Animale persoane non umane

Omul e creatia divinitatii, dar celelalte vietuitoare sunt tot creatia divinitatii.

Se spune ca omului i s-a permis sa foloseasca celalte vietuitoare pentru a se hrani, pentru a se imbraca, dar omul a facut din vanatoare sport, din necesitatea de a se imbraca a facut lux…

Pe masura ce omul s-a civilizat animalele au pierdut din ce in ce mai mult din habitatul pe care-l aveau candva: padurile au fost taiate, cursul apelor a fost schimbat (unele au fost secate) pentru a face loc constructiilor in care omul sa-si duca traiul… Pe masura ce oamenii se inmultesc animalele devin din ce in ce mai putine, multe specii disparand sau fiind pe cale de disparitie, ceea ce conduce la unele dezechilibre in natura.

Oamenii civilizati au ales sa nu mai traiasca prea aproape de animale pentru a nu se imbolnavi de cine stie ce, pentru a nu mirosi a vaca, pentru a nu-si umple hainele si covoarele cu parul animalelor si, incetisor, oamenii au inceput sa sufere adevarate alergii la apropierea altor vietuitoare.

Mai sunt oameni, necivilizati, care au ales sa traiasca in compania animalelor si mai au si tupeul de a incerca sa le salveze, pe unele, de la exterminare, sa le protejeze de abuzurile la care le supun unele dintre vietuitoarele cu doua picioare si fara pene.

*

Intr-un orasel din Italia cainii maidanezi sunt hraniti de cetateni, sunt acceptati chiar si in cladirea bisericii, printre scaunele unde credinciosii stau si asculta cuvintele preotului. Sunt cuminti, asezandu-se ori la picioarele unor oameni ori langa usa, mai ales in zilele ploioase. Peste noapte, cand usa e incuiata, cainii si-au gasit adapost langa cladirea bisericii, la oarecare adapost in caz de ploaie – nimeni nu le tulbura linistea si nici ei nu tulbura slujbele religioase si meditatia credinciosilor.

In Marea Britanie oamenii au delimitat nu doar piste pentru biciclisti, ci si piste pentru raţele salbatice in zonele unde sunt prezente in numar mare (in special de-a lungul canalelor). Nu si-au imaginat ca raţele vor respecta pista marcata pentru ele dar s-a dorit constientizarea oamenilor, atentionarea lor cu privire la faptul ca in zona circula si raţele salbatice si sa aiba grija. Sunt acei oameni necivilizati care au inteles ca speciile salbatice, pierzand mult din habitat, nu au de ales si ajung in plin tumult al civilizatiei, inconstiente la pericolele carora se expun.

Biciclistii au pistele lor si trebuie sa acorde prioritate pietonilor si raţelor. Pietonii acorda prioritate raţelor si viata merge inainte in armonie. Oamenii necivilizati nu se simt jigniti cand li se cere sa acorde respect altor vietuitoare – ei stiu ca legile de acest gen sunt date pentru cei care nu sunt capabili sa simta prea mult.

N-o sa-i iau la rand oamenii precum Shaun Ellis, Kevin Richardson sau Joan Goodall, dar amintesc Noua Zeelanda, unde din aceasta luna exista o lege care obliga cetatenii sa trateze animalele ca fiind fiinte capabile sa perceapa senzatii si sa aiba “constiinta de sine”. A spune ca animalele sunt constiente inseamna sa afirmi explicit ca si ele pot experimenta atat emotii pozitive, cat si emotii negative, cum ar fi durerea sau primejdia, explica Virginia Williams, directorul Comitetului National pentru Etica Animalelor.

Noua lege urmeaza prevederile Declaratiei de la Cambridge asupra Constiintei, un act semnat in anul 2012 de unii dintre cei mai importanti oameni de stiinta.

In 21 decembrie 2014 un tribunal din Argentina a dispus eliberarea unui urangutan dintr-o gradina zoologica cu motivarea ca urangutanii sunt persoane non umane si au dreptul la libertate. Asociatia care a promovat cererea in faţa tribunalului a argumentat ca urangutanul are suficiente functii cognitive pentru a nu fi tratat ca un obiect. 

Luna aceasta, Curtea Suprema de Justitie din New York, Manhattan, a declarat persoane non umane doi cimpanzei (Leo si Hercules).

Persoanelor non umane (categorie in care intra si delfinii, intre altele) trebuie sa le fie respectat dreptul la viata si la libertate, si nu doar pentru ca sunt fiinte inteligente, constiente de sine.

Doar in RO, se pare, esti acuzat ca te inclini la idoli daca ai un caine sau alt animal in casa. Alte religii - precum hinduismul, buddhismul, jainismul – recunosc acest statut al animalelor: au suflet. Si, tot in RO, esti excomunicat daca indraznesti sa refuzi preotul pe care il trimit "sefii de la centru" in locul celui pe care il cunosteai si il doreai acolo.

