Ziua Mondiala a Animalelor - 4 octombrie 2015

sursa: Fans of Animal Rights

Compasiunea faţă de animale e intim legata cu bunatatea caracterului si se poate afirma cu siguranta ca cel crud faţă de animale nu poate fi un om bun. (Arthur Schopenhauer)

An de an se sarbatoreste aceasta zi, se organizeaza mitinguri pentru sustinerea drepturilor animalelor, impotriva actelor de cruzime asupra animalelor, an de an unii striga “iubiti oamenii, apoi animalele”, apoi se constata ca aceia care au strigat “iubiti oamenii” nu iubesc nici animalele si nici oamenii; an de an oamenii ajung sa se certe intre ei, pentru ca cei mai multi au ca argumente atacul la persoana si injuraturile… Si an dupa an animalele sunt chinuite, chiar daca, din timp in timp, se mai schimba ceva in bine.

Rudyard Kipling - laureat al premiului Nobel pentru literatura - prin “Cartile junglei” a aprins in inima milioanelor de oameni - adulti, dar mai ales copii - dragostea pentru Natura, pentru toate vietatile, chiar si pentru fiarele intunecate ale junglei. Divinitatea a asezat si animalele langa om, sa-i fie de ajutor; fiecare vietate are un rol bine determinat in Natura si toate au fost lasate omului “in grija si ocrotire”. Sunt oameni carora le plac animalele si oameni carora nu le plac, dar exista si acea categorie de oameni care trateaza animalele cu o cruzime greu de imaginat, doar pentru ca pot, transformandu-se in bestii detestate de orice fiinta rationala. Doar mintile bolnave pot ticlui fapte ca acelea despre care se scrie si se vorbeste parca tot mai des.

In august, undeva langa Vatra Dornei, cineva a torturat si a scos ochii unui caine aflat intr-o curte, ingrijit de proprietarii respectivi (l-a lasat in agonie si acum e orb si speriat)… In Brasov - dar si in Bucuresti - a fost gasit cate un caine cu botul retezat… De curand, pe malul lacului Dumbravita, Brasov, un cuplu a aruncat in apa, de la inaltime, un sac… Cei de pe mal au sarit sa ia sacul: un caine zacea mort acolo - fusese aruncat de viu si i-a fost rupta coloana la impactul cu vreo piatra… In tomberoane au fost gasite pungi din nailon bine legate, cu pisoi si/sau catei inca vii, si care nu “facusera” ochi… In paduri sunt descoperiti caini legati de vreun pom cu sarma sau cu sfoara, sa nu se poata hrani, sa nu se poata dezlega; unii ingroapa cainii de vii, altii le dau drumul pe strada cainilor batrani… altii dau foc, de vii, animalelor sau le arunca de la inaltime, altii leaga boturile animalelor cu banda adeziva sau curele si posteaza fotografiile pe retele de socializare… O familie de credinciosi, dupa ce a iesit de la slujba de duminica, a lasat un caine… in plata Domnului, intr-o localitate de langa Brasov, si o pot tine asa… si pot posta fotografii, dar nu vreau sa sochez.

In statele unde oamenii au mai evoluat sunt cercetati indivizii pentru faptele lor si cei mai multi sunt amendati si chiar inchisi… In România organele de cercetare penala nu reusesc sa descopere nici ucigasii de copii, dar sa descopere un individ care da foc unui animal… In România, unora li se pare firesc ca o fetita in varsta de 11 ani sa faca sex cu un individ in varsta de 40 de ani… asa ca nu li se pare a fi ceva in neregula cu aceia care biciuesc animalele pana le da sangele si le pun la munca pana cad cu inima crapata…

Cruzimea impotriva animalelor, a fiintelor necuvantatoare, in general, e la ordinea zile pe intreg mapamondul, dar unii chiar exagereaza cu faptele si festivalurile lor: festivalul cainilor in China (si nu numai) unde cainii sunt jupuiti de vii in public; festivaluri de vanatoare, unde se ucid pe capete coioti, lupi, mistreti s.a.; taurii ucisi in arene; vanatorii care vaneaza in nestire, de placere si, de regula, de la distante foarte mari, pentru a se proteja impotriva unui eventual atac; elefantii sunt ucisi pe capete pentru fildes, in special, balenele pentru grasime; delfinii si broastele testoase mor incurcandu-se in plasele pescarilor braconieri; cimpanzeii (si nu numai) sunt folositi pentru experimente diverse; carnea broastelor testoase e folosita ca hrana, carnea si ouale fiind considerate delicatese in lumea asiatica, femeilor le plac bijuteriile confectionate din carapace si cowboy-ii platesc oricat pentru a avea o pereche de cizme din pielea lor; multe animale din diverse gradini zoologice sunt subnutrite si abia se mai tin pe picioare; animalele din circuri sunt dresate, adesea, cu biciul…

