Fereastră overton şi nu prea

Fereastra overton este o teorie care ne arată cum putem fi manipulaţi să acceptam inacceptabilul, ceea ce e de neconceput / imposibil, şi in textul respectiv se suţine că suntem manipulaţi pentru a accepta uniunea legală (căsătoria) între persoane de acelaşi sex.

Aceste rânduri sunt răspuns, pe larg, la un comentariu de aici.

₪

Relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex (şi multe altele) au fost interzise de biserica creştină şi tot această biserică a inventat instituţia căsătoriei, in cadrul căreia bărbatul avea rolul principal, sute de ani femeia fiind doar cea care naşte copii, obligată să se căsătorească doar cu cine dorea capul familiei, să faca numai ceea ce îi permitea bărbatul din familie - fie el tată, unchi, frate, soţ, după caz. Homosexualitatea a fost interzisă de biserica creştina care, candva, ardea vrăjitoare ş.a.. In ceea ce priveşte femeile, in Biblie scrie foarte multe pe care acestea ar trebui să le respecte - între altele: să aibă grijă de soţ, de casă şi de copii, să nu iasă din cuvântul bărbatului. N-o vrem şi pe asta?

₪

In cazul homosexualităţii nu se poate discuta despre “de neconceput” - homosexualitatea are cam aceeaşi vârstă cu omul - nu a fost blamată dintotdeauna; mulţi oameni celebri (între aceştia, unii care, practic, au schimbat lumea, au fost bisexuali - cu înclinaţie mai mică sau mai mare spre bărbaţi - sau homosexuali): Cezar, Domiţian, Nero (nu toţi bisexualii / homosexualii au fost ca Nero!), Alexandru cel Mare, Platon sunt numai câteva nume, şi nu se sfiau să fie ceea ce erau. Oameni precum Leonardo da Vinci, Oscar Wilde, Ceaikovski, Goethe, Alan Turing, Hans Christian Andersen şi mulţi alţii au fost nevoiţi să îşi ascundă înclinaţiile homosexuale pentru că societatea nu mai accepta aşa ceva.

In Ţările Române, se pare, îi avem pe Radu cel Frumos şi Petru Cercel, despre al doilea se spunea că este unul dintre favoriţii lui Henric al III-lea al Franţei, despre care se ştie că avea mulţi băieţandri la cheremul lui.

Codul penal al lui Cuza (1864) nu face referire la homosexualitate - in sensul că ar fi fost interzisă - codul face referire la faptul că se pedepseşte “atentatul la pudoare împotriva oricărui individ de sex bărbătesc sau femeiesc”. Altfel spus: ceea ce legea penală nu interzice este permis - într-un stat laic.

De ce căsătoria (sau parteneriatul civil) pentru toţi cetăţenii, indiferent de orientarea lor sexuală. Am mai scris: căsătoria este un contract civil pe care îl semnează doi oameni care doresc să gospodărească împreună (să trăiască împreună, să formeze o familie).

Nu fac apologia homosexualităţii. N-o înţeleg, dar nu înţeleg nici de ce o femeie frumoasă şi bogată se căsătoreşte cu un bărbat nu prea frumos şi sărac, de exemplu, şi nu înţeleg de ce unii simt plăcere in durere; nu înţeleg cum de un bărbat tânăr sau o femeie tânără reuşesc să împartă aşternutul cu o femeie, respectiv bărbat in etate. Trebuie să ţnţeleg doar că toţi aceştia sunt oameni şi cât timp nu dăunează majorităţii au şi ei drepturi fundamentale. Cum ne afecteaza, concret, pe noi, majoritarii heterosexuali, căsătoria între persoane de acelaşi sex? Atentează la credinţa noastră creştină? Slăbeşte credinţa celor care cred? Hm. Unii au cerut să nu se mai permită împodobirea bradului de Crăciun in public pentru că simbolul respectiv “atentează” la credinţa lor, in Biblie fiind inexistent pomul de Crăciun.

Vor adopta homosexualii şi lesbienele copii? Proabil că unii o vor face, dar mulţi pot avea copii chiar din “sămânţa lor”, iar la un moment dat vor putea toţi.

Parteneriatul civil nu e doar in avantajul cuplurilor de acelaşi sex - cum manipulează unii ideea - beneficiază şi cuplurilor heterosexuale care trăiesc in concubinaj şi chiar nu vor să se căsătorească.

