Urare de Mărţişor şi tradiţii legate de Babe

Sănătate vă doresc, bucurii şi veselie pentru voi şi cei dragi vouă!

La 1 martie, de Mărţişor, începe şirul de nouă zile al “Babelor” - in Ardeal se numesc Vântoase (fiinţe imaginare, având aspect de fete frumoase îmbrăcate în alb, ce apar numai noaptea şi fac rău, în special bărbaţilor). In Muntenia sunt 12 zile.

Legenda Babelor e legată de Baba Dochia, mama lui Dragobete (se zice) cea care aduce iarna şi care, in prima zi de martie, începe să îşi lepede cele 9/12 cojoace, semn că iarna a trecut şi vremea devine tot mai călduroasă. Babele reprezintă un nou început dar şi lupta dintre iarnă şi primăvară, când iarna nu se dă dusă - aşa explică tradiţia de ce vremea poate fi capricioasă la începutul lunii martie. Altă legendă spune că Dochia a fost fiica regelui Decebal, de care s-a îndrăgostit Traian, cuceritorul Daciei, şi pentru că ea nu voia să-i fie soţie a fugit in munţii Ceahlău cu oameni din poporul ei. Supărat, Traian ar fi cerut ajutorul zeului Zamolxis şi Dochia, şi cei care o însoţeau, au devenit stane de piatră. O altă versiune: Babele din folclorul românesc ar fi fost femei ştiutoare, iniţiate, specialiste in domeniul practicilor divinatorii. Mai sunt şi alte versiuni, dar nu le mai înşir.

Se spune că de e vreme frumoasă in Ziua Babei aleasă va fi un an bogat, in care totul va merge bine; dacă vremea e mai puţin frumoasă, cu ploaie, nori, vânt, cei care şi-au ales (au) acea zi vor fi mohorâţi, ca vremea din acea zi. Dacă in ziua aleasă ninge atunci anul va fi unul bogat, bun.

Ziua de 1 martie e numită şi “cap de primăvară” şi aşa cum va fi ziua vor fi primăvara şi vara; dacă e cald şi frumos, primăvara va fi frumoasă şi vara roditoare; dacă e vreme posomorâtă, primăvara nu va fi tocmai cald şi vara va fi schimbătoare.

Tradiţiile legate de babe diferă de la o regiune la alta. In Maramureş, de exemplu, Dochia se numeşte Odochia; se obişnuieşte ca in primele zile din luna martie să se bată uşile, pentru ca iarna să iasă din casă şi să lase loc unui anotimp cu temperaturi blânde. Un alt obicei este cel al “botezului” babei alese - sunt rebotezaţi copiii bolnavi cu alt nume pentru ca răul să nu-i mai găsească.

Alte tradiţii şi superstiţii legate de zilele Babelor:

Mamele de oieri trebuie să facă o turtă de porumb sau de grâu pentru ca turmele fiilor să fie protejate şi ferite de pericole.

Ouăle găinilor ar trebui lăsate in cuibare in aceste zile pentru ca găinile să aibă spor tot anul.

In 9 martie nu se aruncă gunoiul din casă pentru a nu se înmulţi bolile şi necazurile.

Se mai crede că vremea din ziua unei Babe anume arată caracterul, temperamentul, sufletul celei care a ales-o. In ultimul timp, unii au început să aleagă trei zile: una pentru trecut, una pentru prezent şi una pentru viitor (nu văd deloc sensul acestei “tradiţii” - trecutul e cunoscut, prezentul la fel; hm! poate vor să înţeleagă trecutul şi prezentul).

In trecut, ziua Babei Dochia se respecta la modul serios, pentru ca frigul să nu aducă pagube câmpului şi anul să fie unul bogat; se mai credea că Baba Dochia are puterea de a feri de înec şi de a îngrăşa vitele.