Unii vor sa alunge pisicile si de pe strazi - desi, cele mai multe, vaneaza soricei - iar cei de la Disneyland (SUA) accepta pisicile si le ingrijesc.

In unele state s-a incercat interzicerea hranirii animalelor de pe strada prin lege - din fericire, n-au avut succes initiatorii unor astfel de legi.

Multi cetateni vin si invoca, din Biblie si alte carti scrise de diversi oameni considerati sfinti, fel si fel de texte, dar pe Sfantul Francisc (din Assisi) si pe Sfantul Dimitrie cel Nou Basarabov care e protectorul Bucurestiului dar si al animalelor nu prea se deranjeaza aceiasi cetateni sa-i citeze pentru ca nu se potrivesc opiniilor lor. Multe biserici din lume binecuvanteaza animalele in timpul slujbei din duminica cea mai apropiata de 4 octombrie…

Cel mai mare dusman al Naturii este omul; chiar si acel om care se considera creatia divinitatii distruge natura si celelalte fiinte care au fost create de divinitatea pe care o idolatrizeaza - apoi intra in cladirea unei biserici, se roaga, plateste ceva pentru iertarea pacatelor, aprinde cateva lumanari, iese si o ia de la capat cu rautatile, pentru ca in urmatoarea duminica sa faca acelasi lucru, in biserica.

Oameni, "ucigasi in serie", care au inceput ucigand animale

Galeria criminalilor cuprinde o multime de ucigasi care si-au inceput “cariera” torturand si ucigand animale:

Albert DeSalvo (n. 03.09.1931-d.25.11.1973), “strangulatorul din Boston” care a ucis 13 femei, in copilarie prindea caini si pisici si omora animalele tragand in ele cu sageti.

Jeffrey Dahmer (n. 21.05.1960-d. 28.11.1994), numit si “canibalul din Milwaukee” a suspus actelor de cruzime si a ucis 17 barbati in perioada 1978-1991, in copilarie aduna caini, pisici si broaste si le infigea tarusi in cap.

Dennis Rader (n. 09.03.1945), “ucigasul BTK” (“bind, torture and kill” = “leaga, tortureaza si omoara”) care a terorizat Kansasul intre 1974-1991 (10 victime), a marturisit in memoriile sale ca, pe vremea cand era copil, a spanzurat caini si pisici.

Lee Boyd Marvo (n. 18.02.1985), adolescentul lunetist care a omorat 10 oameni impreuna cu un adult (in anul 2002), a declarat in timpul procesului ca a jupuit de vii, omorat si impuscat caini si pisici - toate acestea pana la varsta de 14 ani.

Aceleasi marturisiri despre acte de cruzime asupra animalelor si in cazurile celebrelor atentate din unele licee americane: Kip Kenkel (n. 30.08.1982), care a ucis in 1998, intr-un colegiu din Springfield, Oregon; Luke Woodham (n. 05.02.1981), a ucis in 1997, in Pearl, Mississippi; Eric Harris (n.09.04.1981-d.20.04.1999) si Dylan Klebold (d.11.09.1981 - d. 20.04.1999) care dupa ce au ucis s-au sinucis, sunt asasinii adolescenti care si-au vanat colegii si profesorii, si-au inceput “carierele” de criminali prin masacrarea, mutilarea si schingiuirea unor animale. Lista e deschisa…

In general, actele de cruzime ale copiilor trec neobservate ori pentru ca nu ii vede nimeni ce fac, ori pentru ca li se gaseste scuza “sunt copii, le va trece”. “Le va trece” doar celor care au parinti preocupati de sanatatea lor si nu vad ca pe ceva firesc repetarea actelor de cruzime asupra animalelor. Unii parinti isi invata copiii sa vaneze si sa eviscereze animalele inca de la varsta de sapte ani…