Exemplu: un bărbat şi o femeie trăiesc in concubinaj; casa in care locuiesc este a unuia dintre ei - să zicem că este a femeii (femeia este proprietară, numele bărbatului nu apare in actul de proprietate). Cei doi nu au copii. Să zicem că femeia moare, după 30-40 de ani de concubinaj - bărbatul poate fi scos din casă (imediat) de moştenitori şi, după 30-40 de ani, e mai mult decât posibil ca bărbatul să rămână pe drumuri, neavând bani pentru o nouă locuinţă - cu chirie sau altfel. Sigur, in astfel de cazuri bărbatul poate pretinde moştenitorilor banii pe care i-a investit in acea casă, pentru bunurile pe care le-a cumpărat - le-au cumpărat practic împreună (dar trebuie să fie in putere şi să aibă destui bani pentru a dovedi şi pentru a obţine măcar mare parte din ceea ce a cheltuit in acel concubinaj). Când veniturile femeii sunt dovedite a fi fost mai mari e de presupus ca bărbatul va primi - dacă va primi - o sumă mică. Aici intervine protecţia statului, permiţând - celor care doresc, desigur - un contract de parteneriat civil care îi poate pune la adăpost pe concubini.

Azi, dacă unul dintre concubini se îmbolnăveşte - tânăr sau bătrân fiind - celălalt îl poate abandona - nu există obligaţia de întreţinere, de exemplu. In cazul unui contract de parteneriat civil sau căsătorie există această obligaţie de întreţinere - in anumite cazuri chiar şi in caz de despărţire / divorţ.

Acest drept la îngrijire este numai unul dintre motivele pentru care nu merg la un referendum de acest gen: nu vreau să interzic unor oameni dreptul la îngrijirea pe care ar trebui să le-o datoreze partenerii. Un singur caz de-ar fi tragic şi tot aş considera că acel singur om aflat in nevoie are dreptul la ocrotire din partea statului: un contract prin care să fie ocrotit, aşa cum sunt astăzi soţii heterosexuali.

Informaţii despre tragediile unor concubini heterosexuali pot fi găsite, de regulă, in arhiva instanţelor de judecată, in unele tratate de dreptul familiei / drept civil şi culegerile de speţe.

Statul, invitându-ne la acest referendum, ne pune faţă in faţă cu o alegere pe care multi o bagatelizează. Homosexualii există, formează cupluri (trăiesc in concubinaj) şi li se poate întâmpla exact ceea ce li se poate întâmpla şi heterosexualilor care trăiesc in concubinaj.

In articolul amintit de Zina scrie că suntem manipulaţi să acceptam cuplurile gay ca familie şi că prin aceeaşi metodă de manipulare - fereastra overton - se poate ajunge la legalizarea canibalismului şi pedofiliei.

Canibalismul. La fel ca şi in cazul homosexualităţii, precedentul istoric există, şi a fost considerat legitim. In anumite situaţii chiar şi in cazul celor care nu provin din triburi de canibali: oameni care au supravieţuit hrănindu-se cu… carne de om – sunt mai multe cazuri decât se aşteaptă cei mai mulţi. Se va ajunge la “legalizarea canibalismului’? In mod cert, nu!

Argumente:

Unul ca glumă: se militează pentru eliminarea din alimentaţie a consumului produselor din carne.

Canibalismul nu este util societăţii in ansamblu. Căsătoria între persoanele de acelaşi sex este utilă societăţii: întreţinerea concubinilor / soţilor abandonaţi de partener nu va fi suportată (in cele mai multe cazuri) din banii tuturor (doar un exemplu).

Canibalismul nu poate fi considerat “sinucidere la cerere” = eutanasie. Canibali, însă, există (şi nu in triburi uitate de “civilizaţie”) - e celebru cazul analistului IT care a întâlnit pe un forum al celor care au ca fetiş canibalismul (forum ulterior închis şi interzis) - un tânăr care a acceptat să-şi de-a părţi din corp pentru a fi mâncate; analistul a fost arestat când a considerat că îl poate ucide şi mânca pe tâmpit. Altfel spus: omorul va rămâne omor (fie că e involuntar, fie că e cu intenţie sau, in astfel de cazuri, “la cerere”). Găsesc unii oamenii de ştiinţă ceva prin ADN şi-or să ne spună nu ştiu ce?! Hai să ajungem până acolo. Tot oameni de ştiinţă sunt şi aceia care, unii, ne spun că imunizarea împotriva prea multor boli distruge sistemul imunitar, dar nu-i credem deşi, logic, s-ar putea să aibă dreptate: e ca şi cum te-ai umple cu antibiotice, preventiv, şi dacă te loveşte vreo infecţie… pace bună! Ţi-ar trebui doză… letală să te vindeci.

