Se afișează postările cu eticheta contra-drog. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta contra-drog. Afișați toate postările

2023-01-30

Pastile, prafuri si comunicare

Ce doriți să aflați mai întâi: vestea bună sau vestea rea? Când li se adresează această întrebare cei mai mulți preferă să audă întâi vestea rea, cu speranța că vestea bună va persista în mintea lor, va atenua un eventual șoc în urma aflării veștii rele.

De data aceasta, vestea rea este că tinerii „încearcă” diferite substanțe de la vârste din ce în ce mai mici. Vestea bună este că... putem încerca să-i determinăm să nu o facă și să-i încurajăm să vorbească atunci când observă că în jurul lor se consumă sau se vând prafuri și pastile. Nu toți copiii au lângă ei adulți care să-i sprijine, adulți care sunt atenți la nevoile lor, la eventualele probleme pe care le-ar putea avea. După ce au urcat în caruselul pastilelor și prafurilor devine greu spre foarte greu să fie ajutați să coboare și să scape de „amețeală”.

E absolut firesc să fim interesați în primul și în primul rând de „sângele din sângele nostru”, dar pentru că acest „sânge din sângele nostru” să aibă parte de o viață liniștită (pe cât posibil) și când nu mai este sub oblăduirea părinților ar fi bine ca adulții să fie înțelepți și să arunce o privire și spre copiii altora – poate e loc să întindă o mâna de ajutor sau... poate e cazul să facă ceva pentru a-și scoate copiii dintr-un anturaj sau altul.

Nu mă gândesc la „autorități”. Mulți „oficiali” se străduiesc să țină sub control un fenomen care nu va dispărea, să salveze câți oameni pot, dar nu sunt suficient de mulți și – prea adesea – nu sunt echipați cu ceea ce ar fi nevoie.

Dacă nu ne pasă – măcar un pic! - de copiii altora e posibil să aibă probleme proprii copii.

Nu-i treaba mea că X trage pe nas/vinde/amenință etc.” – zic unii. Baaaa cred că e treaba tuturor – cu sau fără copii. Unul care apelează la prafuri și/sau pastile de regulă nu ajunge prea bine și – în disperare de cauză – nu putem bănui ce e capabil să facă pentru a obține banii necesari „medicației” de care are foarte mare nevoie la un moment dat, tot mai des, tot mai puternice și în doze tot mai mari. Un copil care vinde are – în aproape sută la sută din cazuri – un adult în ”spatele lui”, un adult care-l poate radicaliza până într-atât încât acel copil ar putea recurge singur la violență extremă contra celor care se manifestă împotriva a ceea ce face el.

Copiii ajung la maturitate – inclusiv cei care trag pe nas, cei care-i batjocoresc pe alții, cei care fură, cei care vând prafuri și pastile, cei care... (completați pe linia punctată).

Unii dintre cei care au luat-o pe arătură revin pe „drumul drept”, dar nu toți. Cei care rămân pe arătură sunt „generațiile periculoase” de mai târziu, care vor da naștere altor „generații periculoase” – nu e regulă, evident! iar „generație periculoasă” e o exagerare prin care îmi imaginez că subliniez ideea următoare: dacă nu avem grijă de toți copiii – în măsura posibilităților – putem ajunge în situația să fim jefuiți pe stradă (în cel mai bun caz) de unii dintre acei copii care „nu erau problema noastră”.

Aceste rânduri am ales să le scriu inspirată de un articol al Potecuței:

Să încurajăm copiii să spună cuiva atunci când au probleme (de orice natură!) la școală sau pe aiurea. Să le spună părinților sau – dacă părinții nu sunt genul care să asculte – să spună unui adult în care au încredere (dascăl, polițist, vecin, o rudă...) sau unui copil cu părinți care știu să asculte și care – foarte important – pot și vor să se implice... E o picătură în ocean – știm cu toții asta – dar e mai mult decât nimic, e o șansă de a salva un suflet...

Dacă nu avem grijă de toți copiii n-ar trebui să ne mai mirăm că „se duce naibii lumea”.

Cel ce salvează o viață, salvează lumea întreagă, scrie în Talmud.