Nu sunt atat de naiva sa sper ca toti oamenii vor ajunge la acea maretie morala incat sa respecte orice forma de viata, dar ceva tot s-ar putea schimba in bine. As zice ca respect pentru orice forma de viata au cei din triburile salbatice: ei ucid doar atat cat le trebuie pentru hrana, pentru adaposturi, pentru imbracaminte si pentru a se apara.

sursa: Fans of Animal Rights (link la prima poza)

“Sfintii parinti” si animalele

Citind comentariile de la postarea Miercurea fara cuvinte! cineva mi-a trimis un link. Dupa ce am citit nu m-am putut abtine si am tastat cu cea mai mare viteza de care sunt capabila. N-am stat prea mult sa reeditez vreo fraza sau propozitie, ci am scris  cu patima pe care o blameaza unii de-si zic sfinti parinti, si acolitii lor.

Un fel de replica adresata celui care a postat acel text scris de… un sfant si a celor care cred la fel ca aceia. In text sunt si unele observatii de bun simt, dar prea multe mi se par exagerate, mi se par ipocrizii.

In textul urmator ma refer la unii sfinti parinti, nu la toti – sunt preoti (e diferit de “sfinti parinti”) care au botezat caini (si aici e o exagerare insa am amintit faptul pentru a se intelege ca exagerarile nu-mi plac in general, nu doar in materie de religie). 

Textul integral e la adresa:

http://www.laurentiudumitru.ro/dragostea-pentru-animale.php

Acel text poate fi (cred ca este) interpretat gresit de prea multi oameni si pare sa aiba menirea (nefasta) de a imparti oamenii in tabere adverse.

*

Citez: Mai rau si vrednic de plans este sa vedem omul, cununa creatiei, menit sa fie slujit de animale, slujind el celor fara de constiinta morala, el facandu-se cu voie rob acestora. Extremele se intalnesc. Ridicol si caraghios este peisajul doamnelor si domnilor (altfel de respectat) executand corvoada de a "scoate in lesa" sau chiar purtat in brate un animal impapusit ca sa-si faca programul de miscare" sau cele naturale. De fapt, animalele in cauza sunt numai obiectul patimii (zoolatrie) al carui subiect este omul si care slujeste in fond acestui viciu starnit si intretinut de sarpele cazut.

I-auzi! Omul care iubeste animalele e sclavul acestora! Hm… Păi, pentru ca unii sfinti parinti (parintii cui, de fapt?!) sa aiba cu ce se ghiftui cineva trebuie sa aiba grija de dobitoace; nu?! Trebuie sa le hraneasca, sa le spele, sa le duca la pasune (adica sa le plimbe) si se poate face asta cu pasiune. Ca pe unii sfinti parinti ii da afara din biserica aceasta constiinta morala de care fac atata parada! Ei sunt bine multumesc, serviti de enoriasi…

Ridicol si caraghios e cel care “scoate in lesa” un animal. Trebuie sa fie ridicol tare sa ai un scop cand te plimbi – medicii recomanda plimbari zilnice de circa 30 de minute, pentru o buna conditie fizica; un animalut e indicat pentru oamenii singuri... Si de ce ar fi corvoada?! Ah! Desigur, unii sfinti parinti ar vrea ca toti acestia sa se plimbe zilnic la biserica si sa faca genoflexiuni, sa dea din maini lasand bani in cutia milei, sa treaca pe sub masa, sa umble in coate in jurul bisericii (o multime de chestiuni care nu-s amintite in Biblie). N-am vazut vreun popa sa mearga in patru labe impreuna cu enoriasii (daca n-am vazut nu inseamna, totusi, ca nu exista), dar am vazut o multime de popi grasi acoperiti de straie lungi si care dadeau senzatia ca de-i impungi cu degetul isi iau zborul ca un balon intepat cu un varf de ac. Adevarati asceti, ce mai!

In cinstea si curatenia sufletului si mintii lor nu-s capabili unii sa foloseasca notiunea “oameni” in loc de “domni si doamne”, parca accentuand o diferenta care se perpetueaza din mosi-stramosi.

Citez: Sufletul (sublinierea imi apartine) animal detine numai ceea ce Sfintii Parinti au numit putere pasiva in care, pe langa puterea vitala (in baza careia sufletul isi zamisleste trupul si il intretine viu) intra doar dorinta si pofta. Dintr-un astfel de suflet lipsesc puterile care il fac pe om ipostas al unei constiinte de sine statatoare, o persoana: puterea duhovniceasca, puterea contemplativa, puterea rationala. Orientand dragostea noastra spre oameni, o orientam spre Dumnezeu in mod direct decat canalizand-o spre restul creatiei, caci numai in fiintele umane Il putem gasi salasluit pe Hristos.

