Sunetul banilor

Cu mult, mult timp în urmă, un tată care a reușit să adune o avere semnificativă, s-a gândit la bătrânețe să împartă averea copiilor când încă trăiește, să facă fiecare ce vrea cu partea lui. Zis și făcut. A împărțit averea și s-a bazat pe promisiunea copiilor că vor avea grijă de el până la moarte. Dar, se pare, nu-și educase prea bine copiii pentru că aceștia imediat ce s-au văzut bogați l-au trimis pe bătrânul lor tată să locuiască în cea mai întunecată cameră, la subsolul casei, hrănindu-l cu ce rămânea de la masa lor.

Întristat, dar isteț, bătrânul a luat legătura cu un bogat prieten de-al lui și l-a rugat pe acesta să îi împrumute un sac plin cu monede de argint - numai pentru o zi. Acesta n-a stat pe gânduri - cunoștea că prietenul lui e om de onoare - și i-a împrumutat sacul cu monede de argint. Acasă, bătrânul a început să numere monedele făcând cât mai multă gălăgie, să audă dragii lui copii sunetul argintului. Aceștia s-au înghesuit la ușa camerei și priveau pe gaura cheii cum tatăl lor a numărat un sac de bani și i-a închis în cufărul de sub pat.

Din acea zi copiii s-au transformat ca prin farmec, amintindu-și că au un tată pe care îl iubesc și sperând că el le va împărți și acești bani înainte de a muri. Se înghesuiau să-i ofere bucate alese și erau mereu atenți la nevoile lui. Ce nu știau ei era faptul că a doua zi tatăl a dus banii înapoi, împrumutându-i din nou peste câteva luni și iar numărându-i. Tot așa până când bătrânul tată a părăsit lumea celor vii. Copiii l-au îngropat cu mare fast apoi au fugit acasă la cufărul de sub pat, să-și împartă arginții.

Mare le-a fost mirarea când au descoperit un cufăr gol.

(poveste auzită anul trecut de la un copil de clasa a IV-a)

*

Mandala e desenată în programul de pe site-ul:

https://mandala.mandalagaba.com/#DUw1Vi

Pentru cei interesați: după descărcarea imaginii mandala apare ușor diferită (detaliile nu se mai văd la fel de clar ca pe site).

Contează doar banii? Citate favorite

Un om al străzii - care a cerut să i se spună “domnul” - intră în sediul unei mari firme de avocați și îi ține ostatici pe câțiva dintre aceștia, amenințând că se aruncă în aer dacă vreunul încearcă vreo manevră să scape. Are cu el un pistol și, amenințându-i cu arma, le cere să declare (cu declarațiile de impozit în față) cât au câștigat intr-un an și cât au dat pentru săraci.

- Cât ai dat celor flămȃnzi? îl întreabă pe tânărul avocat Michael Brock.

- Am plătit impozite în valoare de 53 de mii de dolari, iar o parte frumușică din banii ăștia s-au dus spre asistență socială, asigurările de sănătate, ajutorarea copiilor dependenți de droguri și altele de genul ăsta.

- Și ai făcut toate astea de bunăvoie, din generozitate?

- N-am avut nimic împotrivă, am spus, mințind, asemenea celor mai mulți dintre concetățenii mei.

[…]

Se aștepta de la mine să aduc firmei 2500 de ore plătite pe an. Asta însemna cincizeci de ore pe săptămână timp de cincizeci de săptămâni pe an. Valoarea medie a onorariului meu era de trei sute de dolari pe oră, așa că aportul meu brut pentru draga mea firmă era un total de 750 de mii de dolari. Din asta, eu primeam 120 de mii, plus alte 30 de mii de beneficii și se păstrau 200 de mii pentru cheltuieli generale. Partenerii firmei luau restul, care se împărțea anual printr-o formulă groaznic de complicată și, de obicei, dădea naștere unor lupte serioase.