**

Se spune că după zilele schimbătoare ale Babei Dochia urmează nouă zile, mult mai blânde, numite “Zilele Moşilor”. Religios, ultima zi a babelor (9 martie) coincide cu prima zi a Moşilor, când creştinii ortodocşi îi sărbătoresc pe cei 40 de mucenici din Sevastia (cei 40 de Sfinţi Mucenici - Măcinicii). Exista credinţa că Baba Dochia şi-a luat numele de la Sfânta Muceniţă Evdochia, sărbătorită de Biserică pe 1 martie.

Dochia carpatică e o divinitate precreştină, agrară şi maternă, ajunsă la vârsta senectuţii - căreia românii îi spun babă cloanţă, urâtă şi rea - cu limbaj licenţios care-şi pune nora la grele încercări, se ceartă cu ciobanii. Moartea Dochiei în ziua echinocţiului de primăvară (9 Martie după calendarul iulian, 21 Martie după cel gregorian), simbolizează moartea anului vechi şi renaşterea anului nou agrar.

Alegerea Babei

Conform tradiţiei fiecare femeie îşi alege o “babă a ei” între 1 şi 9 martie (acum am aflat că numai femeile aleg o “babă”). Ziua poate fi aleasă după dorinţă sau conform zilei de naştere (cum se obişnuieşte/se obişnuia in unele zone din Moldova); pentru cele născute între 1 şi 9 a oricărei luni e clar; celelalte trebuie să facă suma celor două cifre ale zilei de naştere - de exemplu, cea născută într-o zi de 23 va alege ca “babă” ziua de 5 martie (2+3=5); cea născută in 29 va alege ziua de 2 martie: 2+9=11 şi mai departe 1+1=2 (dacă e in Muntenia alege ziua de 11).

1 Martie. Mărțișorul

La originile Mărțișorului a stat o monedă de aur sau de argint la care se atașa o sfoară făcută din două fire răsucite, una roșie și alta albă (sau alb și negru), ce semnificau lupta vieții asupra morții, a sănătății împotriva bolii și care era purtată în general de persoanele sensibile (copii și fetele tinere). Exista credința că această amuletă aducea noroc și fericire.

Alții au alte opinii:

- Șnurul era alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb și roșu sau în alb și negru. Culorile reprezintă unitatea contrastelor: vară-iarnă, caldură-frig, lumină-întuneric. Cu trecerea timpului, tradiția s-a schimbat și șnurului i-a fost adăugată o monedă de argint, asociată soarelui, un cerc protector care, în anumite epoci, se punea chiar la cornul vitelor sau la tâmpla porții.

- Cele două fire răsucite, alb și roșu, simbolizează iarna și vara și reprezintă funia anului, care împletea zilele celor două anotimpuri. Mărțișorul este o secvență a unui scenariu ritual de înnoire a timpului și anului primăvara, la nașterea și moartea simbolică a Dochiei. După unele tradiții, firul mărțișorului - funie de 365 sau 366 zile - ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca oile la munte.

O altă legendă a Mărțișorului spune că: Umblând cu oile prin pădure și torcând lâna din furcă, Baba Dochia a găsit o para, i-a făcut o "bortă" și a legat-o cu un fir de ață; asta se întâmpla într-o zi de 1 Martie și de atunci s-a extins obiceiul. Despre mărțișor a început să se vorbească mai târziu, primele informații fiind furnizate de folcloristul Simion Florea Mihai.

***

În vechimea nu prea îndepărtată, Mărțișorul era un ban de aur sau argint, ori un medalion, legat cu un șnur roșu-alb, pe care românii îl puneau copiilor la gât sau la mână. Mărțișorul se mai numește în unele ținuturi Mărțiguș sau Marț, și e purtat pentru noroc, în decursul anului, iar cei ce-l poartă cred că vor fi sănătoși și curați ca argintul și că peste vară nu-i vor mai apuca și scutura frigurile. Mărțișorul se punea în zorii zilei de 1 Martie, înainte de răsăritul Soarelui, iar când îl puneau, părinții se fereau să fie văzuți de vreo femeie însărcinată, crezând că își pătează copilul pe ochi. În Moldova, Muntenia și Dobrogea, unii copii purtau Mărțișorul 12 zile de gât, iar după aceea îl lăsau în crenguțele unui pom tânăr; și dacă pomișorului îi va merge bine în acel an însemna că și copilului îi va merge bine în viață. Alții îl păstrau până ce vedeau primul arbust înflorit, de obicei porumbar sau păducel, și îl puneau pe pomișor, sperând să fie albi ca florile acestuia. În unele zone, Mărțișorul se poartă până când începe cucul a cânta sau până când vin berzele.