Luand ad litteram ce scrie mai sus inteleg de ce doar catorva le pasa ca se defriseaza in draci, ca se vaneaza in draci, ca se multe alea in draci in dauna Creatiei pe care, cica, o respecta si-o iubesc.

Nu-mi amintesc ca in Noul Testament sa scrie ceva despre… sfintii parinti care fac “legea” dandu-si cu parerea despre ce-a vrut Dumnezeu. Imi amintesc chiar cum Isus voia sa darame Templul, pentru ca devenise casa de negustori – ceea ce sunt azi bisericile: pelerinaje ortodoxe, lumanari, fel si fel de fotografii, padurile pe care le taie pentru profit s.a.m.d.

Sa-mi fie cu iertare, dar nu ma intereseaza ce spun sfintii parinti. Cine a zis ca-s sfinti?! Sunt declarati sfinti pentru ca au facut o scoala de profil?! Sunt sfinti parinti pentru ca sunt serviti de oameni pe care ii numesc enoriasi?! Sunt sfinti parinti pentru ca ei sunt imbuibati si mii de oameni mor de foame?!

Citez: Ne referim la cei care, traind intre oameni aflati in nevoi, intorc spatele acestora si isi focalizeaza dragostea in mod generos catre animale ce le satisfac placerea egoista. Daca ar ajuta constant un copil orfan sau un batran neputincios, nu si-ar satisface o placere si ar implini faptele milei trupesti si sufletesti. Dar, ce poate fi mai neplacut pentru omul robit decat sa implineasca poruncile divine? Ar fi de apreciat, cel putin apelarea la solutia ajutorului indicat (prin sprijin financiar acordat unei institutii de caritate), din banii care prisosesc sau sunt cheltuiti pentru scopuri zoolatre.

Scopuri zoolatre! Cu cata ipocrizie dulceaga critica unii pe cei care iubesc animalele… Pai daca n-ar fi acesti oameni iubitori de animale probabil ca Terra ar fi azi populata numai cu oameni si sfinti parinti.

Sunt criticati iubitorii de animale ca nu ajuta financiar un batran neputincios, un orfan… Poate ca omul acela nu are banii necesari pentru a ajuta orfanii si batranii neputinciosi. Un animal il poti hrani chiar si numai cu resturile ce raman de la masa ta si il poti lasa sa doarma pe un preş, nu trebuie dus la scoala etc. – nevoile unui orfan sau ale unui neputincios sunt mult mai mari si e probabil ca nu-si permite, financiar, orice iubitor de animale sa ajute, dar tot se intereseaza si de oameni. Sunt multi iubitori de animale care nu-si neglijeaza vecinii oropsiti de soarta ci ii ajuta dupa posibilitati, pe cand un popa caruia i se cere ajutorul spune ca nu poate face nimic…

Iubitorului de animale ii spune un sfant parinte sa dea banii, ajutorul, dragostea, catre cei neajutorati. Dar ei, sfintii parinti, n-ar putea da neajutoratilor banii pe care-i cheltuiesc pe straie aurite si odoare care zac prin cladiri imense, pe picturi care acopera ziduri, pe masini de lux care consuma la 100 de km parcursi cat consuma intr-o luna un microbuz care duce niste copii la scoala s.a.m.d.? Ei chiar ar face diferenta in comparatie cu un amarat care n-are dupa ce bea apa dar gaseste cateva resturi si pentru un caine costeliv care-i tine de urat si de cald in zilele si noptile petrecute sub cerul liber. Unii sfinti parinti stiu sa dea sfaturi altora dar ei nu se apleaca asupra celor nevoiasi nici chiar atunci cand acestia plang ca nu au bani sa-si ingroape mortul.

Scarbosi sunt ipocritii! Scuzati-mi expresia ortodoxa.

De unde atatia sfinti parinti cand in Biblia pe care o interpreteaza care mai de care dupa interese scrie clar, in Epistola Intaia catre Timotei a Apostolului Pavel: Căci unul este Dumnezeu, unul este si Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni: omul Hristos Iisus (1 Timotei 2:5)?! (aici ar fi mai multe de lamurit, dar nu e locul).

