Libertatea de a muri?

In ianuarie 2012, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (PACE) a aprobat o rezolutie impotriva eutanasiei, dar aceasta rezolutie nu are un caracter obligatoriu si statele nu pot fi determinate sa isi schimbe legislatiile. Cele mai multe state (europene sau nu) incrimineaza explicit eutanasia; altele acorda circumstante atenuante celor care ucid din mila o persoana si cateva au legalizat eutanasia.

Prin eutanasie se intelege uciderea savarsita sub impulsul unui sentiment de mila, pentru a curma chinurile fizice ale unei persoane care sufera de o boala incurabila si a carei moarte este, din aceasta cauza, inevitabila. Chiar si in statele unde nu este permisa se mai practica, in anumite cazuri, dar cel care e prins ca face asta va fi cercetat pentru omor, avandu-se, totusi, in atentie, circumstantele in care s-a savarsit fapta si pedeapsa va fi individualizata in consecinta (in Norvegia, de exemplu).

Eutanasia este actiunea prin care, intr-un mod nedureros, se suprima viata unei persoane a carei suferinta grea si prelungita, este considerata iremediabila. Puterea de decizie trebuie sa apartina bolnavului, rudelor sau medicului. Acest cuvant, “euthanasia”, provine din limba greaca si face referire la o moarte usoara, frumoasa. “eu” - bine, “thanatos” – moarte.

 Eutanasia umana se practica – un fel de a spune – din vechi timpuri

Exemple (sa zicem)

In Sparta copiii handicapati erau expusi si lasati sa moara, lucru aprobat de Aristotel, pentru motive de utilitate publica (Politica VII). Platon extindea aceasta practica la batranii grav bolnavi (Republica 460).

Epicur rezuma astfel curentul general de gandire al grecilor antici: “Noi suntem stapanii durerilor, stapani in a le suporta, daca ele sunt suportabile, iar in caz contrar, stapani in a parasi viata cu suflet linistit, asa cum parasim teatrul daca nu ne place”.

Au fost si destui care erau impotriva:

Pitagora si mai ales Hippocrate s-au impotrivit eutanasiei.

Hippocrate a inclus in faimosul sau juramant aceasta fraza: “Nu ma voi lasa determinat de cuvantul nimanui in a procura o otrava sau in a-mi da consimtamantul la asa ceva”.

Cicero scria in Visul lui Cicero: “Tu, Publius si toate persoanele drepte, voi trebuie sa va pastrati viata si nu trebuie sa dispuneti de ea fara a primi porunca de la cel care v-a dat-o, ca sa nu dati dovada ca v-ati sustras de la misiunea umana pe care Dumnezeu v-a incredintat-o”.

Puţini sunt medicii care se declara in favoarea eutanasiei.

**

S-ar putea spune ca legalizand eutanasia se incalca si “Drepturile omului”:

In articolul 3 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului se spune ca “orice fiinta umana are dreptul la viata.” Iar in Conventia pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale este accentuat faptul ca “moartea nu poate fi aplicata in mod intentionat.” (art. 2.1)

Parerea clericilor crestini – in special - nu o mai notez.... “Să nu ucizi” e a sasea porunca din Decalog.

Daca exista dreptul la viata de ce nu ar exista si libertatea de a muri – o moarte ”usoara, decenta”?

Ceea ce este, din punctul meu de vedere, inadmisibil, este sa fie legalizata eutanasia pentru retardati si bolnavi mintal – cum s-a incercat in 1975, in Florida (calculandu-se ca statul ar economisi astfel 5 miliarde de dolari... Cand se discuta despre... controlul asupra costului ingrijirii medicale nu mai poate fi considerata compasiune... Azi, in Olanda, pot fi eutanasiati si bolnavii de Alzheimer...

(descopera.ro)

Cum se potrivesc prevederile amintite mai sus pedepsei cu moartea care se practica in destul de multe state? E interzisa moartea aplicata in mod intentionat ori ba?

Practic – daca e sa fim obiectivi – eutanasia se practica azi, la... nivel de stat: condamnarea la moarte a unor infractori... Ar mai fi dreptul pacientului de a alege sa nu fie resuscitat in caz de accident grav si dreptul său de a refuza un tratament medical care i-ar prelungi viata.

**

In urma cu ceva timp cativa români au cerut sa fie eutanasiati... din cauza saraciei! Ori, sa compare cineva saracia cu tetraplegia (de exemplu) este cam prea mult. Cred ca respectivii au dorit numai sa atraga atentia asupra lor in speranta a... ei stiu ce, dar in nici un caz nu s-ar fi lasat eutanasiati.

E usor sa ceri – cu vehementa chiar - ceva ce stii ca nu vei obtine. Interesant ar fi fost sa li se aprobe cererea si atunci ar fi avut dovada ca saracia e mai ”buna” decat moartea.

Avem dreptul sa alegem eutanasia in cazuri disperate? Indraznesc sa afirm ca da, avem acest drept, dar reglementarile trebuie sa fie atat de clare incat sa nu lase loc abuzurilor. Sunt multe chestiuni de luat in calcul, inclusiv personalul medical dispus (sau nu) sa ucida ”la cerere” (mai ales). Amintesc si despre comertul cu organe umane, pentru transplant... si nu vom sti vreodata cati pacienti care ar fi putut fi salvati au murit si organele lor au fost donate, uneori impotriva vointei ”proprietarului”, dar la presiunile facute de medici asupra familiei acestuia.

Cei care doresc sa fie donatori de organe trebuie sa faca o vizita la un notar si sa declare explicit aceasta, si va fi inscris intr-un registru national al donatorilor de organe.

State in care eutanasia este legala

Olanda e primul stat care a adoptat o lege in materie – legea e adoptata in 2002, dar acceptata tacit inca din anii 1970 (din 2002, orice persoana cu varsta de peste 12 ani isi poate cere dreptul de a muri); e legala si sinuciderea asistata.

Belgia a adoptat o lege in anul 2002, dar numai cel care ”sufera de o boala grava si de dureri insuportabile, atat fizice cat si psihice, poate cere eutanasierea”. In 2013 a fost modificata legea si minorii cu discernamant au dreptul sa isi ceara dreptul de a muri (in conditii stricte).

Luxemburg adopta legea in 2009 – un pacient are dreptul sa isi curme viata daca sufera de o boala incurabila, insa cererea de eutanasiere trebuie sa ii fie aprobata de doi medici.

Suedia – in anul 2010, Biroul National pentru Sanatate, a anuntat ca intreruperea dispozitivului medical de mentinere in viata (eutanasie pasiva), la cererea pacientului, a devenit legala.