Rareori se întâmpla că unul dintre partenerii noștri să câștige mai puțîn de un milion pe an, iar alții câștigau chiar mai mult de două milioane. O dată ce aș fi ajuns și eu partener, aveam să rămân în acea poziție pentru tot restul vieții. Așa că, dacă reușeam acest lucru la treizeci și cinci de ani - și mă îndreptam cu pași mari spre acest țel - atunci mă puteam aștepta la treizeci de ani de câștiguri glorioase și o bogăție imensă. […]

Am privit mȃzgălelile pe care le făcusem pe blocnotes - câștiguri și număr de ani și calea spre bogăție - și m-am întristat. Atâta lăcomie evidentă și nerușinată. […]

*

În "Avocatul străzii", Grisham îi apară încă o dată pe cei lipsiți de putere, a căror voce nu e auzită. După cum se exprimă Mordecai Green (un alt avocat al străzii): Asta e dreptatea, Michael, asta e menirea avocaților străzii. Să apere demnitatea oamenilor. […]

- Gândește-te, un om trăiește pe stradă, ajunge, din când în când, în adăposturi, lucrează pe undeva, pe un salariu minim și încearcă tot ce poate să se ridice pe scara socială și să câștige suficient pentru o viață decentă. Într-o zi, e arestat pentru că doarme sub un pod. El nu vrea să doarmă acolo, dar orice om trebuie să doarmă undeva. E vinovat, pentru că, în înțelepciunea lui, Consiliul orășenesc a făcut din lipsa de locuințe un delict. Trebuie să plătească 30 de dolari, numai că să iasă din închisoare, plus alți 60 pentru amendă. Șaizeci de dolari dintr-un buzunar și-așa gol. Așa că omul mai alunecă puțin în jos. E arestat, umilit, amendat, pedepsit și pus să-și recunoscă greșeala și să-și caute locuința. Cară-te de pe străzile alea nenorocite! Asta se întâmplă în majoritatea orașelor noastre.

(din “Avocatul străzii”, de John Grisham, roman publicat in 1998; Editura RAO, București, 2014; traducător: Carmen Ardelean).

₪₪₪

Citate favorite e ȋntȃlnirea săptămȃnală găzduită de Zina, gȃndită ȋmpreună cu Ella, la care poate participa oricine scrie o postare cu citate care i-au atras atenția ȋntr-o carte sau în altă parte și pe care o ȋnscrie în tabelul ȋntȃlnirii de luni.

₪₪₪

John Ray Grisham Jr. s-a născut la 8 februarie 1955 in Jonesboro, Arkansas, ȋntr-o familie modestă și numeroasă. La vȃrsta de 4 ani familia s-a mutat in Southaven, Mississippi. In 1977 s-a licențiat in știința contabilității la Universitatea de Stat Mississippi și in anul 1981 și-a obținut licența in drept. A profesat atȃt in domeniul legii penale cȃt și civile. Ȋnainte ca numele său să devină sinonim cu genul “thriller juridic modern” Grisham a lucrat 60-70 de ore ȋntr-un mic birou de avocatură din Southaven, Mississippi. Primul său roman (“…Și vreme e ca să ucizi”, publicat in 1988) e inspirat dintr-un caz la care a asistat și, ascultȃnd mărturia unei victime in vȃrstă de 12 ani care a fost răpită, și-a imaginat cum ar fi putut fi dacă tatăl victimei i-ar fi ucis pe atacatorii acesteia. In 1983 a fost ales, ca democrat, in Camera Reprezentanților, unde a rămas pȃnă in 1990. Ȋntre altele, este și activist, donȃnd și adunȃnd bani pentru diferite cauze. Visul său de a fi jucător profesionist de baseball nu s-a ȋmplinit, dar azi e comisar al Ligii Mici și peste 350 de copii au jucat pe cele șase terenuri construite pe proprietatea sa. Este cunoscut in comunitatea literară pentru eforturile sale de a susține tradiția literară continuă in sudul nativ. A lăsat ca moștenire burse școlare și reședințe pentru scriitori în Departamentul pentru Engleză al Universității din Mississippi și Programul de scriere și creativitate progresivă. A fost editor fondator al revistei Oxford American, devotată scrierilor literare, faimoasă și pentru subiectele despre muzică.