Din punctul meu de vedere credinta e una, religia (dogma) e alta si ipocrizia n-are loc nici in credinta nici in religie. 

Animale domestice salbatice

Animalele au sensibilitate

Cei care fac parte din Consiliul Europei incep sa-si dea in petec din ce in ce mai rau… Sau, poate, doar mi se pare mie. Ultima lor gaselnita este un proiect legislativ (cica privind sanatatea animalelor!) prin care animalele domestice fara stapan sa fie declarate / considerate animale salbatice. Aici intra, in special, cainii si pisicile, dar ar putea fi si ceva oi ratacite, ceva capre, ceva cai s.a.m.d. Fiind animale salbatice se poate intelege (si se va intelege) ca aceste animale pot fi vanate. Dar cum stie un vanator ca un caine sau o pisica au sau ba stapan?! Dar cum ar putea un vanator sa traga cu arma in plina strada, de exemplu? Adica, poate trage, dar cat e de legal? Caini si pisici in fondul cinegetic?!

Discutia pe tema s-a purtat in data de 5 februarie anul curent si habar nu am care e concluzia (nu gasesc nimic pe tema). Poate ca vor sa stopeze, prin aceasta, transportul de-a lungul si de-a latul Europei a cainilor si pisicilor fara stapan deoarece se stie: multe animalute ajung dintr-un stat in celalalt, fiind adoptate de cei care isi permit sa le ingrijeasca si sa plateasca taxele aferente – dar ideea tot cretina ramane. Asta ar mai lipsi, ca aceasta categorie de animale sa ajunga pe fonduri de vanatoare si luate la ochi de bipezi inarmati cu pusti! Si tocmai citisem pe undeva ca tot C.E. vrea sa interzica si comercializarea cu piei de caini si pisici – nu mi-ar parea rau, evident, doar ca o dispozitie pare sa o excluda pe cealalta. Daca sunt animale salbatice si e permisa vanarea n-ar mai fi permisa comercializarea pieilor, a… trofeelor?!

Ar trebui sa inventeze ceva si impotriva unora dintre cei care, chipurile, au adaposturi pentru caini si aduna de zor animalele de pe strazi, le duc in adapost, isi iau banii apoi elibereaza animalele in alta localitate si le strang din nou si iar iau banii… iar daca nu mai au ce aduna de pe strazi intra prin curtile intreprinderilor (si chiar ale oamenilor) si iau animalele… Pe toti astia amintiti mai sus ii vezi ce fac dar nu-i poti dovedi – nici daca ai fotografii cu ei, pentru ca nu-si arata mutrele.

Cainii si pisicile, fiind in apropierea omului de mii de ani, au ajuns sa traiasca emotional, ceea ce animalele din padure nu fac, acestea pastrandu-si nealterate instinctele.

Tendinta pare a fi ca animalele sa nu mai fie considerate pur si simplu bunuri. Inclusiv in codul civil român a fost modificata dispozitia care se refera la animale, in sensul ca se face o mai clara distinctie intre prejudiciile cauzate de lucruri si cele cauzate de animale (art. 1375 si 1376).

Parlamentul francez a recunoscut animalelor calitatea de fiinte dotate cu sensibilitate, inlocuind astfel si in codul civil francez notiunea de bunuri mobile, asa cum codurile penal si rural deja stipulau.

Inca din antichitate Pitagora stia ca animalele impart cu noi privilegiul de a avea suflet, iar in vremea lui Toma D’Aquino unii teologi considerau animalele responsabile moralmente de faptele lor si, uneori, chiar au fost judecate in instantele evului mediu.

La sfarsitul anului 2014 un tribunal din Argentina a dispus eliberarea unui urangutan din gradina zoologica si transferarea intr-o rezervatie, motivand ca a fost privat ilegal de libertate, considerandu-l persoana non-umana (dar nu stiu daca reprezentantii gradinii zoologice au facut apel si hotararea a fost alta).

Multi cercetatori in materie sunt de acord ca unele specii de primate sunt capabile sa invete, si sa utilizeze pentru a comunica, limbajul semnelor pe care il folosesc surdo-mutii. Iar daca unii afirma ca maimuta si omul au un stramos comun nu prea inteleg de ce se arata revoltati ca un urangutan e considerat persoana non-umana.