Canada – provincia Quebec e prima care a adoptat o astfel de lege pro eutanasie, in anul 2014 – pacientii cu boli in stadii terminale pot cere medicilor administrarea unei injectii letale, in cazul in care au dureri insuportabile. Anul acesta a fost (se zicea ca va fi) extinsa la intreg teritoriul.

Columbia – e permisa, cu limitari, din anul 2012 (numai bolnavii incurabili au dreptul; nu e permisa celor cu boli degenerative gen Alzheimer).

Elvetia – e legala sinuciderea asistata inca din anul 1930, dar eutanasia e ilegala; au dreptul la sinucidere asistata (ne-medicala) nu doar cetatenii elvetieni, ci si cei straini. Trei state americane permit sinuciderea asistata: Oregon, Washington, Montana si Vermont.

Germania – pacientii au dreptul de a refuza orice tratament care ar putea sa le salveze viata (si in RO); siniciderea asistata medical e semi-legala: medicul care are o permisune scrisa poate administra medicamente care sa scurteze viata unui pacient.

Danemarca – e permisa numai eutanasia pasiva (deconectarea de la aparate, refuzarea tratamentului); din 2002 orice pacient poate refuza orice tratament medical, dupa ce a facut o cerere scrisa. Si in Ungaria, Spania si Cehia pacientii pot refuza tratamentul; si in România pacientul are acest drept, prin legea privind drepturile pacientului.

Portugalia - eutanasia activa (administrarea unor medicamente letale) sau pasiva este condamnata, dar un consiliu etic admite intreruperea tratamentului în anumite cazuri.

In Franta, la inceputul anului 2011, au reinceput dezbaterile pe aceasta tema (in anul 2009 parlamentul a respins proiectul de lege) In anul 2005 a fost legiferata eutanasia pasiva. In anul 2013 au inceput demersurile pentru legalizarea eutanasiei, iar la inceputul anului 2016 parlamentarii au aprobat proiectul de lege prin care medicii vor fi autorizati la sedarea pacientilor suferinzi de boli incurabile in faza terminala – vor putea opri tratamentul paleativ, inclusiv hranirea si hidratarea artificiala, cu acordul pacientilor in cauza sau dupa ce discuta cu familia celor aflati in coma sau intr-o stare vegetativa..

In anul 2003 Marie Humbert a contribuit la sinuciderea asistata a fiului sau, Vincent. Si ea s-a exprimat asupra legii eutanasierii, dezbatuta in Senatul francez. Impreuna cu doctorul Frederic Chaussy, in 2003, Humbert i-a indus coma fiului sau, inainte de a-i injecta o supradoza de clorura de potasiu. Pentru ca devenise orb, mut si tetraplegic, in urma unui accident de masina, tanarul ceruse dreptul la moarte, precizeaza France Soir.

In ziua de astazi, medicii, toti cei care vor sa ajute, sunt obligati sa se ascunda, pentru a scurta suferintele unui bolnav intr-o "ambianta nesanatoasa". La fel si politicienii, a sustinut Marie Humbert. (ziare.com)

Sub o forma sau alta ”uciderea din mila” e permisa in Thailanda, Albania, Uruguay, Japonia. In Australia e interzisa, dar un timp (prin 1990) a fost permisa, in Teritoriul din Nord – a fost rasturnata de o lege cu aplicatie nationala.. La un pas de a legaliza eutanasia a fost Tasmania, in 2013. In 2015 Parlamentul Marii Britanii respinge legalizarea eutanasiei.

₪₪₪

Fapt divers: in 13 iunie 2011, BBC a difuzat prima sinucidere asistata (din istoria televiziunii) – cred ca e prea mult. In documentar e prezentata tehnica acestei practici si e filmata, minut cu minut, sinuciderea milionarului Peter Smedley, in varsta de 71 de ani, care suferea de o maladie degenerativa; filmul il arata cum soarbe dintr-un pahar amestecul letal de medicamente.

₪₪₪

Avem dreptul la viata si avem libertatea de a muri si in ”forul interior” sunt de acord cu eutanasia umana (pentru cei care o cer in mod explicit si au motive serioase), dar azi, din cauza ca nu prea mai cred in onestitatea unor reprezentanti din randul unor categorii de profesionisti (la nivel mondial), as vota impotriva eutanasiei, daca s-ar pune problema si in România. As vota impotriva si din cauza presiunii (psihice) ce ar putea fi pusa pe pacientii bolnavi, tineri sau batrani... As vota contra eutanasiei umane, desi e impotriva convingerilor personale (pentru ca omul are dreptul de a-si alege soarta), dar as vota pro eutanasie pasiva (deconectarea de la aparate, refuzarea tratamentului).

Un cinic ar spune: eutanasia reduce costurile cu ingrijirile medicale.

₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪

Mai multe informatii la adresele de mai jos:

* http://selectnews.ro/medicii-belgieni-eutanasiaza-si-pacientii-bolnavi-de-depresie-in-elvetia-te-poti-sinucide-asistat-fara-diagnostic-medical/

* http://www.culturavietii.ro/2015/07/08/columbia-a-legalizat-eutanasia/

*http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/Stiri/Eutanasia+umana+legalizata+in+Quebec+Canada

* http://www.hotnews.ro/stiri-international-16605452-belgia-legalizat-eutanasierea-pentru-minorii-capacitate-discernamant.htm

* http://www.clujeanul.eu/top-5-tari-unde-eutanasierea-este-legala/

* http://www.descopera.org/eutanasia-intre-compasiune-si-crima/

* http://www.urbaniulian.ro/2009/03/21/ni-se-pregateste-legalizarea-eutanasiei/

* http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/eutanasia-umana-legalizata--binefacere-sau-crima--261060

* http://adevarul.ro/international/europa/marilecontroverse-secolului-xxi-eutanasia-1_5280ab2dc7b855ff56e14a9a/index.html

* http://www.mediascop.ro/franta-legifereaza-sedarea-bolnavilor-in-stadiu-terminal/

Pe marginea vietii

Emile Durkheim (15.04.1858-15.11.1917), filozof si sociolog francez, spunea ca sinuciderea este orice caz de moarte rezultat direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ savarsit de victima insasi si despre care aceasta stie ce rezultat va produce. (Sinuciderea, 1897)

"captura" YouTube

Sunt multi oameni care se gandesc la sinucidere si dintre acestia multi trec la fapte. Mai sunt si dintre aceia care ameninta pe cei apropiati ca se sinucid, dar rar o fac sau, cand o fac, au grija sa o faca astfel incat sa fie gasiti in timp util si salvati.

