O pisica între porumbei. MFC

Pentru Miercurea fara cuvinte 

joc găzduit de Carmen pe blogul Intre vis și realitate.

Sursa imagine: Brașov, orașul sufletului meu.

https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu/?_rdr

Mici reflexii. Pisica in gradina

Micile reflexii sunt mai mult sclipiri, dar am vrut să public poza cu pisica, pentru că și sclipirile și pisica erau în aceeași grădină de vară, într-o zi din septembrie 2019...

Pentru pisica ghimbir din poza de mai jos am ales fotografia de mai sus pentru - jocul Reflexii în oglindă, lansat de SoriN (http://fewstuff.blogspot.com/) și găzduit acum de Carmen, pe blogul Între vis și realitate, unde sunt invitați toți cei care publică pe blogul lor fotografii cu reflexii în oglindă (link-ul se va înscrie în tabel).

Autor foto: Dan F.

Știați că...

- fiecare parte a creierului pisicii este compartimentată, specializată și conectată cu celelalte părți (ca la oameni)? Acest fapt le oferă pisicilor o capacitate aproape umană de a înțelege, de a răspunde și chiar de a manipula mediul înconjurător;

- pisicile pot fi cu adevărat loiale? Deși pisicile tot ceea ce fac, fac pentru că vor, pot fi loiale dar spre deosebire de câini, care vor să facă pe plac prietenilor umani, loialitatea pisicilor izvorăște din voința lor de a fi loiale colaboratorilor umani.

Vor domina pisicile lumea?

Probabil că nu mai au mult și-o vor domina. 😉 Azi, 24 iunie, este Ziua Mondială a Dominației Pisicilor. E o zi dedicată amuzamentului, din 24 iunie 2012; inițiativa a pornit de aici:

https://www.sparklecat.com/diary/cat-world-domination-day-also-my-birthday

Azi este și ziua Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul (în calendarul religios ortodox), este Ziua Sânzienelor (în calendarul popular românesc) și este Ziua Iei. Aici, însă, scriu despre pisici.

De când am văzut filmul de animație Bolt, de câte ori scriu despre pisici îmi vine în minte pisica Mittens, abandonată de proprietarul care s-a mutat. Mittens s-a împrietenit cu micul Bolt, star de cinema în rol de „supercâine” și care credea că are cu adevărat superputeri. Mittens era acolo să-l ghideze, să-l educe pentru a supraviețui pe străzile din New York, dar și să-l ajute să-și găsească prietena cea mai bună de care se pierduse.

Pisicile sunt animale fascinante și amuzante, dar pot fi și foarte rele.

Pisica are personalitate puternică - o poți învăța să facă numai ce vrea ea. Chiar și de la cea mai blândă pisică te poți aștepta la surpriza să te zgârie din cine știe ce motiv – poate n-are chef să se lase mângâiată tocmai atunci când ai tu chef.

Cei care au pisici știu cât de imprevizibile pot fi aceste feline atât de drăgălașe. Sigur, toate animalele pot fi imprevizibile, fie că-s dresate/educate sau ba, dar pisicile un pic mai mult, în opinia mea.

Cât de minunată ar fi pisica, cei care le au știu că uneori le aruncă niște priviri „ucigătoare” sau par a urmări cu atenție mișcările umanilor ca și cum pun ceva la cale sau au făcut o boacănă.

Pisica e mereu cu ochii pe umanul ei (atunci când nu doarme). O fi dragoste, nevoie de atenție sau culege informații despre umani?

Le admirăm și ne amuzăm cum sar și aleargă și se rostogolesc când se joacă – de fapt, ele se antrenează pentru „ziua cea mare”. N-ați văzut ce scheme de kung-fu fac?

De ce pisica își găsește să doarmă dusă pe trepte sau pe te miri unde, în calea omului? Vrea să afle care-i cea mai bună metodă de a-l doborî.

Pisicile preferă înălțimile: o bibliotecă înaltă, un șifonier înalt etc. - te privește de sus, să înțelegi exact care-i ierarhia.

Stă alături de tine la computer? Crezi că de drag ce-i ești?! Nuuu. Caută să afle cum să cucerească lumea sau cum să-și comande mâncarea preferată folosind cardul tău.

Dacă pisicii îi place să se întindă în fața laptopului, pe ziar sau telefon înseamnă că vrea să-ți limiteze accesul la lumea exterioară.

Când pisica aruncă obiecte aflate pe mobile nu înseamnă că se plictisește sau vrea să-ți atragă atenția, verifică gradul tău de toleranță.

Pisicile sunt mai puțin – spre deloc – ascultătoare decât câinii. Pentru că vor să te controleze?

Un câine e „certat” dacă își face nevoile în casă, dacă strică mobila, dacă mușcă. Pisicii de ce i se acceptă un astfel de comportament? Poate că pisicile nu fac decât să elibereze feromoni care au rolul să facă umanul obedient față de ele.

De ce unele pisici pleacă noaptea din curtea unde stau de regulă? Se întâlnesc cu suratele și pun la cale dominarea umanilor?

Pisica nu este aproape deloc loială. Deși bine îngrijite, cele care au posibilitatea/ocazia caută hrană și în alte locuri și joacă așa de bine „teatru” încât cei la care ajung se simt obligați să le hrănească și răsfețe pe „sărmanele flămânde ale nimănui”. Când au zgardă sau cip de identificare le merge mai puțin cu „teatrul”.

Dacă observi semnele de mai sus la pisica ta ar trebui să iei măsuri. Având în vedere că pisicile se cred zei... le mulțumești cu ofrande: mâncare sănătoasă și delicioasă (mănâncă bine, dorm bine și ai liniște câteva ore), un mediu curat, cu locuri special amenajate pentru ele și multe cutii de carton – se vor distra așa de bine încât se vor mulțumi să rămână acasă, lângă sclavul lor personal.

De ce ar vrea pisicile să domine lumea când pot sta comod pe spate, lăsându-se răsfățate? De ce nu le-ar plăcea să stea toată ziua să privească pe fereastră, să doarmă, să se joace și să mănânce? Dar chiar vor să domine lumea?! Dacă ar avea degetele mari opozabile probabil că n-ar mai avea nevoie de oameni, dar le-ar plăcea să-i aibă ca sclavi. 😺

Mie îmi plac și pisicile. Unele dintre cele scrise mai sus le-am „cules” anul trecut de pe un site, dar nu am mai reușit să postez în timp util.

Mai am despre pisici:

Pisicile unor oameni celebri

Muzicieni care iubesc pisicile

Cântec despre pisici ș.a.

Fotografii: 1. Image by Alexas_Fotos from Pixabay 2. Image by rihaij from Pixabay

Cinci prieteni în poze

Prietenii din pozele ce urmează își au locul lor în sufletul meu, dar de văzut îi mai pot vedea numai astfel (și cu ochii minții, da). În suflet mai am mulți alți prieteni (cu blăniță sau cu pene), dar nu am poze cu ei. Cu sau fără poze, e greu - spre imposibil să-i uit (cel puțin, cât timp voi avea creierul întreg).