In fond, de ce nu i-am lăsa să se mănâce între ei pe cei care consimt “mâncătoria”? Glumesc! Expresii de genul: “Îmi vine să te mănânc, iubita mea!” şi-ar schimba înţelesul.

Compararea canibalismului cu sexul între persoane de acelaşi sex consider că este forţată. E ca şi cum am compara merele cu morcovii.

Pedofilia. Despre pedofilie îndrăzesc să afirm că e chiar încurajată de oamenii din actuala societate - clericii nu sunt prea vocali pe tema consimţământului sexual, dar devin vocali când o fetiţă in vârstă de 11 ani sau o femeie violată aleg avortul.

Cand s-a schimbat codul penal român nu am văzut prea mulţi care să se împotrivească vârstei de 15 ani ca fiind legală pentru consimţământ când e vorba de sex, inclusiv cu un adult (e pedepsit numai acel adult care face sex cu minora care are vârsta sub 15 ani, şi doar dacă ar fi putut să ştie că fata are sub 15 ani). Am fost destui cei care ne-am răcit gurile şi încins tastaturile, dar degeaba - majoritatea care susţine azi “familia tradiţională”… a fost mută. Nu am auzit oameni care să se revolte când minore cu vârste cuprinse între 10 şi 15 ani au rămas gravide cu adulţi care aveau vârsta tatălui, cel puţin. Nu am auzit ca vreunul dintre cei care au lăsat gravide aceste minore să fi fost “aspru pedepsiţi” (poate că au fost). De la vârsta de 16 ani fetele se pot căsători, in anumite cazuri, cu acordul părinţilor / tutorilor. Pe când un referendum pentru mărirea vârstei de la care fetele îşi pot da consimţământul pentru întreţinerea de relaţii sexuale? Nu ar fi mai protejate minorele dacă adulţii ar şti că sunt pedepsiţi pe bune dacă îşi bagă coada pe sub fustele copilelor?

In lume, vârsta consimţământului sexual pentru fete variază între 12 şi 21 de ani (media este 16 ani).

Vârsta consimţământului sexual este vârsta de la care legiuitorul consideră că persoana este capabilă să aibă, în cunoștință de cauză, relaţii sexuale.

₪₪

Articolul amintit este un punct de vedere al celor care zic că sunt creştini-ortodocşi. România, totuşi, mai este, încă, un stat laic şi pe teritoriul acestui stat trăiesc şi oameni care îşi zic atei, oameni care au îmbrăţişat alte religii, creştini mai toleranţi etc. Ateii (şi toţi ceilalţi) au aceleaşi drepturi ca şi creştinii, într-un stat laic, şi contractele civile nu sunt reglementate de arhiepiscopi / de preafericiţi.

₪

Citez din text: Biserica nu e şi nu pretinde a fi un factor politic, dar are un interes profund pentru binele comunităţii polisului, bazată pe dreptate, şi îşi oferă contribuţia pe două nivele: credinţa creştină purifică raţiunea şi o ajută să fie ceea ce trebuie să fie.

Altfel spus, Biserica îi consideră pe toţi cetăţenii a fi creştini - ceea ce nu e cazul, unii s-ar putea sa fie atei. Ce fac acei preoţi care le spun enoriaşilor, in biserică, pe cine să voteze la alegerile electorale? Sunt ei “pedepsiţi” pentru amestecul in campania electorală, in politică? Ah! E pentru binele comunităţii - e ca şi cum le-ar spune acelor oameni: “Sunteţi mai prostovani, votaţi cu X, ca să vă fie bine”.

Ştiu ce este raţiunea dar… ce trebuie să fie raţiunea in accepţiunea clericilor?! Cum e purificată raţiunea? Purificată?!?

₪

Citez din text: FEREASTRA de oportunitati descrisa de OVERTON se „misca” mai usor intr-o societate toleranta. Intr-o astfel de societate fara idealuri nu exista o delimitare clara intre bine si rau. (unde se reflecta ratiunea?)

Uau! Deci… o societate tolerantă este una fără idealuri; o societate tolerantă este naşpa. Vor, unii, altfel spus, să avem o societate intolerantă. Păi… atunci… de ce tot dau cu pietre unii creştinii spre societatea intolerantă a musulmanilor, de exemplu?!

₪

Citez din text: Daca nu exista tabu-uri, nu exista nimic sacru.