Nu am de gand sa analizez motivele de sinucidere dar tocmai am citit despre un barbat din Sibiu dat disparut in 9 ianuarie a.c. Barbatul a plecat de acasa dupa o cearta cu sotia. Plecand, a amenintat ca se sinucide… Sotia afirma ca el facea des astfel de scene, plecand suparat si anuntand ca se sinucide, dar de fiecare data revenea dupa cateva ore. De data aceasta n-a revenit si sotia i-a anuntat disparitia. L-au cautat politistii, ajutati de jandarmi si de oamenii din zona, dar nu l-au gasit. In data de 16 ianuarie a fost gasit mort, sub zapada, langa o ferma agricola. Se poate spune ca de data aceasta si-a indeplinit dorinta. Poate ca n-a vrut, dar cine stie ce s-a intamplat – nu am gasit amanunte despre caz.

Faptul amintit mai sus m-a dus cu gandul la un alt barbat care, cu multi ani in urma, isi ameninta sotia ca se sinucide. De data aceasta este vorba despre un caz in care pe sotie am cunoscut-o. Ea se plangea mereu ca sotul e foarte gelos, bea prea mult si isi dorea sa-l paraseasca, dar de cate ori pleca, hotarata sa divorteze, el incepea sa planga si sa ameninte cu sinuciderea, se zgaria cu un cutit la incheieturi sau ii arata un streang pe care il avea pregatit pentru a-si pune capat zilelor. De fiecare data ea se razgandea si ramanea, dar liniste nu avea prea multe zile. De cateva ori l-a gasit in casa ori dupa ce a inghitit un pumn de pastile – si l-a dus la spital in timp util – ori cu streangul de gat si, din nou, l-a salvat…

Ulciorul nu merge de multe ori la apa. Intr-o zi, femeia si-a gasit sotul spanzurat, in bucatarie. Seara se certasera pentru ca ea depasise ora la care ajungea, de regula, acasa de la munca si el a amenintat ca se va sinucide pentru ca nu poate trai fara ea. Dimineata, femeia a plecat la munca si s-a straduit sa nu intarzie prea mult la intoarcere. La intrarea in scara blocului s-a intalnit cu o vecina si au schimbat cateva vorbe. Cand a ajuns in casa… sotul spanzurat…

Unul dintre politistii sositi la locul necazului, ascultand istorisirea femeii - cum ajungea mereu la timp incat sa il salveze – bazandu-se si pe faptul ca trupul era cald, i-a spus ca, probabil, de data aceasta el a vazut-o ca vine, si a calculat gresit timpul in care va ajunge in casa pentru a-l salva din nou.

A te omori inseamna, intr-un sens, ca si in melodrama, a marturisi. A marturisi ca esti depasit de viata sau ca nu o intelegi (Albert Camus).

&

A sasea porunca: sa nu ucizi 

S-a sinucis dupa ce i-au ucis cainele

Cainele este cel mai bun prieten al omului – se spune in popor – dar numai cine a crescut macar un caine stie cat de adevarata e zicala si ce, exact, inseamna. Numai cine a crescut macar un caine stie ce legatura emotionala poate exista intre caine si prietenul sau uman.

Cainelui nu-i pasa ca esti murdar, ca esti sarac sau bogat, ca esti urat sau frumos, ca esti betiv sau drogat, ca n-ai preiteni, n-ai serviciu si asa mai departe - te iubeste neconditionat.

sursa foto: 3milliondogs.com 

Un tanar in varsta de 27 de ani din Danemarca s-a sinucis dupa ce politistii i-au confiscat cainele din rasa pit bull, Zanto. A avut doar opt zile pentru a dovedi ca Zanto nu face parte din rasa “periculoasa” – si n-a reusit. Cainele a fost luat cu forta si eutanasiat. Distrus, tanarul a inghitit un pumn de medicamente si a murit. “A avut cainele gresit in ţara gresita”.

Din cauza unor animale cu doua picioare cainii din rasa pit bull si-au castigat un renume de groaza pentru ca sunt printre cei mai buni in luptele pentru caini si descreieratii i-au antrenat pentru asa ceva dorind sa castige bani din pariuri. Altfel, un pit bull e la fel ca (aproape) oricare caine: afectuos, foarte jucaus, bun pentru paza… Dar depinde cine-l creste, cine-l educa, cine-l dreseaza, cine-l are. La fel, insa, poate fi in cazul altor rase, indiferent cat de mari sau mici, ca talie, ar fi cainii: cand proprietarii sunt nervosi, violenti, cainii sunt la fel pentru ca sunt mereu stresati de iesirile animalice ale celor care-i detin. In plus, orice caine poate fi dresat sa atace, sa ucida... 

Legislatia din Danemarca interzice, din anul 2010, 13 rase de caini si metisii lor. Cainii din rasa pit bull si tosa inu sunt rase interzise inca din anul 1991 si orice caine din aceste rase ar fi fost eutanasiat fara comentarii. In anul 2013, insa, legii i-a fost adus un amendament important: vor fi eutanasiati numai cainii din aceste rase considerate periculoase daca si numai daca au atacat vreun om sau vreun caine. Singura vina a lui Zanto, cainele tanarului care s-a sinucis, a fost ca se gasea pe teritoriul gresit, nascut fiind in rasa gresita. N-a muscat pe nimeni, n-a atacat pe nimeni…

Si in RO exista legislatie cu privire la rasele de caini considerate periculoase (OUG 55/2002 privind regimul de detinere al cainilor periculosi sau agresivi), pe categorii:

Categoria I: cainii de lupta si de atac, asimilati prin caracterele morfologice cu caini de tipul Pit Bull, Boerbuil, Bandog si metisii lor;

Categoria II: cainii din rasele American Staffordshire Terrier, Tosa Inu, Rottweiller, Dog Argentinian, Mastino Napolitano, Fila Brazileiro, Mastiff, Ciobanesc Caucazian, Cane Corso si metisii lor.

Pentru aceste categorii de caini exista dispozitii stricte despre cine ii poate detine, plimba si in ce conditii.

Multi vor spune – si spun – ca tanarul era nebun. Nu era nebun, ci doar avea o sensibilitate mai mare. In plus, una e cand cainele e eutanasiat pentru ca a ranit si/sau ucis un alt caine sau un om si alta este cand iti este smuls din brate si dus la moarte doar pentru ca face parte din rasa gresita, desi nu avea un trecut violent, asa cum cere legea daneza: socul emotional poate fi unul extrem de puternic.

Prin discriminarea raselor de caini se urmareste diminuarea numarului de persoane si animale ranite sau ucise de caini… Sunt discriminati cainii pentru ca foarte multi oamenii sunt, prin definitie, violenti si le place sa faca rau. E bine sa se incerce tinerea sub control a inmultirii anumitor rase de caini pentru ca, adesea, ajung pe mana unor descreierati, devenind… descreierati… Iar atunci cand sunt ucisi astfel de caini ar trebui sa se tina seama de cei care au acesti caini, pentru ca mai exista si oameni responsabili.