Nu numai părinții le puneau Mărtișoare copiilor, ci și alți români le dăruiau unul altuia la 1 Martie. Azi îl poartă mai ales femeile și fetele și doar în sate mai izolate îl poartă bărbații și băieții. Rareori se mai face din bani de aur sau de argint și nu mai e ținut toată luna, ci numai câteva zile, la începutul lui Martie. În Muntenia se spune: Cine poartă Mărțișoare / Nu mai e pârlit de Soare.

Pe la sfârșitul lui martie, femeile și fetele iau șnurul Mărțișorului și îl pun pe trandafiri, iar moneda sau medalionul le dau pe vin, pâine albă și caș, crezând că aceea ce le-a purtat va avea fața albă cum e cașul și rumenă ca trandafirul și vinul.

Obiceiul Mărțișorului la români se spune că vine de la geto-daci. La Sarmisegetusa a fost descoperit un medalion de lut ars - zice-se că ar fi Mărțișor - cu chipul unuia dintre Zalmoxis. Asemenea amulete au mai fost descoperite și în alte cetăți dacice.

Geții, și după ei grecii, îi numeau pe cei doi Zalmoxis Apollon Albul si Artemis Rosia. Legendele sacre spuneau că mama lor era fecioara Divina Marian Magnifica, Floare de Măr, drept care copiii Cerești se mai numeau Marian-Dynes, Copiii din Flori de Măr. Mărul era socotit pom sfânt, iar nuanța florilor lui, Roz, compusă din Alb și Roșu, îmbina culorile simbolice ale celor doi Zalmoxis.

Inscripțiile tracice plasează locul nașterii și copilariei Gemenilor Cerești la Apus de Marea Neagră. Pe un altar de piatră descoperit aproape de Struga (Macedonia), sunt înscrise următoarele versuri (în traducere ar fi): Magii, când au auzit vestea despre cei doi născuți pe țărmul de Apus al Lacului Alb, au pornit îndată de la Marea Neagră, câteșitrei în goana cailor.

(Dacia secretă, Adrian Bucurescu, ed. Arhetip, București 1998)

Tradiția spune că persoana care poartă Mărțisorul se împrietenește cu Soarele care îi dă tot ce-i stă în putere: frumusețe, veselie, sănătate, iubire și puritate sufletească.

În Bulgaria, marțișoarele sunt oferite bărbaților, iar în anumite regiuni, ele sunt purtate în funcție de statut: fetele nemăritate în partea stângă a rochiei, femeile bătrâne la degetul mic al mâinii stângi iar bărbații căsătoriți la șoseta dreaptă.

1 Martie reprezintă începutul primăverii calendaristice, luna Mărţişorului avand şi semnificaţii mai profunde, legate de revenirea la viaţă a naturii şi reîntinerirea spiritului. Plantele specifice anotimpului sunt utile pentru cele mai puternice talismane şi descantece pentru noroc şi fericire.

1-8 Martie e o perioadă benefică pentru începerea lucrărilor de dragoste, fericire şi noroc. Se fac talismane din flori şi plante culese de Dragobete sau anul trecut, de Sanziene, acestea fiind extrem de utile la dezlegarea celor mai grele farmece, dar le pot purta şi persoanele care nu au făcături, pentru a le aduce noroc şi pentru a fi protejate impotriva răului.

Surse online: traditii.ro, romanianmonasteries.org

La Anastasia puteti citi despre Martisor.

Vezi si: 

Ghiocelul

Ghiocel si Martisor