Distrugerea parcului N Titulescu, Brașov?

Parcul Nicolae Titulescu e o oază de verdeață in mijlocul orașului, un oraș extra-aglomerat de mașini, un oraș poluat. Parcul e un punct central al vieții comunității. Am petrecut timp in acest parc de când nici nu știam in ce lume am ajuns. Poate voi mai avea parte de acest parc și la bătrânețe. 😊

Încă de când eram bebeluș părinții m-au plimbat aproape zilnic prin parc, fie iarnă, fie vară. În tinerețe am jucat șah pe mesele speciale pentru acest joc - la bătrânețe va fi hazliu să joc, din nou, șah in parcul Titulescu. Alături de o prietenă am petrecut ore in șir pe băncile parcului, zi de zi timp de cel puțin o lună, învățând la limba și literatura română pentru admiterea în anul trei de liceu (treapta a doua, cum îi zicea pe atunci). Peste zilele tinereții petrecute în acest parc aleg să sar. 😃

Câteva date despre parc

Parcul Nicolae Titulescu din Brașov e situat între Bulevardul Eroilor și strada Nicolae Iorga, lângă Primărie, peste drum de Modarom, la vreo 300 și ceva de metri de Piața Sfatului, aproape de Biblioteca Județeană, de Rectorat și, implicit, de Livada Poștei. Dincolo de strada Nicolae Iorga e Dealul Straja, unde se afla Cetățuia Brașovului.

E un parc cu istorie lungă, fiind proiectat la începutul secolului al XX-lea de Carol Hermann, grădinarul șef al orașului. In parc mai sunt și azi câțiva arbori mai speciali. Are o suprafață de circa 10 hectare. Grădinarul a adoptat un stil englezesc, cu alei șerpuite, și arbori care oferă o atmosferă deosebită în orice anotimp. Este și o fântână arteziană in parc, un loc răcoros in timpul zilelor fierbinți.

Din loc in loc sunt statui și monumente dedicate unor personalități culturale și istorice - bustul lui Nicolae Titulescu e plasat la una dintre intrările în parc. Altfel spus, plimbându-se prin parc, cei interesați au șansa să afle ceea ce, poate, nu știau.

In parc se organizează diferite evenimente culturale: concerte, festivaluri, expoziții în aer liber.

Cine și cum vrea să distrugă parcul Nicolae Titulescu

E un parc frumos, mare, parcul Nicolae Titulescu - locul de joacă pentru copii e de curând reamenajat, și-au defrișat câțiva copaci, iar altora le-au cam afectat rădăcinile. Desigur, și in acest parc, cei mai mulți arbori sunt întreținuți in stilul caracteristic tăietorilor de iarbă: se tunde coroana în întregime, cât să rămână cioturi.

În urmă cu mai mulți ani s-au cheltuit grămezi de bani (de două ori) pentru studii de fezabilitate: fostul actual primar voia parcare sub acest parc. Cu greu a fost împiedicat să-și ducă la îndeplinire planul de distrugere a parcului. Între altele, părea că vrea să facă din banii cetățenilor parcări (și) pentru hotelurile și localurile din zonă.

Nu s-a vindecat de obsesia parcării de sub parc! Ideea e vehiculată din nou, deși a întâmpinat opoziție serioasă de câte ori a pus în discuție această parcare subterană.

Acum, primarul fost actual are (și) alte gânduri: teleferic care să pornească din Parcul Titulescu și să urce până la Cetățuie - cică, să ajungă turiștii mai repede acolo. Deocamdată, Cetățuia e in reparații... închisă pentru public, altfel spus. Și, dacă tot se vor începe ceva lucrări... de ce n-ar distruge parcul care datează de circa 150 de ani?

De ce ar vrea cineva teleferic peste clădiri vechi când există căi de acces inclusiv cu mașina? Poate pentru că individul care deține in Poiana Brașov toate instalațiile de transport pe cablu, câteva hoteluri, iar in Brașov deține telefericul care urcă pe Tâmpa plus, de vreo trei ani, restaurantul Panoramic din vârful acestui munte plus teren din munte, s-ar ocupa și cu acest transport pe cablu spre Cetățuie? De ce să facă așa ceva, distrugând mare parte nu doar din Parc, ci și din dealul pe care e Cetățuia? Un microbuz (electric - că e plin orașul) ar fi suficient pentru turiștii care vor dori să viziteze Cetățuia... În vremea când Cetățuia era funcțională era arhiplină, și nu se plângea cineva că e prea greu accesul.

Acest primar, care a început ca membru în Partidul Democrat devenit Partidul Democrat Liberal și apoi, printr-o nefericită fuzine, Partidul Național Liberal, nu și-a publicat vreun CV, și nu se știe ce a muncit până în 1990, și nici până să calce în politică (prin 1992). Despre studii se vehiculează idei... El se declară profesor și se zvonește că ar fi terminat o facultate de educație fizică și sport la o universitate privată... Să fie acesta motivul (sătul de sport!) pentru care, de-a lungul timpului (a fost 16 ani primar: 2004-2020, și din nou acum, din 2024), in toate mandatele a pălăvrăgit despre "fluidizarea traficului" adică, a urmărit să transforme orașul în unul foarte prietenos cu mașinile? Pentru noul mandat obținut a pălăvrăgit despre "deblocarea orașului". Cine l-o fi blocat? Avem parcări inclusiv pe foste pășuni/zone de agrement (vezi Poiana Mică, spre Poiana Brașov). Cum deblochează orașul? Ei, na! Continuând să dezvolte infrastructură pentru trafic auto! În plus, pare că are o nouă obsesie: transport pe cablu! Tot el voia telecabină și spre Poiana Brașov, din oraș.

