Politistii si persoanele disparute

Cine citeste Manualul de bune practici in cazul disparitiei unui copil, manual editat de Ministerul Afacerilor Interne (2007 – poate e si vreunul mai recent; nu stiu) isi da seama ca unor politisti le lipseste bunul simt sau – mai rau! – empatia. A nu se confunda lipsa empatiei cu “sangele rece” pe care trebuie sa-l aiba, in general, politistii. Posibil ca siteul Centrului Român pentru Copii Disparuti si Exploatati Sexual (CRCDES, la care se face referire in manual) sa fi fost inlocuit cu Asociatia “Centrul Român pentru Copii Disparuti si Exploatati Sexual”- FOCUS (nu stiu, dar a vazut cineva afise cu imaginea copiilor care au fost dati disparuti in ultimul timp?)

Politistii au proceduri concrete in cazul disparitiei unei persoane – fie ca e vorba despre un minor, fie ca este vorba despre un adult. Atunci cand o persoana dispare politistii cu drag de oameni si respect pentru profesie stiu exact ce trebuie sa faca.

In statele in care politistii isi onoreaza uniforma, in cazul raportarii unei disparitii – fie telefonic, fie direct – agentul se deplaseaza la domiciliul celui disparut pentru a identifica felul disparitiei, pentru a prezerva spatiul de cercetat, pentru a cerceta locul, in cautarea unor indicii care sa il orienteze intr-o anumita directie.

Atunci cand este vorba despre un minor (sub varsta de 18 ani) cercetarea, in vederea stabilirii procedurii de cautare, incepe de indata.

In cazul unui adult, in functie de persoana disparuta, de modul de viata etc., ar putea exista o perioada de asteptare; nu exista aceasta perioada de asteptare in cazul persoanelor care sufera de diverse afectiuni.

Disparitiile, in cazul copiilor sunt de mai multe feluri: copil ratacit, rapit, luat de unul dintre parinti, fugit de acasa etc. – politistul trebuie sa stabileasca despre ce este vorba pentru a castiga timp. La fel, in cazul disparitiei unui adult, trebuie stabilita “forma disparitiei”, in functie de anumite criterii.

Fiecare disparitie este unica si trebuie tratata ca atare.

Persoana care raporteaza o disparitie trebuie sa completeze un formular in care sunt trecute toate datele de identificare, numele rudelor, ale prietenilor, locurile prin care persoana obisnuieste sa isi petreaca timpul si alte chestiuni de gen, trebuie sa ofere cateva poze recente ale persoanei disparute s.a..

Procedura de cautare este diferita, in functie de varsta persoanei, de modul de viata al acesteia. Una este procedura pentru cautarea unui copil in varsta de doi ani, de exemplu, alta in cazul unui adolescent, alta in cazul unui adult bolnav, alta in cazul unui adult presupus sanatos.

Toate cele de mai sus – si multe altele – sunt scrise in manualul de bune practici amintit – mai trebuie numai sa-l citeasca cei cu atributii in materie si sa isi indeplineasca aceste atributii exact asa cum scrie in Manual. Daca manualul exista si politatii ridica din umeri cand li se semnaleaza o disparitie ar face bine sa-si gaseasca un alt loc de munca, unde sa stie ce au de facut si sa elibereze locul pentru oameni care pun suflet in ceea ce ar avea de facut ca politisti.

Scrie in manual:

Sefii de unitati vor fi constienti ca trebuie sa selecteze politistii care garanteaza in mod clar o abordare diferita a fenomenului, care pun laolaltă motivare, cunostinte, eficientă si o atitudine umana. Astazi, acest proces de selectie se numeste „managementul resurselor umane”.

Dar cum sa faca asta un sef de unitate cand politistul care e sesizat cu privire la disparitia unui minor in varsta de pâna la 18 ani isi muta doar fundul de pe un scaun ergonomic pe alt scaun ergonomic?

Ceea ce mi se pare ciudat este ca s-a simtit nevoia sa sespecifice: atitudine umana, fapt care ma cam ingrozeste - poate insemna ca printre politai sunt si inumani – de altfel, s-a dovedit in unele cazuri (si nu ma refer la mita, ci la violuri, la asocierea unora cu traficantii de persoane etc.)