Repet: sunt oameni care nu cred in sacru. Lumea aceasta e şi lumea lor. Apoi, depinde la ce fel de tabu-uri se referă autorul! Tabu-urile sexuale i-ar putea aduce pe unii in situaţia de a nu se bucura de o viaţă sexuală sănătoasă.

₪

Citez din text: […] Dar, personal, esti obligat sa ramai OM! OMUL e capabil sa gaseasca o solutie oricarei probleme. Si ceea ce nu vei putea de unul singur, vor reusi oamenii uniti de
o idee comuna.
         Nu sună a ipocrizie acest îndemn de a rămâne Om, după ce a tot dat cu băţul prin gard?! Nu sună a ipocrizie această asigurare că se găseşte o soluţie pentru fiecare problemă? La problema homosexualităţii care ar fi soluţia, după ei? Uciderea acestor oameni? Izolarea lor? Cum de nu reuşesc aceşti oameni, care susţin că trăiesc după cum le dictează conştiinţa, să înţeleagă că ar trebui să permită acelaşi lucru celor cărora conştiinţa le dicteză diferit?

Toţi vorbesc despre majoritatea care poate câştiga aproape orice într-o democraţie. Corect! Dar asta nu înseamnă că majoritatea are dreptate întotdeauna. Majoritatea credea, cândva, că Soarele se învârte in jurul Pământului. Cine a avut dreptate?

Un susţinător al referendumului pentru redefinirea familiei scrie

Am primit un link spre un text despre care se spune că a fost şters repetat de FB.  Bănuiesc că FB a şters postarea dar nu pentru că aşa i s-a năzărit, ci pentru că unii care nu înţeleg opiniile diferite (adică sunt împotriva acestui referendum) s-or fi apucat să “raporteze”. Poate că au raportat tocmai amicii autorului textului, pentru ca apoi să se plângă de nedreptate, de politica “pumnului in gură” - exagerez, desigur, dar imposibil nu este; cei care vor să iasă in evidenţă, cei care vor să manipuleze, sunt capabili de orice, inclusiv de a declara pe unde apucă faptul că a fost ştearsă postarea repetat - de unde să ştie cei mai mulţi dacă e aşa sau ba? Poate n-a fost ştearsă deloc, dar dă bine să te dai nedreptăţit.

Aici e textul: https://stiripentruviata.ro/  Copiez doar câteva fraze, pentru a se şti despre ce bat apa in piuă.

Cuvântarea are, aşa, un iz de ipocrizie; ar fi fost credibilă… doar că autorul are câteva argumente slabe.

De exemplu:

În România, legea prevede că o cununie religioasă trebuie precedată, obligatoriu, de cea civilă. Asta înseamnă, implicit, și reversul.

Cum, adică, reversul? După căsătoria civilă e obligatorie căsătoria religioasă?! (aşa se înţelege) Nu e cazul! Sunt sute de heterosexuali (milioane, in toată lumea) care se căsătoresc civil şi nu trec pe la biserică (din motive diverse) - căsătoria lor e perfect legală şi conformă convingerilor celor doi. Căsătoria este un contract civil inventat de stat pentru a ocroti - într-o anumită măsură - persoanele care semnează acest gen de contract, contract prin care soţii au drepturi şi îşi asumă obligaţii.

Nu trebuie să fie cineva de acord cu stilul de viaţă al minorităţilor sexuale in discuţie pentru a le “permite” căsătoria (autorul pretinzând că are un prieten homosexual pe care-l iubeşte, deşi nu e de acord cu stilul lui de viaţă). Se spune - foarte convenabill - că autorul e anonim, că nu se mai ştie cine a scris acest text. Dacă ar fi fost semnat ar fi fost destul de uşor de verificat dacă autorul chiar cunoaşte un cuplu de homosexuali. Aceste minorităţi sexuale există şi sunt formate din oameni, şi avem… drepturile omului.

Lumea merge înainte, unii au acceptat ideea “sexului neutru” (referindu-se la hermafrodiţi, in special) noi părem că ne grăbim spre evul mediu (nu doar cu privire la această chestiune).

Nimeni nu-i cere să îl nege pe Hristos (cum vede el opiniile diferite ale altora), dar trebuie să ştie (şi să accepte) că sunt şi oameni care nu au aceeaşi credinţă sau nu cred deloc in vreo divinitate (e dreptul lor şi, ca orice drept, ar trebui respectat).