Banii n-au miros

Este o expresie prin care sunt ridiculizați oamenii care folosesc mijloace necinstite pentru a câstiga bani sau pentru a parveni. Altfel spus: nu contează pe ce cale sunt obtinuți banii cât timp sunt obținuți.

Expresia vrea să arate că valoarea banului nu este diminuată de modul prin care este obținut.

Se afirmă că aceste cuvinte au fost rostite de împăratul Titus Flavius Vespasianus (69-79), urmaș al lui Nero, care, găsind visteria goală, a introdus taxe noi, printre care și taxa asupra toaletelor publice. Comentariile nefavorabile făcute în public la adresa acestei măsuri l-au făcut pe fiul său, viitorul împărat Titus, să-l avertizeze că poporul bârfeşte. Vespasian a replicat, arătând o monedă: n-are miros (non olet! De unde expresia: pecunia non olet!)

=====================================================================

Toaletele publice din Roma erau legate la sistemul de canalizare al orașului, sistem numit Cloaca Maxima, dar urina era colectată în vespasiene, nu ajungea în canalizare.

Vespasiana (latrina, pisoarul) era o urnă din argilă și urina colectată era vândută. Amoniacul conținut de urină era un ingredient folosit de tăbăcari dar se folosea și pentru albirea togilor din lână.

Cumpărătorii de urină erau cei care plăteau această taxă.

Unii afirmă că moneda (amintitî mai sus) ar fi fost de la primul impozit pe urina colectată. Canalizarea Romei antice este unul din cele mai vechi sisteme de canalizare din lume. Canalizarea nu servea doar pentru evacuarea reziduurilor, ci avea mai multe funcțiuni, printre care tranzitarea apelor pluviale care se scurgeau de pe colinele din oraș prin diferite cursuri de apă mici, evacuarea apelor de infiltrație provenind din sistemele de alimentare cu apă, evacuarea apelor uzate de la băile publice și drenarea zonelor joase, mlăștinoase din lunca râului Tibru.

Sistemul Cloaca Maxima, cel mai mare sistem de canalizare al Romei antice, drena partea centrală a orașului, în particular văile dintre dealurile Esquilina, Viminal și Quirinal. El este și sistemul cel mai bine cunoscut, la aceasta contribuind atât faptul că a fost amintit în repetate rânduri de diferiți scriitori din antichitate. Din acest sistem s-au păstat până azi mai multe porțiuni ale canalului, care au făcut obiectul unor studii arheologice. (v. wikipedia)

Bani: lei, ron si rol

Am nevoie de venit, ca de plecat am tot avut.

 

Spor la numarat bani! :)

Desi au trecut aproape 10 ani de la marea denominare mai sunt cetateni români care folosesc ron/roni in loc de leu/lei, cum ar fi firesc si corect.

Legea nr. 348 din 14. 07. 2004, art 1 al 3) - Leul nou va fi unitatea monetara nationala a Romaniei, denumita in continuare leu, si se va diviza in 100 de bani.

La data de 1 iulie 2005, moneda nationala a României, leul, a fost denominata astfel incat 1 leu nou echivaleaza cu 10.000 lei vechi. Leii vechi au avut putere circulatorie pâna la data de 31 decembrie 2006.

RON este abreviere la ROmanian New si ROL este abreviere pentru ROmanian Leu.

Atat la singular cat si la plural, corect este RON.

1 RON este egal cu 10.000 ROL

RON / ROL sunt coduri ISO si nu ar trebui sa inlocuiasca denumirea monedei.

Conform Bancii Nationale a României moneda natională este leul, iar subdiviziunea acestuia este banul.