Aici este despre dragi cu blană, să n-avem vorbe, să nu amestecăm lucrurile. 😊

Rând pe rând pe rând - sau doi-trei deodată - au trecut prin viața mea și au îmbogățit-o. Au traversat, apoi, Podul Curcubeu și au ajuns între stele - îmi place să cred. Poate că nu sunt între stele, poate că sunt pretutindeni așa că... pot fi și în cafea. Îmi place cafeaua foarte mult, de aceea am ales să „montez” chipurile lor în câte o ceașcă de cafea. 

Și Bonny era amatoare de cafea. Sigur că nu-i dădeam! Își lua singură! A trecut ceva timp până m-am prins... cine-mi golea din ceașcă. La acele momente îmi spuneam că m-a lăsat memoria!

Vietățile pe care le-am avut nu am căutat să le aducem în apartament de bloc pentru că așa am vrut (voiam, dar ne gândeam că, într-un fel, nu le-ar fi bine), ci au ajuns pentru că, probabil, așa a trebuit să fie.

Bonny a cunoscut-o numai pe Miți, și au fost prietene - amândouă erau foarte prietenoase și cu alți câini și cu oamenii (erau și excepții). Miți i-a cunoscut și pe Pufi, motanul, și pe Boby - cu Pufi, motanul, era prietenă bună (dormeau împreună). Pufi și Boby nu erau prieteni și trebuia să avem grijă să nu se întâlnească. 

De câteva ori s-au întâlnit și Boby a ieșit șifonat din aceste întâlniri. Câinele nu avea nimic împotriva motanului, dar motanul e posibil să fi fost deranjat de faptul că un alt mascul a intrat pe teritoriul lui.

Boby și Tedi au fost cei mai buni prieteni. Am scris despre prietenia celor doi în 2016, când Tedi a plecat din lumea aceasta. 

Despre Boby am scris în anul 2012. Despre Pufitică am scris în 2019, la câteva zile după ce a traversat și el Podul Curcubeu. Despre Miți am scris în anul 2014. Despre Bonny am scris ocazional, fragmentat.

montaje realizate in editorul: https://funny.pho.to/

Cum să-ți distrugi pisicile

Vineri, în jurul orei 19, mă sună o prietenă și mă roagă să vorbesc cu fiica unei prietene de-a ei ale cărei pisici au făcut spume la gură. Nu sunt medic veterinar, așa că i-am spus că îi dau câteva numere de telefon unde să sune și să ducă pisoii. A insistat să merg să le văd – am dedus că știa de la prietena mea că mai știu una-alta (n-am avut de ales și am învățat multe pentru că mereu am avut animăluțe). Ezita să meargă la veterinar pentru că salariul i se înjumătățise de când lucra o săptămâna da și una ba și nici pensia de boală a mamei ei nu e prea mare. Oricât de mult aș fi vrut să merg nu am putut, dar i-am dat numărul de telefon al veterinarului despre care știu că acceptă și plata după și/sau în rate (a plătit pe loc, totuși).

Ce s-a întâmplat am aflat de la prietena mea. Fata (are 21 de ani) voia să-și protejeze mama de pandalie (deși aceasta nu agrea metoda – a și plecat „la țară” imediat ce s-a ridicat arestul la domiciliu) și spăla casa cu hipoclor diluat în apă, dar pe preșuri special dedicate stropea cu hipoclor nediluat de musteau preșurile! Mama ei a plecat pentru că nu mai suporta mirosul de clor dar ea a continuat să toarne clor prin casă. Pisicile, lingându-și blănița și lăbuțele – ‘că mult se mai spală pisicile! - și-au introdus în stomac ce luau de prin casă, plus că și inhalau la greu. Au scăpat cu bine, pentru că sunt tinere și erau sănătoase! Ea a observat că cel puțin una dintre ele a vomitat – galben – dar a crezut că... e ghem de blană! Deși le are de trei ani, am înțeles, nu știe mai nimic despre pisici. Lichidul galben poate fi pentru că au stomacul gol, dar și din cauza unei afecțiuni a stomacului sau bilei (nu e, deci, un simptom care poate fi ignorat mai ales dacă se repetă). „Ghemul” e, de fapt, un cilindru cam cleios, cu miros urât dar suportabil, și se văd fire de păr (seamănă cu un ghem în cazurile în care rămâne în stomacul pisicii).

Veterinarul i-a spus să spele bine casa (fără substanțe pe bază de clor!) și să aerisească, ceea ce au făcut ea și prietena mea aproape toată noaptea de vineri spre sâmbătă.

Azi, pisicuțele se simt mai bine: mănâncă și se țin pe picioare fără să se clatine dar din jucăușe cum mi s-a spus că erau sunt, încă, pasive.

Image by Gundula Vogel from Pixabay

Pisoiul de la miezul nopții. Jocul cuvintelor

Într-o lume plină de întrebări ca “omenirea, încotro?”, în miezul unei nopți geroase de septembrie câțiva oameni au ieșit în căutare. Nu toți deodată, ci într-un fel de permutare, dorind să-și asume responsabilitatea salvării unui pisoi, ca și cum prin gestul acela se valida calitatea lor de om. Se ajunsese la un fel de partajare a responsabilității: unul a adus mâncare, altul s-a întins pe asfalt să caute sub mașina de unde se auzeau miorlăiturile disperate, ca și cum mică ființă se afla în plină adaptare la un mediu ostil.  Erau câțiva oameni care atunci se vedeau prima dată, în lumina aurie a felinarului stradal. Colaborau ca niște prieteni și se simțea o oarecare supraincarcare emoțională, fiecare dorind să fie el cel pe care-l va alege pisoiul. 

După mai mult de o oră, pisoiul a ieșit în goană din caroseria mașinii și a tulit-o într-un subsol; a ales viața în libertate, asumându-și orice risc. Oamenii au rămas zâmbind, ușor dezamăgiți, și in privirile lor se citea ideea de a redefini ce e bine și ce e rău pentru un animăluț, practic, sălbatic.

₪₪₪

Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddie pe blogul său, Cartim.

Cele 12 cuvinte: valida, cautare, lume, intrebari, partajare, supraincarcare, viata, alege, dorind, permutare, adaptare, redefini.

Uneori îmi vine să dau cu Lumea de Pământ

Un câine maidanez doarme încolăcit la umbra uneia dintre băncile înşirate de-a lungul bulevardului. Un ins îmbrăcat in halat, cu sorţ “de piaţă” agăţat de gât trece pe acolo şi-l loveşte cu piciorul. Câinele sare schelălălind jalnic şi o ia la fugă printre oamenii care se feresc din calea lui înjurând. Îl întreb pe ins ce i-a făcut căinele. Îmi spune să mă duc dracului; îi urez să aibă şi el o zi bună.

