A fost până luni. MFC

A fost odată ca niciodată...

Cascada Bigăr din Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița, în 2017.

sursa foto: ©Mountain Travel; autor: Valentin Ghincolov.

Aceeași cascada luni, 7 iunie 2021. „Clopotul” - partea aceea de muşchi care făcea cascada Bigăr să fie atât de spectaculoasă - s-a prăbușit; căderea de apă încă există. Acumularea de muşchi şi calcar ar fi făcut-o să cedeze sub propria greutate, spun reprezentanții Romsilva.

sursa foto: Romsilva.

Cascada Bigăr a fost necunoscută publicului larg până în 2013, când o fotografie a acesteia a ajuns la „The World Geography”, un site care se ocupă de subiecte legate de geografie, natură, destinaţii turistice neobişnuite.

În unul din topurile realizate de „The World Geography”, cascada fost desemnată cea mai frumoasă din lume. Ulterior, în „Huffington Post” a fost publicat un articol, pe baza topului întocmit de „The World Geography”, în care scria despre cascadă că este “un loc magic, desprins parcă din basme”.

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte, joc preluat de Zina de la Carmen.

Fotografiile sunt şi aici:

http://myworldthrumycameralens.blogspot.com/2021/06/my-corner-of-world_0532330496.html

*

https://allatseawithme.blogspot.com/2021/06/wordless-wednesday_0683210563.html

*

https://natashamusing.com/2021/05/raindrops-keep-fallin-on-my-head-wordlesswednesday-wednesdaywisdom/

*

https://comedy-plus.com/wordless-wednesday-203/

Legenda Nerei

Se zice că demult de tot, când soarele se întâlnea în fiecare zi cu luna, iar stelele erau aproape să le culegi cu mâna, trăia în pădurile de pe aici, un mândru şi falnic fecior, puternic ca bradul. Vânător iscusit, cum altul nu era, el săgeta uliul din zbor şi ciuta din fugă.

Într-o bună zi, aflat la vânătoare chiar in inima pădurii, întâlni o minunăţie de fată cum nu mai vazuse şi mult se minuna feciorul de îndrazneala fetei de-a bate inima pădurii, pe acolo pe unde fiarele sălbatice erau la ele acasă; dar mai mult şi mai mult s-a speriat când în zilele celelalte, întâlnind-o, simţi cum inima-i bate să-i iasa din piept. Şi-aşa, nu după mult timp, numai pădurea fu martora iubirii lor curate căci, pasămite, şi copila îl indrăgise din prima clipa.

Tatăl fetii, stăpânul acestor locuri, băgând de seamă că mai tot timpul copila şi-l petrecea în mijlocul pădurii, puse iscoade s-o urmărească, şi când află de dragostea dintre pădurar şi fată, mâniat la culme, trimise potera să-l aducă în lanţuri pe flăcău, că vezi bine, singura-i copilă era peţită de boieri, sosiţi cu alai să-i ceară mâna, iar fata îi refuzase îndrăgind un simplu flăcău fără stare. Hain la suflet, credea că, odată întemniţat, copila va uita iubirea-i curată şi-şi va alege de mire un boier de neam din cei ce-i tot dădeau târcoale.

Nici rugăminţile, nici plânsetul fetii nu-l înduplecară, ba mai rău, îl aruncă pe flăcău într-o grotă din inima muntelui şi puse să i se zidească intrarea. Şi-n seara nunţii, când o pală de vânt aduse dinspre munte chemarea tânguitoare a flăcăului ferecat, cu lacrimi şi jale copila se ruga la zâna cea bună s-o ajute.

 

La rugaminţile-i fierbinţi, văzând cât de mare-i era dragostea, zâna cea bună o transformă într-o şuviţă de apă cristalină pentru a se putea strecura din piatră în piatră spre inima muntelui; şi fata a început să-şi caute iubitul şi-n ajutor să-i vină sfredelind temniţa de piatră. Trecură ani şi ani, şi Nerganiţa, cu dragostea-i nestinsă, străpunse muntele câtu-i de mare, pătrunse în cele mai tainice unghere şi-n cele mai ascunse cotloane până când în faţă nu-i mai rămase decât câmpia largă. Şi înțelegând că drum de înapoiere nu-i, lăsă să-i rătăcească unda în câmpie, purtându-i povestea de iubire iar mărturie peste timpuri rămaseră cheile ce spintecă muntele, grotele ce împânzesc peretele, lacurile cristaline adunate din lacrimile vărsate.

