Rinocerul: animal-spirit, totem, animal de putere, simbol in vis

Caracteristici fizice ale rinocerului

Rinocerul este un mamifer mare – al doilea cel mai mare de pe Terra, după elefant – și la fel de mari sunt energiile lui spirituale; iubește libertatea și neconvenționalul.

Rinocerii sunt animale puternice și, privindu-le, primul gând zboară la forța brută, la agresivitate, dar rinocerul e – în esența sa – un animal blând, care devine agresiv în situații punctuale. Când nu se simte în pericol se plimbă liniștit și mănâncă, face băi de noroi – când are ocazia – obicei benefic: ține insectele departe și își protejează pielea de arsurile solare. Văzându-l tăvălindu-se în noroi ai sentimentul că se distrează. Rinocerului îi place și apa foarte mult – e un înotător bun și își poate ține respirația sub apă chiar și cinci minute (uneori doarme în apă, capul legănându-i-se deasupra apei).

Vederea rinocerului e slabă (vede până la circa 30 de metri distanță), dar compensează prin miros și auz. Mirosind fecalele, un rinocer știe vârsta, sexul, teritoriul, sănătatea și capacitatea reproductivă a unui animal care a trecut prin zonă.

Urechile lui mici se mișcă independent, ca niște detectoare radar în miniatură – când ambele urechi sunt ridicate înseamnă că a auzit ceva interesant și întreaga lui atenție e îndreptată în acea direcție.

Rinocerul pășește apăsat, împingând pământul și lăsând urme adânci cu unghiile – acest mod de a merge îi conferă stabilitate și îi protejează picioarele, dar în aceste urme se adună apă - uneori, când plouă scurt în zonele secetoase - de unde se pot adăpa păsările și animalele.

Rinocerii trăiesc în câmpiile inundabile și pajiștile din Africa, dar sunt întâlniți și în state din Asia.

Semnul lor distinctiv este cornul din vârful botului. Rinocerul e numit și unicornul din realitate.

Misticii și șamanii consideră acest corn un simbol al conștientizării spirituale, al iluminării, al vieții în rugăciune și al conexiunii cu divinul. A vedea în viziuni un rinocer înseamnă o cale deschisă prin vălul incertitudinii și al mirării, o cale deschisă spre Lumina Conștientizării, șansa de a deveni o ființă trezită.

Rinocerul animal-spirit

Mesajul animalului spiritual rinocer îl ghidează pe om tot timpul vieții, îndemnându-l:

- să nu creadă numai ceea ce se vede, ci să caute sensul mai profund al lucrurilor, sens care nu e vizibil; să privească atent spre lumea lui, deoarece nimic nu e ceea ce pare

- să nu judece pe nimeni și nimic din perspectiva prejudecăților, stereotipurilor – rinocerul e enorm, înfricoșător la vedere, dar nu trebuie judecat numai după aspectul său fizic, negativ din perspectiva omului, fără a recunoaște partea pozitivă: puterea;

- să aprecieze ceea ce are; să nu caute ceea ce-i lipsește, ci să-și dezvolte calitățile pe care le are;

- să fie recunoscător pentru miracolele mari și mici, să nu considere că i se cuvin;

- să înțeleagă că orice întâmplare, cât de mică, are un rol în viața care poate dispărea într-o clipită;

- că în fiecare fază trăită experimentează lucruri noi – bune sau rele – din care învață ceva; omul va gusta din tot ce-i oferă viața și va crește, se va dezvolta – ceea ce nu înseamnă că totul va fi așa cum s-ar fi așteptat;

- să-și trăiască viața și să fie suficient de curajos pentru a înfrunta orice îi iese în cale.

Animalul spirit rinocer se manifestă, de regulă, în situații critice, când omul se simte vlăguit, când viața pare zgomotoasă și haotică și provocările par a fi prea mari pentru puterea omului. Apare atunci când omul e în punctul în care trebuie să facă un pas înapoi pentru un timp, să rămână singur cu gândurile sale. Mesajul rinocerului e simplu: retrage-te; reconectează-te cu divinul. Pentru câteva zile sau mai mult omul ar trebui să se retragă într-un loc unde să nu-l găsească nimeni și unde poate medita în liniște. Energiile negative acumulate ar putea fi curățate și printr-o baie de nămol, pentru revitalizare (împachetări cu nămol se fac și în unele saloane numite spa). Spiritul rinocerului ajută și la creșterea încrederii în propria persoană. Rinocerul conferă siguranță, e alături de om în solitudine.