Unele persoane de acelaşi sex pretind (zice autorul) să fie cununate religios şi preotul care nu vrea s-o facă poate fi amendat sau poate primi pedeapsa închisorii - un exemplu clar n-ar fi rău. Apoi, la nivel internaţional, apar tot mai multi prelaţi care oficiază căsătorii (in unele state aceşti oficianţi îşi obţin diploma via Internet şi au dreptul de a oficia căsătorii) - altfel spus, teza autorului textului e cam… falsă.

Mai scrie in acel text că jumătate dintre statele Uniunii au definit familia ca fiind căsătoria între un bărbat şi o femeie… Care state, anume?! Şi in ce legi au definit astfel familia?! Nimic? Trebuie să credem autorul pe cuvânt şi să nu cercetăm?

Citez din text: Ortodoxia e discretă, nu ridică cearceafuri. Poate că ortodoxia e discretă, dar ortodocşii par a nu fi discreţi: tocmai dovedesc că ridică cearceafuri.

Citez din text: Păi nu se laudă Uniunea Europeană cu deviza ”Unitate în diversitate”? Unde e diversitatea dacă toți trebuie să ne aliniem acestui val de decerebrare morală?

HM! Autorul ori nu pricepe sensul sintagmei ori se face că n-o pricepe pentru a induce in eroare pe cei care ştiu mai puţine. “Unitate in diversitate” înseamnă să fim uniţi chiar dacă suntem diferiţi.

        Spre final, autorul scrie ce afirmă alţii (injurios, pe alocuri) despre cei hotărâţi să voteze “da” la acest referendum absurd. Personal, mi se pare de prost gust să jigneşti pe cineva care nu are aceeaşi opinie ca tine (indiferent despre ce e vorba)… Când începi să aduci injurii unei persoane e clar că nu ai argumente şi dai din gură doar să te auzi vorbind şi din tastatură doar pentru că-ţi place cum sună tastele apăsate cu patimă.

Fiecare e liber să voteze cum vrea, ce vrea, pe cine vrea dar cred că ar fi interesant dacă oamenii ar şi şti despre ce e vorba. Parcă nu-ţi vine să crezi că ştiu ce fac oamenii care, dacă dacă sunt întrebaţi “Sunteţi de acord cu căsătoriile între celibatari?” răspund “Cateogric nu”. Se insistă: “De ce nu?” - “Păi, să fie cum a fost înainte, femeie cu bărbat”. Sau sunt întrebaţi “Ce credeţi despre dorinţa aceasta a heterosexualilor să se căsătorească între ei? Oamenii răspund: “nu e normal; trebuie să fie cum a lăsat Dumnezeu”.

Culmea este că Dumnezeu i-a creat şi pe homosexuali, lesbiene etc. şi pe hermafrodiţi şi pe oamenii care duc cu ei boli genetice, şi pe cei frumoşi şi pe cei urâţi, şi pe cei deştepţi şi pe cei mai puţin deştepţi.

Notă. Până să postez acest text am mai verificat textul original şi o frază a fost ştearsă - probabil că i-a atras vreun internaut isteţ atenţia  că o dă de gard cu acel argument, am şters şi eu fraza, dar dacă autorul a vrut să corecteze unele aberaţii, mai are de corectat, şi de completat. Dacă mai modifică ceva voi reveni. Mi-e aproape clar că FB n-a şters o astfel de postare. 

Afiş pentru referendumul privind "familia tradiţională"

Ies dimineaţă să plimb căinele. Pe zidul de lângă intrarea in scară văd afişul de mai jos.

Am privit de două ori, să fiu sigură că nu-mi joacă feste creierul. Nu-mi juca feste, căci chiar scrie pe afiş: Dacă nu vii la vot copiii vor învăţa la şcoală că mama nu e femeie şi tata nu e bărbat. Ok. Vor învăţa că sunt ce? Oameni amândoi?! Ooooh! Ştiţi faza cu omul şi femeia lui… “Femeia e om?” întrebi pe unii. “Femeia e femeie”, ţi se răspunde. “Şi nu e om?” insişti. “Omul e om şi femeia e femeie”. Deci, ce vor învăţa la şcoala copii dacă părinţii şi bunicii lor nu merg la vot? Vor învăţa să nu mai pună accent pe stereotipiile sexuale?! Ar fi chiar aşa de rău?! Mama e mamă şi mereu va fi femeie, aşa cum tata e tata şi mereu va fi bărbat (chestie de cromozomi).