Odată ajuns în Cheile Nerei (căci aceasta este legenda lor) ai păşit în ţara legendei îmbrăcată în parfumul ameţitor de liliac sălbatic şi-n foşnetul misterios al pădurilor nestrăbătute.

Galerii sapate de om

Textul e copiat de aici:
http://www.infocheilenerei.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=66&Itemid=75 

Sursa foto: https://www.facebook.com/ExtremeTravelRomania/ https://www.facebook.com/turismdeaventura.extremetravel/photos_albums 

Pe aceeași temă: La Cheile Nerei; Tot pe la Cheile Nerei;

Tot pe la Cheile Nerei

Acum vreo două săptămâni și ceva cineva vorbea despre cascada Bigăr și despre faptul că e între cele mai deosebite din lume. Pentru că nu era nici locul nici momentul să întreb despre ce-i vorba am căutat informații pe net și nu numai; cu această ocazie am aflat și că am fost acolo în copilărie - deși nu-mi amintesc; am vizitat atât de multe locuri în copilărie încât amintirile sunt foarte amestecate în mintea mea - și nici cu memoria n-am stat vreodată foarte bine când e vorba despre... geografie. Rețin, în general, ceea ce am văzut frumos dar nu și unde și când... Așa că acum ”mi s-a pus pata” pe Cheile Nerei și pentru că am avut și de unde să iau fotografii făcute de cineva care a fost acolo de mai multe ori m-am hotărât să adun aici informațiile. Deh! Am idei puține dar fixe! :)

Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa a fost înființat în anul 1990; are o suprafaţă de 36758 ha și este situat la limita sud-vestică a ţării, în sudul Munţilor Aninei, în judeţul Caraş-Severin, între localitățile Sasca Montană, Oravița, Anina, Bozovici, Șopotu Nou și Cărbunari. Cuprinde o zonă carstică¹ pe cursul mijlociu al râului Nera care constituie şi coloana vertebrală a Parcului.

Printre atracțiile turistice sunt Cheile Nerei, Lacul Dracului, Lacul Ochiul Bei, multe peșteri, avene și cascade cu depuneri de travertin². Întreaga zonă constituie o atracție în sine: primăvara aerul e parfumat de florile liliacului sălbatic - o pădure întreagă, care nu se prea mai află și în alte zone și cascadele au apă mai multă: Beuşniţa, Bigăr, Şuşara, Văioaga; sunt superbe peisajele pe cursurile de apă: râul Nera și afluenții săi Miniş şi Şuşara - care au săpat printre stânci - cu ihtiofaună bogată şi variată datorită legăturii permanente cu Dunărea; pârâul Bei şi afluentul său Beuşniţa cu numeroase praguri şi cascade formate prin depuneri de travertin; peșterile și avenele - între care Plopa, Ponor, Dubova, Peştera Boilor; galeriile suspendate (traseul galeriilor suspendate sau al tunelurilor săpate în stâncă)

Parcul constituie cel mai mare depozit compact de calcare din România, străbătut de râul Nera, dând naștere unui sector de chei sălbatice de 20 km, cu toate fenomenele carstice posibile (lapiezuri, doline, văi seci, văi oarbe, peșteri, izbucuri³ etc.).

Peisajul cheilor este dominat de pereți abrupți surplombați pe alocuri, la baza cărora Nera a creat numeroase meandre încătușate, marmite de eroziune și sectoare de tunele și poteci de acces săpate de om.

Râul Nera are o lungime de 131 km (124 km zic alții); izvorăște din Munții Semenic, de sub Vârful Piatra Goznei (1447 m) și se varsă în Dunăre. În interiorul parcului, după ce străbate Depresiunea Almajului de la NE la SV, în dreptul localității Șopotu Nou Nera își schimbă direcția spre NV străbătând frumoasele chei care au dat numele Parcului.

Note:

1) Carst - totalitatea proceselor legate de circulația apei în roci solubile (calcar, dolomit, gips, sare) și formele de relief la care acestea dau naștere (la suprafață și în adâncime) conturează noțiunea de carst.

2) Travertin - rocă sedimentară poroasă de calcar - alcătuită din calcit, calcit slab magnezian și aragonit - de culoare gălbui până la brun; ia naștere la gura unor izvoare termale bicarbonatate care ies din calcare sau traversează roci bogate în carbonați, ioni de carbonat de calciu și bioxid de carbon.

3) Izbuc - izvor de apă cu debit intermitent care se formează în regiunile carstice și funcționează pe principiul sifonului.

Ihtiofauna reprezintă totalitatea peştilor dintr-un bazin de apă (lac, râu, mare, ocean), dintr-o regiune geografică sau care au trăit într-o anumită perioadă a istoriei Terrei. Ihtiofauna zonei ecuatoriale este mai abundentă şi se caracterizează printr-o diversitate mai mare decât ihtiofauna zonei polare. 