Rinocerul ca animal totem

Spiritul rinocerului totem simbolizează umanitatea, compasiunea, pacea, mulțumirea de sine, grija, iubirea; semnifică personalitatea unor persoane care cred în viață și această credință e evidentă în dorințele și visurile lor. Acești oameni știu ce să facă și ce să nu facă.

Totemul reprezintă familia, grupul. Cei născuți sub semnul rinocerului sunt solitari – se simt bine și fără a fi, constant, în compania altora. Sunt într-o continuă căutare de-a înțelege sensul vieții și scopul lor în această lume. În timpul călătoriei adună informații pe care le împărtășesc în drumul lor.

Sunt oameni care muncesc din greu pentru ceea ce-și doresc și o fac, adesea, într-un mod neconvențional. În jurul acestor oameni e o atmosferă de calm și oricine e în preajma acestor oameni are parte de alinare din partea lor. Faptul că sunt tăcuți, calmi, nu înseamnă că sunt pasivi. Odată ce un om de sub acest semn a luat o hotărâre e bine ca ceilalți să nu-l preseze în niciun sens – va interveni agresivitatea rinocerului care simte pericolul.

Oamenii-rinocer nu sunt dintre aceia care acceptă un nu ca răspuns. Pentru ei, oriunde există un obstacol există și o modalitate de a-l depăși; ei văd clar o cale și o urmează fără ezitare, fără teamă. Provocările serioase îi revigorează.

Oamenii cu animal totem rinocerul știu că lumea nu e doar în alb și negru, și sunt multe sub suprafața a ceea e numit realitate – ei simt acest adevăr la limita conștientizării. Ar trebui să dezvolte această abilitate pe tot parcursul vieții – iluzia nu are ce căuta în viața lor.

Celor cu totem rinocer le place pământul și le place apa – cumva, sunt conectați la pulsul planetei și pot recunoaște problemele de mediu și pot acționa pentru rezolvare. E probabil ca acești oameni să aibă un loc de muncă legat de mediul înconjurător sau să acționeze într-un fel sau altul pentru protejarea mediului.

Relațiile de dragoste sunt dificile pentru acești oameni deoarece își doresc pe cineva care să fie cu ei indiferent ce-ar fi și fără compromisuri, ei oferind același nivel de devotament, dar e greu să găsească pe cineva care să trăiască la intensitatea lor. Ei cred în dragoste și până găsesc persoana potrivită consideră că aventura căutării este încântătoare.

Rinocerul ca animal de putere

În acest sens, rinocerul are un mesaj puternic pentru om: să fie responsabil pentru sine, să fie suficient de capabil să rămână în siguranță în orice circumstanță. Ca animal de putere rinocerul sporește încrederea omului în propriile puteri și îl încurajează să-și asume riscuri în viață, pe principiul cine nu riscă nu câștigă.

Rinocerii sunt cunoscuți ca fiind solitari, și independenți de alții.

Când omul se simte nesigur, lipsit de energie, e cazul să-și acordeze spiritul la puterea animalului din interior. Când omul simte că luptă cu prea multe emoții sau cu prea puține puterea animalului oferă echilibru. Un mediu cu mult pământ sau multă apă ajută omul să se concentreze.

În momente de stres trebuie lăsat animalul din interior să ofere un tur rapid al părților distractive, fanteziste și capricioase ale vieții – nu e firesc, nu e sănătos, ca omul să fie îngrijorat tot timpul.

Când se simte blocat în prejudecăți sau stereotipuri omul trebuie să-și amintească faptul că rinocerul e diferit față de ceea ce pare și să lase rinocerul din el să îl ducă dincolo de primele impresii.

Rinocerul în vis

Când rinocerul apare în vis fiind la soare e pe cale să se întâmple ceva important, de bine. E semn că norocul, bucuria, prosperitatea cresc.

