Manipularea prin sentimentul de vinovăție

Din punct de vedere juridic, vinovăția este o trăsătură esențială a infracțiunii. Constă în poziția subiectivă a subiectului infracțiunii față de fapta și rezultatul faptei sale. Vinovăția există când fapta care prezintă pericol social este săvârșită cu intenție sau din culpă. Reprezintă, deci, atitudinea conștiinței și voinței făptuitorului față de faptă și urmări, concretizată sub formă intenției sau a culpei. Nu există vinovăție dacă acțiunea ilicită nu a fost pregătită, gândită, dorită și voită, persoana respectivă acționând din constrângere fizică sau morală ori în stare de inconștiență.

Din punct de vedere psihologic, vinovăția este un sentiment complex, și este întotdeauna legat de trăirea unei suferințe; este și o confruntare între dragoste și agresivitate, într-un fel. Prin natura firii suntem empatici și reacționăm la nevoile celorlalți, la sentimentele lor, coordonându-ne comportamentul la stările lor. Încă din faza de bebeluși simțim ceea ce simt persoanele cele mai apropiate de noi; crescând, învățăm că ceea ce facem are efect asupra celorlalți. Cel mai greu este când ajungem să înțelegem că ceea ce simțim, ceea ce facem sau vrem să facem are, uneori, efecte negative asupra celor apropiați, în special. Cam pe aici începe să se manifeste sentimentul de vinovăție: ne simțim vinovați pentru că nu ne dorim pentru noi ceea ce-și doresc părinți, de exemplu, ne simțim vinovați pentru că nu dorim ceea ce doresc alții și ne reproșează că le facem rău dacă nu facem cum zic ei și tot așa. Pe scurt: suntem manipulați (și manipulăm) prin sentimentul de vinovăție. Nu e neapărat o formă conștientă de manipulare: „m-ai supărat cu această notă mică” – zice un părinte copilului, activându-i involuntar sentimentul de vinovăție. „Nu faci asta, se vor îmbolnăvi oameni din cauza ta”. „Vrei să fii responsabil pentru moartea unor oameni?”

Manipularea prin vinovăție înseamnă activarea sentimentelor de vinovăție pentru a determina pe cineva să se simtă vinovat și să facă (sau să nu facă) ceva. Această formă de manipulare e foarte des folosită și are succes pentru că oamenii sunt astfel manipulați (conștient sau ba) încă din copilărie. Sentimentul de vinovăție este periculos pentru că personalitatea omului se va dezvoltă nearmonios, omul fiind obligat, practic, să anuleze (să îngroape în subconștient) ceea ce simte, ceea ce-și dorește, ceea ce este. Subconștientul este... „răzbunător”. Îl lovește pe om cu neîmpliniri, cu sentimente de frustrare, cu depresii și chiar mai rău. Prea bine nu îi este nici celui care refuză să se simtă vinovat – el e numit nesimțit sau inconștient (în cele mai bune cazuri) dar și psihopat, narcisist... însă cel care alege să nu se simtă vinovat nu acumulează frustrări.