Absenta neocortexului nu pare sa priveze un organism de la a experimenta stari afective. Dovezi convergente arata ca animalele non-umane au substraturi neuroanatomice, neurochimice si neurofiziologice de stari de constiinta, precum si capacitatea de a manifesta comportamente intentionale. Ca urmare a numarului mare de dovezi, rezulta ca oamenii nu sunt unicii care poseda substraturi neurologice care sa genereze constiinta. Animale non-umane, printre care se numara mamifere si pasari, precum si alte creaturi, cum ar fi caracatitele, poseda la randul lor aceste substraturi. (The Cambridge Declaration on Consciousness).

Animale domestice salbatice

Animalele au sensibilitate

Cei care fac parte din Consiliul Europei incep sa-si dea in petec din ce in ce mai rau… Sau, poate, doar mi se pare mie. Ultima lor gaselnita este un proiect legislativ (cica privind sanatatea animalelor!) prin care animalele domestice fara stapan sa fie declarate / considerate animale salbatice. Aici intra, in special, cainii si pisicile, dar ar putea fi si ceva oi ratacite, ceva capre, ceva cai s.a.m.d. Fiind animale salbatice se poate intelege (si se va intelege) ca aceste animale pot fi vanate. Dar cum stie un vanator ca un caine sau o pisica au sau ba stapan?! Dar cum ar putea un vanator sa traga cu arma in plina strada, de exemplu? Adica, poate trage, dar cat e de legal? Caini si pisici in fondul cinegetic?!

Discutia pe tema s-a purtat in data de 5 februarie anul curent si habar nu am care e concluzia (nu gasesc nimic pe tema). Poate ca vor sa stopeze, prin aceasta, transportul de-a lungul si de-a latul Europei a cainilor si pisicilor fara stapan deoarece se stie: multe animalute ajung dintr-un stat in celalalt, fiind adoptate de cei care isi permit sa le ingrijeasca si sa plateasca taxele aferente – dar ideea tot cretina ramane. Asta ar mai lipsi, ca aceasta categorie de animale sa ajunga pe fonduri de vanatoare si luate la ochi de bipezi inarmati cu pusti! Si tocmai citisem pe undeva ca tot C.E. vrea sa interzica si comercializarea cu piei de caini si pisici – nu mi-ar parea rau, evident, doar ca o dispozitie pare sa o excluda pe cealalta. Daca sunt animale salbatice si e permisa vanarea n-ar mai fi permisa comercializarea pieilor, a… trofeelor?!

Ar trebui sa inventeze ceva si impotriva unora dintre cei care, chipurile, au adaposturi pentru caini si aduna de zor animalele de pe strazi, le duc in adapost, isi iau banii apoi elibereaza animalele in alta localitate si le strang din nou si iar iau banii… iar daca nu mai au ce aduna de pe strazi intra prin curtile intreprinderilor (si chiar ale oamenilor) si iau animalele… Pe toti astia amintiti mai sus ii vezi ce fac dar nu-i poti dovedi – nici daca ai fotografii cu ei, pentru ca nu-si arata mutrele.

Cainii si pisicile, fiind in apropierea omului de mii de ani, au ajuns sa traiasca emotional, ceea ce animalele din padure nu fac, acestea pastrandu-si nealterate instinctele.

Tendinta pare a fi ca animalele sa nu mai fie considerate pur si simplu bunuri. Inclusiv in codul civil român a fost modificata dispozitia care se refera la animale, in sensul ca se face o mai clara distinctie intre prejudiciile cauzate de lucruri si cele cauzate de animale (art. 1375 si 1376).

Parlamentul francez a recunoscut animalelor calitatea de fiinte dotate cu sensibilitate, inlocuind astfel si in codul civil francez notiunea de bunuri mobile, asa cum codurile penal si rural deja stipulau.

Inca din antichitate Pitagora stia ca animalele impart cu noi privilegiul de a avea suflet, iar in vremea lui Toma D’Aquino unii teologi considerau animalele responsabile moralmente de faptele lor si, uneori, chiar au fost judecate in instantele evului mediu.

La sfarsitul anului 2014 un tribunal din Argentina a dispus eliberarea unui urangutan din gradina zoologica si transferarea intr-o rezervatie, motivand ca a fost privat ilegal de libertate, considerandu-l persoana non-umana (dar nu stiu daca reprezentantii gradinii zoologice au facut apel si hotararea a fost alta).

Multi cercetatori in materie sunt de acord ca unele specii de primate sunt capabile sa invete, si sa utilizeze pentru a comunica, limbajul semnelor pe care il folosesc surdo-mutii. Iar daca unii afirma ca maimuta si omul au un stramos comun nu prea inteleg de ce se arata revoltati ca un urangutan e considerat persoana non-umana.