Un fel de “concluzie”: Haideti sa ucidem toti albii pentru ca Hitler a fost alb si a fost agresiv sau sa ucidem toti preotii catolici pentru ca unii sunt pedofili.

Scriitori care au ȋncercat să se sinucidă

Actul sinuciderii este foarte greu de inteles de cei carora nu le trece prin minte, cu adevarat, sa o faca. Foarte multi artisti, jurnalisti, scriitori s-au sinucis. Altii au incercat sa se sinucida si dupa o singura tentativa nereusita au renuntat - sau au ascuns o eventuala alta tentativa nereusita. Intre cei care au incercat sa se sinucida am gasit doar pe urmatorii:

Edgar Allan Poe (19.01.1809, Boston, Massachusetts - 07.10.1849, Baltimore, Maryland), poet, romancier, nuvelist si critic literar american, creator al genului de scurte povestiri si precursor al literaturii moderne de fictiune stiintifico-fantastica.

Edgar Allan Poe, geniul torturat al macabrului, traieste in viata sa drama dupa drama. Recurge la droguri si alcool, iar melancolia sa intensa, precum si obsesia mortii se intrevad destul de clar in opera sa de un romantism intunecat, in special in ”The Raven” (Corbul), o balada a iubirii pierdute care ii aduce succes national. Incearca sa se sinucida in 1848, cand este gasit intr-o stare de inconstienta intr-o taverna din Baltimore. Moare pe 7 octombrie 1849. Cauza mortii ramane si astazi un mister, avansandu-se teorii din cele mai diverse, cum ar fi de pilda rabia.

Raymond Thornton Chandler (n. 23.07.1888, Chicago - d. 26.03.1959, La Jolla, San Diego, California), este parintele lui Philip Marlowe, detectivul perspicace si dinamic interpretat de Humphrey Bogart in ”The Big Sleep” (Somnul de veci). Nu publica nimic pâna la varsta de 50 de ani. Era dependent de alcool, destul de irascibil, cu tendinte depresive accentuate. Cand sotia sa, cu 18 ani mai mare ca el, moare in 1954, intra intr-o criza serioasa, incercand sa se sinucida in 1955. Proza sa curajoasa, minimalista, devine celebra postum.  

Kurt Vonnegut (n. 11.11.1922 - d. 11.04.2007), a fost romancier, eseist, poate cel mai bine cunoscut pentru romanul ”Abatorul Cinci” (1969), o satira despre propriile experiente din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Romanul e astazi considerat unul dintre cele mai bune romane americane ale secolului al XX-lea. In romanele sale combina armonios si unic satira, umorul negru si stiintifico-fantasticul. Tot el a scris si Leganul pisicii (1963), care a devenit in scurt timp best seller.

S-a nascut, probabil, cu o samanta de boala mintala; mama sa s-a sinucis în 1944 cu somnifere. Vonnegut se considera un spirit umanist si neglija in buna masura preceptele religioase. Scrierile sale contin ceva din seva umoristica si intunecoasa a lui Mark Twain, pe care il venera. Suferea de depresie si a incercat sa se sinucida in 1984.

Scriitori care s-au sinucis

Albert Camus scrie, in Absurdul si sinuciderea:

O sinucidere are multe cauze si, in general, cele mai aparente nu sunt si cele mai eficace. Foarte putini oameni se sinucid (ipoteza nu e insa exclusa) fiindca asa au hotarat. Criza este aproape intotdeauna declansata de ceva incontrolabil. Jurnalele vorbesc adesea de “necazuri intime” sau de o “boala incurabila”. Sunt explicatii valabile. Dar ar trebui sa stim daca, in acea zi chiar, un prieten nu i-a vorbit pe un ton indiferent acelui deznadajduit. Vinovatul este, in acest caz, prietenul. Pentru ca indiferenta lui poate fi deajuns spre a precipita tot dezgustul si toate resentimentele aflate pana atunci in suspensie (traducerea: Irina Mavrodin)

***

Stefan Zweig este unul dintre marii scriitori ai lumii, citit, iubit si pretuit pe toate meridianele lumii pentru creatia sa literara, profunda prin continut si diversa ca genuri (poezie, proza, dramaturgie, eseistica, memorialistica).

Destinul sau - prin drama sa - ar putea constitui un subiect de roman. Destinul si fizionomia sa morala au fost determinate de o epoca zbuciumata de razboaie si de ideologii extremiste. Stefan Zweig, cu modestia creatorului constient de valoarea sa, ilustreaza incarcatura de destin a generatiei sale si recunoaste ca toate convulsiile sociale la care a fost prezent l-au afectat.

A scris, la un moment dat: toti armasarii dezlantuiti ai apocalipsului au trecut ca o vijelie prin viata mea. Poate de aceea si-a gasit refugiul - probabil singurul posibil - in scris. Ce ar fi putut face cand - scrie el - marile ideologii de masa au crescut si s-au extins sub ochii mei, fascismul in Italia, nationalism-socialismul in Germania, bolsevismul in Rusia si, inainte de toate, ciuma aceea blestemata, sovinismul, care a otravit tot ce avea mai bun cultura noastra europeana?

In Petropolis, un sat de munte de langa Rio de Janeiro (Brazilia), isi scrie ultimele lucrari, intre care si “Lumea de ieri” - care ar putea fi considerata cantecul sau de lebada; e unica sa carte de memorii, scrisa dupa despartirea de Europa si sub influenta ingrozitorului razboi mondial care transfigura batranul continent si in care erau implicati, fara voie, rude, prieteni sau simple cunostinte (Stefam Zwig suferea pentru acestia, pentru ca avea un cult al prieteniei).

La doua saptamani de la terminarea manuscrisului si expedierea lui la editura, Stefan Zweig se va sinucide, la 23 Februarie 1942, impreuna cu sotia sa. Scrisorile sale de adio explica gestul sau disperat:

De bunavoie si cu constiinta clara ma despart de aceasta lume, dupa ce lumea propriei mele limbi a apus pentru mine, iar patria mea spirituala, Europa, se autodistruge […]

Graitoare pentru starea sa psihica din acea vreme este si urmatoarea insemnare:

N-a existat nici o tara in care sa ne putem refugia, nici o liniste pe care sa o putem cumpara, totdeauna si peste tot ne prindea mana destinului si ne tragea inapoi in jocul sau nesatios.

(Tudor Nedelcea)

Din aceste motive consider ca Stefan Zweig este unul dintre acei putini sinucigasi care isi iau viata “fiindca asa au hotarat” - cum scrie Albert Camus. Iar cei care au pornit razboiul sunt vinovati pentru moartea lui fizica.