Unii justifica cel putin ciudat obiceiul de a utiliza RON si ROL (dar in loc de ROL spun lei vechi) Zic unii: RON e simbolul international al monedei noastre, asa cum sunt USD, JPY, EURO... Si totusi, ei zic prostii:

USD = united states dollar

JPY = japanese yen

EURO - ISO Eur (moneda europeana a unor state membre UE)

RON - ISO ROmanian New (s.a.m.d.)

Un fel de concluzie

Cand undeva scrie Pret: 20 lei oricine ar trebui sa priceapa ca e vorba despre 200.000 lei de dinainte de denominare. Asadar RON si ROL nu prea au sens... Unii jurnalisti mai au obiceiul sa aminteasca sumele in lei vechi pentru a fi siguri ca toata populatia pricepe ca e vorba despre sume imense.
Mai mult (si) aici:

http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis-s-006-roni.htm (in febr 2021 pag nu mai exista)

Denominarea se zice ca ar fi fost necesara pentru a marca incheierea unui ciclu inflationist si intrarea intr-o perioada de stabilitate, pentru a simplifica trecerea ulterioara la moneda euro si pentru a readuce nivelul indicatorilor valorici la parametri mai usor inteligibili.

Denominarea este procedeul prin care se reduce valoarea nominala a unor insemne monetare. Procedeul este numit popular si taierea zerourilor (la noi au taiat 4 zerouri, in 2005, la rusi 3, in 2006; denominati au mai fost si banii turcilor). Acest lucru se practica atunci cand sumele de bani devin foarte mari in valoare absoluta, din cauza inflatiei.

Denominarea nu trebuie confundata cu stabilizarea monetara. Stabilizarea monetara este o actiune de stopare a inflatiei ce presupune incetarea emisiunii de sume banesti excedentare si eliminarea surplusului de bani din circulatie; este o masura cu efecte mai profunde, insotita de obicei de interdictia de a schimba sume de bani in noua moneda peste o limita stabilita de lege. Denominarea e o simpla operatiune aritmetica: se taie x zerouri.

Leul românesc a trecut prin mai multe etape de stabilizare (o asa-numita reforma monetara) imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial in 1947 si 1952, care au saracit populatia si au creat un lant de sinucigasi din cauza desfasurarii acestui proces peste noapte, fara masuri elementare de protejare a valorii relative.

Primul leu a fost o moneda bimetalica avand etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur si avand 100 de diviziuni numite bani. Moneda nationala leu a fost stabilita la 22 aprilie 1867 si primele monede au fost cele divizionare din bronz, de 1 ban, 2, 5 si 10 bani, batute in Anglia in 1867.

Alte surse (nu de bani!):

http://www.bnr.ro/Reglementari-privind-denominarea-monedei-nationale--2146.aspx

http://ro.wikipedia.org/wiki/Denominare

Monopoly de Transnistria

De mâine Transnistria va fi o mare tablă de Monopoly.

Pentru a marca a 20-a aniversare a monedei transnistrene Banca Republicană Transnistreana va emite monede de plastic ce vor circula în paralel cu bancnotele de hârtie de aceeași valoare.

Monedele au fost create în Rusia și vor fi de diferite forme geometrice și culori, vor avea o rezistență sporită și mai multe elemente de securitate. La fabricarea acestor monede vor fi folosite materiale cu o textură specială, elemente de contur şi microtexte și vor reflecta lumina într-un mod specific atunci când sunt expuse la raze ultraviolete sau infraroşii.

Deocamdată, acest tip de bani nu este produs nicăieri în lume. Aceasta este o inovaţie nu doar pentru Transnistria, ci şi pentru comunitatea bancară internaţională. Monedele au fost create de colegii noştri din Federaţia Rusă, iar noi vom fi primii care le vor folosi, a declarat prim-vicepreşedinta BRT, Olga Radulova, într-un interviu pentru televiziunea transnistreană.