Când rinocerul se mișcă prin tufișuri înseamnă că există o nevoie care întâmpină dificultăți pentru a fi satisfăcută – trebuie depășit obstacolul prin a continua munca pentru îndeplinirea obiectivului, fără derapaje și cu multă concentrare.

Când rinocerul e agresiv în vis poate indica două lucruri: prea multă insistență cu impunerea ideilor sau există cineva cu un comportament dezastruos până la iritare. Dacă a schimba abordarea unei probleme e simplu nu e la fel de simplu să renunți la o persoană.

Rinocerul din vis se tăvălește în noroi – e un mesaj de a reveni în contact cu Pământul și cu energiile sale. O plimbare lungă în natură, lucrul în grădină, oferă momente bune de a fi solitari.

Un fel de concluzie

Ca animal spiritual, rinocerul indică atât puterea cât și slăbiciunea. Unora nu le place simbolul rinocerului deoarece subliniază ceea ce le lipsește, ceea ce nu știu face și ajung, astfel, să ia decizii ciudate, să-și asume riscuri inutile, să facă alegeri stupide – din cauza curajului exagerat sau a fricilor și nesiguranței proprii - dar, în final, ajung să învețe ceea ce e de învățat.

În unele cazuri, simbolismul rinocerului este un avertisment despre o situație nesigură sau periculoasă.

Rinocerul îl învață pe om să fie înțelept – numai printr-o gândire clară se poate înțelege despre ce e viața. În loc ca omul să caute un sens în activitățile cotidiene ar trebui să caute răspunsuri în interiorul său.

Rinocerul, ca animal de putere, îl învață pe om să fie mulțumit de sine – nu e nevoie de altcineva pentru ca un om să fie fericit pentru că fericirea poate fi găsită numai în interior. Asta nu înseamnă că omul nu ar trebui să aibă relații cu ceilalți, ci înseamnă că nu trebuie să depindă de alții pentru propria-i fericire.

Resurse online:

https://ro.graphistik.com/rhino-spirit-animal-meaning

https://a-z-animals.com/blog/rhino-spirit-animal-symbolism-meaning/

foto by Arnaud Gillard on Unsplash

Coțofana. Simbol, legende, călăuză spirituală, totem, superstiții.

Coțofana (Pica pica) face parte din familia corvidelor, alături de corbi și ciori, dar ca aspect e foarte diferită, deși seamănă în inteligență și comportament. Sunt pline de resurse și cunoscute că profită la maximum de fiecare oportunitate; sunt inventive, și pot folosi anumite obiecte ca unelte.

Coțofana e răspândită în toată lumea (mai puțin în Antarctica) și poate fi întâlnită și la înălțimi de 2500 de metri și chiar la 4000 de metri (în funcție de subspecie – există circa 23 de subspecii). România are o populație mare de coțofene – multe trăiesc și în zone urbane, unde găsesc hrană inclusiv printre deșeurile menajere.

În România e numită în fel și chip, după cum scrie aici:

https://dexonline.ro/definitie/co%C8%9Bofan%C4%83/179392

Muntenia: caragață, știricea; Banat: ciorcobară, ciorcușă; Transilvania: frașcă, sarcoi, Oltenia și Banat: știrică; Moldova, Bucovina și Transilvania: țărcușă; Transilvania: vrașcă, Moldova: scuipatul-dracului.

Coțofana în expresii

A-i umbla gura ca la țarcă sau a vorbi ca o țarcă – se referă la cineva care vorbește mult și fără rost. Coțofană (țarcă) este un epitet pentru o femeie rea și/sau guralivă, limbută dar și pentru o persoană (mai ales bărbat) care merge repede și săltat. Coțofănos este epitet pentru un flecar.

Sare ca țarca din par în par – se spune despre cineva care n-are astâmpăr, iar stă că țarca-n par se referă la cineva care-i gata de plecare.

Cap de țarcă – se spune despre un om prost (n.b. având în vedere că aceste păsări nu sunt „proaste”...)

Mâncat de coțofeni pe șale – înseamnă bubos; jupuit. Originea expresiei este, probabil, faptul că această pasăre obișnuiește să se hrănească și cu insectele de pe trupul vitelor și le rănește pielea când o face.