Animalele nu sunt facute sa stea in gradini zoologice, la circ si asa mai departe si asta nu are deloc legatura cu faptul ca ele inteleg sau nu notiunea de libertate, ci are legatura cu faptul ca animalele nu trebuie tinute in custi pentru ca e o forma de tratament daunator.

Gregory Berns, autorul cartii How Dogs Love Us: A Neuroscientist and His Adopted Dog Decode the Canine Brain a dezvaluit intr-un articol publicat in New York Times descoperirile sale. Citez:

Mi-am petrecut ultimii doi ani alaturi de colegii mei pentru a antrena cainii sa intre intr-un scanner RMN, complet treji si fara sa fie tinuti cu forta. Scopul nostru era sa stabilim cum functioneaza creierul cainilor si, mai important, ce gandesc ei despre noi, oamenii.

Acum, in baza studiilor mele si dupa ce am scanat o duzina de caini, am ajuns la o concluzie de neevitat: cainii sunt persoane.

Iar acum, unii s-au gandit sa declare ca animalele domestice fara stapan sunt animale salbatice. Poate e si altceva in mintea lor dar, inca, nu-mi dau seama.
Acest aspect nu ar schimba faptul ca sunt fiinte dotate cu sensibilitate dar ar largi (poate) fondul de vanatoare pentru cei carora le place sa ucida din placere – si numesc asta sport. 

Câinii sunt persoane?

În ideea că animalele nu pot avea drepturi intervin… oamenii de știință și încep să afirme că ar trebui să reconsiderăm tratamentul lor ca fiind proprietate - cel puțin în cazul câinilor sau al primatelor.

Argumentul juridic al celor care susțin că animalele nu pot avea drepturi este acela că drepturilor le sunt corelative obligațiile iar animalele nu pot avea obligații… deci nu pot avea drepturi, pentru că drepturi fără obligații corelative nu există. Poate. Dar bebelușii au drepturi și nu au obligații… A nu se înțelege că pun semnul egal între bebeluși și animale, ci e doar un argument în sprijinul afirmației că animalele pot avea drepturi și aceste drepturi le sunt (ar trebui să le fie) ocrotite de cei care au capacitate de exercițiu deplină.

Juridic, cineva poate avea obligații numai față de un subiect de drept care e titularul dreptului corelativ obligației. Animalele sunt considerate, juridic, bunuri, nu sunt subiecte de drept.

Jeremy Bentham, filosof britanic, fondator al utilitarismului: Nu capacitatea de a raționa - spune el - nu cea de a vorbi trebuie să fie criteriile, ci capacitatea de a suferi. Dacă ne bazăm pe darul rațiunii și al vorbirii, ar însemna să tratăm ca pe niște lucruri și anumite categorii de ființe umane, ca nou-născuții ori cei cu întârzieri mintale grave.

Și nu trebuie să fiu un geniu pentru a ști că animalele au capacitatea de a suferi.

Azi, vin din urmă oamenii de știință.

Gregory Berns, autorul cărţii "How Dogs Love Us: A Neuroscientist and His Adopted Dog Decode the Canine Brain" a dezvăluit într-un articol publicat în prestigiosul ziar New York Times descoperirile sale. Citez:

Mi-am petrecut ultimii doi ani alături de colegii mei pentru a antrena câinii să intre într-un scanner RMN, complet treji şi fără să fie ţinuţi cu forţa. Scopul nostru era să stabilim cum funcţionează creierul câinilor şi, mai important, ce gândesc ei despre noi, oamenii.

Acum, în baza studiilor mele şi după ce am scanat o duzină de câini, am ajuns la o concluzie de neevitat: câinii sunt, la rândul lor, persoane.

[…]

Deşi abia începem să răspundem la câteva întrebări elementare despre creierul canin, nu putem ignora o similaritate uluitoare între oameni şi câini în ceea ce priveşte atât structura, cât şi funcţionarea unei regiuni cerebrale cheie: nucleul caudat.

[…]

Abilitatea de a trăi emoţii pozitive, precum dragostea şi ataşamentul, ar însemna că aceşti câini au un nivel de conştiinţă comparabilă cu cea a unui copil. Iar această abilitate sugerează că e cazul să regândim modul în care tratăm câinii.