Trei adolescenţi stau pe o bordură şi trag din punga in care au vărsat prenadezul cumpărat de la magaziunul din apropiere. Nu au treabă cu trecătorii, doar inspiră adânc din pungile lor. Un individ in trecere îi dă unuia o palmă peste cap şi începe să-i înjure de mamă şi-i alungă de acolo in şuturi. Un barbat, aflat şi el in trecere pe acolo, îl întreabă pe individ ce are cu amărâţii. Individul se întoarce furios şi îl ameninţă pe bărbat cu bătaia. Copii au fugit, bărbatul îşi vede de ale lui, pentru că nu are chef să se bată cu un nefericit.

O bătrânică lasă nişte bobiţe pentru pisici in locul unde, probabil, se adună pisicile să mănance. O individă in trecere pe acolo o face “babă nebună care in loc să-şi vadă de nepoţi are grijă de mâţe”. N-o cunoaşte pe bătrânică, dar ştie ea ce şi cum. Bătrânica zămbeşte strâmb şi priveşte in jurul ei, parcă cerând cuiva să o susţină. O susţin şi ma iau de muierea care nu se simte bine in piele ei şi se ia de oameni pe stradă. Mă înjură şi pe mine şi mă trimite “la produs”. Îi urez să aibă şi ea o zi bună şi pun şi eu bobiţe pentru pisici.

O puştoaică îşi plimbă căţeluşul rasa Shih Tzu. Îl ţine in lesă, dar lesa e lungă şi trotuarul e îngust. O muiere, cu mâinile ocupate de sacoşe încărcate, începe să ţipe la puştoaică să-şi ia "jigodia" din drum. Fata, speriată, trage de lesă şi ia in braţe căţelul care începuse să latre ca disperatul, fiind speriat de tipa cu manifestare nevrotica. O femeie in trecere pe acolo o întreabă pe “doamnă” ce a păţit. Aceasta, cu vocea exagerat de piţigăiată, ţipă: “Mi-e frică de câini de mor! Mor! Mor! Mor!” (dădea din mâini zdruncinând sacoşele). Căţeluşul latră in braţele fetei care se îndepărtează, femeia ţipă piţigăiat de nu se mai înţelege om cu persoană. Un tip - deloc dus la biserică, se pare - in trecere pe acolo îi răcneşte femeii să se ducă acasă şi să-şi invite soţul la o “partidă”. “Ce partidă?! Soţul meu nu joacă cărţi!” ţipă speriata şi toţi cei prezenţi ne cocoşăm de râs. Ştiu, nu-i frumos să râzi de oameni necăjiţi, dar...

Un individ se ceartă cu o femeie care dă mâncare la porumbei într-un loc unde porumbeii nu deranjează pe cineva. Pentru că individul urlă de mai-mai să-i plesnească o vena la tâmplă şi femeiea avea glasul tremurat de emoţie mă bag in vorbă ca măraru-n ciorbă şi întreb chestia cu ochi de ce îl deranjează porumbeii. “Pentru că sunt purtători de boli!” îmi strigă individul aflat la un pas de apoplexie - judecând după cât de roşie îi era mutra. “Om bătrân” - îi zic - şi crezi tot ce dau unii pe gură deşi zeci şi zeci de ani nu te-ai îmbolnăvit de la porumbei”. Mă înjură, şi ameninţă: “las’, că otrăvesc eu şobolanii zburători”. Tac. Puteam să-l enervez dar nu voiam să-l am pe conştiinţă: îl enervez pe stradă şi moare acasă.

Mă opresc aici cu exemplele, dar mai am un sac. Nu reuşesc să îi înţeleg pe unii şi pace bună! Desigur, ştiu că toţi aceştia care nu au loc de alţii nu au avut - sau nu mai au - cea mai fericită viaţă şi cum văd pe cineva aparent fericit, cum să le strice ei bucuria - dar dacă nu le e bine in viaţa lor de ce or vrea să strice plăcerea altora?! Mi-e milă de aceşti oameni, dar mi-e tare greu să îi înţeleg. 

Pisica neagră şi omul…

Înainte vreme, prin evul mediu, pisica neagră era considerată de rău augur pentru cei care o vedeau. Cel mai adesea, pisica neagră e considerată şi azi o fiinţă care “aduce ghinion”. Hm. S-ar putea să aducă neplăceri, dar nu cum cred unii… 

Una dintre vecine avea cândva o pisică neagră. Abia se mutase in bloc şi se plimba prin zonă cu pisica după ea. Mi se părea un lucru drăguţ, până am înţeles că femeia, de fapt, urmărea să afle cine, ce, unde, când, cu cine… Modul cum pisica o urmărea ca un câine rămâne la fel de fain. “Doamna” aceasta e, de fapt, o cutră - păcat de pisică. O paranteză: femeia mi-a spus într-o zi, privindu-mă cu subînţeles, că… vrăjitoarele au pisici negre. Mi-am înghiţit cuvintele care se înghesuiau pe limbă, am zâmbit şi-am tăiat-o de acolo, evitând orice dialog cu ea. Bună ziua şi hai pa! doar atâta! Din alte motive, şi alţi vecini au început să o ocolească.

*

Altă vecină, in etate, tipă faină, calmă, ajută pe cei care au nevoie de ajutor dar, am constatat, e şi superstiţioasă (nu zic că e ceva rău, până la un punct). Într-o zi, coboram pe scări - n-am răbdare să aştept liftul - şi in holul de la parter tocmai ce-o văd pe femeie încercând să lovească pisica neagră cu piciorul - era pisica vecinei amintite mai sus. “Marş d’aici!” am auzit-o. Pisica a zbughit-o şi doamna, ridicând piciorul să lovească s-a dezechilibrat şi s-a lovit de zid - se poate spune că pisica neagră i-a adus neplăceri? Oarecum. J Când m-a văzut nu ştia ce să facă. Nu degeaba există vorba: comportă-te când eşti singur ca şi cum ai fi in public. M-am făcut că plouă, am salutat-o şi-am luat viteză. Abia acum îmi trece prin minte: o fi vrut să lovească pisoiul pentru că era al acelei vecine sau pentru că e superstiţioasă? Oricum ar fi, animăluţul nu are vină.

*

Cu ceva timp in urmă, in zonă a fost adus (între alţii) şi un pui negru de pisică. Miorlăia cu disperare, mai ales noaptea. Am încercat să-l prind, au încercat şi alţii - unii fiind doar în trecere prin zonă - dar nu sta să fie atins de mâna omului. Şi bine făcea!