Alti scriitori, filosofi, poeti etc. care au ales sinuciderea

Intre ei:

Lucius Annaeus Seneca (n. cca. 4 i.H. - d. 65)

- filosof stoic roman, preceptor al imparatului Nero; manifesta omenie fata de sclavi si fata de gladiatori; in intelepciunea sa aveau incredere - si il consultau - filosofii, clericii, moralistii crestini.

- a fost obligat sa isi taie venele si a facut-o fara ezitare; sinuciderea sa a oferit un model celebru de stoicism in actiune;

Arbiter Gaius Petronius, pe numele sau real Titus Petronius Niger (cca. 27 - 66)

- om politic si scriitor latin, autor al romanului Satyricon - descrierea societatii romane din primul secol al erei noastre; Nero l-a numit “arbitrul elegantei”

- si el a fost obligat sa-si taie venele

Se poate spune despre acestia ca au fost condamnati la moarte, practic - au ales sinuciderea pentru a evita o moarte mai grea. Acest motiv pentru sinucidere poate fi inteles, as zice. Cat de teribil trebuie sa fie sa ajungi in situatia de a-ti alege modul in care vrei sa mori?

Ati vazut filmul “Frosen”? Nu e cine stie, dar imaginatia fiecaruia poate completa… lacunele.

Gerard de Nerval, pe numele sau adevarat Gerard Labrunie (n. 22 Mai 1808, Paris - d. 26 Ian 1855, Paris)

- poet si dramaturg francez;

- s-a spanzurat de un felinar pe o straduta parisiana

Pantazi Ghica (n. 15 Martie 1831, Bucuresti - 17 Iulie 1882, Bucuresti)

- gazetar, prozator si autor dramatic; fratele lui Ion Ghica

A fost indragostit de Wanda, prima femeie din viata lui si cand a pierdut-o a urmat o viata de desfrau. Apoi s-a indragostit de Ilinca Arnoteanu - care semana cu Wanda; o cere in casatorie dar aceasta moare de scarlatina. La 51 de ani, Pantazi, atins de depresie, moare inghitand un pumn de pastile.

Alexandru Odobescu (n. 23 Ian 1834, Bucuresti - d. 10 Nov 1895, Bucuresti)

- scriitor, arheolog, om politic

- a crezut, la 60 de ani, ca si-a intalnit sufletul pereche: o profesoara de geografie mai tanara decat el cu 30 de ani (Hortensia Racovita). Ii destainuie sotiei ca iubeste o alta femeie si aceasta, Alexandra, induiosata de suferintele sotului ii permite sa traiasca ultimele clipe de viata alaturi de Hortensia – doar ca profesoara il paraseste si, distrus sufkleteste, ia o supradoza de morfina.

Se sinucide in urma unor tragice evenimente de ordin familial si public.

Veronica Micle (n 22 Aprilie 1850, Nasaud - d. 4 Aug 1889, Varatec)

- poet, nuvelist, traducator

- a avut o relatie tumultoasa cu Mihai Eminescu;

- a baut arsenic (in noaptea de 3 spre 4 august) si a murit – se zice – la 50 de zile de la moartea lui Eminescu; se spune ca a fost un accident: fiind depresiva a luat medicamente in exces. Dar intr-o scrisoare data 1 August roaga o amica sa ii procure prin fratele ei, medic, inca o sticluta cu picaturi de arsenic pentru tratamentul anemiei fiicei ei mai mici.

Jack London (cu numele real John Griffith Chaney), n.12.01.1876, San Francisco-d. 22.11.1916, Glen Ellen, California;

- scriitor si jurnalist american, autor al unor romane precum ”Chemarea strabunilor” sau ”Colt alb”, Jack London era un personaj bizar, energic, intesat cu idei socialiste. Cand mama sa era insarcinata, a incercat sa se sinucida cu o supradoza de laudanum si tragandu-si un glont in cap, care insa a deviat. London ajunge sa fie un pirat, un cautator de comori si un revolutionar, nu rareori sustinand asasinatul politic sau genocidul, in functie de moment. Se crede ca era bipolar, iar deseori exagera cu alcoolul. Fiind dependent de morfina unii cred ca este posibil sa se fi omorat cu o supradoza de morfina.

A fost activist pentru bunastarea animalelor, aducand la cunostinta publicului cruzimea faţa de animale in cadrul circurilor.

Stefan Zweig (n 28 Nov 1881, Viena, Austria - d. 24 Febr. 1942, Petropolis, Brazilia

- romancier, dramaturg, jurnalist și biograf austriac

- s-a sinucis impreuna cu sotia sa Lotte.

Zweig scria:

Trecut de saizeci de ani, aş fi avut nevoie de energii noi, pentru a reîncepe cu totul viaţa mea. Şi puterile mele, în urma lungilor peregrinări de om fără patrie, au secătuit. Socot deci, că e mai bine să închei la timp, şi în picioare o viaţă pentru care truda spirituală era cea mai mare bucurie, iar libertatea personală era cel mai mare dintre bunuri pe acest pămînt....Spun adio tuturor prietenilor mei. Să le fie dat a vedea aurora după noaptea interminabilă. Eu, mai nerăbdător o iau înainte...“

(citat din Marturii despre ieri si azi, Eugen Relgis, ed Hasefer, 2011)

Virginia Woolf, numele real fiind Adeline Virginia Stephen (n. 25 Ian 1882, Londra - d. 28 Martie 1941)

- scriitor englez, eseist, editor

După terminarea manuscrisului ultimului ei roman (publicat postmortum) Between the Acts, Woolf a cazut victimă depresiei asemănătoare cu cea pe care o mai avusese. Inceputul celui de-al doilea razboi mondial, distrugerea casei ei din Londra în timpul atacului prin surprindere, și primirea rece a biografiei sale de către un prieten - Roger Fly, au agravat starea ei într-atît încît nu a mai putut să lucreze.

Pe data de 28 martie 1941, Woolf s-a sinucis. Ea și-a îmbrăcat paltonul, i-a umplut buzunarele cu pietre și a intrat în rîul Ouse din apropierea casei sale, unde s-a înnecat

(wikipedia)

Demetru Dem. Demetrescu-Buzau (Urmuz), n. 18 martie 1883, Curtea de Arges - d. 23 noiembrie 1923, Bucuresti; scriitor, umorist, judecator, grefier.

Serghei Alexandrovici Esenin (n. 03 Oct 1895, regiunea Riazan, Rusia - d. 27 Dec 1925, Sankt Petersburg, Rusia)

- poet rus;

- cea de a 5-a sotie (o nepoata a scriitorului Lev Tolstoi) a incercat sa il ajute dar pentru ca a suferit o criza mentala a fost spitalizat o luna - cu doua zile inainte de externarea si-a taiat venele si a scris un poem de adio cu propriul snage iar mai apoi s-a spanzurat de tevile de incalzire aflate pe tavanul unei camere din hotelul “Anglia”, Sankt Petersburg.