A se coțofăni – expresie folosită la figurat, cu mai multe sensuri: 1. a se cocoța unde nu merită; 2. a-și da aere; 3. a atrage (prin gesturi) atenția asupra sa; 4. a se rățoi; 5. a se linguși pe lângă cineva; 6. a face mofturi; 7. a se lasă rugat.

Ca și în cazul altor vietăți, și în jurul coțofenei s-au țesut legende și superstiții.

Superstiții legate de coțofană

În multe zone din Europa coțofana e asimilată ghinionului, răului.

În Asia e considerată aducătoare de noroc. În mitologia chineză, de exemplu, coțofenele erau asociate căsătoriei și se credea că pot spune unei persoane dacă partenerii erau infideli. Se mai credea că cine aude coțofana cântând va avea parte de noroc și fericire.

Unii nativ-americani o considerau un duh, prieten al oamenilor; cei din câmpiile nord-americane asociau aceste păsări cu războiul sau moartea pentru că au obiceiul de a se hrăni cu hoituri (motiv pentru care multe au fost văzute pe câmpurile de luptă).

În unele zone, numărul de coțofene văzute „indică” la ce ar trebui să se aștepte cel care le vede. De exemplu: o singură coțofană înseamnă întristare; două înseamnă veselie, trei coțofene la un loc înseamnă înmormântare, iar patru coțofene înseamnă naștere, veste de naștere; cinci coțofene pentru Rai, șase pentru iad, șapte pentru însuși diavolul. În altă variantă: o coțofană – întristare; două coțofene – bucurie; trei pentru o fată; patru pentru un băiat; cinci pentru argint; șase pentru aur; șapte pentru un secret care nu va fi spus niciodată.

Se credea că de câte ori cineva vedea o coțofană trebuia să o salute, altfel ar fi avut ghinion.

În România, când coțofana sare din par în par prin fața casei vestește oaspeți/rude în vizită; tot oaspeți vestește când cântă în apropierea casei.

Iarna, când se strâng mai multe coțofene la un loc prevestesc viscol (alte surse spun că prevestesc vremuri grele când sunt mai multe la un loc – dar nu se specifică și vreun anotimp).

E semn de moarte pentru cel care vede o coțofană singură (mai ales dacă o vede din stânga); dacă sunt mai multe e semn de noroc.

Dacă vreo coțofană s-a învățat să vină la coteț și să mănânce ouăle din cuibul găinilor trebuie înfiptă o secure în fața cotețului și coțofana nu va mai da pe acolo.

Mai sunt câteva superstiții dar nu vreau să le scriu aici pentru că fac referire la uciderea coțofenelor.

Coțofana în vis

Deoarece sunt asociate cu înșelăciunea, cu hoția, cei mai mulți oameni presupun că o coțofană care apare în vis prevestește ghinion, necaz, nemulțumire, dezamăgire. Când e vorba despre „tălmăcirea” viselor detaliile fac diferența – e motivul pentru care „dicționarele de vise” nu trebuie interpretate ad litteram; depinde câte coțofene sunt și unde, ce fac s.a.m.d.. De exemplu, o coțofană care apare în vis indică faptul că într-un viitor apropiat subiectul ar putea avea o experiență care îl va întrista, dezamăgi sau îl va determina să pună la îndoială alegerile făcute, deciziile luate – nu e cazul de disperare, pentru că nu e o barieră ce nu poate fi depășită când cel care visează nu-și pierde răbdarea și încrederea. Când o coțofană apare în vis pe o ramură de copac e semn că ziua următoare va fi una bună.

Coțofana în legende și mitologie

În Grecia antică erau adesea asociate zeului vinului, Dionysos și viticulturii, în general. Dionysos era legat și de teatru și diferite festivități, de nebunia rituală și extazul religios, iar vinul era o parte indispensabilă în cultura grecilor antici – fapt care a făcut ca aceste păsări să fie tratate cu respect.

Romanii, ca și grecii, au asociat coțofenele zeului Bacchus, zeul roman al vinului, fertilității și agriculturii.