În plus, omu' visează la multe pasaje subterane... pentru pietoni (in general) să nu încurce traficul auto ăia de merg pe jos. Pe sub șosele, pe sub dealuri, munți și câmpii, pasaje subterane. Sper să nu-i vină ideea unui pasaj subteran pe sub râul Timiș... sau ideea unui metrou... Mai ales, sper să fie vindecat de obsesia telefericului între Parcul Nicolae Titulescu și Cetățuie; sunt destule mini-autobuze in parcul auto, iar dacă nu-s mai poate cumpăra vreo două.

Parcul central Nicolae Titulescu, Braşov

Oficialii din Braşov au tot mai multe idei creţe! Au permis defrişări pe Tâmpa, in pădurile care mărginesc drumul ce duce spre Poiana Braşov şi pădurile din Poiană. In locul copacilor şi a zonelor verzi sunt căsoaie - care nu toate sunt locuite, dar dă bine ca ţopârlanii să zică “am casă la munte” - şi parcări.

Acum, oficialii cheltuiesc bani cu studiile de fezabilitate pentru ca sub parcul “Titulescu” să sape de-o parcare cu mai multe niveluri, pentru vreo 3000 de maşini (zic ei). In acest parc e multă vegetaţie valoroasă (între care şi “arborele lalea” - şi la Carmen poate fi văzut) - “edilii” afirmă că această vegetaţie va fi strămutată până la terminarea lucrărilor şi apoi va fi replantată. Am înţeles că in Ro nu există specialişti in acest domeniu. Această strămutare înseamnă costuri mari suplimentare şi construcţiile prin Ro începute de oficiali  azi se termină… cine ştie când?!

In parc sunt şi foarte mulţi arbori care nu sunt consideraţi valoroşi, şi aceştia vor fi tăiaţi, deşi au zeci de ani (chiar mai mult unii, pentru că parcul e acolo  din secolul al XIX-lea, cca. anul 1885). Până vor creşte cei care vor urma să fie plantaţi… Vegetaţia de acolo asigură o oază de verdeaţă între betoane şi smoala asfaltului. După Bucureşti şi Iaşi, Braşov stă cel mai prost la calitatea mediului - distrugerea parcului agravează situaţia.

Purtătorul de vorbe al primăriei dădea din gură că oamenii trebuie să înţeleagă că sunt tot mai multe maşini şi sunt necesare locuri de parcare. Sigur că sunt necesare şi, n-ar fi de mirare să fi ales distrugerea parcului pe banii oraşului pentru a scuti de cheltuieli pe cei care deţin hotelurile şi pensiunile din apropiere; altfel, ar putea găsi soluţii la marginea oraşului - e spaţiu destul, dar ar trebui să îmbunătăţească transportul in comun. Sau, ar putea săpa pentru parcare sub staţia mijloacelor de transport in comun existentă deja in Livada Poştei, la o aruncătură de băţ de parcul pe care vor să-l distrugă. Aşa cum alte oraşe din lume au putut rezolva astfel de probleme fără să distrugă parcuri istorice ar putea şi cei de aici s-o facă.

Ordinul Arhitecţilor Braşov a atras atenţia asupra prostiei pe cale de a fi înfăptuită, dar din 2007, când s-a dat hotărârea pentru acest proiect “stop parc”, nu s-a mai sesizat cineva in mod serios. Pentru că, de curând, oficialii şi-au amintit că au o hotărâre prin care se pot consuma saci de bani, au readus hotărârea pe tapet. Reprezentanţii USR s-au alăturat celor care nu doresc desfiinţarea parcului, pentru că desfiinţare înseamnă ceea ce vor să facă deşi zic că vor reamenaja parcul după ce termină parcarea subterană. Craiovenii pot susţine această afirmaţie despre distrugere pentru că ei s-au ales cu betoane in locul Parcului Teatrului şi parcare dedesubt.

Locuri de parcare sunt necesare in continuare, însă nu se poate spune că nu există, deja, parcări, doar că sunt scumpe staţionarile şi cam prost făcute parcările - de estetică evit să amintesc. Toţi vor să-şi parcheze maşina fix la intrarea in faţa magazinului unde au treabă, a localului unde se distrează, a grătarului pe care-l aprind, a locului de muncă; dacă ar putea, ar opri chiar in faţa tarabei de piaţă de unde îşi cumpără praz, şi nici n-ar coborî din maşină.

Câteva date istorice despre parcul Nicolae Titulescu

La început, locul era viran - acolo trăgeau carele celor care veneau cu marfă la târgul din cetate. In zona din faţa hotelului Aro terenul era mai înalt cu circa 1,50 m, pentru că acolo fusese şantul de apărare al cetăţii. Până să niveleze zona dintre hotel şi parcul de azi erau plantaţi acolo tei, şi era loc de promenadă şi de joacă (mai in trecut, acolo era târgul de lemne).

