Numele Candyman
are multe radacini ca mit urban. Intr-o legenda foloseste un carlig - ca intr-o
alta legenda din care, probabil, a fost importat - dar nu acesta a fost primul
Candyman. Originalul, se presupune, e un traficant de droguri, sef de banda, un
monstru real, autor al unor crime macabre care au avut loc in Chicago, intr-un
cartier de locuinte, construit inca din anii 1940 si devenit de-a lungul
timpului cunoscut pentru bandele violente care-si duceau veacul acolo, pentru
crime, droguri.
Indiferenta - sau neputinta autoritatilor - a dus la niste
conditii de viata ingrozitoare pentru locuitorii cartierului Cabrini-Green,
care devenise sinonim cu problemele asociate cartierelor de locuinte publice
din S.U.A.
 |
| autor:Eric Millikin, Detroit |
Candyman e, cel
mai adesea, subiectul unor legende urbane legate de Halloween - o astfel de
sarbatoare are mai putin farmec daca nu e insotita si de povesti de groaza, si
o multime de filme au ca tema intamplari cumplite petrecute in noptile de
Halloween. Multe povesti despre copii otraviti la intamplare cu bomboane sau
alte dulciuri si fructe, in mod intentionat, crimele violente si altele fac
deliciul amatorilor de gen.
Originea sarbatorii Halloween
Originea sarbatorii poate fi gasita in urma cu mai mult de
2000 de ani, in cultura celtilor, un popor care a trait in zona unde azi sunt
Irlanda, Regatul Unit si nordul Frantei. Celtii sarbatoreau Anul Nou la data de
1 Noiembrie si acest moment al anului e asociat - ca in multe alte culturi - si
cu moartea omului; ei credeau ca in noaptea dinaintea anului nou granita dintre
lumea celor vii si a celor morti se suprapunea si spiritelor le era mai usor sa
ajunga in lumea noastra.
In noaptea de 31 octombrie celtii sarbatoreau Samhain - era ziua in care ei credeau
ca fantomele mortilor vin printre oameni si cauzeaza diverse distrugeri. Pentru a alunga spiritele rele si pentru a nu fi recunoscuti se mascau grotesc, iar pentru a impaca zeii aprindeau ruguri imense
unde sacrificau animale, in special, dar se afirma ca sacrificau si copii - de
aici legenda urbana ca unii vor sa sacrifice copii si azi, de Halloween, pentru
a pastra vie traditia.
Cand papa Grigore al III-lea (731-741) a decretat ziua de 1
noiembrie “Ziua Tuturor Sfintilor” (The All Saints Day), mutand-o din 13 mai,
noaptea dinainte, noaptea traditionala pentru sarbatoarea celtica Samhain, a
fost numita “Ajunul Zilei Tuturor Sfintilor” (All-hallows Eve, devenind
Halloween).
Se stie ca sarbatoarea a fost adusa in SUA de imigrantii
veniti din teritoriile locuite candva de celti, dar s-a conturat prin anul
1942, cand zaharul era rationalizat in SUA, fapt care a durat pana in 1947. Apoi,
incet si sigur, a devenit comerciala, incasarile pentru costume si dulciuri
ajungand la sume fabuloase (totalul sumelor fiind pe locul doi, dupa cele
incasate de comercianti cu ocazia Craciunului).
Intamplari si interdictii de Halloween
De-a lungul timpului au avut loc destule incidente in noaptea de Halloween, iar paranoia bomboanelor otravite i-a
atins la un moment dat pe mai toti parintii. Un incident de Halloween se refera
la un baietel pe nume Johnny, care a fost avertizat sa nu colinde la nicio casa
necunoscuta, dar n-a ascultat, ba chiar si-a convins si prietenii sa il
insoteasca la o casa izolata, unde au primit dulciuri. Mai tarziu, cand copiii
isi inventariaza dulciurile, se aude un tipat; toti sunt dusi la spital cu gura
sfasiata de la mestecarea unor lame de ras si cioburi de sticla, iar micul
Johnny moare, pentru ca mancase o bomboana otravita - nu l-au descoperit
niciodata pe cel care a facut asta (totusi, unele voci sustin ca tot legenda
urbana este si acest incident).
Intr-o localitate din Delaware, S.U.A., cu ocazia sarbatorii
din anul 2005, un trup atarna de creanga unui arbore. Toata lumea trecea
indiferenta, râzând, considerand ca este un manechin pregatit pentru
sarbatoare. Trei ore a atarnat acolo trupul unei femei in varsta de 42 de ani
(care s-a sinucis) pana cand localnicii si-au dat seama ca este un om, nu un
manechin.
De Halloween, parintii traiesc cel mai mare cosmar si copiii
se distreaza. O micuta fantoma sau un goblin primeste o bomboana otravita si
sufera rani fizice sau psihice si chiar moare.
