In ultimele luni - cinci, șase - am constatat că tot mai mulți politicieni sunt in gură cu numele divinității și mulți cetățeni se prezintă pe la mitinguri cu crucea în mână, cu icoane... M-am gândit că ceea ce știu eu din Biblie nu știu bine... Prea mulți dintre cei care-și scandează / strigă creștinismul aproape urlând se comportă total opus învățăturilor din Biblie. Așa că... am studiat, să aflu ce scrie în Biblie despre politică. Probabil că nu am descoperit toate versetele in care se amintește despre cezari, stăpâniri etc. - sunt și multe trimiteri de la un verset la altul și, cum nu știu Biblia pe de rost - deși știu, in principiu, ce conține - nu am dat curs trimiterilor; sigur, nici nu am vrut o lucrare de doctorat.
Înainte de toate: in Decalog, Porunca a III-a sună așa: Să nu iei numele Domnului Dumnezeului Tău în deșert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deșert numele Lui. (Deuteronomul 5:11)
Numele lui Dumnezeu este sfânt, nu-l folosești in fiecare discurs politic (in context), nu te folosești de numele Lui când inciți oamenii la nesupunere, când înjuri etc.. Să comentezi rânduielile lui Dumnezeu înseamnă tot a lua numele Lui în deșert, la fel și în cazul jurămintelor, promisiunilor mincinoase.
Mai jos enumăr cele câteva versete la care m-am oprit. Am și comentat la unele - pentru că nu am vrut să mă abțin - ce am observat in comportamentul celor care invocă numele lui Dumnezeu și umblă cu crucea pe la adunări politice când ar trebui să știe clar că lumea lui Dumnezeu e total diferită de lumea oamenilor. Cei care sunt creștini ar fi trebuit să știe că Fiul Domnului a spus:
Împărăția Mea nu este din lumea aceasta (...) Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăția Mea nu este de aici. (Ioan 18:36)
Tot Isus a spus: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. (Ioan 14:6)
Altfel spus, cei care au credință în Dumnezeu și Fiul Său nu venerează politicieni sau oameni care vor să devină politicieni (in contextul dat)
Versete din Vechiul Testament
Psalmii
Ei s-au dus, dar Domnul împărățește in veac și Și-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată. El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire. Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz. Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu părăsești pe cei ce Te caută, Doamne! (Psalmii 9:7-10)
Altfel spus, creștinul real își pune credința în Dumnezeu pentru a fi scăpat de necaz, știind că tot ceea ce i se întâmplă are o rațiune dumnezeiască - așa a dat Dumnezeu, cu alte cuvinte - și salvarea vine de la El, nu de la cei pentru care unii se iau la bătaie cu jandarmii, distrug bunurile altora, agresează oameni care își exercită profesia, strigă blesteme s.a.m.d.. Dacă Dumnezeu permite necazul o face pentru ca acel credincios să devină mai puternic, să învețe o lecție, să fie întărit în credință etc. Pe scurt: tot ceea ce se întâmplă e voia Lui. De ce permite unele? Se poate doar presupune, dar povestea lui Iov ar putea fi un răspuns. Izbăvirea vine tot de la Dumnezeu; El îi ajută pe cei care acționează conform învățăturilor Sale.
Proverbe
Cine împarte cu un hoț își urăște viața, aude blestemul și nu spune nimic. Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă. (Proverbe 29:24-25)
In context, când un politician nu vrea / nu poate să-și justifice averea, creștinul ar trebui să se îndepărteze de acela. De regulă, veniturile secrete / ascunse nu sunt cinstite. Creștinul nu se teme de oamenii despre care alți oameni îi spun că îi vor face rău, îl vor face sclav etc. pentru că el are credință în Dumnezeu și știe că ceea ce se întâmplă este cu voia lui Dumnezeu. Pedeapsa e tot a lui Dumnezeu.
Isaia
El șade deasupra cercului pământului și locuitorii lui sunt ca niște lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca un văl subțire și le lățește ca un cort, ca să locuiască în el. El preface într-o nimica pe prinți și face fără însemnătate pe judecătorii pământului. De-abia sunt sădiți, de-abia sunt semănați, de-abia li s-a înrădăcinat tulpina in pământ: și El suflă peste ei de se usucă și un vârtej îi ia ca pe niște paie. (Isaia 40:22-24)
Puterea lui Dumnezeu e mare, altfel spus, iar cel care se încrede în Dumnezeu nu trebuie să recurgă la violențe, amenințări și blesteme pentru a scăpa de necaz, ci trebuie să îl roage pe Dumnezeu să-i de-a puterea de a îndura ceea ce chiar Dumnezeu a permis, de a schimba ceea ce ține de el, iar când acționează să o facă în litera Legii date de Fiul lui Dumnezeu.