Într-o dimineaţă, când abia se luminase, doua tipe şi-un tip stăteau sprijiniţi în mături şi fumau. Pisicul, în zona verde de lângă ei, miorlăia. “Iete, jivina naibii!” zice tipul şi dă cu mătura după pisoi. Pisoiul ţuşti sub o maşină, trecând “prin faţa” lor. “Bestie drăcească!” strigă una dintre tipe şi tipul începe să lovească în cauciucul maşinii, să alunge “bestia”. Eram cu Miki afară, şi grăbeam pasul spre aceia. La acel moment proprietarul maşinii se ia de ei, de la fereastră, pentru că loveau în roţi. Una dintre tipe îi explică de ce şi proprietarul le zice: “Mă, voi gândiţi cu capul de pod?” Omu’ coboară, bagă mâna sub aripa din spate a maşinii (unde miorlăia pisoiul) şi scoate puiul negru. Acesta se agită puţin apoi se calmează. Omul îl bagă în haină şi porneşte cu el spre scara blocului. Pisoiul e în siguranţă, la el acasă.

***

Pe cei care-s capabili să ocolească un cartier doar pentru că o pisica neagră (sau tărcată) le-a tăiat calea îi amintesc doar aşa, în treacăt, şi mă minunez că mai există oameni - unii foarte tineri - care cred că pisica neagră aduce ghinion.

Cântece despre pisici. Provocare muzicală

Am căutat cântece cu şi despre pisici şi am găsit mai puţine decât mă aşteptam (e drept, nici n-am căutat prea mult). Cu şi despre câini sunt mai multe. Am ales melodia The Lovecats.

The Cure - The Lovecats

https://www.youtube.com/watch?v=mcUza_wWCfA

Friendship Friday! Provocarea muzicală lansată de Carmen pe blogul ei, Între vis şi realitate.

Mai jos sunt două cântecele simpatice pentru cei care vor să ştie cum e cu pisici in casă sau pentru cei care vor doar să zâmbească.

Kitty Love Song (şi videoclipul e hazliu)

https://www.youtube.com/watch?v=LSnF1i4l_l4

şi

The Cat Song (fără imagini)

https://www.youtube.com/watch?v=A-mvwy-m3MQ

(rezumat cântec: vor afară şi le laşi, şi imediat vor înăuntru, şi tot aşa mereu şi mereu; câinii ştiu că le eşti cel mai bun prieten, pisicile ştiu că eşti acolo să le serveşti)

Alma şi Fifi

Acum un an şi un pic (sper că nu mă înşel), Adriana mi-a oferit in dar fotografia cu Alma şi Fifi. N-am ştiut ce să fac cu ea şi am păstrat-o doar pentru mine! Atât de mult îmi plăcea încât nimic nu mi se părea potrivit pentru aceasta fotografie. Atunci când îmi place ceva foarte mult nu ştiu cum să mă manifest – in cuvinte; la fel mi se întâmplă şi când ceva mă întristează foarte tare.

Fotografia imi place la fel de mult şi azi! O căţeluşă din rasa Rottweiler “ţine in braţe” un pui de pisică. O fiinţă puternică oferă ocrotire uneia vulnerabile care nici nu e din specia ei! Oare de ce nu procedează şi oamenii astfel?

Alma pare a spune: “Să nu îndrăznească cineva să tulbure somnul micuţei mele prietene!” Şi Fifi doarme liniştită, simţindu-se ocrotită între lăbuţele unui dulău pe care mulţi îl consideră a fi “rasă periculoasă”. Oare de când câinii care-şi protejează stăpânii şi teritoriul sunt periculoşi?

Pentru că azi e Ziua internaţională a animalelor mi s-a părut potrivit să postez fotografia. Ce să fac? Iubesc câinii, iubesc pisicile, iubesc animalele in general şi zâmbesc instantaneu când văd vreunul – cât de urât ar fi el aparent. 

Kedi, adevăraţii sultani ai Istanbulului

Kedi, adevăraţii sultani ai Istanbulului – aşa se termină introducerea la filmul cu şi despre pisicile din Istanbul.

Kedi (2016), e un film documentar turcesc, despre miile de pisici care au devenit un fel de marcă a oraşului Istanbul şi care atrag obiectivele aparatelor de fotografiat ale turiştilor. Pisicile trăiesc acolo, in comuniune cu oamenii, de sute de ani.

Am văzut afişul filmului de ceva timp pe site-ul preferat, dar pentru că pe afiş e un cap de pisică m-am gândit că este vorba despre filmul prezentat de Ella, A Street Cat Named Bob – un film excelent, pe care l-am văzut. Miercuri seara, însă, am fost mai atentă şi am citit titlul: Kedi.

Filmul turcesc regizat de Ceyda Torun a fost apreciat de critici – despre cei care iubesc aceste feline ce să mai zic?! In ceea ce mă priveşte, timp de o ora şi vreo cinsprezece minute am avut un zâmbet lat pe faţă – la un moment dat mi-am dat seama că se duceau atât de mult colţurile buzelor spre urechi încât mi se dezveleau dinţii! Cred că cei care nu iubesc pisicile dacă văd acest film s-ar putea îndrăgosti de ele. Sau poate nu, dacă sunt simandicoşi care strâmbă din nas când o pisică trece pe lângă ei sau ocolesc un cartier dacă se întâmplă ca o pisică neagră să le taie calea! Să nu mai zic de cei care au impresia că (şi) pisicile sunt “saci cu purici”.

Sari

Filmul începe cu Sari, care colindă cartierul şi cauta hrană pentru a le duce celor patru pisoi care se adăpostesc in holul unui imobil. O pisică blandă e Sari, dar care devine feroce dacă cineva se dă la puii ei.

Puii pisicii Sari

Pisicile din Istanbul se plimbă printre picioarele trecătorilor, printre mesele de pe terase, prin pieţe şi magazine; le poţi vedea aproape oriunde şi in multe locuri din oraş sunt amenajate adăposturi şi pregătite recipiente cu hrană şi apă pentru ele. Trecătorii se mai opresc, mai mângâie o pisică, îi mai dau ceva de mâncare… Un bărbat, dintre mai mulţi alţii care hrănesc pisicile, spune la un moment dat: Toţi prietenii mei ştiu cu ce mă ocup, dar nu toţi înţeleg de ce o fac; aceştia din urmă spun că Dumnezeu are grijă de ele. Bine! le zic. Eu sunt intermediarul.

Un tânăr grafician vorbeşte despre multele pisici pe care el şi fratele lui le-au avut când erau copii. Am avut multe; unele au murit de bătrâneţe, altele lovite de maşini. In curtea din spatele casei am amenajat un cimitir pentru ele şi pentru că ne plăceau foarte mult filmele cu cowboy le-am pus la căpătâi cruci făcute din crenguţe; aşa vedeam noi că se pun in aceste filme când murea un erou şi ni se păreau impozante. Asta până a văzut tata mulţimea de cruci şi ne-a trimis la Şcoala Coranului, temându-se să nu devenim creştini! (râde tânărul). Nu era cazul; crucea era doar un simbol; nu aveam de gând să cioplim mici pietre funerare! (am citat aproximativ).