Povestile de acest gen sunt
multe in preajma sarbatorii, iar in ziare si reviste dar si in e-mailuri
trimise parintilor, se repeta anual avertismentele cu privire la unii oameni
care vor sa faca rau copiilor, fie pentru a-i pedepsi pentru lacomie, fie
pentru ca sunt prea mari sa vina din usa in usa si sa ceara dulciuri, fie pentru
ca nu le plac copiii.
Intre incidentele care au avut loc putine au fost
descoperite ca fiind cu intentie, dar unele au fost: in 1959, un dentist din
California a oferit copiilor pastile laxative - a fost judecat pentru “ofensa
publica” si “administrare ilegala de medicamente”. In 1964, o femeie din Long
Island, New York, a oferit unor copii pe care-i considera prea mari, pachete
care contineau reziduuri metalice, biscuiti pentru caini, nasturi, otrava cu
eticheta vizibila pe care scria exact ce este: “otrava”. Desi nimeni nu a avut
de suferit, iar ea a sustinut ca a fost o gluma, a fost acuzata si s-a
recunoscut vinovata pentru “abuz impotriva copiilor”.
Frica a prins radacini in anii 1970, cand ziarele au inceput
sa scrie ca au murit cativa copii de la bomboane otravite sau modificate.
Cateva scoli au interzis celebrarea
sarbatorii prin interzicerea cuvantului Halloween”, referindu-se la un festival
de toamna. In statul New Jersey a fost adoptata o lege care pedepsea expres pe
cei care contaminau dulciurile de Halloween. Incepand din anii 1980 spitalele
se ofereau sa faca raze X dulciurilor…
In 2013 un director de scoala elementara a dorit sa
interzica sarbatoarea intr-o scoala din Pennsylvania
din motive de securitate alimentara, zicea el: pericol de alergii, intre
altele, dar si faptul ca in S.U.A. este acceptata manifestarea religioasa a
oricaror credinte, iar sarbatoarea ar fi permisa daca in district exista un
grup activ de druizi. Autoritatile si mai multi parinti l-au linistit.
In Connecticut
au interzis paradele de Halloween, chiar in octombrie 2015, si au interzis
purtarea costumelor, de teama sa nu ofenseze copiii care nu participa la
aceasta sarbatoare. Cetatenii nemultumiti au initiat o petitie prin care sa
determine ridicarea interdictiei.
Asta-i ca ideea unora de a interzice bradul
de Craciun pentru a nu-i agresa psihic pe cei care nu au traditia impodobirii
bradului.
Cel care a ajuns sa fie numit Omul care a omorat
Halloween-ul sau Candyman, este
Ronald O’Brien din Pasadena, Texas. In 31 octombrie 1974, dupa ce a colindat
alaturi de copiii lui si ai unei alte familii, a permis celor doi ai lui,
Timothy (8 ani) si Elizabeth (5 ani) sa manance cate o bomboana inainte de
culcare. Baietelul mananca un baton de ciocolata, i se face rau, e dus la
spital dar moare. Concluzia medicilor: otravire cu cianura. Suspectati au fost
oamenii care locuiau in casele unde colindasera copiii, dar barbatul sustinea
ca nu-si aminteste exact pe unde au fost. La un moment al anchetei a
identificat un vecin dar anchetatorii au aflat ca acesta avea alibi.
In final,
tatal a fost arestat pentru omor. Facuse o polita de asigurare pentru copii,
dar nu si pentru el si sotie; martorii afirmau ca se interesase despre
otravirea cu cianura si incercase sa cumpere otrava de la companiile locale.
Juriul l-a gasit vinovat in 45 de minute si l-a condamnat la moarte in 75 de
minute, fiind programat pentru executie in 31 octombrie 1976. Si-a exersat
dreptul la apel si executia a fost amanata de cateva ori, dar in 31 martie 1984
executia a fost dusa la sfarsit.
Cu toate ca unii psihologi au declarat ca unii copii fac
astfel de gesturi pentru a atrage atentia si cu toate ca O’Brien si-a sustinut
nevinovatia, in declaratia finala a cerut iertare faţă de oricine ar fi gresit
in cei 39 de ani de viata. A ramas in memoria colectiva ca fiind cel care s-a
folosit de un mit urban pentru a-si ascunde crima. Fapta lui a transpus mitul
in realitate, permitandu-i lui Candyman sa bantuie in continuare Halloween-ul
si pentru generatiile viitoare.
Sarbatoarea de Halloween este insotita de un lung sir de
legende urbane si de povesti de groaza. Azi, nicio petrecere nu e considerata
reusita daca nu sunt povestite intamplari de groaza.
