Politica nu mă interesează

Omenirea e facuta din trei tipuri de oameni: cei neinfluentabili, cei influentabili si cei care influenteaza – spunea Benjamin Franklin.

**

Cei mai multi politicieni par a fi monumente de dorinte neimplinite la timpul potrivit; odata ajunsi in fotolii de politician incep sa-si indeplineasca dorintele, incep sa faca exces de putere.

Politica nu ma intereseaza, spun cei mai multi cetateni. E gresit – si din aceasta cauza s-a ajuns unde s-a ajuns la nivel mondial. Ma numar intre cei pe care politica nu i-a interesat. Sau… poate ca am inceput sa ma interesez de politica inca din clasa a doua si am continuat, intr-un fel sau altul până azi… la nivel de observator si implicat direct numai prin vot, prin participarea la diverse sedinte la nivel local si / sau prin proteste.

Daca inainte vreme schimbarea era aproape imposibila, acum pare la fel dar, din alte cauze. Atunci, oamenilor le era frica nebuna de inchisorile securitatii, de modul in care “interogau” – gradul 3 de ancheta = bataie. I-am inteles. Acum, oamenii par mai mult indiferenti decat speriati – fiecare urmareste prosperitatea de moment. De fapt, unii se si tem; se tem ca ar putea ramane fara loc de munca daca isi revendica drepturi conferite prin lege; se tem ca nu-si vor rezolva problemele daca nu dau spaga unor functionari publici; se tem ca le mor cu zile cei dragi, prin spitale, daca nu dau spaga – si din aceleasi motive se tem sa reclame orice nereguli…

Poate n-ar fi acest haos daca cei ajunsi sa conduca natiunile n-ar fi dintre cei hrapareti si oameni de paie… multi dintre ei alegand sa se implice in politica pentru a se imbogati cu orice pret (mai ales in România si alte ţări unde saracia e accentuata).

“Nomenclaturistii” de ieri au azi urmasii / ucenicii in functii politice inalte. Cei de azi au invatat de la cei de ieri: ii cauta pe cei nu foarte isteti si le ofera avantaje in schimbul servitutii. Cum altfel ar putea ajunge in functii politice de raspundere (unde iau hotarari in numele cetatenilor) indivizi precum cel care propunea o lege pentru a fi taiate corzile vocale ale cainilor care latra prea mult si deranjeaza vecinii (un consilier local din Medias, Ioan Ciulea)? Cum altfel pot ajunge in Parlament oameni care ajunsi la putere le spun adeversarilor: Ciocu’ mic, acum noi suntem la putere!? (prin aceasta expresie s-a facut cunoscuta deputata Anca Constantinescu). Sau cum ajunge senatoare o femeie care exceleaza in a jigni protestatari, in a veni cu pretentii de tupeist [intre alte (si) decontarea deplasarilor cu taxiul pentru parlamentari] – Cristiana Anghel. Cine face greva foamei nu se califica, neaparat pentru a fi membru in Parlament – e nevoie macar de bun simt. Ieri, minstrul comunicatiilor (nici macar al invatamantului!), Marius Bostan, zicea ca vrea sa nu mai fie invatamantul gratuit si parintii sa simta ca nu e gratis si sa se implice! Il citez: Eu vad parintii la scoala. Eu sunt parinte. Jumatate dintre ei nu se intereseaza, nu cer calitate profesorului. Profesorii au salarii mici. Nici in partea cealalta nu se cere calitate. […] Daca fiecare parinte ar plati 100 de lei pe luna, nu mult, ceva simbolic, dar sa simta ca nu e gratis...

Perla perlelor: Omenirea se afla in plin cutremur cosmogonic, zicea Sorin Paler (Brasov), candva candidat pentru un loc de europarlamentar. Domnul Paler incearca sa detalieze razboiul cosmogonic: Cutremurul cosmogonic care este un concept filozofic si reprezinta comuniunea dintre univers si fiinta umana in devenirea ei prin asimilarea de mituri religioase sau de alta natura si contopirea dintre om si mediul in care s-a format respectiv, in cazul României: de munte, codrul, animalele care populau codrul.

S-ar lungi si mai mult textul daca insir aici toate dovezile de nesimtire, tupeu, prostie, incultura etc. dovedite de o multime de politicieni, dar fiecare votant ar trebui sa reţina aceste derapaje si sa nu mai voteze pentru indivizii respectivi.

Nu degeaba se spune: da-i omului puterea si vezi ce face cu ea; atunci vei vedea ce fel de om este. Ar trebui sa recunoastem semnele si sa nu mai dam puterea oricui.

Ipocrizia caracterizeaza clasa politica din România. Sunt si oameni de buna credinta printre politicieni, dar n-au loc de intors, nu sunt lasati sa isi indeplineasca promisiunile electorale daca acestea nu coincid cu cele ale grupului care i-a sustinut sa ajunga in functii.

România are o societate democratica dar nu si un guvern si un parlament democratic; nu are politicieni care inteleg principiile democratiei iar cei mai multi dintre cei care le inteleg nu sunt interesati sa le aplice pentru ca nu le sunt utile in atingerea scopurilor urmarite, scopuri care nu par a fi si cele ale cetateanului. Exemplu: pensiile speciale pentru parlamentari. Acest tip de pensie dezechilibreaza si mai rău sistemul de pensii pentru ca are un regim non-contributiv (cetatenii cotizeaza pentru acestea), deci nu exista resursa bugetara suficienta cel puţin la acest moment (ceea ce, practic, e interzis prin Constitutie - art. 138 pct 5: Nicio cheltuiala bugetara nu poate fi aprobata fara stabilirea sursei de finantare). Ce fac unii inseamna multe pensii de platit si sume prea mici adunate de la cei care cotizeaza. Cum vor gasi resurse? Ii vor obliga pe cei fara venituri sa plateasca si contributia pentru pensie, asa cum sunt obligati sa o plateasca pe cea pentru sanatate?

In caz de un eventual colaps al sistemului de pensii ghiciti cine vor fi cei care risca sa ramana fara bani?

Credeti ca salariul minim pe economie creste pentru a-i fi mai bine salariatului? Creste pentru a fi adunate sume mai mari la buget, fara a se lua in calcul ca multi intreprinzatori vor ajunge sa sa inscrie pe listele de someri cativa angajati... si cresc preturile pentru a putea acoperi plafonul de salarii. Cum creste salariul cum cresc si preturile (sau invers, dar cu ceva intarziere). Dreptul la munca exista mai mult in teorie.

Cand politicienii iau hotarari care sunt in detrimentul majoritatii poate ca ar trebui sa ne intereseze mai mult politica; daca nu, sa nu ne miram cum taxele si impozitele, contributiile de toate felurile etc. cresc peste noapte si sa nu ne miram cum scad ajutoarele de orice fel menite cetatenilor aflati in dificultate, pentru a fi gasite resursele financiare necesare sustinerii materiale unei gaşti de indivizi care nici nu se deranjeaza sa se prezinte la “locul de munca”.