*

În prima parte a secolului XX, grădinarul şef al Braşovului, Carol Hermann, proiectează linia modernă a spaţiului verde din centrul oraşului, ce va deveni în timp parcul emblematic al oraşului. Speciile rare de arbori  mărgineau alei lungi traversate de altele mai scurte, şi din loc în loc erau băncuţe. Pe latura dinspre bulevard, era Promenada de jos. În 1932, se va numi parcul Carol al II- lea, iar o perioadă  poartă numele Cuteanu, după primarul care are o mare contribuţie la  modernizarea urbei. Între cele două războaie mondiale, din pavilionul de pe aleea centrală se auzeau acorduri ale fanfarei militare sau muzică de promenadă interpretată de orchestra oraşului. Din 1948,, timp de 14 ani parcul s-a chemat al prieteniei, româno-sovietice, mai apoi, parcul central. Azi se numeşte “Nicolae Titulescu”, după marele diplomat român înmormîntat în curtea bisericii Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului. În parc, între altele, se află şi statuia lui Titulescu. (sursa: brasovultau.ro)

*

Petiţia pentru salvarea parcului Nicolae Titulescu din Braşov poate fi semnată aici:

https://www.petitieonline.com/salvati_parcul_central_brasov

Sunt şase mii şi ceva de semnături la acest moment. Sunt sigură că ar semna foarte-foarte mulţi şi foarte repede dacă toţi cei care se împotrivesc acestui proiect ar avea acces la această petiţie online.

Pentru parcări de mare capacitate sunt şi alte soluţii.

Azi, intre orele 18-21, are loc o dezbatere publică pe tema parcului, la hotel ARO - intrarea libera. Nu ajung la dezbatere - poate spre final.

Sursa foto: Braşov, oraşul sufletului meu.

Alte poze, acelaşi autor:

https://diana-kundalini.blogspot.com/2017/04/parcul-meu-preferat-din-brasov.html#more
**

Oare, scandalul acesta nu are vreo legătură cu “schimbul parcări contra Cetăţuie” - idee vehiculată in anul 2014?

Actualizare. La dezbaterea publica s-a discutat si despre alte variante pentru parcare, desi e departe momentul inceperii constructiei unei parcari subterane in centrul orasului. Intre altele, s-au alocat in acest an 600 mii de lei pentru studii de fezabilitate (in 2007 fusesera alocati de primarie 100 mii de lei tot pentru studii de fezabilitate).

Intre altii, a luat cuvantul si vicepresedintele Ordinului Arhitectilor din Ro pentru Brasov-Covasna-Harghita. El a spus ca mai multe parcari mici sunt mai flexibile si ca o parcare mare presupune costuri mari de exploatare plus ca centrul orasului va fi santier timp de (cel putin) cinci ani; dar a ridicat si problema solutiilor tehnice - pentru sase niveluri de subsol el se intreba - si intreba - daca va fi gasita o firma care sa aiba o astfel de experienta. Si apoi, chiar daca parcarea va fi numai sub o portiune din parc vor aparea rampe, ziduri laterale, scari, lifturi, sisteme de ventilatie.

Zile de toamnă ca iarna. Miercurea fără cuvinte!

 Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte!  Un jocul iniţiat şi găzduit de Carmen; joc găzduit şi de Călin Hera doi ani. Sursa foto: Braşov, oraşul sufletului meu.

HAPPY WW!

Parcul meu preferat din Brasov. Miercurea fără cuvinte

Sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu.

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte!  Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc. Regulamentul e scris pe blogul lui Călin.

Provocarea pentru azi: Parcul preferat.

Happy WW!

Felinare, străzi, parcuri, pieţe şi oameni

Ideea felinarelor am preluat-o de la pandhora, si cand am gasit fotografiile nu m-am multumit doar sa le postez pentru ca prea se impleteau multe in mintea mea.

In 1804, prima solutie de iluminat public pentru Brasov a fost utilizarea felinarelor cu ulei.

Descoperirile care permiteau iluminatul public cu gaz de huila se datoreaza lui Philippe Lebon (1791) si lui William Murdoch (1792). Prima strada din lume iluminata cu gaz a fost Pall Mall din Londra, in 1807. Nu stiu cand a fost introdus iluminatul public cu gaz in Brasov, dar pe una dintre laturile Pietii Prundului din Brasov se afla un stalp din fier, ca dovada a iluminatului public cu gaz aerian; inscrisul de pe stalp informeaza curiosii ca a fost lucrat in atelierele fratilor Schiel in Kronstadt.

In octombrie 2015, Brasov devenea primul oras din sud-estul Europei acoperit integral de un sistem de iluminat public coordonat prin telegestiune*. Se pregateste pentru iluminatul cu LED.

Restaurantul Gaura Dulce e situat pe strada Piata Sfatului 12-14, in spatele restaurantului “Cerbul Carpatin”. Birtul, pe vremuri, era deschis dis-de-dimineata, pentru negustori, in special. Specialitatea brasoveana care se servea acolo: flechii. Carnea proaspata era fripta pe gratar, taiata in forma de taietei, peste care se presarau sare si piper, apoi se stropeau cu vin si borviz (in maghiara; pe româneşte: apa minerala). Gratarele sfaraiau non-stop la Gaura Dulce. Cine intreba pe atunci unde este Gaura Dulce i se spunea s-o caute in fundul Cerbului – dar nu pentru ca era in spatele acestui restaurant se numea asa, ci pentru ca acolo puteau fi intalnite “fetiţe” ieftine (până la venirea comunistilor prostitutia era legala si in Brasov) – pe langa multe restaurante functionau pe atunci case de toleranţă.