Desigur, nu exista padure fara uscaturi, dar cand cetatenii incep sa simta ca toata padurea e uscata si ceva verde devine exceptia atunci ce ar trebui sa se intample? Oare nu politistii cu respect pentru profesie ar trebui sa curete padurea? Atunci cand loialitatea pentru colegi, pentru institutie e prost inteleasa totul se cam duce… in valea umbrei mortii.

Indiferenţă sau incompetenţă?

Atunci cand o persoana dispare, daca a depasit varsta majoratului, in princial, si nu e cunoscuta ca avand probleme de sanatate, exceptand familia, rudele, prietenii, eventual vecinii, nu se deranjeaza autoritatile sa o caute, mergand pe ideea ca i s-a urât acasa si si-a luat lumea in cap.Totusi, poate ca s-a saturat si s-a sinucis – ar trebui gasit trupul, cat mai curand. Poate ca persoana a fost sechestrata, poate ca a fost ucisa, poate ca a suferit un accident. Oricum ar fi, persoana trebuie cautata.

Pe de alta parte, e adevarat: un adult are dreptul sa dispara fara urma. Dar un minor? Minor este acea persoana care nu a implinit varsta de 18 ani, conform legislatiei românesti. Art. 112 al 2) din codul muncii prevede: in cazul tinerilor in varsta de pana la 18 ani durata timpului de munca este de 6 ore pe zi si de 30 de ore pe saptamana.

Alexandra figura ca fiind angajata doua ore, dar lucra de la ora 9 la ora 21! Si atunci, cum de a plecat abia aproape de miezul noptii? Putin pret pun si angajatorii pe viata, sanatatea, siguranta angajatilor si niciun inspector de munca nu se deranjeaza sa faca unele verificari inopinat (ei au program de lucru pana la ora 16, nu au cum sa-i descopere pe cei care-i retin pe oameni la munca si noaptea, desi nu figureaza ca au si “ore de noapte”).

As putea scrie despre mai multi minori disparuti, dar ma refer la un caz recent.

Alexandra Goghez, in varsta de 17 ani, eleva la un liceu din Craiova, in vacanta de vara ospatarita la o teresa din localitate, a fost vazut ultima data in 28 iulie a.c., pe la ora 23:50, cand a terminat tura.

In data de 31 iulie parintii i-au anuntat disparitia la Politie. Au spus si unde (un parc cu o suprafata de 96 ha), si cand a fost vazuta ultima data fiica lor. S-au deplasat politisitii acolo, sa cerceteze? Nu. Au cautat-o ei, cumva? Nu. Nici macar un comunicat nu au dat catre presa locala… Nimic. De ce sa o caute?! Avea 17 ani si, cine stie, s-a hotarat sa dispara brusc, urmandu-si inima.

Ce au facut politistii? Au luat nota si atat, gandind, probabil, ca purtatorul de cuvant pe care l-am amintit acum cateva zile.

Unii politisti (si nu numai) ar putea spune: de ce n-au cautat-o parintii?! Poate au cautat-o pe unde credeau ei ca ar putea fi; poate ca au cautat-o chiar si in parc, dar sunt oameni disperati care nu stiu cum se efectueaza o cautare…

Dupa 18 zile a gasit-o, intamplator, un localnic, la cateva sute de metri de locul unde lucra. Daca politaii ar fi cautat-o ar fi gasit-o inainte ca trupul sa intre in descompunere (temperaturile au fost foarte mari), inainte de a fi mutilat de cainii maidanezi si s-ar fi putut stabili usor cauza morti: omor, sinucidere, accident. Dupa 18 zile dispar si eventuale indicii care ar putea conduce catre un eventual agresor..

Criminalistii, din cauza colegilor care nu s-au deranjat sa caute copila, au acum mai mult de lucru, cu sanse destul de mici de a intelege ce s-a intamplat cu fata.