E oarecum emoţionant să vezi bărbaţi in toată firea, pescari care înfruntă furtunile in bărci micuţe, cum hrănesc puii cu seringa, explicând că au fost abandonaţi de cineva şi i-a găsit el, el şi un motan, care le ţine de cald, şi pisoii cred că motanul e mama lor. E emoţionant, in destul de mare măsura, să vezi cum câini şi pisici împart aceeaşi barca, alături de oameni.

Deşi apar multe pisici in film doar povestea a şapte dintre ele este spusă mai pe larg. Şi ce poveşti faine! Ce simţ al umorului au cei care vorbesc despre pisicile care… i-au ales, ce zâmbete largi oferă interlocutorilor atunci când vorbesc despre micuţele feline.

Pisicile sunt libere, hoinăresc pe unde vor, poposesc la diferite persoane dar au şi oamenii lor preferaţi, la care revin de fiecare dată – sunt acei oameni care le-au adoptat prima dată. Duman, de exemplu, zis “Gentelmanul”, stă pe lângă un restaurant de lux – nu intră, chiar daca uşa e deschisă el bate in geam pentru a atrage atenţia. Mai e si Psikopat, zisa “Psihopata”, o pisică ce are o personalitate deosebit de puternică; apoi e Gamsiz, “Nepăsătorul”, care se înfruntă la un moment dat cu un nou venit in cartier, Ginger, şi care ar fi vrut să-şi impună dominaţia.

E un film care ajuta la producerea de endorfine. Nu mă credeţi pe cuvânt.

De Tombili vă amintiţi? E puţin probabil să nu-i fi văzut fotografia pe undeva măcar o dată. Dacă nu aţi vazut fotografia, iat-o:

Tombili a devenit faimos după ce a fost fotografiat in timp ce se relaxa sprijinit de o bordură şi privind trecătorii. Motanul a murit in august 2016; in urma unei petiţii semnate de 17 mii de oameni artistul Seval Şahin realizează (voluntar) sculptura prin care îl imortalizează in poziţia care l-a făcut celebru. Sculptura a fost inaugurată in 4 octombrie 2016, de Ziua Internaţională a Animalelor.

In 8 noiembrie 2016 statuia din bronz a fost furată! Au spart betonul şi au luat-o… In 10 noiembrie a fost returnată intactă…

Sursa  foto Tombili

http://www.independent.co.uk

sursa foto poster

https://en.wikipedia.org/wiki/Kedi_(2016_film)

Surprize cu blană

In curtea unei casei şi-a facut apariţia un pisoi tigrat. Barbatul care locuia la etajul doi şi care trebăluia prin curte la acel moment i-a adus ceva de mâncare şi a încercat să îl mângaie dar tigrişorul n-a stat la mângâiat: a mâncat şi a plecat. A revenit şi in alte zile. Intr-o zi l-a găsit pe balcon, dormind pe niste preşuri. N-a alungat pisoiul, pentru că prea dormea liniştit.

Într-o seară, când se pregătea de culcare, a auzit gălăgie in sufragerie. Nu-şi imagina că ar fi intrat hoţii, dar inima a tresărit, totuşi, de spaimă. A intrat încet şi a aprins lumina. Pisoiul a ţâşnit de pe sofa şi-a dispărut pe balcon, apoi in noapte. Bărbatul a zâmbit şi a închis uşa de la balcon.

Zilele treceau, pisoiul venea şi pleca - n-a mai intrat in casă şi nici pe balcon nu l-a mai vazut. Pe la începutul verii… “miau-miau”. Omu’ s-a gândit că pisoiul e prins pe undeva in curte, pentru că miorlăiturile erau slabe. Priveşte prin pomi, caută prin iarbă, caută la subsol… Pisoiul nicăieri. Când revine in casa aude iar “miau-miau”. In sufragerie nu era urmă de pisoi… Ca să aibă inima împăcată caută şi in unul dintre dormitoare, pe care îl folosea mai mult ca debara şi unde avea dulapuri in care îşi ţinea hainele de iarnă vara şi cele de vară iarna, lenjerii de pat, prosoape si alte lucruri de care nu avea zilnic nevoie. Acum îi era clar: miorlăiturile anemice veneau din dulap. Unul dintre dulapuri avea uşa întredeschisă. O deschide şi vede tigrişorul lingând de zor trei ghemotoace ude fleaşcă! Întâi n-a înţeles ce vede şi se întreba cum de sunt uzi pisoii… Apoi se face declicul: tigrişorul era pisică şi acum era mamă! Familia de pisici era aşezată pe câteva pulovere care din acel moment nu mai puteau fi folosite. S-a luat cu mâinile de cap - la propriu - apoi a zâmbit larg. S-a dus la bucătarie şi a pregătit mâncare pentru pisica mamă; a pus şi apa într-o scrumieră rotundă din sticlă şi a dus totul in dormitor, lăsându-le lângă dulap. A apropiat uşa dulapului şi a închis uşa dormitorului. Fereastra a lăsat-o deschisă, in caz că pisica ar fi vrut să plece.

In fiecare dimineaţă şi in fiecare seară intra şi lăsa mâncare pentru pisică. Le-a amenajat o litieră cu nisip, să-şi facă nevoile când o fi cazul. Altfel nu-i deranja deloc. După vreo lună, când a intrat dimineaţă să lase mâncare, i-a vazut pe toţi cei trei micuţi păşind încetişor şi clătinat prin cameră, cu micuţele lor codiţe ridicate ca nişte antene şi căpşoarele prea mari pentru acele trupuşoare, mieunând cu glas slab. Când i-au simţit prezenţa au părut că vor să vină la el; i-a mângâiat uşor, cu vârfurile degetelor. Se minuna de cât sunt de mititei, de boticurile lor roz şi ochişorii albaştri. Cât de neajutoraţi erau! Pisica mamă nu era in cameră. Când le-a dus de mâncare seara pisica era acolo şi - pentru prima dată - s-a apropiat de bărbat şi a început să se gudure de picioarele lui, torcând. A întins mâna şi a mângâiat-o pe cap Se împrieteniseră.

Au crescut şi au tot crescut… Puseseră stăpânire pe cameră… “Gazda” ştia că trebuie să rezolve chestiunea înmulţirii aşa că, rând pe rând, toţi au ajuns la veterinar, inclusiv pisica mamă, care era singura femelă. Pe toţi i-a îngrijit bărbatul după operaţie. Era sigur că îl vor respinge acum, dar n-a fost aşa. N-au mai stat in casa după ce şi-au revenit, dar nici din curte nu plecau - poate plecau noaptea, dar mereu reveneau: ştiau că găsesc mâncare şi adăpost.

(in foto, pe un sac de frunze, este unul dintre puii pisicii care a fătat in dulap acum câţiva ani).

₪₪₪₪₪₪₪

Constat că am o mulţime de gheme de amintiri… Citesc ceva scris, văd unele fotografii şi - hop! - începe să se desfăşoare un ghem.