Strada Apollonia Hirscher se deschide dinspre Piata Sfatului – si pe aici se poate ajunge la restaurantul Gaura Dulce. Dinspre Piata, pe stanga, se afla Cerbul Carpatin (cladire din secolul al XVI-lea), iar in dreapta e Muzeul Civilizatiei Urbane a Brasovului (Casele Closius-Hiemesch-Giesel, 1566).

Apollonia Hirscher, cea care da numele strazii, a fost una dintre cele mai interesante figuri din istoria Brasovului. A trait in secolul al XVI-lea si a fost cea mai bogata femeie din Cetate, fapt remarcat mai ales dupa moartea sotului, Lucas Hirscher (1482-1541), negustor si jude al Brasovului, castelan al cetatii Branului. A facut parte din Patricianatul Sasesc al vremii – ceea ce nu era tocmai obisnuit pentru o femeie, asa cum nu era obisnuit nici faptul ca o femeie sa se ocupe cu negustoria, dar dovedindu-se comerciant abil si negociator desavarsit a reusit sa se impuna. Afacerile derulate de ea se intindeau pana in Austria si Turcia. A intemeiat multe fundatii si a donat o mare parte din averea ei brasovenilor – mai ales dupa moartea fiicei. Printre donatii se numara si “Casa Negustorilor” (numita si “Casa Hirscher”), actualul restaurant “Cerbul Carpatin” - partea dinspre actuala str. Apollonia Hirscher se numea “Podul Bătuşilor” (bătuş avea sens de cizma – prin extindere pantofar); podurile denumeau centrele de vanzare a produselor, deci Podul Bătuşilor era locul unde se comercializa incaltamintea mesterilor brasoveni (la etajul “Casei Negustorilor”, cea mai mare cladire din oras la acea vreme).

Pe aceasta strada este si Centrul Cultural “Reduta”.

Strada Sfântul Ioan, din str. Republicii (dinspre Modarom) e prima spre dreapta; s-a numit candva Johannis Gasse si Maiakovski. Pe aceasta strada, la nr. 7, se afla Biserica Franciscana, cu hramul Sf. Ioan Botezatorul, alaturi de manastirea pe care o deserveste. Monument din secolul al XVI-lea (stil gotic), refacut in secolul al XVIII-lea cu elemente in stil baroc – loc de inchinaciune si pentru ortodocsi, de Sf. Anton, considerat “mare facator de minuni”.

Manastirea franciscana a fost fondata in jurul anului 1507. In anul 1530 calugarii franciscani au fost alungati din Brasov, fiind suspectati de simpatii prohasburgice (ca o consecinta a Bataliei de la Feldioara). Biserica a fost secularizata de orasul Brasov, care a adoptat reforma luterana. Marele incendiu din 1689 a produs importante stricaciuni si acestui lacas. In anul 1724 franciscanii au revenit la Brasov.

Peste drum de biserica, la nr. 16, a locuit candva colonelul scriitor Mircea Petala, nascut la Galati in 1899, intr-o familie cu radacini istorice. Venit la Brasov, e numit seful militar al Regionalei CFR Brasov ce cuprindea zona Fagaras, Tarnava Mare, Trei Scaune si Harghita.. Dupa 1944, cu mari sacrificii, punandu-si viata in pericol, a sustinut miscarea de rezistenta din muntii Fagaras. Mircea Petala a semnat lucrarea “Frica in razboi” (1937), cu un cuvant introductiv de N. Iorga. A murit in 1945 si e inmormantat la Cimitirul Bellu din Bucuresti. (Strazi, case, oameni din Brasov, de Steluţa Pestrea Suciu, Ed. Foton, Brasov, 2011). Fratele lui, George Petala, a locuit in vila Beer.

La nr. 10 a locuit dr. Ioan Vintilă (1889-1973), care a fost medic intr-o circumscriptie care includea si Scheiul, iar scheienii – carora nu le intra usor cineva in gratii – aveau despre el numai cuvinte de lauda.

S-a nascut la Rasnov; tatal lui era oier. Invatatorul sau, intuindu-i calitatile intelectuale a sfatuit familia sa il trimita sa invete carte la Gimnaziul Romanesc din Brasov (a luat fiinta la 1 noiembrie 1850). In 1908 termina studiile liceale si se inscrie la Facultatea de Medicina din Cluj, unde face anul I, apoi continua la Budapesta, Viena si Innsbruck. In primul razboi mondial e mobilizat ca medic si merge in linia intai, ajungand pe frontul din Italia. E obligat de imprejurari sa faca chirurigie. Dupa 1918 ajunge medic la Sfantu Gheorghe, apoi la Codlea si la Brasov, unde cumpara cu bani partial imprumutati de la rude casa de pe str. Sf. Ioan, unde deschide si cabinetul. Usa lui era deschisa zi si noapte, la propriu si la figurat. Pe unde a trecut a lasat ceva din sufletul sau. In 1944 i se confera Ordinul Steaua României in grad de Ofiter. Desi era prieten cu Iuliu Maniu a stat departe de politica. (din Strazi, case, oameni din Brasov).

Pe locul unde azi e parcarea din spatele hotelului “Aro Palace” se intindea un sir de case, majoritatea cu parter si etaj, dar au fost demolate pentru sistematizarea zonei.  

