Elevi in uniforma sau uniforma fara elevi?

Într-o publicație de educație, o profesoară din Cluj Napoca a lansat o dezbatere despre cum ar trebui să se îmbrace elevii și profesorii la școală, referindu-se la decență în vestimentație. Recunoaște că uniformele existente în vremea comunismului erau oribile – și erau! - dar menționează studii recente care arată că atunci când toți elevii poartă uniformă se pot concentra mai bine la ore. Mmmm... Poate! Dacă zic studiile?! Am fost la școală pe vremea oribilelor uniforme – cine se concentra la ore, se concentra, cine nu, nu! La fel și azi: cine vrea să învețe, învață. Știu eu?! Poate ar fi de bine să se poată face distincție între vestimentația de școală și cea de maidan/club, atât în cazul elevilor cât și al profesorilor?

Dezbateri de gen au loc aproape în fiecare an, mai ales la început de an școlar.

Detest uniformele deci nu mă pronunț obiectiv, dar sunt contra lor și pro vestimentație decentă la școală. Trec peste; nu pentru pro/contra uniforme la școală m-a luat valul.

Profesoara în cauză mai scrie că înțelege de ce este atât de contestată măsura privind uniformele în școli: cumpărarea unei uniforme standard ar fi pentru unii părinți un efort financiar prea mare.

Cine dorește să citească articolul îl află la adresa de mai jos:

https://www.libertatea.ro/scoala9/cu-pantaloni-scurti-si-bluze-decoltate-la-scoala-profesoara-din-cluj-despre-cum-ar-trebui-sa-se-imbrace-elevii-si-profesorii-4654769

N-ai bani, nu faci copii

Citind comentariile la articolul amintit mai sus am dat de comentariul următor:

Un efort financiar mare să cumperi o uniformă? Dacă 4-500 de lei sunt prea mult pentru o uniformă pe care o porți tot anul e prea mult de ce au mai făcut copii? Faci copii când știi că poți să ai grijă de ei, nu îi faci și după îți dai seama că nu ai bani. (...)

Și atunci m-a luat valul...

Păreri de acest gen nu sunt singulare și nu-s doar părerile unor... indivizi fără putere de decizie (politică) dar nu toți îndrăznesc s-o spună / s-o scrie public.

Statul decide cine va avea copii

În ianuarie 2020 primarul din Târgu Mureș venise cu ideea să decidă statul cine are voie să aducă pe lume copii... Politrucul în cauză propunea ca viitorii părinți să poată avea copii în urma unei anchete sociale care să țină cont, între altele, de situația financiară a cuplului și de educație, iar cei care nu îndeplinesc condițiile să rămână fără copii!

Ce mentalitate de... de... de ce-o fi și individul ăsta. Indivizi cu astfel de mentalitate chiar există și nu-s tocmai puțini.

Ești analfabet, riști să rămâi fără copii

În bazaconia de lege (recentă) privind organizarea activității de prevenire a separării copilului de familie, inițiatorul proiectului a introdus într-un articol ceva de genul: serviciul public de asistență socială are obligația de a sprijini familia care are copii și poate exista risc de separare dacă unul sau ambii părinți sunt analfabeți! La risc de separare a mai băgat autorul legii și altele – îngrozitor de absurde și care ar fi putut da naștere la o mulțime de abuzuri (articolul în cauză a fost eliminat din proiect/din lege).

Ce fel de persoană e aceea care gândește că această condiție de analfabet poate constitui un risc real pentru separarea copilului de familia sa? Să iei copiii de lângă părinții care nu vorbesc corect sau care n-au avut șansa să meargă la școală sau care au unele dificultăți de auz, de vorbire sau alt handicap? Le-ar fi făcut un test de inteligență înainte de a le lua copiii? Cei care pot gândi astfel... nu știu ce sunt! Na! Iar m-am nervozat! Cine, naiba, se cred cei cu astfel de idei?! Ăștia vor să fie părinți numai indivizii cu un coeficient de inteligență peste... 130?! Ei, cei care elaborează legi de genu', par a fi departe de a se încadra.