Într-o zi a tras de fir Vienela, amintindu-mi de Marco, in altă zi a tras de fir domnuio, cu fotografia “Big mama” şi mi-a amintit episodul cu pisica din dulap. 

©©© Un sufleţel in trupuşor de blană pleacă din viaţa noastră - mă gândesc, cu drag, la Leuţu acum, unul dintre căţeluşii prietenei-japoneze - altul vine, mai devreme sau mai târziu. 

Bancuri cu pisici

In încercarea de-a sta mai departe de “realitatea înconjurătoare” fac slalom printre bancuri.

©©©

- Ce are motanul tău, dragă? Toată după-masa a alergat de pe un acoperiş pe altul. A înnebunit?!
- Nu, draga mea! Azi dimineaţă l-am castrat şi acum umblă să-şi contramandeze întâlnirile.

Ce e mic, negru, stă-n pom şi zice miau?

- Pisica.

Ce e mic, negru, stă la baza pomului şi zice ham?

- E tot pisica; a căzut din pom şi nu mai ştie ce zice.

Şi animalele s-au cam săturat de situaţia din ţară… O pisică şi un câine se întâlnesc pe stradă şi discută. Zice pisica:

- Măi, eu m-am săturat! Toată lumea in ţara asta trage mâţa de coadă. M-am saturat! Plec in străinătate.

Câinele zice:

- Măi, pisică, eu... cât timp mai merge cu hau, hau… mai stau.

Un motan şi o pisică, plictisiţi. Pisica zice:

- Haide să ne jucăm de-a ascunselea; dacă mă găseşti faci ce vrei cu mine; dacă nu mă găseşti, sunt in dulap.

Cea mai mică dintre feline este o adevărată operă de artă. (Leonardo da Vinci)

Sursa foto: pixabay

Bătrânul şi motanul

La un text despre singurătate, Ella a amintit intr-un comentariu despre singurătatea oamenilor vârstnici… Cuvintele ei mi-au amintit o discuţie purtată de două persoane sub fereastra apartamentului nostru. Daaa, nu e politicos să tragi cu urechea la ce vorbesc alţii, dar nu părea a fi un secret. Am vrut să văd şi persoanele dar erau ascunse de tuia mândră care se înalţă in apropiere.

Poate că nu sunt exact toate cuvintele folosite de domnul in cauză dar ideea e aceeaşi şi m-au amuzat vorbele lui in aceeaşi măsură in care m-au şi întristat. Discutau despre ce mai fac şi despre alte “mărunţişuri” cotidiene. La un moment dat, unul dintre ei spune:

- Eu mi-am luat un motan. Toţi cei care veneau pe la mine voiau doar să fie ascultaţi, dar nu îi interesa cum îmi este mie. Alţii veneau doar pentru a-şi atinge un scop. Aşa că am luat un pisoi mic pe care l-am găsit in faţa blocului. Acum stau de vorbă cu el. El se urcă pe televizor şi comentez cu el despre ceea ce mă deranjează sau despre ceea ce-mi place. Uneori îmi răspunde printr-un miorlăit.

Am început să înţeleg când îi place ceva, când nu-i place; ştiu când îmi spune că îi este foame, când vrea să îşi facă nevoile… Vine şi doarme lângă mine; ziua, uneori, se aşază in poala mea, se bucură când ajung acasă, adulmecă sacoşa şi se gudura pe lângă mine ţinându-şi coada ridicată.

De când am motănelul nu mă mai simt singur. Este cel mai sincer prieten pe care îl poate dori cineva.

Mi-ar fi plăcut să văd faţa interlocutorului care-l asculta pe bătrânelul care vorbea despre motan ca şi cum ar fi fost un prieten uman. Pe de-o parte era amuzant, dar pe de alta parte m-a intristat concluzia la care a ajuns acel domn vârstnic care spunea că toţi cei pe care îi credea prieteni erau doar oameni care veneau la el pentru că se plictiseau acasă, dar pe el nu îl invitau la ei.

Într-un fel, e tristă o astfel de situaţie, dar dacă trăim mult există posibilitatea să rămânem tot mai singuri cu fiecare an care trece. Cei care nu au avut copii sau care nu au nepoţi ajung să fie foarte singuri la un moment dat. Prietenii mor înaintea lor şi lasă un gol imens in viaţa supravieţuitorului. Bătrânelul de sub fereastra apartamentului nostru pare a fi găsit un prieten de nădejde.

Zisese că şi-ar fi dorit un câine, dar nu a luat unul deorece nu era sigur că i-ar fi putut oferi plimbările care erau obligatorii pentru că bolile pe care le are îl împiedică uneori să iasă din casă.

Câinii şi pisicile finanţează societatea

Câinii, pisicile - dar şi alte “vietăţi de casă” - finanţează, indirect, societatea. Deţinătorii acestor fiinţe nu cumpără numai strictul necesar lor, ci cumpără în plus faţă de ceea ce cumpăra cei care nu au in grija vreo “vietate de casă”, pufoasă sau nu, oferind, indirect, locuri de munca pentru mii şi mii de oameni.

Nu o dată am auzit comentarii de genul “mai bine creşti un copil decât un câine” sau… “oamenii mor de foame şi tu îmbraci câinele”… şi multe altele. Cred ca indivizii care fac astfel de comentarii ar face apoplexie de-ar şti căţi bani dau unii pentru acvarii cu peşti exotici sau pentru reptile exotice! Din fericire pentru sănătatea cârcotaşilor cei care au acvarii nu plimbă peştii in lesă (şi nici şerpii; iguană in lesă am văzut, prin alte părţi de lume).

Duminica trecută, într-o staţie de autobuz. Un cuplu de tineri aştepta autobuzul. Ea ţinea de lesă un minunat câine Labrador, alb, cu o zgardă sofisticată. Afară ploua şi căţelul se bălăcea într-o baltă. Fata l-a tras din apă şi l-a şters cu un prosop pe care, se pare, îl avea cu ea special pentru astfel de situaţii.

O doamnă in vârstă, cu basma neagră legată sub bărbie, cu câteva fire de salcie in sacoşă, mă priveşte cu ochi mari, negri, umbriţi de cearcăne, şi spune: “cu banii pe care-i cheltuiesc cu câinele ăsta ar hrăni o familie”… Am ridicat din umeri şi mi-am ferit privirea. Din respect pentru vârsta ei m-am abţinut să-i spun ce gândesc despre cei care fac astfel de comentarii.

Oamenii care au in grijă fel şi fel de vietăţi dau de mâncare, indirect, la mai mulţi oameni decât îşi imaginează unii (de regulă cei care au… gândire scurtă)

In fabricile / atelierele unde sunt lucrate toate produsele pentru animale, începând de la alimente, medicamente, vaccinuri şi terminând cu jucării sau alte “răsfăţuri” lucrează oameni care sunt plătiţi pentru asta – au salariu, altfel spus, şi îşi pot întreţine familiile. In magazinele care vând aceste produse sunt alţi oameni care trăiesc din ceea ce cumpăra iubitorii de animale. Medicii veterinari, asistenţii etc. tot din banii iubitorilor de animale au venituri - o pot ţine aşa mult şi bine, dar cred că s-a înţeles ideea.