(Info preluată de pe ziarulfinanciar.ro via  pravda.ru)

Unii vor să elimine total banii materiali - pentru a stopa (zic ei) - spălarea de bani, evaziunea fiscală; alții vor monedă electronică (bitcoin) și transnistrenii vor monede din plastic. 

O fi bine, o fi rău…?! Cred că e spre rău când valoarea banilor ajunge să fie calculată la kilogram polistiren (glumesc, evident - sau poate nu și n-am habar?!)

Note:

Monopoly este un joc originar din Statele Unite, introdus pe piață de frații Parker. Numit și Jocul de schimburi comerciale rapide cu proprietăți, numele lui se inspiră din conceptul economic de monopol, adică dominația unei singure entități asupra unei piețe. Jucătorii se mișcă roată pe o suprafață de joc, deplasându-se în funcție de numărul decis de zaruri, mărindu-și averile imobiliare prin achiziționare de case și hoteluri și încasând chirii de la adversarii săi, scopul final fiind de a-i împinge pe aceștia spre faliment. (wikipedia.org)

Bitcoin este un sistem de plată electronică descentralizat și o monedă digitală creată în 2009 de Satoshi Nakamoto. Construcția monedei Bitcoin permite deținerea și transferul anonim de valoare. Bitcoinii pot fi salvați pe un computer personal sub forma unu fișier portofel sau pot fi stocați cu un serviciu de portofel a unei terțe părți, iar în ambele cazuri bitcoinii pot fi trimiși prin intermediul internetului oricărei persoane cu o adresă Bitcoin. Topologia de la egal la egal și lipsa unei administrații centrale fac nefezabil ca o autoritate, un guvern, etc. să manipuleze valoarea Bitcoinului sau să introducă inflație prin producerea lor.

În luna februarie a anului 2014 existau peste 12.000.000 bitcoini. La prețurile curente, valoarea cumulativă a monedelor Bitcoin emise (indicator echivalent cu capitalizarea de piață) depășește 7 miliarde USD. (wikipedia.org)

E mai bine fără bani lichizi?

În mai toate statele - mai mult sau mai puțin serios - guvernele încearcă să stopeze evaziunea fiscală prin fel și fel de metode.

Pentru a împiedica cetățenii să înșele statul la taxe și impozite (evaziune fiscală) și să spele bani se urmărește eliminarea banilor materiali - cash, cu alte cuvinte.

În anul 2013, pe siteul israelnationalnews.com scria că Israel va fi primul stat din lume care va experimenta eliminarea banilor lichizi, toate tranzacțiile efectuându-se electronic.

În S.U.A. numai circa 7% din totalul tranzacțiilor au loc cu bani lichizi, restul sunt efectuate electronic. În Italia, la sfârșitul anului 2011, primul ministru a propus ca tranzacțiile cash să fie limitate la suma de 1200 euro - tot ce depășește limita se efectuează prin tranzacție bancară. În alte state tranzacțiile cash sunt permise în și mai puține cazuri, uneori doar 3% dintre acestea, și unii cetățeni nu-și pot plăti cash nici bilete pentru mijloacele de transport în comun.

În anul 2008 guvernul României - alături și de alte guverne - au introdus un impozit diferențiat care trebuia plătit de toate firmele, fie că aveau, fie că nu aveau profit (deducerile pentru diferențe se făceau ulterior). Au reușit astfel să închidă multe mici întreprinderi care aveau unul-doi angajați, pe lângă proprietarul firmei - oameni care au ajuns mai apoi la oficiul pentru ocuparea forței de muncă sau au plecat în străinatate. Desigur, e posibil ca angajații să fi fost platiți cu o suma pe hârtie și alta cash, pentru că taxele pe salarii sunt foarte mari și sumele plătite aproape că s-ar fi dublat. Dacă banii lichizi ar fi interziși astfel de cazuri n-ar putea apărea. Dar ce plăcere când atemeu’ zice pas și toată lumea fuge la ghișeele băncilor, dacă sunt bănci (altele decât cele din parcuri) în apropiere.

