţional al tuturor celor care se împotrivesc totalitarismului, extremismului, nedreptăţilor de orice fel din partea autorităţilor de stat, in special.
*
Pentru mai multe amanunte (in limba italiana):
http://lanostrastoria.corriere.it/2018/07/10/la-vera-storia-di-bella-ciao-che-non-venne-mai-cantata-nella-resistenza/
- https://www.nextquotidiano.it/storia-bella-ciao/
- https://notiziemusica.it/la-storia-e-il-significato-di-bella-ciao/curiosita/
- https://www.studenti.it/bella-ciao-significato-testo-spiegazione.html
- https://www.focusjunior.it/scuola/storia/bella-ciao-significato-e-valore/
- http://www.treccani.it/magazine/atlante/cultura/La_vera_storia_di_Bella_ciao.html
*
Original:
*
Bella ciao! In italiană:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=2&v=V9sXDNMvZjA
Stamattina mi sono svegliato, / O bella, ciao! bella, ciao! bella, ciao, ciao, ciao! Stamattina mi sono svegliato, / e ho trovato l'invasor. // O partigiano, portami via, o bella, ciao! bella, ciao, ! bella, ciao ciao, ciao! / O partigiano, portami via, ché mi sento di morir. // E se io muoio da partigiano, / o bella, ciao! bella, ciao! bella, ciao, ciao, ciao! / E se io muoio da partigiano, / tu mi devi seppellir. // E seppellire lassù in montagna, / o bella, ciao! bella, ciao! bella, ciao, ciao, ciao! / E seppellire lassù in montagna, / sotto l'ombra di un bel fior. // Tutte le genti che passeranno, / o bella, ciao! bella, ciao! bella, ciao, ciao, ciao! / Tutte le genti che passeranno, / Mi diranno «Che bel fior!» / «È questo il fiore del partigiano», / o bella, ciao! bella, ciao! bella, ciao, ciao, ciao! / «È questo il fiore del partigiano, morto per la libertà!»
Traducerea mea:
Azi dimineaţă, când m-am trezit, / o bella, ciao! bella, ciao! bella, ciao, ciao, ciao! / Azi dimineaţă, când m-am trezit, / invadatorii am aflat. // Partizane, ia-mă cu tine, 'că simt că mor, / o bella, ciao! bella, ciao! bella, ciao ciao, ciao! / Partizane, ia-mă cu tine. // Şi dacă mor, ca partizan, / o bella, ciao! bella, ciao! bella, ciao, ciao, ciao! / Şi dacă mor, ca partizan, / Tu trebuie să mă-ngropi, / Să mă îngropi in munţi, / la umbra unei flori frumoase. // Şi toţi cei care vor trece, / o bella, ciao! bella, ciao! bella, ciao, ciao, ciao! / Şi toţi cei care vor trece / vor zice “Ce frumoasă floare” / “Aceasta e floarea partizanului”, o bella, ciao! bella, ciao! bella, ciao, ciao, ciao! / “Aceasta e floarea partizanului mort pentru libertate”.
Bella ciao! In 9 limbi:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=1&v=-nSF40smtgw

*
Un alt cȃntec pentru libertate a fost cȃntat de germani:  “Die Gedanken sind Frei” (Gȃndurile sunt libere) poate fi ascultat pe blogul Cartim, unde sunt și versurile:
O strofa:
De voi fi aruncat în cea mai întunecată temniță,
Tot degeaba va fi,
Deoarece ale mele gȃnduri rup porți
Și dărȃmă ziduri : Gȃndurile sunt libere!
**
Decât un sclav viu, mai bine un mort care a luptat pentru libertate. Sclavi au fost - şi sunt mulţi - in această lume, dar in memoria colectivă au rămas doar aceia care au luptat pentru libertate.
Aveam 15 ani când am auzit pentru prima dată Bella ciao!. La acea vreme nu ştiam limba italiană, dar am învăţat instantaneu aceste versuri - care mi-au fost traduse (şi nu pot învăţa nimic pe de rost!!! Nimic altceva nu mai ştiu pe de rost). Datorită acestui cântec am ajuns să cunosc limba italiană - dorinţa de libertate o cunoşteam, probabil, din clasa a II-a, când am făcut tot posibilul să nu devin pionier. Pentru mine, “pionier” era egal cu “comunist”. Nimeni nu mi-a spus nimic despre ce înseamnă comunismul – din contră! Părinţii mei au avut de tras de pe urma ideilor mele…. deşi eram doar in clasa a II-a. Nu suport nici azi nedreptatea, îngrădirea dreptului la libera exprimare, rasismul, îngrădirea dreptului de a fi independenţi (de stat) din punct de vedere financiar…. Am avut de suferit? Da! Dar a meritat… Merită.
Bella ciao! Este cântecul care-mi place cel mai mult! Dincolo de rock, dincolo de alte cântece! E total separat. :)
Lumea cântă Bella ciao!:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=1&v=RzF47R_LnEg
Libertatea e obligatorie!