Cu scrisul mă descurc - în sensul că scriu corect, în
general, dar nu pentru că mi-a plăcut gramatica, ci pentru că am citit foarte
mult, și aș zice că am învățat mai mult “după ureche” (sau “după ochi”!)! N-am
înțeles o boabă din gramatică! E drept, am destule noțiuni, dar nu suficiente -
nu aș putea ajuta un copil la gramatică, de exemplu. Eram aproape de colaps
când profesoara de limba și literatura română ne spunea “analizați
propozițiile”! Complement direct, indirect, atribut, felul predicatului,
participiul verbului, modul supin…! Mă doare capul! Realitatea este că profesoarele
pe care le-am avut in clasele V-VIII, a IX-a
și a X-a nu s-au “deranjat” prea mult să explice.
Nu mă laud, dar nici nu mi-e rușine; pur și simplu nu știu. Chiar dacă nu sunt o pricepută, în cazul celor mai multe texte “simt”
că ceva nu e ok - dar nu știu ce! ☺ Știu care-i predicatul și
știu care e subiectul; știu că predicatul spune ceva despre subiect ș.a.m.d..
Am, totuși, câteva noțiuni de bază.
De ce v-am făcut capul mare cu ce nu știu? Să fac o introducere
pentru prezentarea mapei pe care am
avut-o în clasa a doua și pe care o foloseam pentru a scrie diferite cuvinte și
propoziții.
E o mapă din vinilin, înaltă de 27 cm și lată de 19 cm. A
comandat astfel de mape tatăl unui coleg, la fabrica unde lucra (habar nu mai
am unde lucra). Bineînțeles, părinții au plătit pentru ele pentru că și atunci
școala era “gratis” (doar că se plătea mai puțin pentru că, între altele, nu
aveam nevoie de atâtea “caiete speciale”).
Cartonașele pe care sunt scrise literele se găseau în comerț,
în cutii dreptunghiulare. Mapele, cred, le-a “inventat” învățătoarea
(pentru că cei din celelalte clase nu aveau), să nu împrăștiem cartonașe în
toată clasa și să le rătăcim din primele ore. Mi-a plăcut să mă joc cu literele și am tocit
mapa, pentru că mă jucam și acasă. Numai cartonașele din mapă le mai am; erau
foarte multe cȃndva.
Cu scrisul mă descurc, ziceam mai sus, dar cu matemtica…
Vaaaai! Baza e și în capul meu, dar nu mai mult! Pot aduna, scădea, înmulți,
împărți cifre mai mari numai în scris. Când auzeam de integrale, de exemplu,
neuronii mei erau pe spate, toți! Bine, operațiile cu integrale sunt complicate
pentru cei mai mulți. Dar… cum se folosește abacul?
Pe la începutul lunii ianuarie a.c. mi-am amintit de abac și
pentru că nu-l găseam am căutat o poză pe net dar Potecuța, cu articolul ei “Ce n-am știut despre mine”, unde a scris despre socotitoare și soroban, m-a
ambiționat să îl caut (știam că îl mai am!). L-a făcut pentru mine un coleg al
mamei (în comerț erau din plastic) - coperțile sunt din carton
îmbrăcat în pânză gri. E înalt de 20 cm și lat de 15 cm. De ce nu știu ce trebuie făcut cu
el?!