În timp ce avem grijă de noi și de familia noastră e posibil ca în jurul nostru să fie oameni cu nevoi mult mai mari – și când scriu „oameni” mă refer (în contextul dat) la copii. Nu întotdeauna problemele oamenilor se observă la prima vedere... Cel mai des suntem tentați să credem că nevoile unuia sau altuia sunt atât de mari încât ajutorul nostru nu ar face nicio diferență... Dar ar face! Chiar și numai ascultând pe cineva vorbind despre ce-l neliniștește, îl supără e, deja, un ajutor mai mare decât ne-am imagina!

Reamintesc o povestioară pe care am mai publicat-o: Steaua de mare:

O furtună a adus pe țărm o mulțime de stele de mare... Un adult care se plimba pe acolo a văzut un copil care ridică stelele de mare și le aruncă în apă. Curios, l-a întrebat:
- Ce faci aici?
- Salvez stelele de mare aruncându-le înapoi în ocean – răspunde copilul. Dacă rămân pe țărm vor muri.
- Băiete – zice adultul – pe plajă sunt mii și mii de stele de mare! Ceea ce faci tu nu contează.
Copilul a ascultat apoi s-a aplecat și a ridicat o altă stea de mare și a aruncat-o în apă. Zâmbind, i-a spus adultului:
- A contat pentru aceasta.

(„Pilda” aparține lui Loren Eiseley, antropolog american, educator, filosof și autor de cărți de științe naturale)

Visurile se anulează pentru cei care aleg calea "morții albe"

2012-11-06

Visurile se anulează…

pentru cei care aleg calea "morții albe"

Patru tineri și-au propus să înceapă o campanie antidrog în care să promoveze activități de petrecere a timpului liber pentru ca tinerii să nu ajungă în calea traficanților de droguri și își doresc să informeze cu privire la riscurile majore la care se expun consumând, chiar și numai din curiozitate. Unele dintre aceste activități vor fi realizate în parteneriat cu Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog și Direcția de Sănătate Publică.

Printr-un articol, Vienela (Iubesc viața) s-a alăturat campaniei “Nu-ţi vinde sufletul drogurilor”, pe care o demarează acești tineri.
Acum, de când se tot vehiculează ideea dezincriminării consumului de droguri lupta ar putea fi și mai dificilă, în sensul puterii de a convinge tinerii că nu e deloc în regulă să consume…
Dezincriminarea nu face legal consumul, doar că se elimină pedeapsa cu închisoarea, cu amenda sau alte sancțiuni…

Dependența de alcool și abuzul de droguri la adolescenți (10 August 2009)
Citez din articol:

Educarea corectă a copilului

Sunt recomandate următoarele:
- evaluarea factorilor de risc.
Părinții trebuie să discute cu copii despre eventualele riscuri care pot duce la dependența de substanțe toxice (adictie). Trebuie să se discute și despre istoricul familial pozitiv pentru un eventual abuz și despre consecințele acestuia;
- analiza consecințelor persoanle.
Orice părinte trebuie să-i explice copilului că anumite decizii pot să le afecteze negativ întreaga viața. De exemplu, […] consumul ocazional de toxice, poate duce la abuz și dependență, care au un impact negativ asupra vieții în general;
- explicarea consecințelor legale este de asemenea importantă, deoarece incidentele care apar secundar acestui comportament pot avea, de asemenea, un impact negativ asupra vieții;
- educația legată de comportametul în societate.
Parinții trebuie să-și educe copii în așa fel încât aceștia să știe să se comporte cu ocazia anumitor evenimente sociale sau familiale. Adolescenților trebuie să li se explice că un consum de toxice (tutun, alcool sau droguri) nu crește popularitatea și nu rezolvă anumite probleme legate de scoală familie sau anturaj.
Este foarte important ca adolescenții să știe să se ferească și de ocaziile care implică un eventual consum accidental de droguri (drogurile dizolvate în băuturi, destul de frecvent întâlnite în barurile de noapte).

De ce se consumă droguri?