Mai scrie pe afiş: Apără copiii României (un îndemn corect, doar că nu prea mi se pare potrivit in acest context). Categoric, copiii României trebuie apăraţi! De sărăcie trebuie apăraţi, de analfabetism, de bătaia ruptă din rai, de alcoolisnul unor părinţi, de etnobotanice, de boli, de sarcini nedorite şi de multe altele trebuie apăraţi copiii României.

Cum îi pune in pericol pe copiii României căsătoria dintre persoanele de acelaşi sex? Ce li s-a întâmplat copiilor din statele unde uniunile intre persoanele de acelaşi sex e legală de ani?  

Am auzit “varianta”: homosexualii sunt exemplu rău pentru copii. Chiar îşi imaginează cineva că fără căsătorie homosexualii n-ar mai fi “exemplu rău"?! Adultul care face sex cu vecina lui minoră nu e exemplu rău?

Am auzit variantele: homosexualitatea e un stil de viaţă, o alegere, boală! Să zicem că-i aşa; şi?! Sunt destui heterosexuali bolnavi care se căsătoresc, şi aduc pe lume copii chiar dacă suferă de boli genetice care, de regulă, se transmit copiilor. E alegerea lor, riscul lor.

E o alegere, un stil de viaţă homosexualitatea. O.k.! Şi?! Dacă nu se căsătoresc îşi schimbă stilul de viaţă? Unii heterosexuali aleg celibatul, polenizând cât timp le permite fizicul, alţii aleg celibatul retrăgându-se in mănăstiri. E alegerea lor, viaţa lor! Nu s-ar putea zice că sunt anormali cei care aleg abstinenţa sexuală dacă sunt oameni sănătoşi? Unii heterosexuali aleg căsătoria şi o ard aiurea prin paturi străine - să fie interzis (din nou!) adulterul?

Am auzit varianta: se încurajează homosexualitatea pentru a scădea natalitatea. Să fim serioşi! Dacă toţi cei care fac parte din comunitatea LGBT ar fi heterosexuali şi ar avea fiecare doi copii şi tot ar fi in descreştere natalitatea, in anumite zone ale lumii.

Când, după vreo jumătate de oră, am revenit acasă afişul din fotografie nu mai era pe zid. Văzusem şi in celelalte scări aceleaşi afişe, ba chiar şi pe “casetele” de curent electric. In câteva ore, in zonă nu mai era un afiş! Nu! Nu eu le-am luat! J E dreptul fiecăruia să fie... informat şi să facă ceea ce îi dictează conştiinţa, ceea ce-l lasă sufletul. 

Drepturile minorităţilor sexuale

In ultimul timp, de când cu referendumul pentru “familia tradiţională”, pare că disensiunile sociale s-au acutizat, spre mulţumirea unor politicieni care vor să abată atenţia mulţimii de la probleme cu adevărat serioase. Foarte mulţi oameni se pronunţă împotriva drepturilor homosexualilor şi lesbienelor, in sensul că nu sunt de acord ca aceştia să se căsătorească, să încheie parteneriate civile.

Nu voi cita din toate tratatele internaţionale pe care le-a semnat România la un moment dat şi care arată că un astfel de referendum este fără sens, doar consumator de bani publici.

Ceea ce urmează să scriu in continuare nu sunt argumentele mele pentru susţinerea drepturilor unor oameni. Nu am nevoie de justificări pentru a fi de acord (impropriu spus “de acord”) ca şi ei să aibă dreptul să se căsătorească etc.. Îmi este suficient că sunt oameni, deci au aceleaşi drepturi pe care le am şi eu. Când e vorba despre drepturile mele le pretind, dar când e vorba despre ale altora zic “Drepturi-drepturi, dar numai când e vorba despre ce-mi convine mie. Drepturile astea civile au, şi ele, o limită.” Cum ar veni asta?

Prea mulţi sunt împotriva acestei minorităţi deoarece se raportează numai la excepţii - acele excepţii care le sunt aruncate in atenţie pentru a-i convinge (indirect) că nu e bine ceea ce se întâmplă. Homosexualii sunt răi, sunt bolnavi, corup tineri, se prostituează ş.a.m.d.. De acord, unii homosexuali, unele lesbiene fac toate cele enumerate. Dar aceleaşi rele le fac şi unii heterosexuali! Şi heterosexualii violează, corup tineri şi copii, se prostituează etc. ş.a.m.d.. Pentru cei care săvârsesc infracţiuni există lege - legea nu distinge in funcţie de orientarea sexuală, religioasă etc. in cazul infractorilor. Homosexualii, lesbienele, bisexualii, travestiţii fac parade / carnavaluri etc. indecente…  Heterosexualii nu?! Aţi uitat (sau nu aţi auzit despre / văzut) acele “marşuri” in pielea goală, acele fotografii cu oameni goi-puşcă şi care se înghesuiau unii in alţii pentru a dovedi mai ştiu eu ce?