Fapt divers:

Din codul de etica si deontologie al politistului am ales cateva dintre principiile care ar trebui sa guverneze conduita profesionala (art. 6) […]:

e) disponibilitatea - presupune intervenţia poliţistului în orice situaţie în care ia cunoştinţă despre atingerea adusă vreuneia dintre valorile apărate de lege, indiferent de momentul constatării acesteia, capacitatea de a asculta şi de a rezolva problemele celor aflaţi în dificultate ori de a îndruma către alte autorităţi cazurile care se situează în afara competenţei ori atribuţiilor sale;

f) prioritatea interesului public - se manifestă prin aceea că pentru îndeplinirea atribuţiilor funcţionale poliţistul acordă prioritate realizării serviciului în folosul comunităţii;
g) profesionalismul - presupune aplicarea corectă şi responsabilă a cunoştinţelor teoretice şi a deprinderilor practice pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu; […]

Disparut fara urma poate fi oricine

N-o sa uit niciodata cuvintele unui purtator de cuvant de la politie, despre o adolescenta data disparuta de parinti: Daca a mancat-o pasarica… L-am vazut si auzit spunand aceste cuvinte, pe micul ecran, adresandu-se jurnalistilor care, in majoritate, s-au amuzat. A fost suspendat, un timp, din functia de purtator de cuvant. Nu-i bai, oamenii mai gresesc, dar acele cuvinte imi dau de inteles ce mentalitate au unii cetatateni, ce pret pun unii politisti pe anunturile de disparitie chiar si cand este vorba despre adolescenti – poate chiar si despre copii, avand in vedere ca multor cetateni li se pare firesc ca o copila in varsta de 11 ani sa nasca… Multora li se pare firesc si violul…

Cred ca in România cazurile de disparitie nu se iau in serios… Poate ca politistii lucreaza, dar nu stiu eu… De fapt, sigur unii lucreaza... dar...

De ce, oare, nu sunt luate foarte in serios cazurile de disparitie? Poate pentru ca se permit relatiile sexuale intre copii in varsta de 15 ani (chiar mai mici, uneori) si adulti in toata firea, unii avand varsta de la 25 de ani in sus? Multe fete (in principal) pleaca de acasa pentru a locui cu “iubitul” care, adesea, are dublu varsta lor. Parintii le interzic sa stea cu adultul, pentru ca vor sa isi stie copiii in siguranta, sa ii stie la scoala s.a.m.d. Anunta politistii, acestia cerceteaza – daca li se da adresa exacta a adultului care gospodareste cu un minor – intreaba copilul (daca are intre 15-18) daca vrea sa stea acolo si daca raspunsul e afirmativ in general pleaca si-si vad de alte treburi, parintii ramanand disperati. Ce nu inteleg: pentru a se casatori minorul care nu a implinit varsta de 18 ani are nevoie de acordul parintilor (sau al autoritatii tutelare, in functie de caz). Pentru a gospodari cu un adult (concubinaj, altfel spus) de ce nu e nevoie de acordul parintilor?

Poate ca unii copii sunt rapiti – am constatat ca nu prea multi cetateni cred in pericolul traficului de carne vie, unii afirmand ca nu exista “piete” unde se tranzactioneaza oameni si ca cei care cred in astfel de “piete online” (mai ales) au vazut prea multe filme proaste. Ar fi bine ca acesti oameni sa cerceteze informatiile care apar pe unele siteuri guvernamentale, cum ar fi F.B.I., daca nu altele… Chiar si fara “piete online” traficantii de oameni stiu unde sa isi plaseze “marfa”. Retelele respective fiind bine organizate.

In România nu exista o baza de date centralizata, actualizata cand e cazul, publica si mediatizata, in care sa apara toate cazurile de disparitie anuntate; nu cred ca exista cooperare intre diferitele sectii de politie de pe intreg cuprinsul tarii (poate nici chiar la nivel de judet) si nu se deranjeaza nimeni sa actualizeze bazele de date cu privire la persoanele disparute – fie ca sunt copii, fie ca sunt adulti. Exista cateva pagini de facebook, cateva siteuri, uneori campanii organizate de televiziuni si cam atat, datele fiind prea risipite pentru ca o persoana sa poata avea acces la toate. Desigur, nu e usor sa recunoastem un chip din fotografie daca vedem omul pe strada, dar sansele de a fi gasite persoanele disparute sunt putin-putin mai mari – si conteaza, zic. Cand e vorba despre copii disparuti cu cativa ani in urma e si mai greu sa ii recunoastem azi…

Pe site-ul Politiei Romane exista baza de date, una speciala pentru copii, insa nu cred ca e tocmai actualizata (sunt acolo, azi, fotografiile a 26 de copii, dar numarul celor anuntati ca fiind disparuti e mai mare la nivel national), plus ca persoanele anuntate de familie ca fiind disparute si persoanele cautate penal apar in aceeasi baza de date, ceea ce ii cam incurca pe cei care vor sa stie numai despre cei cautati in special de familie nu despre cei care sunt urmariti pentru fapte penale – dar e doar parerea mea.