În mitologia germană era solul zeilor, dar era considerată a fi și zeița morții, Hel. 

În alte culturi europene era văzută ca solul care aduce vești rele, nenoroc.

În mitologia germano-scandinavă erau păsările ființelor magice numite Huldra, personaje exclusiv feminine, foarte frumoase (dar care aveau coadă de vacă sau de vulpe – depinde de surse), care trăiau ascunse în pădurile din Scandinavia, și care aveau puteri supranaturale. În unele opinii, aceste ființe erau spiritele pădurii care puteau lua formă umană.

În cultura scandinavă erau simbolul echilibrului; penajul în alb-negru reprezenta echilibrul între energiile masculină și feminină.

În mitologia nordică erau asociate zeiței Skadi, zeița iernii.

În evul mediu, coțofana era considerată pasărea vrăjitoarelor sau a celor certați cu legea – poate pentru că are și obiceiul de a fura obiecte care lucesc (cercetătorii au descoperit că rar fură coțofenele astfel de obiecte). Probabil că era asociată cu hoții și cei puși pe rele și pentru că fură ouăle și puii din cuburile altor păsări – dar face asta în special primăvara, când trebuie să-și hrănească puii.

Înainte de apariția creștinismului coțofenele erau considerate, în general, a fi simbol al norocului. Reprezentanții Bisericii, însă, le-au asociat răului; ei considerau că acestea au fost singurele păsări care nu au jelit când Isus a fost răstignit. Într-o poveste se susține că nu sunt o specie originală, ci un hibrid între corb și porumbel și din moment ce sunt hibrizi nu au fost botezate, iar sufletele lor fiind impure e un motiv în plus de a le considera a fi de partea întunericului. Mai sunt și alte superstiții care au determinat oamenii să le portretizeze într-o lumină negativă – evenimente nefericite care au avut loc după ce au fost văzute, de exemplu – și se ajunsese până acolo că au fost vânate de-a lungul timpului până aproape de extincție.

Coțofenele, asociate cu oamenii care vorbesc prea mult, au ajuns să fie pictate într-o sală care e azi cea mai faimoasă din Passo Real (Palatul Național Sintra): Sala Coțofenelor”. Se spune că regele Ioan I al Portugaliei, atunci când a discutat cu o doamnă din înalta societate, a dat naștere unor zvonuri printre supușii săi; el a dat poruncă zugravilor să picteze coțofene (simbolizând pălăvrăgeala fără rost) pe întreg tavanul acelei săli din Palatul din Sintra – în acest mod, el făcea aluzie la faptul că limba trebuie ținută după dinți.

Coțofana ca simbol

Aceste păsări se prezintă, în general, în alb și negru, având și un simbolism dual: bine-rău.

În primul rând, coțofana simbolizează inteligența. Mai multe teste și experimente au dovedit că pot imita vorbirea umană, că știu să se joace, să lucreze în echipă, dar se și întristează. Din cauza naturii lor perspicace, coțofenele simbolizează și înșelăciunea (știu să păcălească alte animale), oportunismul, iluzia.

Sunt simbol al înșelăciunii poate pentru că distrug recoltele și ascund obiectele strălucitoare pe care le găsesc. Cercetătorii sunt de părere că nu prea des se întâmplă ca o coțofană să fure obiecte strălucitoare și atunci când o fac o fac pentru că le e frică de ele și le ascund, să nu le mai vadă niciodată.

Sunt asociate oportunismului poate pentru că au obiceiul să fure mâncare de la alte păsări, atacă pe neașteptate și uneori se năpustesc în grup asupra unei păsări singuratice.

Sunt simbol al iluziei, magiei, vrăjitoriei, dar care ar putea fi motivul pentru care e asociată iluziei, vrăjtoriei nu e prea clar.

Coțofana este și simbolul conștientizării de sine. Păsările din specia de coțofene eurasiatice se pot recunoaște în oglindă (la fel și unele ciori); în regnul animal, experimentele au arătat că doar câteva specii de maimuțe mari se recunosc în oglindă (cimpanzeii, de exemplu), elefantul asiatic, afalinul (delfin cu bot-gros sau „cu nasul ca o sticlă”), porcul și altele câteva; gorilele par a se recunoaște în oglindă doar parțial.

