Din Poarta destinului, roman de A. Christie

Postern of Fate (1973) e ultimul roman scris de Agatha Christie, dar nu ultimul publicat - în românește, Poarta destinului, Editura Litera, București, 2025.

Soții Tommy și Tuppence Beresford (Thomas și Prudence) sunt protagoniști în numai cinci romane scrie de Agatha Christie.

In acest roman, Tommy și Tuppence tocmai au cumpărat o casă veche într-un sat englezesc, dorind să își trăiască în liniște bătrânețea. Au trecut prin două războaie, și-au crescut copiii, au fost spioni internaționali și, împreună, au avut o mulțime de aventuri. Acum au vârsta de șaptezeci de ani și se bucură de casa nou cumpărată și mica grădină unde, cu ajutorul unui localnic bătrân, Tuppence plantează flori și legume.

Făcând ordine în mansarda casei, aranjând prin bibliotecă, Tuppence răsfoiește cărți care îi amintesc de copilărie. In una dintre ele dă peste o serie de sublinieri aparent aleatorii, dar în mintea ei se nasc unele idei - când notează literele subliniate in carte acestea formează un mesaj: "Mary Jordan nu a murit din cauze naturale...". De aici, cei doi pornesc cercetările și constată că la șaizeci de ani de la moartea necunoscutei (pentru ei) Mary Jordan, dușmanii acesteia sunt încă gata să ucidă.

Am ales din acest roman unele fragmente și le copiez aici pentru jocul Citate favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț.

Un "remediu" împotriva sughițului este menționat în povestea cuiva care discută despre persoane cunoscute care s-au înecat cu diverse și au murit, și despre persoane care nu se pot opri din sughițat și mor - pentru că nu știu poezioara: Hâc aici, hâc dincolo, hâc și-n următorul oraș, încă trei hâc și o ceașcă de ceai. (...) Și-n timp ce spuneți poezia trebuie să vă țineți respirația - explică personajul.

Cei doi soți, constatând că în casa pe care au cumpărat-o pentru că le-a plăcut s-au petrecut evenimente importante, vor să afle istoricul acesteia chiar dacă, zic chiar ei, nu are rost. Tommy își caută foștii colegi din vremea când era spion și e trimis la o persoană oficială despre care se spune că știe multe. Ideea este că aproape nimeni nu crede că au ajuns în acea casă întâmplător, ci ar fi in misiune. La fel consideră și acest domn Robinson care a acceptat să îl întâlnească pe Tommy, dar se preface că îl crede:

- Vă înțeleg. Nu doriți decât să cunoașteți adevărul. Nu pot să vă contrazic, asta-i natura umană. Curiozitatea ne mână să explorăm, să facem eforturi să zburăm pe Lună, să ne interesăm de descoperiri subacvatice, să scoatem gaze naturale din Marea Nordului, să găsim rezerve de oxigen in mare, și nu doar in copaci sau păduri. Am aflat o grămadă de lucruri ca specie. Doar din curiozitate. Dacă n-am fi curioși am fi ca niște țestoase. Ele duc o viață foarte tihnită. Hibernează toată iarna, iar vara nu mănâncă nimic altceva în afară de iarbă. Nu au o viață interesantă, dar e foarte pașnică. Pe de altă parte însă...

- Pe de altă parte, am putea fi comparați cu mangustele.

- Bravo. Văd că l-ați citit pe Kipling. Mă bucur. In zilele noastre, puțini știu să îl aprecieze (...)

Autoarea romanului Poarta destinului face referire la povestirea Rikki-Tikki-Tavi, publicată inițial separat, in 1893, și inclusă ulterior în Cartea junglei - autorul relatează faptele eroice ale unei tinere și curajoase manguste din India colonială.

- Adevărul este că-s exact ca țestoasa. Realizez foarte bine care e situația. Suntem bătrâni și, deși suntem sănătoși pentru vârsta noastră, nu vrem să ne amestecăm in vreo problemă. Vrem doar să...

- Am înțeles, zise domnul Robinson. Nu vă mai scuzați atât. Vreți să știți adevărul. La fel ca mangusta, vreți să știți (...) M-am apucat de tânăr. Să-mi bag nasul peste tot adică, să vreau să rezolv chestii.

- Iar acum sunteți cel mai bun.

- Cine v-a spus așa ceva? întrebă domnul Robinson. Nici pe departe.