[…]

Suspectez că societatea se află la mulţi ani distanţă de a considera câinii drept persoane. Totuşi, decizii recente ale Curţii Supreme care au inclus dovezi neuroştiinţifice deschid calea către o astfel de posibiltiate. În două cazuri, curtea a decis că infractorii juvenili nu pot fi condamnaţi la închisoare pe viaţă fără posibilitatea de eliberare condiţionată. Judecătorii au citat dovezi obţinute de neurocercetători despre creierul uman, care nu este matur la adolescenţă. Deşi acel caz nu are nimic de-a face cu conştienţa câinilor, judecătorii au deschis calea pentru neuroştiinţe în sala de judecată.

Sursa pentru How Dogs Love Us: descopera.ro

Ziua Mondiala a Animalelor - 4 Octombrie

Animalele impart cu noi privilegiul de a avea suflet.

Pitagora (580 i.Hr-500 i.Hr) – filosof si matematician grec

Ziua Mondiala a Animalelor e  un eveniment initiat la Florenta, in anul 1931, de Organizatia Internationala pentru Protectia Animalelor, in memoria Sfantului Francisc de Assisi (1182-3.10.1226), intemeietorul Ordinului Franciscan (Ordinul Fratilor Minori, Ordo Fratrum Minorum) si protectorul animalelor, ca o modalitate de a face cunoscuta situatia speciilor aflate in pericol.

Declaratia Universala a Drepturilor Animalelor

*

In anul 1945 ziua de 4 Octombrie a fost proclamata oficial ca sarbatoare internationala a animalelor. In 4 Octombrie Biserica catolica il sarbatoreste pe Francisc de Assisi. El intelegea graiul animalelor si al pasarilor.

*

Aristotel (care a scris Istoria animalelor) situa animalele mult inapoia omului in ierarhia fiintelor vii pe scara evolutiei; in opinia sa, animalele erau irationale, deci nu trebuiau privite si tratate in acelasi mod ca omul, fiinta rationala. Timp de peste douazeci de secole, conceptia acestuia din urma a dominat gandirea in Europa. 

Suntem tentati sa credem ca s-a urmarit ca animalelor sa li se recunoasca anumite... “drepturi” numai de cand am... ajuns in ”epoca moderna”. Istoria, insa, ne contrazice. 

Exemple:

Pitagora (adept al vegetarismului) - credea in transmigratia sufletelor: ucigand un animal, omul si-ar fi putut omori unul dintre stramosi; respingea utilizarea animalelor ca hrana pentru oameni si chiar ca jertfe aduse zeilor.

Teofrast (unul dintre discipolii lui Aristotel) - a protestat impotriva consumului de carne, sustinand ca astfel le rapim animalelor viata in chipul cel mai nedrept…

Sf. Toma din Aquino sustinea ca animalul poate fi inzestrat cu cunoastere prin intermediul simturilor, cu un anume grad de inteligenta practica si e capabil de stari afective; totusi, el nu intelege notiunile abstracte; poate recunoaste, de pilda, o anumita casa, dar nu pricepe conceptul de "casa". 
In vremea lui Toma D’Aquino unii teologi considerau animalele... responsabile moralmente de faptele lor.

Michel Pastoureau, istoric francez, enumera in cartea sa “O istorie simbolica a Evului Mediu occidental”, cateva dintre intrebarile care ii framantau pe teologii medievali in legatura cu sufletul animalelor, cu drepturile acestora si cu insusirile lor morale. Legat de viata viitoare a animalelor: Vor invia si ele dupa moarte? Vor urca la cer intr-un loc care le este rezervat special? Toate sau doar cate un reprezentant al fiecarei specii? Cu privire la viata lor terestra: Au voie sa lucreze duminica? Urmeaza sa li se impuna zile de post? si, mai ales, trebuie sa le tratam, in aceasta lume a noastra, ca fiinte responsabile moral?

Jeremy Bentham, filosof britanic, fondator al utilitarismului: Nu capacitatea de a rationa, spune el, nu cea de a vorbi trebuie sa fie criteriile, ci capacitatea de a suferi. Daca ne bazam pe darul ratiunii si al vorbirii, ar insemna sa tratam ca pe niste lucruri si anumite categorii de fiinte umane, ca nou-nascutii ori cei cu intarzieri mintale grave.

Prima asociatie pentru protectia animalelor a fost intemeiata in Marea Britanie, in 1824: Societatea pentru Prevenirea Cruzimii față de Animale, iar in 1866, o societate similara este infiintata in SUA, in statul New York.

(sursa: descopera.ro)