Ai, n-ai carte, ai parte

În ceea ce privește bursele de merit, prin noua lege a învățământului s-a eliminat pragul mediei anuale, peste 9,50, putând beneficia de bursă de merit 30% dintre elevii unei clase (învățământ preuniversitar), în ordinea descrescătoare a mediilor (cu ceva condiții) și toți elevii cu media generală între 9,50 și 10. Ceea ce înseamnă că în unele școli vor primi bursă cei cu medii foarte mari iar în altele elevi de nota 6 sau 7 (asta s-o vrea o abordare democratică?)

Elevii din mediul rural care învață în altă localitate decât cea de domiciliu nu vor mai primi bursă socială pe acest criteriu. Personal, nu mi se pare prea corect dar... ce știu eu?

Un fel de concluzie. Dacă în acest fel înțeleg politicienii, și alți cetățeni din Ro, să aibă grijă de copii nu vreau să știu ce ar fi capabili să inventeze dacă ar intenționa să le facă rău.

Succes tuturor copiilor care încep un an nou de studiu!

Le doresc și puterea de a rezista sistemului de învățământ din România!

Poate, cândva, câțiva dintre ei vor reuși să-l repare.

Păpușa in uniformă. Salvăm păpuși

Provocarea cu numărul șase m-a supus unei încercări în plus, pentru că uniformele nu mi-au plăcut niciodată; de fapt, cred că nu uniformele în sine mi-au displăcut, cât ideea de uniformă. Toată viață am fugit de uniformă - cred că în mintea mea, uniformă egal uniformitate. Încă de la grădiniță am fugit de uniformă. Am fost foarte încântată de uniforma de grădiniță (rochiță bleu, fundiță roșie, ștrampi albi) și am îmbrăcat-o cu plăcere în prima zi, se pare. Mi-a povestit mama că prima mea reacție când am ajuns în sala cu ceilalți pici a fost să mă mir că toți suntem îmbrăcați aproape la fel - și m-am întristat. Nu-mi aduc aminte scena. Azi sunt la fel: nu-mi place când mai mulți oameni, pe o arie restrânsă, sunt îmbrăcăți la fel, dar nu mă mai întristez. ☺

Din punct de vedere social se presupune că uniformele de școală ar fi un lucru bun pentru că egalizează într-o anumită măsură - și se bate multă monedă pe tema egalității de șanse. Totuși, vestimentația nu ajută la egalizarea șanselor într-o măsură semnificativă pentru că elevii cu părinți bogați se vor distinge oricum de ceilalți, chiar dacă poartă aceeași uniformă - accesoriile fac diferența: rechizite, ghiozdane, încălțăminte, hainele care nu fac parte din uniformă ș.a.m.d..

Revin la tema jocului Salvăm păpuși: Ținuta reciclată: uniforma.

Uniforma pentru scoala

Am ales ca model o uniformă din Madhya Pradesh, un stat din centrul Indiei, cu capitala la Bhopal. Nu știam de existența statului dar căutând pe net fotografii cu uniforme (am dedus că cea pe care am ales-o e pentru liceu) am dat de unele care mi-au plăcut, și așa am aflat despre stat. Am ales acest model de uniformă pentru că îmi place stilul. Evident, alb și bleu sunt culori foarte pretențioase când e vorba despre curățenie, dar culorile pot fi și altele.

Păpușa pe care am ales-o are înălțimea de 30 de cm. După ce am spălat-o, am îmbrăcat-o în uniforma aleasă și am trimis-o la ora de anatomie.

Poza pentru joc e în galeria de creații de pe site-ul Provocări verzi.

Tunica este din căptușeala uneia dintre salopetele de fȃș folosită la costumul făcut pentru Nausicaā; pantalonii și eșarfa sunt din satin alb.

Sandalele sunt din piele maro - se leagă în jurul gleznei.

Cerceii sunt ace cu gămălie colorată.