Firmele care fabrică astfel de produse şi magazinele care le vând, cabinetele medicale etc. plătesc un sac de bani ca taxe la stat – taxe şi impozite in care intră şi cota pentru persoanele cu dizabilităţi şi cotizaţiile pentru şomaj, pensie, sănătate ale angajaţilor (şi altele), nu doar impozitul pe venit / profit.

Cu alte cuvinte, indirect, cei care au in grijă animale de casă contribuie şi la bunăstarea societăţii, in general

Cât timp ei cumpără produse bugetele locale şi / sau de stat se alimentează din banii pe care ei îi cheltuiesc să-şi “răsfeţe” animalele de casă. In plus, persoanele fizice române nu pot cere rambursarea taxei pe valoarea adaugată (TVA), deci sunt bani care "ramân" la stat.

Imaginaţi-vă că toate aceste animale şi păsări “de casă” nu ar mai exista… Toţi cei amintiţi mai sus şi-ar pierde – cel puţin temporar – locurile de muncă, ceea ce înseamnă că ar rămâne fără sursa de venit necesară pentru a-si hrăni familia, a-şi trimite la şcoală copii ş.a.m.d. Statul – societatea – ar pierde saci de bani din taxele şi impozitele care nu ar mai fi virate.

Aşadar voi, aceia care atunci când vedeţi un om care-şi plimbă câinele aveţi ceva de comentat, gândiţi-vă că oamenii care au în grijă animale hrănesc mai mulţi oameni decât veţi hrăni vreodată voi, cârcotaşii.

Pisica moartă in vis

Pentru ca ajung pe acest blog multi dintre cei care vor sa stie ce semnifica in vis o pisica moarta am cautat unele informatii si le notez aici. Nu interpretez vise. Pentru a "interpreta" un vis intr-un mod mai aproape de "adevar" e necesar nu doar visul pe scurt.

Informatiile de aici trebuie coroborate si cu cele din postarea "Pisica in vis":

(https://diana-kundalini.blogspot.com/2015/03/pisici-in-vis.html).

In primul rand trebuie inteles faptul ca un vis trebuie interpretat in ansamblul său, nu doar dupa unul-doua simboluri luate separat pentru ca numai in context poate fi explicat un simbol. Asa cum o pisica in vis e interpretata in functie de ce culoare are, ce face etc., asa si cu pisica moarta: ce fel de pisica e, e moarta, sta sa moara...

Pentru a putea fi interpretat un vis subiectul trebuie sa raspunda la unele intrebari. De exemplu, in acest context: Ce inseamna pisica pentru el? Ii plac pisicile sau, din contra, le detesta, sau ii sunt indiferente? Ce sentimente traieste atunci cand vede o pisica: bucurie, dragoste, frica, scârbă? Se simte instantaneu atras de pisicile pe care le vede?

Se spune ca un animal mort ce apare in vis – sau animal care moare – reprezinta ceva ce a fost distrus in viata subiectului: pierderea locului de munca, destramarea unei relatii, moartea unei persoane dragi, spulberarea unei sperante etc. Gradul in care animalul este descompus (in vis) indica gradul in care e afectata viata subiectului de pierderea suferita, iar tipul de animal visat indica felul in care e afectata viata subiectului.

Cand, de exemplu, in vis e vorba despre moartea unui animal de companie pe care subiectul il are in grija inseamna ca pierderea suferita in realitate necesita mult timp pentru a o depasi si e nevoie de un plan care sa-l ajute sa depaseasca impasul. Daca e vorba despre un animal salbatic – o veverita, de exemplu, dar aici s-ar putea incadra si o pisica necunoscuta – inseamna ca pierderea e importanta dar subiectul trebuie sa continue planurile pe care deja le are. Daca in vis e vorba despre moartea unui animal de prada (si aici s-ar putea incadra pisica “de pe strada” avand in vedere ca pisicile sunt pradatori: vaneaza soareci si pasari) se poate vorbi despre o mare reusita a subiectului intr-o situatie ce se va ivi curand.

A visa şerpi morti inseamna reusita in a corecta “defectele personale” sau renuntarea la unele obiceiuri rele: fumat, alcool etc.

Pisica in vis simbolizeaza un spirit independent, sexualitatea, feminitatea, prosperitatea, creativitate si puterea, dar reprezinta si ghinion sau necazuri – semnificatia fiind diferita, in functie de natura subiectului, intre altele: daca iubeste pisicile sau nu.

Cea mai obisnuita interpretare a viselor cu pisici se refera la chestiunile care privesc independenta si increderea in sine.

O pisica moarta care apare in vis – sau despre care afla ca a fost ucisa – inseamna ca subiectul e lipsit de independenta / autonomie in anumite aspecte ale vietii, dar poate insemna si faptul ca subiectul (femeie) refuza sa isi recunoasca puterea feminina.

A vedea in vis o pisica moarta poate insemna ca subiectul va invinge alergia la pisici sau neplacerea de a vedea pisici, daca este intre cei alergici sau intre cei carora nu le plac pisicile.

O pisica neagra moarta vazuta in vis poate insemna ca subiectul e pe cale sa aiba un mare noroc. O superstitie spune ca cine vede o pisica neagra, in realitate, va avea cativa anii de ghinion – cine a vazut pisica neagra si apoi viseaza o pisica neagra moarta inseamna ca a “scapat” de anii de ghinion. Pisica neagra moarta poate insemna finalul unei perioade nefaste, de ghinion, blesteme sau griji. Altfel spus: au murit necazurile.

A ucide in vis o pisica neagra inseamna ghinion ce va urma, dar si faptul ca un belstem e sigilat si nu se mai poate face nimic pentru a te dezlega de acesta. (daca cititi aceste randuri si visati ca ucideti o pisica neagra nu va faceti probleme: e doar influenta textului).

Cand in vis apare o pisica ce sta sa moara s-ar putea sa urmeze un ghinion, o neplacere dar poate insemna ca increderea in sine sau independenta sunt… pe moarte, deci nu lasati sa se intample asta. Daca, de exemplu, ati avut o idee buna la munca – sau la scoala – si cineva (indiferent cine) se lauda ca a fost ideea lui nu-i permiteti, aparati-va ideea.

Pe scurt: pisicile moarte ce apar in vis se refera in special la independenta, la putere, la sexualitate, prosperitate, creativitate – daca vreti neaparat, interpretati visul in functie de ceea ce se intampla in viata voastra la acel moment, de ceea ce simtiti faţă de pisici.

Bine ar fi sa intrebati pe cineva care se pricepe. Si mai bine ar fi sa… nu puneti mare pret pe vise pentru ca interpretarea lor depinde de mult prea multe, inclusiv de ceea ce ati vazut cu o zi inainte sau de ceea ce ati mancat… In majoritate covarsitoare visele sunt intamplatoare, adica nu au semnificatie deosebita.