Parcul “Nicolae Titulescu”, numit dupa marele diplomat român inmormantat in curtea bisericii Sfântul Nicolae din Şchei (biserica din anul 1292). Parcul dateaza de prin anul 1885; a fost loc viran candva, in apropierea Porţii Vămii (unde azi incepe str. Mureşenilor, dinspre Livada Poştei). Era locul unde opreau carele sătenilor care veneau cu marfa la târgul din cetate. In zona era candva si un lac, numit Lacul vrajitoarelor.

Parcul e situat intre Bd. Eroilor (hotel “Aro Palace”, hotel “Capitol”) si str. Nicolae Iorga (strada pe care se afla Biserica Buna Vestire, 1936); in apropiere sunt Cercul Militar (Casa Armatei), Rectoratul (in Livada Postei), Biblioteca Judeteana “George Baritiu”, primaria, Piata Tricolorului s.a.

Sunt in parc locuri special amenajate pentru copii, un spatiu special amenajat pentru jucatorii de sah, fantana arteziana cu bazin mare, statuia politicianului Nicolae Titulescu (ce si-a dorit sa fie inmormantat la Brasov), poetului Stefan Octavian Iosif (originar din Brasov), epigramistului, poetului s.a. Cincinat Pavelescu (a locuit, spre finalul vietii, in apropierea Bisericii Negre).

 

Parcul porumbeilor

Parcul Eroilor (unde sunt inmormantati cei ucisi in Decembrie 1989) sau Parcul porumbeilor, in apropierea primariei; si azi se aduna aici multi porumbei, dar parca nu asa de multi ca atunci cand eram copii si hraneam porumbeii, apoi ii alergam.

Piaţa Unirii din Şcheii Brasovului. Până la 1944 s-a numit Piata Prundului, nume dat de la prundisul adus de apele care curgeau de la Pietrele lui Solomon si formau prundis in piata, sediul central al fostului sat Şchei.

In Piaţa Unirii nr. 2-3 e situata “Prima Şcoală Românească”, intr-o cladire ridicata in anul 1495 si recladita in 1760. Inceputurile scolii ar putea fi undeva prin secolele XI-XII. O dovada este un manual, de 700 de pagini, numit ”Omiliar”, o carte despre virtuti, semn ca, inainte de toate, scoala te invata sa fii om. Cu siguranta, scoala exista la 1399, pentru ca in acel an, Papa Bonifaciu vorbeste “despre ciracii (elevii) din Şcheii Braşovului, care invatau scoala de la pseudodascali”. (Pr. Prof. Dr. Vasile Oltean).

Intre altele, aici se află o troiţă** ridicata (in 1738) de capitanul Ilie Birt, un personaj controversat al Brasovului, care a trait pe la 1700. A fost si contrabandist de alcool, avea si o carciuma, dar refuza sa plateasca taxe sasilor, tratandu-i cu bataie pe functionarii care-i bateau la usa sa-i ceara impozite. Românii l-au poreclit “Birt”. Pentru ca avea grad de capitan in armata austriaca sasilor nu le prea dadea mâna sa-l inchida la inchisoarea care era atunci la Casa Sfatului (unde se afla si o camera de tortura).

Cum castigau o victorie impotriva turcilor, cum ridica Ilie Birt o troiţă, pe care oamenii Magistratului veneau si-o daramau – asa ca a construit una in faţa casei sale.

Ilie Birt a luptat contra turcilor, dar si pentru drepturile şcheienilor, ale bisericii ortodoxe, a aparat scoala româneasca si a ridicat troiţe. In secolul XVIII s-a dus până la Imparat, la Viena, sa-i ceara separarea administrativa si juridica a Şcheiului de Cetatea Brasov – visa la Republica Şchei.

In Piata Unirii (Prundului) se mai afla si statuia soldatului român, in memoria eroilor din primul razboi mondial, monument ridicat in anul 1939 la initiativa “Reuniunii femeilor române”.

₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪

* Telegestiunea – telemanagementul - defineste un concept ce grupeaza functiuni de monitorizare, comanda si transmisie de date, prin adaptarea iluminatului in functie de nevoile specifice ale beneficiarilor: reducere nivel de iluminare pe paliere orare functie de anotimp, de gradul de ocupare a zonei, trafic - pe diverse tipuri de zone urbane- nevoile mai mari de securitate duc la un necesar de iluminare mai mare etc.

** Troiţă - cruce mare de lemn sau de piatra (impodobita cu picturi, sculpturi, inscriptii si uneori incadrata de o constructie mica), asezata la raspântii, pe langa fantani sau in locuri legate de un eveniment.

₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪

Sursa fotografii: Brasov, orasul sufletului meu.

(clic pe foto pentru marire)

Dinozaurii vin la Brasov!

Nu in oras, propriu-zis, ci in apropiere, in Râşnov, statiune de interes national unde Cetatea atrage peste 300 de mii de turisti anual.

sursa foto
(nu e imaginea unui dinozaur
reconstituit dupa fosile)

Va fi singurul parc cu dinozauri din Europa de Est (pentru Europa de Sud Croatia e statul care a obtinut finantare europeana). Investitorii români au colaborat cu specialisti germani pentru ca parcul de la Râşnov sa fie autentic. Astfel de parcuri cu dinozauri mai sunt in Austria si Germania.