Ernest Miller Hemingway (n. 21 Iulie 1899, Illinois, SUA - d. 02 Iulie 1961, Idaho, SUA)

Adevaratii curajosi nu lupta in duel. Cu asta se ocupa fricosii, ca sa-si dea importanta.

- a fost romancier, nuvelist, prozator, reporter de razboi (in cele doua razboaie mondiale si in razboiul civil spaniol);

- laureat al Premiului Pulitzer in 1953 si laureat al Premiului Nobel pentru literatura, 1954 (Batranul si marea)

Suferea de probleme fizice (afectiuni ale ficatului cauzate de abuzul de alcool, arteroscleroza, afectiuni oculare), dar si de depresie si usoara paranoia.

Mary, sotia lui, a declarat presei ca Ernest a murit in timp ce isi curata pusca, iar aceasta s-a descarcat accidental. In final a recunoscut adevarul. (dar chiar putem fi siguri? Si despre Liviu Rebreanu se presupune ca s-ar fi sinucis)

Ilarie Voronca - pe numele sau adevarat Eduard Marcus (n. 31 Dec 1903, Braila - d. 8 Aprilie 1946, Paris)

- poet roman de origine evreiasca naturalizat francez in 1938;

- s-a sinucis din cauza unei actrite cunoscute la Paris. Iubirea neimpartasita l-a impins sa-si puna streangul de gat

A murit in perioada cand scria despre fericire: Manualul perfect al fericirii.

Luca Gherasim, pe numele sau adevarat Salman Locker (n. 23 Iulie 1913, Bucuresti - d. 9 Febr 1994, Paris)

- teoretician al suprarealismului si poet roman de origine evreiasca;

- a locuit in Franta timp de 40 de ani, fara acte; in 1994 a fost evacuat din apartament pe motiv de “curatenie generala” si a ales sa moara, la varsta de 80 de ani, aruncandu-se in Sena; in biletul de adio a scris:

In aceasta lume, poetii n-au ce cauta!

Paul Celan (pseudonimul lui Paul Peisah Antschel) (n. 23 Nov 1920, Cernauti, Bucovina - d. 20 Aprilie 1970, Paris)

- poet, eseist de limba germana, traducator - a tradus din limba germana in limba romana povestirile lui Franz Kafka) (evreu originar din Romania, din 1955 cetatean francez)

- s-a aruncat in Sena.

Hunter Thompson (18.07.1933, Louisville, Kentucky - d. 20.02.2005), fondatorul jurnalismului Gonzo, gen de jurnalism in reporterii se implica in publicatiile lor pana ce devin personaje centrale ale acestora. Si-a caştigat faima datorita cartii ”Fear and Loathing in Las Vegas”, a avut o viata personala tumultoasa, consuma alcool in exces, dar si LSD, mescalina si cocaina, avea o deosebita pasiune pentru arme si o antipatie deosebita pentru guvern. Nesabuinta il aduce in pragul mortii, mai ales prin aventurile sale cu Hell’s Angels (un club de motociclisti), dar acestia, cand isi dau seama de intentiile sale sinucigase, il indeparteaza. Ultimii ani si-i petrece la o ferma din Colorado, iar moartea survine in urma unei rani provocate cu o arma de foc in 2005. Nota sa de adio suna astfel:

Gata cu jocurile. Gata cu bombele. Gata cu plimbarea. Gata cu distractia. Gata cu inotul. 67. Adica cu 17 peste 50. Cu 17 ani mai mult decat mi-as fi dorit. Plictiseala. Sunt mereu ţâfnos. Nu mai sunt amuzant pentru nimeni. Incepi sa devii lacom. Poarta-te ca la varsta ta. Relaxeaza-te - nu te va durea.

Sylvia Plath (n. 27.10.1933, Boston - d. 11.02.1963, Londra) - a scris poezii, romane, povestiri scurte; prima poezie i-a fost publicata la varsta de 8 ani. Suferea de o depresie teribila, in timpul facultatiila varsta de 21 de ani,la mormantul tatalui sau (care a murit cand ea avea 8 ani) a inghiti 50 de pastile de somnifer, dar a fost salvata; un psihiatru reuseste sa o scoata din starea de depresie profunda si isi poate termina studiile. Multe dintre aceste experiente le-a transformat in arta prin redactarea romanului semi-autobiografic ”The Bell Jar” (publicat sub pseudonimul Victoria Lucas, care nara despre experienta unui coleg care s-a sinucis). Are o noua tentativa de sinucidere, provocandu-si un accident de masinal isi paraseste sotul, pe care l-a prins inseland-o si locuia, impreuna cu cei doi copii macinati de boala intr-un apartament neincalzit. In zorii zilei de 11.02.1963 s-a sinucis dand drumul la gazele dela masina de gatit, in timp ce copiii dormeau in camera alaturata.

In anul 1981 a aparut volumul ”Collected Poems” si in 1982 i se acorda pentru acest volum Premiul Pulitzer.

John Kennedy Toole (17.12.1937 - 26.03.1969, New Orleans, Louisiana). Toata opera lui Toole este postuma. Profesor la Universitatea din Tulane, incearca sa-si publice romanul, ”A Confederacy of Dunces” (Conjuratia imbecililor) prin intermediul editurii Simon & Schuster. In ciuda promisiunii, subiectul manuscrisului nu este considerat suficient de interesant incat sa vada lumina tiparului. Respingerea are un efect devastator asupra scriitorului, care se ingrasa vazand cu ochii si isi pierde simtul umorului. Dupã o cearta cu mama sa, intreprinde o calatorie care culmineaza cu sinuciderea. In Blioxi, Mississippi, leaga un furtun de teava de eaapament a masinii si il trece prin fereastra, asfixiindu-se. Mult timp dupa aceea, mama sa il convinge pe romancierul Walker Percy sa citeasca ”A Confederacy of Dunces”. Percy este placut impresionat de imensul potential al manuscrisului si se foloseste de relatiile sale pentru a-l publica. Cartea, o capodopera a comicului, castiga Premiul Pulitzer pentru literatura in 1981.

Gabriela Negreanu (născută Vasilache; 06.07.1947 - 22.10.1995), poetă, eseistă, redactor.

David Foster Wallace (21.02.1962, Ithaca, New York - 12.09.2008, Claremont, California). Wallace se remarca prin romanul ”Infinite Jest”, un magnum opus masiv, de aproape jumatate de milion de cuvinte, incluzand detalii stufoase in notele de subsol. Profesorul universitar este adorat si de studenti, si de cititori, datorita modestiei si empatiei deosebite de care dadea dovada. Nu elaboreaza o opera foarte accesibila, dar perceptia sa acuta si intelegerea profunda au darul de a-i face pe cititori sa se simta mai putin singuri. Wallace a suferit de depresie toata viata, si a tinut-o in frau cu ajutorul medicamentelor. Dupa ce resimte efectele secundare ale antidepresivelor doreste sa renunte la medicamente, dar depresia ii revine si, in ciuda terapiei, nu mai poate suporta durerea. Se spanzura la 12 septembrie 2008. Romanul la care lucrase de ani buni, “The Pale King”, a fost publicat in anul 2011.