Versete din Noul Testament
Evanghelia după Marcu
Să plătim sau să nu plătim? Isus le-a cunoscut fățărnicia și le-a răspuns: Pentru ce Mă ispitiți? Aduceți-Mi un ban ca să-l văd. I-au adus un ban și Isus i-a întrebat: Chipul acesta și slovele scrise pe el, ale cui sunt? Ale Cezarului, I-au răspuns ei. Atunci, Isus le-a zis: Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu (...) (Marcu 12:15-17)
Altfel spus, un bun creștin respectă legile statului în care trăiește, își plătește dările, își îndeplinește atribuțiile cu responsabilitate.
Epistola lui Pavel către Romani
Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Și stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotrivește stăpânirii se împotrivește rânduielii puse de Dumnezeu, și cei ce se împotrivesc își vor lua osânda. (Romani 13:1-2)
Cred că acest verset a fost greșit înțeles de acei politicieni care s-au trezit vorbind gen noi suntem aici pentru că Dumnezeu ne-a ales. Ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns. Dacă Dumnezeu le permite să aibă o vremelnică funcție politică nu înseamnă că i-a ales, ci doar că îi tolerează, pentru că fac parte din planul Lui.
Cei care se împotrivesc stăpânirii sunt, de regulă, cei care plănuiesc / execută lovituri de stat, revoluții, răscoale.
Accentuez: comentez in contextul Biblie-politica, pentru că e despre cei care flutură cruci, strigă că sunt creștini, invocă numele divinității în timp ce doresc răul altora, îi jupoaie in piața publică (metaforic sau nu) întocmesc liste negre, perorează amenințări cu moartea împotriva oricui nu simte, nu gândește ca ei. Isus îi mustra pe unii oameni, dar o făcea cu blândețe, fără să-i amenințe cu iadul.
Epistola (lui Pavel) către Filipeni
Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a socotit ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. (Filipeni 2:3-7)
Atunci când un politician sau un candidat la funcție politică îi cheamă pe oameni în stradă, în smerenie, acesta nu se gândește la alții, ci la sine, nu se unește cu alții în smerenie, ci stă la adăpost când cei chemați se bat cu jandarmii.
Evanghelia după Ioan
V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. In lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea. (Ioan 16:33)
Isus le spune celor care-i vor duce mai departe învățăturile că vor avea de suferit, așa cum a suferit și El, dar a biruit. Necazuri au atât credincioșii, cât și necredincioșii - se vor bucura cei care nu se vor mai concentra numai pe ei, pe problemele și nevoile lor, ci vor ajuta pe alții - nu vor înceta să fie buni orice ar fi. Atunci când, cu crucea în mână, cel care se consideră creștin răcnește jigniri la adresa altora ar trebui să știe că nu este pe calea arătată de Isus.
Epistola către Coloseni
El este chipul Dumnezeului Celui nevăzut, Cel întâi-născut peste toată creația. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile, cele care sunt in ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, fie scaune de domnii, fie domnii, fie căpetenii, fie autorități. Toate lucrurile au fost create prin El și pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile și toate se mențin prin El. (Coloseni 1:15-17)
Epistola către Tit
Adu-le aminte să se supună stăpânirilor și dregătorilor, să asculte, să fie gata la orice lucru bun, Să nu defaime pe nimeni, să fie pașnici, să fie îngăduitori, arătând întreagă blândețe față de toți oamenii. (Tit 3:1-2)
Dar de întrebările nebune, de genealogii, de certuri și de lupte privitoare la lege, ferește-te, căci sunt nefolositoare și zadarnice. (Tit 3:9)
Un fel de concluzie
Toți oamenii care consideră că sunt credincioși creștini și respectă Cuvântul lui Dumnezeu ar trebui să nu ia numele Domnului în deșert, folosindu-se de acest nume pentru a aduna capital politic; ar trebui să nu incite oamenii la violență; ar trebui să nu blesteme, să nu înjure, să nu defăimeze, să nu mintă, să nu facă promisiuni pe care știu că nu le pot onora, să nu se creadă mai presus de alții și - nu in ultimul rând - să nu se creadă aleșii lui Dumnezeu.
Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/nextvoyage-5275305/
Notă. Acest text reprezintă opinia mea cu privire la contradicția observată în jurul meu in ultimele câteva luni: oameni care se consideră creștini și care se comportă total opus Cuvântului lui Dumnezeu, Bibliei. Să nu înțeleagă cineva că mă consider un om care respectă Biblia în tot și toate și nici să nu înțeleagă că aduc cuiva vreo critică - doar constat și scriu ce constat, exemplificând din loc in loc. Poate greșesc și mi se va atrage atenția, argumentat.