Dino Park e amenajat pe un teren de 1,4 hectare, in padurea care duce catre Cetatea Râşnovului. Parcul va gazdui 45 de dinozauri in marime naturala (intre 8 si 24 metri lungime si intre 2 si 24 metri inaltime), asezati in ordinea evolutiei lor in preistorie, si sunt confectionati din fibra de sticla.

Intrarea in parc va avea forma unei guri de dinozaur.

Compania HCL Sfântu Gheorghe, obtinand o finantare de 4,5 milioane de euro, este cea care a amenajat parcul ce va fi deschis in luna mai.

(sursa: http://brasovromania.net/2015/03/brasov-singurul-parc-cu-dinozauri-din-sud-estul-europei-se-deschide-oficial-la-rasnov/)

Pe teritoriul României se afla si Geoparcul Dinozaurilor “Ţara Haţegului”, arie protejata situata in sud-vestul Transilvaniei, pe teritoriul judetului Hunedoara. Geoparcul cuprinde elemente de interes geologic, ecologic, arheologic, istoric si cultural. Factorul cheie care personalizeaza acest teritoriu este reprezentat de siturile cu resturi de dinozauri de varsta Cretacic Superior. Dinozaurii pitici din Depresiunea Haţeg sunt unici in lume, importanta stiintifica si atractivitatea lor fiind sporita prin descoperirile de cuiburi cu oua si embrioni de dinozauri, ale unor mamifere contemporane dinozaurilor si a unei reptile zburatoare (Hatzegopteryx), din grupul pterozaurilor. (mai mult pe wikipedia.org)

In anul 2013, cercetatorii de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca au descoperit in judetul Alba o noua specie de dinozauri, pterozauri cu creasta, specie care nu a fost semnalata pâna acum in România. Descoperirea a fost facuta dupa ce au fost extinse cercetarile din zona Haţeg, unde se regasesc numeroase fosile de dinozauri, in zona judetului Alba, in perimetrul cuprins intre Sebeş, Alba Iulia si Vurpăr. 

(sursa: http://www.dcnews.ro/descoperire-ce-dinozauri-au-existat-pe-teritoriul-romaniei_335188.html)

In iulie 2014, in Geoparcul “Ţara Haţegului”, a fost deschisa expozitia permanenta (unica in România) "Balauri, dragoni, dinozauri”, unde vedeta este Balaurul Bondoc (un gen de dinozaur; primele fosile au fost descoperite de Dan Grigorescu in 1997), o specie de dinozaur carnivor feroce, care a trait in urma cu aproximativ 70 de milioane de ani in Ţara Haţegului.

(sursa: http://www.descopera.ro/dnews/12989422-balaurul-bondoc-vedeta-unei-expozitii-unice-in-romania-la-geoparcul-dinozaurilor-din-tara-hategului).

Dinozaurii au fost animale vertebrate care au dominat ecosistemele terestre pe o perioada de aproximativ 160 de milioane de ani, prima data aparand pe Terra cu aproximativ 220 de milioane de ani in urma, la sfarsitul perioadei triasice.

Dinozaurii s-au raspandit in timpul dominatiei lor pe toata suprafata pamantului si au cucerit aproape toate zonele (s-au gasit fosile de dinozauri pâna si in Antarctica), insa nu au reusit niciodata sa cucereasca aerul (unde dominau pterozaurii) nici apa (unde existau diverse reptile marine). (wikipedia.org)

Miercurea fara cuvinte! Peisaj de iarna

Sursa foto Brasov, orasul sufletului meu: din albumul “O banca. Un om. Un porumbel”

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.625883944206954.1073741889.194290324032987&type=3 

Fotografii pentru Miercurea fara cuvinte! (3), la Carmen.

HAPPY WW!

Actualizare august 2019.

Parcul “Someş” - un parc “de cartier”, dar dichisit - este situat la intersecţia str. Berzei cu Calea Bucureşti; mai este cunoscut - printre vechii braşoveni, mai ales - ca parcul de la Steagu’, parcul pensionarilor sau parcul şahiştilor (se joacă la greu şi table); au locul lor acolo şi copiii. In apropiere e şi o cârciumă, din păcate. 

Legenda Nerei

Se zice că demult de tot, când soarele se întâlnea în fiecare zi cu luna, iar stelele erau aproape să le culegi cu mâna, trăia în pădurile de pe aici, un mândru şi falnic fecior, puternic ca bradul. Vânător iscusit, cum altul nu era, el săgeta uliul din zbor şi ciuta din fugă.

Într-o bună zi, aflat la vânătoare chiar in inima pădurii, întâlni o minunăţie de fată cum nu mai vazuse şi mult se minuna feciorul de îndrazneala fetei de-a bate inima pădurii, pe acolo pe unde fiarele sălbatice erau la ele acasă; dar mai mult şi mai mult s-a speriat când în zilele celelalte, întâlnind-o, simţi cum inima-i bate să-i iasa din piept. Şi-aşa, nu după mult timp, numai pădurea fu martora iubirii lor curate căci, pasămite, şi copila îl indrăgise din prima clipa.

Tatăl fetii, stăpânul acestor locuri, băgând de seamă că mai tot timpul copila şi-l petrecea în mijlocul pădurii, puse iscoade s-o urmărească, şi când află de dragostea dintre pădurar şi fată, mâniat la culme, trimise potera să-l aducă în lanţuri pe flăcău, că vezi bine, singura-i copilă era peţită de boieri, sosiţi cu alai să-i ceară mâna, iar fata îi refuzase îndrăgind un simplu flăcău fără stare. Hain la suflet, credea că, odată întemniţat, copila va uita iubirea-i curată şi-şi va alege de mire un boier de neam din cei ce-i tot dădeau târcoale.