In România nici cetatenii nu se implica in mod deosebit…Putini sunt aceia care se mobilizeaza atunci cand se anunta public disparitia unui copil… in natura, de exemplu, putini sunt aceia care acceseaza o baza de date unde sunt anuntati oamenii disparuti, putini sunt aceia care arunca o privire macar fugara asupra unui afis, cu un chip, lipit pe un stalp, pe geamul unui magazin... Putini sunt aceia care reclama cazurile de abuz asupra copiilor – din cauza abuzurilor pleaca de acasa multi copii… Mentalitatea generatiei "cu cheia de gat" ar trebui sa se schimbe si cei care nu-si supravegheaza copiii sa fie sanctionati - inainte ca o eventuala tragedie sa aiba loc.

Cel mai adesea, cand cineva vede un copil ratacind singur pe strada se gandeste ca e “om al strazii”, “aurolac” sau cersetor si nu se implica. Un copil gasit si dus la vreo sectie de politie e inregistrat, de regula, la un centru de plasament si… lasat acolo. Se anunta public, in general la nivel local, gasirea lui, dar acel copil poate c-a ajuns acolo venind de cine stie unde… Controlorii de prin trenuri se sesizeaza si nu prea cand vad minori neinsotiti, chiar si cand nu au carte de identitate. Un copil n-ar trebui sa umble neinsotit pe distante lungi. Desigur, ei pot minti, dar adultul interesat de soarta lor isi da seama repede daca e mintit sau ba. Poate copilul acela merge sa intalneasca “persoana iubita” cunoscuta pe Internet (de exemplu) – si cine stie peste cine da si pace buna de a-l mai gasi vreodata, viu sau mort. Poate ca ar trebui ca toti minorii neinsoti aflati (macar) in trenuri sa fie anuntati de personalul CFR  la prima sectie de politie daca nu pot dovedi ca fac naveta spre scoala (distante mici).

Pe cei plecati voluntar de la domiciliu aproape ca nu-i cauta politistii, mai ales daca sunt adolescenti, ca si cum daca au plecat voluntar inseamna ca le e si bine acolo unde au ajuns…

Din centrele de plasament, camine s.a. dispar deseori copii – isi iau lumea in cap – si disparitia lor e anuntata tarziu, daca e anuntata, pentru ca cei care raspund de siguranta acelor copii nu vor sa fie acuzati de neglijenta…

Fapt divers: doi “politistii” au gasit, de curand, o adolescenta fugita dintr-un centru de plasament si… au violat-o. 

Surse din administraţia locală declarau corespondentului Mediafax că poliţiştii din Călăraşi acuzaţi de viol au găsit-o pe fata de 15 ani într-un parc din Călăraşi, după ce aceasta fugise din Centrul de plasament de urgenţă ”Sfânta Maria” şi au dus-o într-un fost poligon de trageri, situat la aproximativ un kilometru şi jumătate-doi kilometri. După abuz, cei doi poliţişti au plecat şi au lăsat-o pe fată acolo.

(mediafax)

Dar, ce sa ma mai mir…? Bolnavii sunt externati din spital chiar si in pijama, cand nu e nicio o ruda care sa ii preia, cand nu au bani pentru un mijloc de transport… Fetele pleaca de acasa pentru ca… Baietii sunt aventurosi… Si putini par a fi interesati sa ii gaseasca, macar sa afle ca le este bine acolo unde sunt.

Am gasit anunturi despre persoane disparute:

Politia Româna 

Disparuti 

Copii disparuti

Persoane disparute din România

#persoanedisparute; #disparuti; 

Nota: Fotografiile sunt preluate de pe net - nu am reusit sa identific autorii.