Animalele nu sunt facute sa stea in gradini zoologice, la circ si asa mai departe si asta nu are deloc legatura cu faptul ca ele inteleg sau nu notiunea de libertate, ci are legatura cu faptul ca animalele nu trebuie tinute in custi pentru ca e o forma de tratament daunator.

Gregory Berns, autorul cartii How Dogs Love Us: A Neuroscientist and His Adopted Dog Decode the Canine Brain a dezvaluit intr-un articol publicat in New York Times descoperirile sale. Citez:

Mi-am petrecut ultimii doi ani alaturi de colegii mei pentru a antrena cainii sa intre intr-un scanner RMN, complet treji si fara sa fie tinuti cu forta. Scopul nostru era sa stabilim cum functioneaza creierul cainilor si, mai important, ce gandesc ei despre noi, oamenii.

Acum, in baza studiilor mele si dupa ce am scanat o duzina de caini, am ajuns la o concluzie de neevitat: cainii sunt persoane.

Iar acum, unii s-au gandit sa declare ca animalele domestice fara stapan sunt animale salbatice. Poate e si altceva in mintea lor dar, inca, nu-mi dau seama.
Acest aspect nu ar schimba faptul ca sunt fiinte dotate cu sensibilitate dar ar largi (poate) fondul de vanatoare pentru cei carora le place sa ucida din placere – si numesc asta sport. 

Câinii sunt persoane?

În ideea că animalele nu pot avea drepturi intervin… oamenii de știință și încep să afirme că ar trebui să reconsiderăm tratamentul lor ca fiind proprietate - cel puțin în cazul câinilor sau al primatelor.

Argumentul juridic al celor care susțin că animalele nu pot avea drepturi este acela că drepturilor le sunt corelative obligațiile iar animalele nu pot avea obligații… deci nu pot avea drepturi, pentru că drepturi fără obligații corelative nu există. Poate. Dar bebelușii au drepturi și nu au obligații… A nu se înțelege că pun semnul egal între bebeluși și animale, ci e doar un argument în sprijinul afirmației că animalele pot avea drepturi și aceste drepturi le sunt (ar trebui să le fie) ocrotite de cei care au capacitate de exercițiu deplină.

Juridic, cineva poate avea obligații numai față de un subiect de drept care e titularul dreptului corelativ obligației. Animalele sunt considerate, juridic, bunuri, nu sunt subiecte de drept.

Jeremy Bentham, filosof britanic, fondator al utilitarismului: Nu capacitatea de a raționa - spune el - nu cea de a vorbi trebuie să fie criteriile, ci capacitatea de a suferi. Dacă ne bazăm pe darul rațiunii și al vorbirii, ar însemna să tratăm ca pe niște lucruri și anumite categorii de ființe umane, ca nou-născuții ori cei cu întârzieri mintale grave.

Și nu trebuie să fiu un geniu pentru a ști că animalele au capacitatea de a suferi.

Azi, vin din urmă oamenii de știință.

Gregory Berns, autorul cărţii "How Dogs Love Us: A Neuroscientist and His Adopted Dog Decode the Canine Brain" a dezvăluit într-un articol publicat în prestigiosul ziar New York Times descoperirile sale. Citez:

Mi-am petrecut ultimii doi ani alături de colegii mei pentru a antrena câinii să intre într-un scanner RMN, complet treji şi fără să fie ţinuţi cu forţa. Scopul nostru era să stabilim cum funcţionează creierul câinilor şi, mai important, ce gândesc ei despre noi, oamenii.

Acum, în baza studiilor mele şi după ce am scanat o duzină de câini, am ajuns la o concluzie de neevitat: câinii sunt, la rândul lor, persoane.

[…]

Deşi abia începem să răspundem la câteva întrebări elementare despre creierul canin, nu putem ignora o similaritate uluitoare între oameni şi câini în ceea ce priveşte atât structura, cât şi funcţionarea unei regiuni cerebrale cheie: nucleul caudat.

[…]

Abilitatea de a trăi emoţii pozitive, precum dragostea şi ataşamentul, ar însemna că aceşti câini au un nivel de conştiinţă comparabilă cu cea a unui copil. Iar această abilitate sugerează că e cazul să regândim modul în care tratăm câinii.

[…]

Suspectez că societatea se află la mulţi ani distanţă de a considera câinii drept persoane. Totuşi, decizii recente ale Curţii Supreme care au inclus dovezi neuroştiinţifice deschid calea către o astfel de posibiltiate. În două cazuri, curtea a decis că infractorii juvenili nu pot fi condamnaţi la închisoare pe viaţă fără posibilitatea de eliberare condiţionată. Judecătorii au citat dovezi obţinute de neurocercetători despre creierul uman, care nu este matur la adolescenţă. Deşi acel caz nu are nimic de-a face cu conştienţa câinilor, judecătorii au deschis calea pentru neuroştiinţe în sala de judecată.

Sursa pentru How Dogs Love Us: descopera.ro