- Ba îmi permit să va contrazic, zise Tommy.

- Zău, spuse domnul Robinson, unii ajung in vârf, iar alți sunt împinși de la spate să ajungă acolo. Aș zice că mie mi s-a potrivit a doua variantă, mai mult sau mai puțin. Am fost silit de la niveluri înalte să mă implic in anumite afaceri. (...) Probabil că va pot oferi unele răspunsuri. Dacă am presupune că s-a întâmplat ceva acum mulți ani care s-a aflat și care este posibil să fie de interes și astăzi, ceva care să furnizeze oarece informații despre ce se întâmplă în prezent, nu am exagerat (...)

Într-o magazie din curte erau o mulțime vechituri, între care și un căluț balansoar cu o gaură în burtă, o jucărie botezată Mathilde (nimeni nu mai știa cine a numit-o astfel)

- Am putea să o vopsim și poate ăia micii ai lui Deborah se vor juca pe aici data viitoare când vin pe aici.

- Dar nepoții noștri au deja o mulțime de jucării și cadouri.

- Nu contează, spuse Tuppence. Copiilor nu le plac in mod deosebit cadourile scumpe. Se joacă mai degrabă cu o bucată de sfoară veche sau cu o păpușă de cârpă, cu un ghemotoc căruia-i zic ursuleț, dar e o zdreanță dintr-un covoraș pe care cineva a cusut niste bumbi negri pe post de ochi. Copiii au propriile idei despre jucării.

Colonelul Pikeaway îi spunea lui Tuppence:

- Istoria are tendința de a se repeta, doamnă Beresford. Mai devreme sau mai târziu toți constatăm asta. (...) au pus iar anumite lucruri în mișcare. Au fost organizate întâlniri secrete. Banii au redevenit o chestiune importantă - de unde proveneau și unde ajungeau. (...) Planuri ascunse, pregătite din timp. Un decor pregătit astfel încât țara asta să fie controlată și condusă de o anumită figură politică. De un om cu reputație, care pe zi ce trece își câștiga din ce in ce mai mulți adepți. Vechiul truc al încrederii pus din nou în funcțiune. Un om de mare integritate care vrea doar pace. Nu un fascist - oh, nu! Doar o ideologie asemănătoare. Pace pentru toți și recompense financiare pentru cei care sunt dispuși să coopereze.

- Vreți să spuneți că este posibil ca astfel de lucruri să se mai petreacă în zilele noastre? Tuppence făcu ochii mari de mirare.

- Ei bine, suntem în stadiul in care știm, mai mult sau mai puțin, ceea ce voiam și trebuia să aflăm. (...)

- S-a terminat, zise domnul Crispin (alt ofițer implicat în operațiunea secretă). Nu aveți de ce să vă faceți griji. Regiunea țării în care locuiți a fost curățată, viesparul a fost neutralizat.

Idei, bani, fapte. Citate favorite

In multe dintre romanele sale, Agatha Christie face și anumite "analize", observații, critici pe care le introduce in dialogurile personajelor. Sigur, și alți scriitori de romane polițiste, de spionaj, thrillere etc. fac asta, dar îmi place când citesc diverse observații in romanele scrise de Agatha Christie. Nu mă întrebați de ce pentru că nu știu să răspund.

Din romanul Poarta destinului, publicat la Editura Litera, București, 2025, tradus de Adela Crăciun, am copiat fragmentele de mai jos pentru că am cam aceeași părere, și prezint această cam aceeași părere in jocul Citate favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț. Evident, sunt o mulțime de alți oameni care știu cam care-i "mersul lumii".

Discuția lui Tommy cu un colonel în rezervă, despre domnul Robinson, un funcționar public de rang înalt căruia îi place să-și bage nasul peste tot.

Zicea colonelul Pikeaway:

- Nu cred că Robinson ți-a dat prea multe detalii. (...) O să-ți spun eu câteva fapte. Știi deja ce se întâmplă în lume - aceleași lucruri care s-au petrecut dintotdeauna. Violență, escrocherii, materialism, răzvrătirea tinerilor, înclinația spre violență și o porție bună de sadism, aproape la fel de rău ca pe vremea Tineretului Hitlerist.