Coțofana ca totem

Totemul este un obiect care reprezintă un animal, o pasăre, o plantă etc. și care e folosit ca emblemă a unui grup (de exemplu: familie, popor, clan sau trib) și care amintește oamenilor de originea lor (sau de trecutul mitologic). În general, e folosit de grupuri mari, nu doar de o persoană dar pe la mijlocul secolului XX a luat ființă așa-numita mișcare New Age și unele persoane au ales să adopte un spirit personal (numit tot totem) – sub formă de animal, pasăre etc. - care are o însemnătate specială pentru ele și despre care au convingerea că le conferă putere, încredere. Totemul (spiritul) se manifestă atunci când omul se simte debusolat, când își pierde încrederea în sine. Persoana care are ca totem coțofana va învăța că există întotdeauna un mod de a face lucrurile, oricât de imposibil ar părea.

Coțofana ca animal spirit, călăuză spirituală

Despre animalul spirit se spune că este „ghid spiritual”; nu omul alege acest ghid, ci animalul alege omul, în funcție de „necesitățile omului” într-un moment sau altul. Într-o viață, un om poate avea mai multe „animale spirit” care vor să-l ajute, dar poate fi și numai unul.

Coțofana, ca ghid spiritual, îl ajută pe om să se adapteze ușor în diferite situații, îi „spune” că va găsi modalitatea de a obține orice, dacă vrea cu adevărat. Îi arată că bogăția materială nu este totul în viață: coțofana adună fel și fel de lucruri – unele de care nu are neapărată nevoie, și le ascunde. Ca ghid spiritual, coțofana îl învață pe om că e în regulă să-și urmeze pasiunile și să-și asume riscuri.

Oamenii care au spiritul coțofenei (ca totem sau ca ghid spiritual) sunt atrași de lumina reflectoarelor și le place atenția celorlalți, uneori făcând ceva doar pentru a atrage atenția (dar ceea ce fac vine mai mult din subconștient). Cei care aparțin grupului celor sub „semnul coțofenei” sunt deschizători de drumuri și nu se feresc de aventuri. Se avântă în luptă, dar știu să facă un pas înapoi pentru a analiza lucrurile. Coțofana se numără printre cele mai curajoase păsări.

Ca prieteni, acești oameni cred în „favoare contra favoare” și nu uită niciodată pe cei care i-au ajutat când au avut nevoie și vor întoarce ajutorul, oferind mult mai mult decât au primit.

Ca parteneri în dragoste, la început sunt magici (fermecători și atenți, grijulii), dar în timp (când se vor simți confortabil în relație) își vor arăta slăbiciunile și pot deveni o cu totul altă persoană; cine e gata să accepte această nouă persoană va avea mai mult decât un partener, va avea un paznic – în sensul pozitiv al termenului.

Sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu.

Călăuza spirituală in cultura nativ americană

Indienii americani (dar nu numai ei) considera ca toate lucrurile Creatiei au energie spirituala, ca toate sunt in legatura si toate trebuie respectate. Omul, ca fiinta superioara ce se crede, trebuie sa caute si sa mentina echilibrul si armonia in ceea ce indienii americani numesc “Marele Cerc al Vietii”. Pe masura ce ne miscam in interiorul acestui Cerc putem constata ca totul are viata, totul are un scop, totul e conectat si totul trebuie respectat.

Toate cele ce exista pe “Pamantul Mama” si toate cele ce exista in Univers pot deveni “Calauze Spirituale” pentru ca Spiritul Creatorului este in tot ceea ce exista pe Pamant.

Religile organizate depind in totalitate de dogma scrisa de oameni, de doctrina care asigura supravietuirea religiei respective si credinta oamenilor. Aceasta “inregimentare” indienii americani o numesc “Cutiile Gandirii Spirituale” pentru ca in limitele dogmelor (de control) nu exista posibilitatea (sau e foarte mica) unei revelatii divine individuale.