Mi-e greu să înţeleg ce au atâţia oameni împotriva unei minorităţi - raportaţi la miliardele de oameni care populează Terra homosexualii, lesbienele, bisexualii, travestiţii etc. sunt minoritari - ar putea popula, eventual, un oraş cu câteva milioane de cetăţeni.

Cine poate recunoaşte un homosexual sau o lesbiană doar privind omul pe stradă? Altfel spus: nu deranjează când nu li se cunoaşte orientarea sexuală. Poate că v-aţi înghesuit lângă aceşti oameni in autobuz, poate că aţi stat lângă ei la casierie in supermarket… Poate că aţi văzut la o masă, pe o terasă, un grup de femei şi de bărbaţi - nu v-aţi gândit o clipă că ar fi homosexuali sau lesbiene, ci v-aţi gândit, eventual, că sunt cupluri sau o gaşcă de prieteni (erau: cupluri şi prieteni, doar că aveau orientare sexuală diferită de a majorităţii, dar habar nu aţi avut!). Poate că aţi întâlnit un homosexual sau o lesbiană plimbându-şi câinele in acelaşi parc unde îl plimbaţi pe al vostru - câinii voştri s-au jucat împreună şi voi aţi schimbat câteva vorbe, obişnuind să vă salutaţi de câte ori vă întâlniţi. Poate aţi văzut in parc un bărbat jucându-se cu copilul lui mititel şi aţi zâmbit cu încântare văzând scena - habar nu aţi avut că acel bărbat este homosexual şi nici nu v-aţi gândit că ar putea fi. O femeie îşi aduce copilul la grădiniţa unde e şi copilul vostru - îi zâmbiţi, discutaţi cu ea despre copii şi habar nu aveţi că e lesbiană, şi nici nu vă gândiţi că ar putea fi! Pur şi simplu, in astfel de situaţii vedeţi omul! Şi aşa este firesc: să vedem omul.

Eşti bărbat, şi un bărbat flirtează cu tine… Îi place de tine, o.k.! E homosexual şi e logic să-i placă bărbaţii - nu înseamnă că te jigneşte! Îl poţi respinge aşa cum respingi avansurile unei femei care nu-ţi place… Aşa cum nu toate femeile fac avansuri bărbaţilor nici toţi homosexualii nu fac avansuri sexuale (mai ales heterosexualilor).

Eşti femeie, şi o femeie încearcă să te pipăie sau se dă pe lângă tine. Sunt mulţi bărbaţi care fac aşa ceva, dar pentru asta nu consideri că toţi bărbaţii sunt “porci”! La fel, nu toate lesbienele sunt “scroafe” (pentru echivalenţă folosesc cuvântul dintre ghilimele, scuzaţi).

Oamenii care au altă orientare sexuală decât majoritatea sunt la fel ca toţi ceilalţi! Unii sunt buni, alţii sunt răi; unii sunt săraci, alţii bogaţi; unii sunt needucaţi, alţii sunt extra-educaţi; unii îşi căştigă banii vânzându-şi trupul, alţii îşi câştigă banii vânzând case de vacanţă; unii sunt violenţi, alţii sunt blajini, unii sunt părinţi buni, alţii sunt părinţi mai puţin buni şi tot aşa, până la judecata de apoi.

Să nu ziceţi nici in gând: “nu am nimic cu ei, dar…” Acest dar este dovada că aveţi ceva împotriva lor. J E dreptul vostru să nu vă placă, nu comentez şi nu critic, şi nu judec, doar că mi-ar plăcea să înţeleg: de ce?

La vestiar, numai cu minorul de acelasi sex

Feriţi-vă de gândul că aveţi nişte virtuţi pe care nu le mai are nimeni. (Lev Tolstoi)

În data de 8 septembrie a.c. la Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a discutat un caz neobișnuit în România. După ce în urmă cu ceva ani s-au supărat unii români că o femeie de religie musulmana a intrat într-o piscină aproape îmbrăcată - din cauza religiei - acum, o familie formată din doi tați a avut de înfruntat nemulțumirile unora.

Plângerea a fost înaintată Consiliului de cei doi tați și de asociația Accept (organizaţie care apără drepturile omului şi are un interes legitim în combaterea discriminării îndreptată împotriva unui grup de persoane).