Fiecare carte scrisa este ca o sinucidere amanata, spunea Emil Cioran.

O, suflet al meu, nu nazui la viata nemuritoare, ci epuizeaza domeniul posibilului (Pindar, Pythica a III-a)

Sunt si scriitori care au incercat sa se sinucida.

A sasea porunca: Sa nu ucizi

Viata este cel mai bun si mai frumos lucru pe care omul il are.

Multi oameni, cand se gandesc la a sasea porunca: Sa nu ucizi, isi inchipuie ca este in discutie omorul in sens strict - asa cum se defineste termenul.

“Sa nu ucizi” se refera si la altele: sa nu faci nimic din ceea ce ar putea scurta sau neferici viata unui om: ii poti ucide increderea in el sau in oameni, ii poti ucide unui om sufletul numai cu un cuvant. Puterea cuvantului e foarte mare - mai mare decat si-o pot inchipui cei mai multi dintre noi. Uciderea sufletului poate insemna si exemplul rau pe care il dam celorlalti. Invidia, barfa, mania, ura impotriva semenilor inseamna tot ucidere sufleteasca.

Incalca a sasea porunca si aceia care, bolnavi fiind - contagiosi - nu se tin departe de cei sanatosi… O simpla raceala ar putea duce la moarte - sau la boala grava - un om sensibil trupeste.

Putem spune ca exista ucigasi ai trupului si ucigasi ai sufletului. Rai sunt cei din ambele categorii dar, poate, ucigasii sufletului sunt ceva mai rai: a ucide sufletul unui om poate fi mai grav decat a ucide trupul acestuia.

Uciderea trupului - scurtarea vietii omului - are mai multe intelesuri: e ucis cu arma, e ucis prin infometare, e ucis prin exploatare, e ranit grav - toate acestea pot duce la moarte mai devreme decat i-ar fi fost sortit dar stim, oare, care ar fi fost destinul lui? Poate ca tocmai acesta, dar nu privind prin prisma iubirii lui Dumnezeu pentru oameni.

Uciderea - directa sau indirecta - ar putea insemna si o lectie pentru cel care ucide? Asupra raspunsului pot numai sa speculez.

Uciderea poate fi fizica, poate fi psihologica si poate fi sociala. Uciderea fizica e usor de inteles, uciderea sociala poate fi realizata cel mai simplu prin barfa, prin denigrarea unei fiinte pe care cineva o considera un concurent sau, pur si simplu, nu o place dintr-un motiv sau altul. Uciderea psihologica, insa, e cea mai parsiva, pentru ca e lenta si distruge pe tacute un suflet sensibil, o fiinta increzatoare si docila, o fiinta naiva si buna. Santajul sentimental, seductia, declaratiile false - mai ales in iubire - ucid incet dar sigur sufletul fiintei. Pentru ca, ce motiv avem sa nu credem cand cineva ne declara iubirea? Putem noi banui ca cineva doar se joaca de-a iubirea pentru a obtine o satisfactie fizica de moment?

Uciderea in razboi, pentru apararea dreptatii, se considera a fi permisa, dar razboaiele se mai poarta azi pentru dreptate numai la nivel teoretic. Probabil ca de cand e lumea lume razboaiele s-au purtat numai pentru foloase materiale si prea putin - sau deloc - pentru dreptate.

Azi, asa-zis-ul “razboi impotriva terorismului” are urmari dintre cele mai neplacute: totul e permis si, in multe state, drepturile fundamentale ale omului - pentru care multi oameni au platit cu sange - sunt restranse. Cine e banuit de terorism poate fi arestat fara a mai avea dreptul la aparare, ba chiar - vorbeste lumea - poate fi ucis fara somatie pentru a se preveni un eventual atentat.

Se spune ca  “Dumnezeule, ce-am facut ?” sunt primele cuvinte pe care le-a rostit Robert Lewis, copilotul bombardierului Enola Gay, dupa lansarea primei bombe atomice asupra Hiroshimei, in 6 August 1945.

Cand au vazut ciuperca atomica pilotii au inteles ce au facut.

Dupa tragedia celui de al doilea razboi mondial pare a fi destul de greu sa intelegem cum mai poate supravietui iubirea in sufletul oamenilor. Cat de puternici trebuie sa fie acesti oameni care pot alege calea desavarsirii prin iubire? Si, totusi, oamenii sunt puternici. Se spune ca daca unul poate ceva toti pot!

Nu trebuie ca cineva sa legifereze eugenia si sa inchida oamenii in lagare de concentrare, precum Hitler, sau sa ucida oameni din motive politicie, este suficient sa se incrunte atunci cand intalneste un semen de care nu-i place, sau sa ii spuna “nebun” sau “prost” si poate fi considerat ca a incalcat a sasea porunca.

E usor sa distrugi sufletul sau viata unui om si regretele tale nu-l mai ajuta pe cel distrus.

Nu voi intelege cum un om poate fi rau cu un alt om. Cineva spunea ca exista numai doua categorii de oameni: buni si rai - in rest nu exista vreo diferenta. Toti am fost copii, toti avem pe cineva care ne iubeste mai presus de viata proprie, uneori. Cum sa distrugi un om pe care cineva il iubeste atat de mult si s-a straduit - dupa puteri - sa ii ofere o viata buna, sa ii insufle dragoste pentru semeni? Cum pot, unii, sa dea dovada de atata rautate si sa distruga fara mila ceea ce nu le apartine? Cum pot, unii, sa distruga un suflet mintind ca iubesc? Cum pot, unii, sa ucida pentru bani?

Distrugerea intentionata - pentru mine - este imposibil de inteles.

Sinuciderea trebuie sa fie considerata tot ucidere: omul nu are dreptul sa aleaga auto-uciderea. Da, omul e liber sa dispuna de viata lui, de trupul lui dar pana la sinucidere.

Sinuciderea a devenit un fenomen in societatea de azi. Oamenii se sinucid din motive slabe - dar slab sau nu pentru sinucidere nu exista motive. Intotdeuna exista o speranta. Dupa ploaie urmeaza soarele - uneori si curcubeul. Sa aleaga moartea in locul vietii este cea mai gresita alegere pe care un om o poate face.