Metoda care pare acum la moda prin lume este  limitarea tranzacțiilor cash făcute între persoane fizice și sau juridice. Astfel, la începutul lunii aprilie a.c., guvernul a aprobat un proiect de lege privind operațiunile de încasări și plăți în numerar. Pe scurt, acest proiect conține referiri cu privire la limitarea încasărilor și plăților în numerar efectuate între persoane fizice, prin instituirea unui plafon zilnic de 10.000 lei / tranzacție. Vor fi plafonate și operațiunile de încasare în numerar efectuate de operatorii economici de la persoane fizice la plafonul zilnic de 10.000 lei / persoană.

Încasările și plățile zilnice în numerar vor fi limitate la 5.000 lei / persoană în cazul operațiunilor de plăți în numerar sau de încasări în numerar efectuate de operatorii economici către sau de la persoane fizice, reprezentând cesiuni de creanțe sau alte drepturi, restituiri sau acordări de împrumuturi sau alte finanțări. Limitarea plăților în numerar se va aplica - când și dacă proiectul va deveni lege - și persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale, întreprinderilor familiale, liber profesioniștilor, persoanelor fizice care desfășoară activități în mod independent, asocieri și alte entități cu sau fără personalitate juridică. Plafonul zilnic maxim va fi de 5.000 lei / persoană, dar nu mai mult de un plafon total de 10.000 de lei / zi.

Ca exemplu: dacă zugrăvesc și mă costă 11.000 de lei operațiunea nu voi plăti zugravul decât prin virament bancar sau… în rate. Faptul că aș aduna banii pentru a zugravi nu mai contează - trebuie să îi trec prin cont bancar. Desigur, cine își imagineaza că stopează astfel evaziunea fiscală glumește, dar… unde-i lege nu-i tocmeală, până una alta.

Nu știu ce fond va avea, în final, o astfel de lege și nici nu sunt curioasă dar cu astfel de reglementări pot afirma că și în România se fac primii pași spre eliminarea banilor lichizi.

Ei afirmă că vor să stopeze evaziunea fiscală... Poate și asta vor dar mi se pare mai mult că vor - între posibil și probabil altele - să ajute băncile să-și revină financiar dupa dezastrul început prin anul 2008.

Happy Weekend! (24) - Banii și viața

Viața e tristă, în schimb salariul e hazliu.

Dacă tatăl tău nu este milionar, nu ai nici o vină.
Dar daca nici socrul tău nu este milionar, atunci nu ai nici o scuză!

Serviciul pompieri: intră șeful în vestiar, cu mâinile în buzunare; spune șoptit:

- Baieți, pregătiți-vă încetișor, arde clădirea poliției economice...

**

La un proces legat de evaziunea fiscală dintr-o companie, judecătorul întreabă:
- Inculpat, recunoașteți că dvs. ați încercat să scăpați de plata impozitelor și taxelor prin metoda descrisă mai devreme de comisarul Gărzii Financiare?
- Sincer, nu, dar și metoda descrisă de dumnealui merită atenție.

** 

Într-o mică așezare evreiască se stinge din viața prostituata locului. Lasă moștenire toți banii ei pentru repararea sinagogii. Enoriașii, în majoritate, nu vor să primească moștenirea. Vezi, Doamne, că "nu-i cuvios să primești banii uneia ca ea". Discuții și discuții, până ce hotărăsc să meargă la Rabin. Rabinul hotărăște că e voie de primit banii.
- Dar bine, Rabi, de ce?! Că doar femeia știi bine cu ce s-a ocupat la viața ei!
- Păi - spune rabinul - banii aceia, în fond, sunt tot banii noștri. Nu?!

Happy Weekend! Ediția 24.

Miercurea fara cuvinte - Zidul plangerii

Foto: via e-mail

MIERCUREA FARA CUVINTE (27)

Nefiind acasa am ales ceva primit pe mail.