Ce este zis este făcut

Se spune că puterea cuvântului este foarte mare şi unele cuvinte pot face, uneori, mai mult rău decât bătaia…

Un proverb arab spune: ce este zis este făcut.

Mi-am amintit acest proverb deoarece zilele trecute am primit vizita unei amice (M) pe care nu am mai întâlnit-o de câţiva ani altfel decât in trecere, pe stradă. E disperată la acest moment deoarece cu ani in urmă - mai mulţi de zece - i-a spus unuia: “să suferi ca Iov pentru că nu ai respectat ultima dorinţă a unui muribund”. Azi, acest om suferă şi M e disperată că e vina ei pentru asta, pentru că a blestemat, pentru că… şi pentru că… Deşi nu e o persoană superstiţioasă - să zic aşa - se teme că gândul ei rău, că vorbele ei au schimbat destinul acelui om… Cei care au fost mai mult timp in apropierea ei au văzut-o cum alunecă pe panta depresiei şi nu au cea mai vagă idee cum ar putea s-o ajute, cum ar putea s-o convingă că nu e vina ei…

Chiar de-am presupune că cineva acolo sus ne vede şi ne pedepseşte tot n-ar fi vina ei, ar fi exclusiv vina lui, pentru că el este cel care a nesocotit dorinţa unui muribund. Mergând pe ideea "pedepselor", regretul profund pe care îl simte azi ar trebui s-o determine să se ierte, să-şi asume "păcatul" şi "pedeapsa", să caute să-i ajute pe alţii - ca un fel de "răscumpărare a păcatului", dacă simte nevoia - şi să trăiască. Sau să meargă să vorbească acelui om despre ceea ce simte... să afle părerea lui... 

De ce scriu aici aceste rânduri? Poate pentru a mă convinge tocmai pe mine că… filosofiile cedează in faţa încercărilor la care suntem - uneori - supuşi in viaţă. Pot cunoaşte zeci de “cuvinte înţelepte” dar dacă acestea nu au un efect benefic asupra unei persoane ce sens mai are să le cunosc şi să le spun celor care ar avea nevoie de îmbărbătare, de susţinere? Fiecare simţim altfel chiar dacă ni se întâmplă aceleaşi lucruri şi ne manifestăm altfel durerea (sau bucuria) in circumstanţe identice.

Sentimentul de vinovăţie pe care îl încearcă M şi care, pare, începe a-i distruge prezentul mie mi se pare fară sens însă nu ştiu cum să o conving şi pe ea că n-are vină in această suferinţă a unui om care s-a comportat urât într-o situaţie dată, nu ştiu cum să o conving că suferinţa lui nu are legătură cu ceea ce a zis ea la supărare, cu mulţi ani in urmă… 

Despre blestem. Citate favorite

Blestem - Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. (DEX 98)

*

Oricine spune aşa: îl va judeca Dumnezeu, este păcălit de diavol şi nu înţelege că în felul acesta blesteamă politicos. Sunt unii care spun că sunt sensibili şi au iubire, că se poartă cu delicateţe şi că sunt toleranţi cu nedreptatea suferită din partea celorlalţi, dar spun: Îi va judeca Dumnezeu. Hristos nu ne-a învăţat felul acesta de dragoste (răzbunătoare), ci dimpotrivă: Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac. (Maica Gavrilia Papaiannis)

*

Cum te aperi impotriva blestemelor aruncate asupra ta?! Simplu: binecuvântează-i pe cei ce te blestemă (Hristos, Matei 5:44).

Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc

Apostolul Pavel întăreşte ideea, scriindu-le credincioşilor din Roma: Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvantaţi şi nu blestemaţi ( Romani 12:14 ).

*

Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine ma voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine ma voi înfricoşa? (Psalmul 28.1-2).

*

Binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi. (Luca 6:28).

* 

Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat (Proverbele 26:2).

* 

De ce să nu blestemi

Cel ce primeşte blestemul se chinuieşte in viaţa aceasta, iar cel ce a blestemat se chinuieşte şi in viaţa aceasta şi se va chinui şi in cealaltă, pentru că va fi pedepsit de Dumnezeu ca un ucigaş, dacă nu se va pocăi şi spovedi. Pentru că, să zicem, poate cineva să te necăjească, însă tu, cu blestemul ce i-l dai, este ca şi cum ai lua pistolul şi l-ai omorî Cu ce drept faci asta? Orice ţi-ar fi făcut celalăt, nu ai dreptul să-l omori. Ca să ajungă  să blesteme cineva, înseamnă că are răutate - atunci când o spune cu patimă, cu înverşunare. (Cuviosul Paisie Aghioritul)

* 

A voi să faci din Dumnezeu un instrument al pornirilor tale rele, sau al opacităţii tale, socotind că eşti onest, e o dovadă de mare îngustime de minte. Cum să-ţi asculte Dumnezeu astfel de rugăciuni? (Mitropolitul Antonie Plămădeală)

* 

Sfântul Ioan Iacob precizează: Se blesteamă singuri fără să ştie şi cei care iubesc răzbunarea şi nu lasă nici un dram nerăsplătit, faţă de cei care-i nedreptăţesc ori îi necăjesc, atunci când citesc pentru confirmarea dreptăţii pe care cred că o au: Doamne, Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate în mâinile mele, de am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut mie rău şi de am jefuit pe vrăjmaşii mei fără temei, să prigonească vrăjmaşul sufletul meu şi să-l prindă, să calce la pământ viaţa mea şi mărirea mea în ţărână să o aşeze. Scoală-Te, Doamne, întru mânia Ta, înalţă-Te până la hotarele vrăjmaşilor mei; scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu care ai poruncit (Psalmul 7, 3-6)

*

Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvantarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti tu şi sămânţa ta… ( Deuteronom 30:19)

₪₪₪

Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.

₪₪₪

Dumnezeu îi cere credinciosului creştin să respecte principiile enunţate de El, dar nu-i cere să impună altora aceste principii - să îi înveţe pe alţii, cu blândeţe, da, dar dacă aceşti alţii nu pricep credinciosul creştin trebuie să îi lase pe calea lor, să nu insiste, să nu blesteme. Credinciosul creştin nu trebuie să îşi judece aproapele, nici să-l bârfească, nici să-l urască. Credinciosul creştin nu are menirea - nici puterea - de a salva suflete, şi nici puterea de a spăla păcatele lumii ridicând sabia împotriva păcătoşilor. El, Dumnezeu, şi-a trimis Fiul între oameni pentru a-i salva, pentru a le da o noua Lege: Legea Iubirii. Care adevărat credincios creştin poate să creadă că Dumnezeu acceptă blestemele aruncate de aceia care obişnuiesc să îi invoce numele in deşert? Fiul a lucrat in zi de sabat, a stat la masă cu vameşi, a salvat de la pieire femeia adulterină - lucruri care nu se mai pomeniseră până atunci, şi unii l-au blamat, alţii l-au afurisit, şi l-au trimis la moarte. Fiul i-a iertat. Şi pentru că Fiul i-a iertat şi Tatăl i-a iertat.