Ei, și când vrei să descoperi ce anume nu funcționează cum trebuie nu doar in țara asta, ci în toată lumea, constați că nu-i deloc o treabă ușoară. Piața Comună e un lucru bun. Întotdeauna am avut nevoie de așa ceva, întotdeauna ne-am dorit-o. Condiția însă este că trebuie să fie o Piață Comună reală. (...) Europa trebuie să se unifice (...) Prima chestiune este că, atunci când ceva nu merge cum trebuie, e obligatoriu să poți identifica problema, iar din punctul acesta de vedere balena palidă este foarte priceput.

- Vă referiți la domnul Robinson?

- Da, la el. Au vrut să-i acorde un titlu nobiliar, să știi, dar nici n-a vrut să audă. Și bănuiesc că ți-ai dat seama ce urmărește el.

- (...) vreți să spuneți că-l interesează doar banii.

- Corect. Nu că ar fi o persoană materialistă, dar știe tot ce mișcă despre bani. Știe de unde provin, știe încotro se duc, de ce se duc unde se duc și știe cine e in spatele afacerilor. In spatele băncilor, in spatele preluărilor unităților industriale mari, și află cine este responsabil de anumite învârteli, al averilor uriașe făcute din droguri, cine sunt dealerii, care sunt drogurile trimise în toată lumea, care sunt comercializate și produc o grămadă de bani. Bani care nu folosesc doar la cumpărarea unei case mari și a două mașini Rolls-Royce, ci bani din care se fac mai mulți bani și distrug concepte vechi. Conceptul despre onoare, despre comerțul onest.

Nimeni nu vrea egalitate, toată lumea vrea ca cel puternic să-l ajute pe cel slab. Cel bogat trebuie să-l finanțeze pe cel sărac. Cei onești și buni trebuie ridicați pe un piedestal și admirați. Finanțe! Întotdeauna a fost vorba despre finanțe. Ce întreprind, unde se duc, ce sprijină, cât de lipsite de transparență sunt. Sunt persoane de care ați auzit, oameni din trecut care dețineau putere și inteligență și le-au folosit pentru a obține bani și resurse, iar unele dintre activitățile lor erau secrete, dar acum a venit momentul să le deconspirăm (...)

Problema este că nimeni nu știe cu adevărat totul. Credem că știm totul pentru că avem o experiență în spate. Războaie, revolte, pace, forme noi de guvernare. Credem că le știm pe toate, dar chiar le știm? Știm tot despre războiul biologic? Știm tot ce se poate despre gaze, despre poluare? Chimiștii au și ei secrete, la fel marina, forțele aeriene - știu chestii pe care noi nu le știm. Iar asta nu e o caracteristică a epocii moderne, unele există din trecut. Unele au fost la un pas de a fi definitivate, dar cercetarea în domeniu a fost stopată. Nu a existat timp fizic. In schimb, totul a fost notat, a fost așternut pe hârtie sau încredințat anumitor persoane, iar acelea au avut copii, copiii lor au avut copii și poate unele lucruri au fost transmise mai departe (...) tot timpul se întâmplă câte ceva. In țări diferite, in războaie, in Vietnam, in războaiele de gherilă, in Iordania, in Israel, chiar și în țările subdezvoltate. In Suedia și în Elveția - peste tot. (...) Ceva a fost plănuit, dar n-a fost niciodată dus la bun sfârșit. Idei. Nu trebuie decât să cauți în trecut.

Și în Evul Mediu oamenii visau să zboare. Își făcuseră unele idei despre zbor. Egiptenii antici, parcă, aveau și ei unele idei. Nu au fost niciodată dezvoltate. Însă când ideile au fost transmise mai departe, de îndată ce au ajuns într-o perioadă în care au încăput pe mâinile cuiva care avea mijloacele și capacitatea intelectuală de a le dezvolta, atunci a fost posibil să se întâmple orice - bun sau rău. 

Ulterior, avem impresia că unele dintre lucruri care au fost descoperite - războiul biologic, de exemplu - nu pot fi explicate decât prin prisma unui proces secret de dezvoltare, despre care s-a crezut că nu-i important, dar nu a fost deloc așa. Cel pe mâna căruia a ajuns a adus niște modificări proiectului astfel încât să producă efecte extrem de înfricoșătoare. Astfel de lucruri pot schimba caracterul omului, pot chiar transforma un om bun într-un monstru și de obicei motivul este același. Banii. Banii și ceea ce poate fi cumpărat cu ei, ceea ce poți face cu ei. Puterea pe care ți-o dau banii.