În data de 29 martie 2014 un client al unui club dintr-un hotel de lux din București, care folosea şi el vestiarul, și-a arătat nemulțumirea față de prezența unei fetiţei de 3 ani, acolo (fiica a doi homosexuali). Acestui client i s-a mai alăturat unul și amândoi au jignit părintele în prezența fetiței.

Tatăl în cauza a încercat să explice bărbatului că este vorba despre un copil în vârstă de 3 ani, şi că în Europa cei mici sunt admişi în vestiarele de sex opus până la vârsta de 7 ani, însoţiţi de un părinte. I-a spus şi că are gemeni, că are un partener şi că nu există o mamă care să însoţească fetiţa în vestiarul dedicat femeilor, dar scandalul a continuat.

Cel agresat susține că în acea zi (și în altele) erau în vestiar și alți tați cu fiicelor minore dar acestora nu li s-a reproșat nimic… Adulților heterosexuali nu le-a păsat deloc de sentimetele copilei al cărui tata a fost agresat verbal și nimeni nu a intervenit.

Clubul a hotărât să lipească un afiș potrivit căruia părinţii care vin însoţiţi de copii minori nu pot să mai utilizeze facilităţile vestiarului corespunzător sexului lor, pentru a echipa copiii de sex opus, indiferent de vârsta acestora. Practic, nu mai putea să o schimbe pe Lucrezia, fetiţei nemaifiindu-i permis accesul în vestiarul bărbaţilor. Noua regulă - afişată astfel încât oricine ajungea la sala de sport să o poată vedea - nu se regăsea în contractul încheiat de membri cu clubul de fitness, ca prestator de servicii. Dar conform unui punct din Contract (pct.I.15), fiecare membru trebuia să respecte pe lângă Regulamentul Intern de Funcţionare al clubului şi orice reglementări speciale, afişate şi/sau amplasate în diferite zone ale centrelor de sănătate.

Politica în cluburi similare din Europa şi SUA stabileşte o vârstă maximă între 5 și 9 ani pentru copiii care pot avea acces în vestiarul corespunzător sexului opus, dacă sunt însoţiţi de părinţi aparţinând acestui sex. Dar la acest club zis de lux nu se ia în considerare practica din alte state. Li s-a sugerat celor doi să folosească toaleta publică pentru a schimba copiii în echipamentul de înot și invers, pentru a nu deranja pe ceilalți membri.

Sesizați despre caz, cei de la Protecția copilului au trimis un răspuns care contrazice afirmația reprezentanților clubului care afirmau că se pune în pericol siguranța copilului:

...primordială este siguranţa copilului care poate fi asigurată cel mai bine dacă acesta este însoţit de un părinte/persoană de îngrijire. [...] Persoanele în măsură să evalueze impactul unei astfel de situaţii asupra copilului sunt chiar părinţii săi întrucât cunosc cel mai bine nivelul şi nevoia de intimitate, de spaţiu personal precum şi credinţele privind nuditatea care sunt împărtăşite în interiorul familiei. (Adresa nr.1066/SJ/RP/28.05.2014)

sursa foto: YouTube

Din punctul meu de vedere ceea ce se întâmplă este bătaie de joc, discriminare ordinară. Personal, nu sunt de acord ca familiile homoparentale să înfieze copii dar dacă este permis - și chiar recomandat, pentru a diminua numărul copiilor crescuți prin orfelinate - nu înțeleg de ce să facă cineva circ pe această temă. E dreptul lor, și-au asumat responsabilitatea, sunt părinți, trebuie respectați, dincolo de părerile personale.

Mi s-a replicat, când am vorbit unora despre acest incident, că unii nu se simt în largul lor să-și arate organele genitale în fața copiilor. Ok, dar atunci ar fi trebuit să se interzică tuturor și înainte de acest moment și ar trebui să se amenajeze vestiare destinate special acestor cupluri care - fie vorba - nu sunt așa de multe iar când vor fi amenajarea vestiarelor va trebui făcută - dar, poate, până atunci, ceilalți cetățeni vor deveni mai luminați la minte, vor vedea și dincolo de vârful nasului.

Mai avem mult până departe…

Articolul poate fi citit pe gandul.info

http://www.gandul.info/stiri/un-caz-controversat-in-romania-un-cuplu-de-homosexuali-si-a-dus-fetita-la-piscina-unui-hotel-de-lux-din-bucuresti-ce-s-a-intamplat-cand-cei-doi-tati-au-incercat-sa-o-schimbe-in-vestiarul-barbatilor-13226305;