Credintele indienilor americani permit sensuri si interpretari infinite, numite “Libertate Spirituala” – pentru ca fiecare lucru din Creatie este diferit de toate celelalte si la fel este si in cazul credintelor lor spirituale – se pot referi la orice din natura, fara ca aceasta sa insemne minimalizarea restului Creatiei. Astfel, in cazul nativilor americani, mesajele Naturii pot ajunge numai la un individ anume, in mod particular, cel mai adesea diferit de cum ajunge la altul, prin intermediul Creatorului.

Cand religiile au devenit organizate omul s-a situat pe sine deasupra intregii Creatii, stapan al animalelor si peste toate lucrurile – in acel moment omul a pierdut capacitatea de a mai intelege animalele. (Unele legende spun ca omul a putut vorbi candva cu animalele).

Multi oameni considera ca animalele nu au spirit sau suflet, ca sunt mai puţin inteligente decat omul, ca sunt salbatice, fara constiinta si deloc sociabile, dar o privire mai atenta asupra comportamentului animalelor ar arata multora ca lucrurile nu stau chiar asa. E drept, intelectul animalului e diferit de cel al omului; animalele gandesc diferit si comunica diferit dar pentru ca inteligenta e definita numai in raport cu omul animalul apare ca fiind lipsit de intelgenta (multe studii au aratat, in timp, ca animalele nu sunt lipsite de inteligenta). Daca, insa, testul ar fi inversat, omul nu s-ar putea ridica la inteligenta animalelor.

Animalele si pasarile, stiu exact cand e timpul migratiei, stiu locul unde trebuie sa ajunga si nu au nevoie pentru asta de harti, busole sau sa ghideze dupa stele si soare – cum trebuie sa faca omul daca nu vrea sa rataceasca drumul. Animalele se descurca foarte bine fara unelte sau arme – omul e neajutorat. Animalele se simt bine in mediul lor – omul mai puţin. Animalele stiu modul de a trai cu limitarile si abilitatile date de natura, fara ranchiuna - omul e cam departe de asa ceva.

Daca omul este atat de inteligent cum de nu poate invata “limbajul” animalelor si pasarilor? Animalele invata ce vor oamenii de la ele (a se vedea nu doar cainii), dar omul greu invata ce vrea animalul de la el. Animalele, ca si oamenii, comunica si prin atingere, miros, miscarea trupului si prin sunet, dar la animale mai exista si alte doua forme de comunicare: telepatic si spiritual.

Animalele constientizeaza instinctual personalitatile umane, starea de spirit a oamenilor. Se spune ca animalele “miros frica” – stiintific nu e demonstrat dar toti cei care au lucrat intens cu animalele, timp indelungat, stiu ca axioma este corecta. Animalele nu doar ca “miros” frica, dar disting un spectru larg de emotii si personalitati. In credinta nativilor americani animalele nu “miros” emotiile omului, dar poseda capacitatea unei forme de telepatie care nu e inteleasa de omul modern; animalele pot comunica receptand si emitand mesaje mentale, si pastreaza aceasta capacitate pana mor.

Aceasta idee a capacitatii telepatice a animalelor a condus la credinta existentei animalelor ca ghizi spirituali. Comunicarea cu un animal calauza spirituala nu este deloc usoara pentru ca animalele au o constiinta diferita de cea a omului, ceea ce face ca mesajele sa fie confuze si chiar imposibil de inteles fara practica indelungata si rabdare.

In traditia nativilor americani se considera ca fiecare individ este conectat de-a lungul vietii cu noua animale diferite, numite calauze spirituale, care vin si pleaca in functie de directia in care se indreapta omul respectiv si sarcinile pe care le are de indeplinit, greutatile pe care le are de infruntat. Intre aceste noua animale unul este animal totem, animalul spirit care insoteste omul intreaga lui viata si care actioneaza si ca un spirit gardian (un inger pazitor, altfel spus). Cu animalul totem omul are o conexiune particulara, individuala, fie prin interesul sau faţă de animalul respectiv (ceea ce nu inseamna, neaparat, sa-si petreaca timpul cu acest animal mai mult decat pana isi invata lectiile), fie prin anumite trasaturi comune, prin vise sau altfel. Acest animal calauza confera putere si intelepciune cand comunica.