Secțiunea de comentarii este închisă.

Pisici şi glume

În amintirea jocului Happy Weekend! pe care obişnuia să îl găzduiască Elly (Blind love)

O doamnă cu două pisici intră în cabinetul veterinarului pentru controlul anual. O pisică era mică, subţirică, tigrată, cu păr scurt şi cealaltă neagră, mare, cu părul lung, mătăsos. Veterinarul le cântăreşte şi zice:

- Cântăresc cam la fel.

- Iată dovada! exclamă femeia. Negru nu te face să arăţi mai subţire şi nici dungile nu te fac să arăţi mai grasă!

♣

Pun pariu că pisicile au un site secret pe care postează fotografii cu oameni hazlii care încearcă să desfacă amabalajul la DVD şi să parcheze maşina.

♣

Dacă cineva din anii 1950 ar ajunge brusc în lumea noastră cel mai dificil ar fi să îi explicăm că avem un dispozitiv de buzunar care e capabil să acceseze toate informaţiile deţinute de om, dar pe care îl folosim pentru a privi poze cu pisici şi pentru a intra in dispute cu străinii.

♣

Într-un oraş mare, un poliţist opreşte maşina condusă de un bărbat care avea în scaunul din dreapta un linx siberian.

- Ce faci cu linxul? îl ia la rost? Ar trebui să-l duci la grădina zoologică!

Săptămâna următoare, acelaşi poliţist vede acelaşi bărbat cu acelaşi linx, doar că acum amândoi purtau ochelari de soare. Poliţistul îl trage pe dreapta.

- Am crezut c-o să duci felina la grădina zoologică – îi zice.

- Am dus-o – vine replica. Am petrecut câteva ore minunate. În weekend-ul acesta mergem la plajă.

Ocrotitoarea pisicilor, Sfanta Gertrude de Nivelles

In data de 17 martie credinciosii catolici sarbatoresc pe Sfantul Patrick, numit si Apostolul Irlandei. Cel mai celebru simbol asociat cu Sfântul Patriciu este trifoiul. Se spune că sfântul s-ar fi folosit de un trifoi cu trei foi pentru a le explica mai bine doctrina Sfintei Treimi păgânilor irlandezi. Catolicii se imbraca in verde, culoare asociata azi sfantului dar care e, de fapt, culoare specifica a Iralndei. Protestantii se imbraca in portocaliu, alta culoare nationala devenita simbol al sfantului. De ziua Sfantului Patrick au loc petreceri, carnavaluri, cu purtari de steaguri si trifoi.

sursa

Tot in 17 martie e sarbatorita si Sfanta Gertrude de Nivelles, considerata (si) ocrotitoarea pisicilor, poate pentru ca, se zice, ii scapa pe oameni de frica de soareci (prin rugaciunile in care e pomenita) si are puterea de a goni soarecii si sobolanii care se ascund in case si hambare. Este si ocrotitoarea gradinarilor si a calatorilor; de asemenea, se zice ca ii scapa pe oameni si de bolile mintale.

S-ar fi nascut in jurul anului 626, in familia lui Pippin de Landen, un puternic nobil si om politic la curtea regelui Dagobert I, pe teritoriul Belgiei de azi. Inca de foarte mica a fost un copil dedicat rugaciunilor si vietii religioase si refuza o casatorie cu fiul unui duce, spunand ca ea nu va avea vreun sot pamantesc, ci pe Hristos Domnul. Dupa moartea tatalui, Gertrude se retrage la manastirea benedictina pe care o va fonda alaturi de mama ei, Itta de Nivelles, acolo fiind la acea vreme singurul loc unde femeile isi puteau pastra independenta financiara, economica si sexuala. Unele surse afirma ca mama ar fi tuns-o precum calugarii pentru a descuraja petitorii. Gertrude avea inclinatii artistice si intelectuale considerate, la acea vreme, deosebite pentru o femeie.

In anul 650, cand a murit mama ei, Gertrude a devenit stareta manastirii si era cunoscuta pentru ospitalitatea faţă de pelerini, pentru sprijinul acordat calugarilor irlandezi dar si pentru unele miracole pe care le-ar fi infaptuit. In anul 656 renunta la staretie in favoarea unei nepoate si isi va petrece restul vietii studiind Scripturile.

A murit in anul 659; se presupune ca in data de 17 martie, chiar ziua in care un calugar i-a prezis candva ca va muri.

Desi nu a fost canonizata oficial, in anul 1677, Papa Clement al XII-lea a declarat ziua de 17 martie ca fiind ziua sfintei Gertrude, patroana calatorilor si gradinarilor, vindecatoarea de boli mintale si cea care poate alunga sobolanii.

*

Protectori ai pisicilor, implicit, mai exista in calendarul crestin: Francisc din Assisi, protectorul tuturor animalelor, sarbatorit in 4 octombrie; se mai vorbeste la catolici si de Sfanta Maria Bartolomeu Bagnesi, o calugarita dominicana din Florenta secolului al XVI-lea, despre care legenda spune ca atunci cand nu avea ce manca pisicile ii aduceau branza. Tot in octombrie, in data de 27, românii (ortodocsii) sarbatoresc pe Sfantul Dimitrie cel Nou Basarabov (Dimitrie cel Bun, protectorul Bucurestiului), ocrotitorul celor care nu cuvanta. Doi mari sfinti, iubitori ai creatiei, care au menirea de a le trezi oamenilor mila si indurare faţă de vietuitoarele de pe pamant, din cer si din ape.
De la Anca (Personale - blogul a fost sters intre timp) am aflat de Sfantul (Ierarh) Modest, din calendarul crestin ortodox, sfant ocrotitor al animalelor domestice, praznuit la 18 decembrie. Cautand informatii despre acesta am gasit si despre altii. Cuviosul Gherasim de la Iordan este cunoscut unora pentru prietenia neobisnuita pe care o avea cu un leu. Sfantul mucenic Trifon, care a trait pe la inceputul crestinismului, si-a indreptat si el atentia, cu mila, catre animale. Se spune ca adesea pe langa Sfantul Serafim de Sarov putea fi vazut un urs bland. Cuviosul Paisie Aghioritul era prieten cu pasarile salbatice care nu se sfiau sa vina sa-i manance din palme.
*

In Egiptul antic pisicile au avut protectori foarte puternici. :) 

Mai multe informatii:

https://en.wikipedia.org/wiki/Gertrude_of_Nivelles

http://junkee.com/today-is-also-st-gertrudes-day-celebrate-the-patron-saint-of-cats/53228#2pummZMY3SkHhoOq.01

http://www.formula-as.ro/2007/792/spiritualitate-39/dimitrie-cel-bun-protectorul-animalelor-8549

http://ziarullumina.ro/inima-iubitoare-imblanzeste-si-fiarele-78154.html