Nici rugăminţile, nici plânsetul fetii nu-l înduplecară, ba mai rău, îl aruncă pe flăcău într-o grotă din inima muntelui şi puse să i se zidească intrarea. Şi-n seara nunţii, când o pală de vânt aduse dinspre munte chemarea tânguitoare a flăcăului ferecat, cu lacrimi şi jale copila se ruga la zâna cea bună s-o ajute.

 

La rugaminţile-i fierbinţi, văzând cât de mare-i era dragostea, zâna cea bună o transformă într-o şuviţă de apă cristalină pentru a se putea strecura din piatră în piatră spre inima muntelui; şi fata a început să-şi caute iubitul şi-n ajutor să-i vină sfredelind temniţa de piatră. Trecură ani şi ani, şi Nerganiţa, cu dragostea-i nestinsă, străpunse muntele câtu-i de mare, pătrunse în cele mai tainice unghere şi-n cele mai ascunse cotloane până când în faţă nu-i mai rămase decât câmpia largă. Şi înțelegând că drum de înapoiere nu-i, lăsă să-i rătăcească unda în câmpie, purtându-i povestea de iubire iar mărturie peste timpuri rămaseră cheile ce spintecă muntele, grotele ce împânzesc peretele, lacurile cristaline adunate din lacrimile vărsate.

Odată ajuns în Cheile Nerei (căci aceasta este legenda lor) ai păşit în ţara legendei îmbrăcată în parfumul ameţitor de liliac sălbatic şi-n foşnetul misterios al pădurilor nestrăbătute.

Galerii sapate de om

Textul e copiat de aici:
http://www.infocheilenerei.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=66&Itemid=75 

Sursa foto: https://www.facebook.com/ExtremeTravelRomania/ https://www.facebook.com/turismdeaventura.extremetravel/photos_albums 

Pe aceeași temă: La Cheile Nerei; Tot pe la Cheile Nerei;

Tot pe la Cheile Nerei

Acum vreo două săptămâni și ceva cineva vorbea despre cascada Bigăr și despre faptul că e între cele mai deosebite din lume. Pentru că nu era nici locul nici momentul să întreb despre ce-i vorba am căutat informații pe net și nu numai; cu această ocazie am aflat și că am fost acolo în copilărie - deși nu-mi amintesc; am vizitat atât de multe locuri în copilărie încât amintirile sunt foarte amestecate în mintea mea - și nici cu memoria n-am stat vreodată foarte bine când e vorba despre... geografie. Rețin, în general, ceea ce am văzut frumos dar nu și unde și când... Așa că acum ”mi s-a pus pata” pe Cheile Nerei și pentru că am avut și de unde să iau fotografii făcute de cineva care a fost acolo de mai multe ori m-am hotărât să adun aici informațiile. Deh! Am idei puține dar fixe! :)

Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa a fost înființat în anul 1990; are o suprafaţă de 36758 ha și este situat la limita sud-vestică a ţării, în sudul Munţilor Aninei, în judeţul Caraş-Severin, între localitățile Sasca Montană, Oravița, Anina, Bozovici, Șopotu Nou și Cărbunari. Cuprinde o zonă carstică¹ pe cursul mijlociu al râului Nera care constituie şi coloana vertebrală a Parcului.

Printre atracțiile turistice sunt Cheile Nerei, Lacul Dracului, Lacul Ochiul Bei, multe peșteri, avene și cascade cu depuneri de travertin². Întreaga zonă constituie o atracție în sine: primăvara aerul e parfumat de florile liliacului sălbatic - o pădure întreagă, care nu se prea mai află și în alte zone și cascadele au apă mai multă: Beuşniţa, Bigăr, Şuşara, Văioaga; sunt superbe peisajele pe cursurile de apă: râul Nera și afluenții săi Miniş şi Şuşara - care au săpat printre stânci - cu ihtiofaună bogată şi variată datorită legăturii permanente cu Dunărea; pârâul Bei şi afluentul său Beuşniţa cu numeroase praguri şi cascade formate prin depuneri de travertin; peșterile și avenele - între care Plopa, Ponor, Dubova, Peştera Boilor; galeriile suspendate (traseul galeriilor suspendate sau al tunelurilor săpate în stâncă)

Parcul constituie cel mai mare depozit compact de calcare din România, străbătut de râul Nera, dând naștere unui sector de chei sălbatice de 20 km, cu toate fenomenele carstice posibile (lapiezuri, doline, văi seci, văi oarbe, peșteri, izbucuri³ etc.).

Peisajul cheilor este dominat de pereți abrupți surplombați pe alocuri, la baza cărora Nera a creat numeroase meandre încătușate, marmite de eroziune și sectoare de tunele și poteci de acces săpate de om.

Râul Nera are o lungime de 131 km (124 km zic alții); izvorăște din Munții Semenic, de sub Vârful Piatra Goznei (1447 m) și se varsă în Dunăre. În interiorul parcului, după ce străbate Depresiunea Almajului de la NE la SV, în dreptul localității Șopotu Nou Nera își schimbă direcția spre NV străbătând frumoasele chei care au dat numele Parcului.