Sursa fotografii:

https://www.facebook.com/ExtremeTravelRomania/ 

(click pe foto pentru marire) 

Sursa info: http://www.cheilenereibeusnita.ro/ 

Pe aceeași temă: Legenda Nerei; La Cheile Nerei

La Cheile Nerei - Parcul Național Cheile Nerei

Unii dintre cei care au fost acolo spun că o excursie la Cheile Nerei e ca o călătorie la marginea Timpului. Zona e păstrată aproape așa cum a fost și acum mii de ani - poate ceva mai multe gunoaie, pentru că nu toți cei care ajung acolo sunt dintre cei care iubesc Natura cu adevărat, ci sunt mai mult niște snobi care vor să spună: Am fost la Cheile Nerei, cele mai lungi chei din România, între cele mai frumoase din Europa. Urmele celui mai vârstnic european, un Cro-Magnon cu o vârstă de 42.000 de ani, au fost descoperite în imediata apropiere a acestui parc național, la Anina.

Poate e bine că zona e oarecum greu accesibilă pentru că sunt mai multe șanse ca frumusețea sălbatică să se păstreze pentru și mai mult timp. Sunt aici păduri uriașe, cascade, peșteri, lacuri ale căror ape sunt fascinante prin culorile lor, stânci greu accesibile și trasee care îți impun să traversezi o Nera rece și învolburată, uneori, sau blândă și rece alteori.

Cascadele Beuşniţa, Bigăr, Văioaga şi Şuşara sunt cele mai vizitate dintre cele cre pot fi întâlnite în zonă, Bigăr (rezervația Izbucul Bigăr) fiind în topul realizat de The World Geography pentru cascade unice din lume pe locul întâi.

Nu departe de Sasca Montană, la câţiva kilometri de Bozovici se află cel mai mare parc cu mori de apă din România şi din sud-estul Europei: Rudăria. Aici, pe o lungime de aproximativ 3 km, albia râului Rudărica este presărată cu un şirag de 22 de mori de apă, proprietatea oamenilor. Toate morile sunt protejate de câte o stâncă masivă şi sunt funcţionale. În trecut au fost aproximativ 51 de mori, dar multe dintre ele au fost distruse la inundaţiile din 1955. Astfel, această porţiune din valea Rudăricii formează cel mai mare complex mulinologic din sud-estul Europei.

Nera este un râu de 124 km (131 km zic alții) lungime, din România și Serbia. Nera drenează o suprafață de 1.240 km², aparținând bazinului hidrografic al Dunării, și nu este navigabilă. Rețeaua hidrologică cuprinde bazinele râului Nera și ale afluenților: Nergana, Nerganița, Coșava, Helisag (Hiclișag), Miniș, Lăpușnicu, Moceriș, Ducin, Prigor, Rudăria, Bănia, Șopotu, Valea Rea, Beu și altele. Pe teritoriul parcului se află două lacuri naturale: Lacul Dracului - fenomen carstic unic în România - cu o suprafață de cca. 700 mp și adâncimea maximă de cca. 12 m și Lacul Ochiul Beiului cu o suprafață de 284 mp, adâncimea maximă de 3,6 m.

Accesul către Lacul Dracului se realizează relativ ușor, existând și un traseu turistic marcat cu bandă roșie care îi ghidează pe turiști până în punctul în care se găsește lacul, pe malul stâng al Nerei. Lacul Ochiul Bei este situat într-o zonă de o sălbăticie impresionantă a Parcului Național Cheile Nerei - Beușnița, la limita Munților Aninei cu Munții Locvei, în punctul de confluență al Râului Beu cu Râul Beușnița. Acest lac atrage atenția și datorită apei sale limpezi, de un albastru verzui foarte intens si placut la privire.

În zonă, temperatura medie anuală este de 10 gr C, cea mai scăzută fiind în luna ianuarie, de -2 gr C, iar cea mai ridicată în luna iulie, de 20 gr C.

Sursa foto: https://www.facebook.com/ExtremeTravelRomania/ - click pe foto pentru marire

Surse info (și):

http://www.cheilenereibeusnita.ro/index.php/geologie-geomorfologie-hidrologie-si-clima

http://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-cheile-nerei-o-zona-neasteptat-de-frumoasa

Actualizare:

La începutul lunii iunie 2021 s-a prăbușit o porțiune din cascada Bigăr

Pe aceeași temă: Legenda Nerei; Tot pe la Cheile Nerei