Consumă droguri şi cei cu probleme familiale şi cei fără astfel de probleme, şi cei care au bani, şi cei fără posibilităţi financiare, şi cei cu studii, şi cei fără studii.
Între cauzele consumului de droguri:
- curiozitatea: dorinţa de a încerca ceva nou - nu alegeţi o activitate care poate duce chiar la pierderea vieții;
- plictiseala – deși există o mulțime de activități la care se poate opri cineva care se plictisește unii aleg consumul de droguri;
- teribilismul: consumul de droguri poate fi considerat provocator, tocmai pentru riscurile pe care le implică, dar n-are sens ca cineva să își asume un astfel de risc!
- presiunea grupului de “prieteni”; fiecare dorește să fie apreciat în grup, să fie lider… Ar fi bine să nu se aleagă o cale de pe care e greu să se întoarcă sau să schimbe direcția... Nu e prieten cel care ne îndeamnă la rău!
-probleme (în familie, şcoală, prieteni): unii tineri sunt tentaţi de droguri pentru a scăpa/uita de problemele existente (divorţul părinţilor, abuzuri, rezultate şcolare slabe, probleme în plan sentimental etc). Însă drogurile nu rezolvă problemele, dimpotrivă, le agravează!
- neintegrarea în colectivitate şi societate: unii consideră consumul de droguri un răspuns la singurătate, la probleme privind integrarea în colectivitate. Dar drogurile nu fac decât să te îndepărteze de familie, de colegi, de adevăraţii prieteni - te vor ajuta doar să fii şi mai singur! Este important să ai prieteni cu care să vă susţineţi în momentele dificile, să treceţi peste probleme fără să recurgeţi la droguri.

Cum te fereşti?

- Să te informezi: ce sunt drogurile, cum acţionează, care sunt consecinţele. Informaţia te face mai puternic, te ajută să iei decizii mai bune! Nu lua în calcul doar prezentarea pozitivă pe care o fac cei ce vând droguri, nu fi o pradă uşoară în capcanele lor!
- Să te cunoşti mai bine şi să ai încredere în tine!
- Să-ţi alegi cu mare atenţie prietenii! Nu te înconjura de persoane cu reputaţie proastă, ai curaj să spui „NU”! Dacă faci parte dintr-un grup în care se consumă droguri e timpul să-ţi cauţi alţi prieteni!
- Să comunici mai bine cu cei din jur! Este foarte bine să ai o persoană cu care să poţi discuta despre ceea ce te interesează, o persoană adultă, de preferinţă cineva din familie, care cu siguranţă vrea să îţi fie bine.
- Să ştii cui să te adresezi pentru ajutor (părinţi, profesori, medici, Centrului Judeţean de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog)
- Să spui şi prietenilor ceea ce ştii despre droguri şi efectele lor, să-i îndrumi şi să-i sprijini la nevoie De asemenea, dacă ştii sau bănuieşti că cineva ia droguri, îl ajuţi mult dacă spui cuiva apropiat acelei persoane, cineva care crezi că l-ar putea ajuta. Poate se va supăra pe tine, dar cu siguranţă îţi va mulţumi mai târziu.
- Să vorbeşti cu părinţii dacă ţi s-a propus să consumi droguri sau ai fost martor la un asemenea act.
Am citat si de pe site-ul Poliția Română - Mureș (in 2019 informatiile nu mai sunt la adresa)
Actualizare:
“Câteva aspecte legate de reglementarea folosirii drogurilor în Uniunea Europeana și Statele Unite ale Americii”
Citez câteva rânduri din articol:
Prin “posesie de droguri” se are în vedere posesia sau deținerea ilegală a unui drog precum și achziționarea unui asemenea drog declarat ca ilegal.
În UE există o tendință din ce în ce mai mare către a se face diferența între infracțiunile ce sunt săvârșite de persoane în vederea consumului propriu, fie ca nevoie patologică, fie ca nevoie pseudo-recreativă, precum și acelea asociate aprovizionării cu droguri. Posesiei de droguri i se răspunde mai degrabă cu măsuri medicale sau sociale decât cu pedepsirea.
În 11 state membre ale UE, acuzarea pentru posesie de droguri în cantități mici ține cont după cum substanța este pentru consum personal sau nu. Adevărat, motivul pentru care infractorul a săvârșit fapta este un element fundamental în a defini și aplica sancțiunea. Cantitatea și natura drogurilor implicate sunt ceilalți doi factori importanți luați în considerare de autorități.
În practică, totuși, o persoană acuzată de posesie de droguri nu va fi în mod necesar condamnată. În general, puterea discreționară a instanțelor este mai degrabă largă și depinde de specificul național, circumstanțele individuale (dacă este dependent sau nu), locul unde infracțiunea a fost comisă (mediul rural sau urban), cantitatea de droguri deținută, natura drogului în discutie, ceea ce face să pară imposibilă adoptarea unor reguli comune, chiar și in cazul unei singure țări.

sursa foto: latoro.com