Note:

1) Carst - totalitatea proceselor legate de circulația apei în roci solubile (calcar, dolomit, gips, sare) și formele de relief la care acestea dau naștere (la suprafață și în adâncime) conturează noțiunea de carst.

2) Travertin - rocă sedimentară poroasă de calcar - alcătuită din calcit, calcit slab magnezian și aragonit - de culoare gălbui până la brun; ia naștere la gura unor izvoare termale bicarbonatate care ies din calcare sau traversează roci bogate în carbonați, ioni de carbonat de calciu și bioxid de carbon.

3) Izbuc - izvor de apă cu debit intermitent care se formează în regiunile carstice și funcționează pe principiul sifonului.

Ihtiofauna reprezintă totalitatea peştilor dintr-un bazin de apă (lac, râu, mare, ocean), dintr-o regiune geografică sau care au trăit într-o anumită perioadă a istoriei Terrei. Ihtiofauna zonei ecuatoriale este mai abundentă şi se caracterizează printr-o diversitate mai mare decât ihtiofauna zonei polare. 

Sursa fotografii:

https://www.facebook.com/ExtremeTravelRomania/ 

(click pe foto pentru marire) 

Sursa info: http://www.cheilenereibeusnita.ro/ 

Pe aceeași temă: Legenda Nerei; La Cheile Nerei

La Cheile Nerei - Parcul Național Cheile Nerei

Unii dintre cei care au fost acolo spun că o excursie la Cheile Nerei e ca o călătorie la marginea Timpului. Zona e păstrată aproape așa cum a fost și acum mii de ani - poate ceva mai multe gunoaie, pentru că nu toți cei care ajung acolo sunt dintre cei care iubesc Natura cu adevărat, ci sunt mai mult niște snobi care vor să spună: Am fost la Cheile Nerei, cele mai lungi chei din România, între cele mai frumoase din Europa. Urmele celui mai vârstnic european, un Cro-Magnon cu o vârstă de 42.000 de ani, au fost descoperite în imediata apropiere a acestui parc național, la Anina.

Poate e bine că zona e oarecum greu accesibilă pentru că sunt mai multe șanse ca frumusețea sălbatică să se păstreze pentru și mai mult timp. Sunt aici păduri uriașe, cascade, peșteri, lacuri ale căror ape sunt fascinante prin culorile lor, stânci greu accesibile și trasee care îți impun să traversezi o Nera rece și învolburată, uneori, sau blândă și rece alteori.

Cascadele Beuşniţa, Bigăr, Văioaga şi Şuşara sunt cele mai vizitate dintre cele cre pot fi întâlnite în zonă, Bigăr (rezervația Izbucul Bigăr) fiind în topul realizat de The World Geography pentru cascade unice din lume pe locul întâi.

Nu departe de Sasca Montană, la câţiva kilometri de Bozovici se află cel mai mare parc cu mori de apă din România şi din sud-estul Europei: Rudăria. Aici, pe o lungime de aproximativ 3 km, albia râului Rudărica este presărată cu un şirag de 22 de mori de apă, proprietatea oamenilor. Toate morile sunt protejate de câte o stâncă masivă şi sunt funcţionale. În trecut au fost aproximativ 51 de mori, dar multe dintre ele au fost distruse la inundaţiile din 1955. Astfel, această porţiune din valea Rudăricii formează cel mai mare complex mulinologic din sud-estul Europei.

Nera este un râu de 124 km (131 km zic alții) lungime, din România și Serbia. Nera drenează o suprafață de 1.240 km², aparținând bazinului hidrografic al Dunării, și nu este navigabilă. Rețeaua hidrologică cuprinde bazinele râului Nera și ale afluenților: Nergana, Nerganița, Coșava, Helisag (Hiclișag), Miniș, Lăpușnicu, Moceriș, Ducin, Prigor, Rudăria, Bănia, Șopotu, Valea Rea, Beu și altele. Pe teritoriul parcului se află două lacuri naturale: Lacul Dracului - fenomen carstic unic în România - cu o suprafață de cca. 700 mp și adâncimea maximă de cca. 12 m și Lacul Ochiul Beiului cu o suprafață de 284 mp, adâncimea maximă de 3,6 m.

Accesul către Lacul Dracului se realizează relativ ușor, existând și un traseu turistic marcat cu bandă roșie care îi ghidează pe turiști până în punctul în care se găsește lacul, pe malul stâng al Nerei. Lacul Ochiul Bei este situat într-o zonă de o sălbăticie impresionantă a Parcului Național Cheile Nerei - Beușnița, la limita Munților Aninei cu Munții Locvei, în punctul de confluență al Râului Beu cu Râul Beușnița. Acest lac atrage atenția și datorită apei sale limpezi, de un albastru verzui foarte intens si placut la privire.

În zonă, temperatura medie anuală este de 10 gr C, cea mai scăzută fiind în luna ianuarie, de -2 gr C, iar cea mai ridicată în luna iulie, de 20 gr C.

Sursa foto: https://www.facebook.com/ExtremeTravelRomania/ - click pe foto pentru marire

Surse info (și):

http://www.cheilenereibeusnita.ro/index.php/geologie-geomorfologie-hidrologie-si-clima

http://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-cheile-nerei-o-zona-neasteptat-de-frumoasa

Actualizare:

La începutul lunii iunie 2021 s-a prăbușit o porțiune din cascada Bigăr

Pe aceeași temă: Legenda Nerei; Tot pe la Cheile Nerei