Psihologic vorbind, cei care aleg sa se ucida nu sunt in deplinatatea facultatilor mintale in acel moment, dar ajung la acel punct pentru ca, in timp, acumuleaza dureri, neimpliniri. Gandul nostru prim ar trebui sa fie la bucuria vietii. Numai traind putem schimba ceva care nu ne place. Sufletul nostru ar trebui sa fie plin de iubire: iubire pentru semeni, iubire pentru toate fiintele, iubire pentru natura, iubire pentru propria persoana. A te iubi pe tine insuti nu este vanitate este dragoste de viata, respect pentru fiinta, pentru ceea ce esti, pentru ceea ce poti deveni.

Cand aud - sau citesc - despre sinuciderea unei persoane raman intepenita in acele stiri. Atunci cand sinucigasul are copii mici imi este si mai greu sa inteleg nu doar asemenea gesturi, ci nici chiar ca se poate gandi la acest gest. Se vehiculeaza ideea ca o mama nu poate sa se gandeasca la sinucidere… ca nu are “dreptul” de a se gandi la sinucidere… N-am ideea cum s-a ajuns la aceasta absurda concluzie…

Din “experienta” pe care o am despre sinucigasi am constatat ca aceia care “striga” sus si tare ca vor sa se sinucida vor reusi numai din… greseala. Un exemplu in acest sens este sotul unei femei. Mereu a santajat-o cu sinuciderea; o urmarea cand e in apropierea casei si isi punea streangul de gat - femeia ajungea in timp util si il salva. Intr-o zi s-a intamplat ca sotia sa intarzie cu o vecina si a ramas vaduva. Poate ca in ziua aceea ingerul pazitor al barbatului a avut o discutie serioasa cu ingerul pazitor al femeii.

Cand aveam 20 de ani s-a sinucis o amica… O fata superba, orfana de mama de pe la 12 ani (nu mai stiu exact), dezamagita in dragoste… A ramas gravida si tatal copilului nu dorea sa auda despre acest copil… Tipul era insurat… Ea s-a “umplut” cu votca si s-a dus pe calea ferata… Un muncitor de la calea ferata a vazut-o si a luat-o de acolo – pentru ca venea trenul… A ramas sa discute cu ea, incercand sa o convinga ca nu e bine ce face – voia sa o duca acasa… Cand a trecut urmatorul tren s-a aruncat inaintea acestuia – a fost facuta zob sub ochii barbatului care a incercat sa ii salveze viata.

Nu a spus nimanui ca are de gand sa moara – nu l-a “amenintat” nici pe tatal copilului… Toti credeam ca va face avort si va trece mai departe… Radea, mergea in continuare la petreceri, vorbea in termeni nu prea magulitori despre “iubit”, dar nu plangea… Oare faptul ca nu plangea sa fi fost “semnul”? Ar fi putut sa o ajute cineva?

Un tanar - in varsta de 23 ani - s-a aruncat in faţa trenului, dar n-a murit… A ramas imobilizat in caruciorul cu rotile (unde este si azi)… A incercat sa moara pentru ca l-a parasit iubita… N-a spus nimanui ca ar avea de gand sa moara… Pur si simplu: ea i-a zis adio – pentru altul – el a plecat spre casa si s-a oprit in fatza trenului… Pana azi – spun cunoscutii – nu s-a mai gandit la sinucidere si regreta profund acel gest…

Sotul unei colege, mereu cu zambetul pe buze, mereu cu o gluma pentru fiecare, a ales sa isi incheie socotelile cu aceasta lume. Nici acesta nu “dadea semne” ca si-ar uri viata… Si cand s-a sinucis nu s-a gandit o clipa ca il va gasi fiica lui…

Unii spun ca “sinuciderea” poate fi controlata sau ca putem observa “semnele” la cei care au intentii autodistrugatoare. Nu sunt prea convinsa ca putem “vedea semnele” si sunt convinsa ca momentul in care un om hotaraste sa se sinucida este crucial si de necontrolat – depaseste ratiunea… Si am mai constatat ceva: cei care s-au sinucis nu au spus ca vor sa se sinucida… Desi, mai apoi, cautand sa aflu mai multe, am auzit si despre oameni care “amenintau” in stanga si in dreapta cu sinuciderea - ba chiar aveau tentative - dar niciodata nu faceau gestul pana la capat ci numai pana la limita sigurantei… pentru a atrage atentia asupra lor… Si, in final, reuseau… dar cred ca… din greseala… Reuseau pentru ca isi faceau un “calcul gresit”…

Dincolo de toate cele scrise: stiu ca asemenea momente nu pot fi controlate… Ma intreb uneori  daca as avea curaj sa imi iau viata singura. Raspunsul este nu, dar este un raspuns rational, bazat pe dorinta de a trai - chiar si numai din curiozitatea de a afla unde ma va duce firul vietii… Dar chiar as sti ca nu am acest curaj (sau lasitate)? Pentru ca a existat un moment de bezna totala… A existat o perioada in care cautam moartea – dar nu in cutii cu medicamente sau la capatul unei funii - ci in… sporturi extreme… Am scapat de fiecare data, uneori fiind foarte aproape… Si, incet, m-am indepartat de moarte… ajungand la concluzia ca dintr-o “gaura neagra” se poate iesi… Un lucru e cert: nu cred in sinucidere… si sper sa nu mi se intunece niciodata mintea atat de tare incat sa nu stiu ce fac…

Cate minunate momente de viata as fi ratat daca - ani in urma - moartea s-ar fi lasat gasita… Cineva spunea ca cei care practica sporturi extreme  sunt… sinucigasi in stare latenta… O fi asa? Nu prea cred… Amatorii de sporturi extreme sunt dependenti de adrenalina, este cert… dar nu sunt sinucigasi… Oricum, azi nu as mai avea curaj sa “ma dau” cu motoreta pe “zidul mortii”… Mi-am pierdut antrenamentul… si nci nu mai cunosc pe cineva care azi ar mai face acele nebunii! Sa fie o dovada care contrazice ideea ca amatorii de sporturi extreme sunt “sinucigasi in stare latenta”?

Intrebarile din acest text sunt - mai mult sau mai putin - retorice…

Ma gandesc, uneori, ca ceea ce am trait m-a condus spre un anume echilibru la care nu ma gandisem vreodata. Au “contribuit” la aceasta si experientele proprii dar si experientele celorlalti…

Daca, vreodata, imi va da prin minte sa ma sinucid ma voi gandi la o… sinucidere sociala! Nu ar fi prima data ca m-as sinucide social… devenind “paria”. Pe vremuri mi-a placut sa “sochez” oamenii – azi nu ma mai tenteaza; nu mai are acelasi farmec… dar mai am cate o “scapare”, asa, de amuzament. Sinuciderea sociala e trecatoare.

Dar ce este eutanasia: omor, sinucidere, dreptul la o moarte decenta si / sau fara chinuri?

Altele:
Oameni de cultura care s-au sinucis.