O calauza spirituala nu e neaparat un animal, ci poate fi orice din natura si care poate comunica in vreun mod: vibratii, semne, simboluri, cuvinte, prin vise, aparenta fizica etc..

“Totemul zilei de nastere” combina credinta nativilor americani cu astrologia, dar asa ceva nu exista in credinta lor; o calauza spirituala nu e “data la nastere”, nu o are omul inca din ziua in care se naste, ci ajunge sa o aiba – de regula, ghidul spiritual alege omul si nu invers, nu e o alegere personala, individuala si nici nu poate fi atribuit unei persoane de catre alta. Nu poti zice: “tigrul e puternic, e frumos, e animalul meu totem”, pentru ca nu functioneaza; nu poate fi ales un ghid spiritual asa cum alegem o culoare. Pentru a avea o astfel de calauza omul trebuie sa aiba ochii, mintea si sufletul deschise, sa priveasca atent in jurul sau, sa observe semnele – e un proces de cunoastere launtrica si intelegere spirituala.

Ce faci daca doresti din tot sufletul un anume animal ca ghid spiritual?

Meditezi. Daca vine, vine, daca nu, multumeste-te cu ceea ce se intampla sau nu se intampla. Totusi, calauza spirituala poate fi si acel animal pe care il desenezi din reflex, care-ti vine in minte mai des sau cel pe care o serie de coincidente il aduc des in viata ta; se poate revela si la nivelul subconstientului in timpul somnului, nu doar prin meditatie.

Indienii americani considera calauzele spirituale sau totemurile ca fiind aparatori puternici ai Pamantului sau spirite ale animalelor vii. Unii psihologi considera ca o viziune a unui ghid spiritual sau un mesaj de la acesta ca fiind o revenire a mintii umane stravechi, pre-constiente. De exemplu, pestii care traiesc in mare sunt asociati cu subconstientul si simbolizeaza o gandire profunda. Alte exemple: meditand asupra diferitelor calitati ale reptilelor si asocierilor mitice, ar putea fi posibil accesul la aspectele reptiliene ale mintii, care corespund sistemului limbic si care se ocupa cu emotiile senzoriale, placerea si durerea; meditand la diferite mamifere se poate deschide o cale catre capacitatile talamusului si hipotalamusului, asociate cu emotiile, cu sentimentul de apartenenta si intelepciunea instinctiva.

Puterea animalelor ghid poate aduce imbunatatiri vietii omului si chiar intregii Creatii. Indienii americani numesc acest proces de conectare cu un animal calauza sau cu alte parti din Creatie ca fiind “Una cu Natura”. Omul conectat cu un ghid spiritual poate deveni mai bun, mai sanatos fizic, psihic, emotional si spiritual si poate vedea lumea si toate care sunt mult mai clar si le poate intelege mai bine.

Animalele sunt minunate creaturi fericite, cu emotii echilibrate, care se apara unele pe celelalte in cadrul aceleeasi specii; simt durerea si tristetea dar niciodata nu a existat razboi intre diferitele specii, pentru ca animalele stiu sa traiasca in armonie, ucid doar cat le trebuie sa se hraneasca si nu cunosc nimic despre lacomie, invidie si ura – doar animalele care traiesc in imediata apropiere a omului (cum ar fi cainii si pisicile) manifesta, uneori, gelozie.

Poate ca nu degeaba Creatorul a pus oameni si animale pe aceeasi planeta; poate ca a vrut sa invatam unii de la ceilalti… Oamenii ar putea invata multe de la necuvantatoare – multe le-au si invatat, daca aruncam o privire in domeniul ingineriei, medicinei (si nu numai). Animalele reamintesc omului ca nu este decat o mica parte din Creatie si ca fiecare aceasta parte are un scop bine determinat, propria-i pricepere si intelepciune.

Religiile organizate nu il invata asa pe om, din contra, il invata ca e “superior”, ca e stapan peste tot ce exista si totul exista pentru el. Credinta nativilor americani spune: “Pamantul nu ne apartine noua, noi apartinem Pamantului”.

Resurse:

http://www.legendsofamerica.com/na-totems.html

http://www.warpaths2peacepipes.com/native-american-culture/

sursa foto: https://www.facebook.com/native.encyclopedia/