Microcentrale nucleare

Atunci când politicienii susțin că politica lor de guvernare implică programe pentru protejarea mediului înconjurător la ce se referă, oare?!

Se bate monedă pentru microcentralele electrice nucleare... Ce înseamnă „micro”, de fapt, dacă se zice că vor fi amplasate cam pe unde vor fi închise/desființate (până în 2032) cele care funcționează pe baza de cărbuni?

Se spune că vor fi costuri mai mici de producție și distribuție, deci și sume mai mici pe facturile oamenilor. Oare?

România va avea primul mini-reactor nuclear. Uaaau! Ce fericire, să fie testat aici acest mini-reactor! Ce tari suntem! Vor experimenta la noi minunile tehnologiei nucleare! Noul concept a primit aprobare în anul 2020 (în SUA). Înțelegerea dintre cele două companii implicate e din 2019 și servită - pe larg - publicului în 2021.

În 1979 a avut loc accidentul de la Three Mile Island, iar SUA au renunțat, treptat, la construcția de reactori nucleari. În administrația lui George W. Bush, la începutul anilor 2000, a revenit ideea introducerii unor noi capacități nucleare; în anul 2016 erau în construcție patru reactori. Câți or fi acum nu știu.

În noiembrie 2021, o companie americană a anunțat că va construi în România (în colaborare cu o companie românească) prima centrală nucleară de mici dimensiuni (SMR - small modular reactor), cea mai nouă tehnologie nucleară care nu are încă aplicații practice. Sunt state (Franța, SUA, Marea Britanie s.a.) care au arătat că vor și ele dar, probabil, după ce vor fi testate în state precum România, mai ahtiate după bani, la nivel înalt. Centrala va avea 12 module – ce-o fi însemnând și asta.

Construcția centralei micro e anunțată la nivel de Casa Albă (prin reprezentant, altul decât președintele) – președinte România. „Un pas vizionar pentru România”, zicea americanul care-și susține compania. De ce n-o testează la ei dacă e așa super? În Idaho, compania are un complex cu astfel de centrale...

Compania speră să fie eliminate unele norme obligatorii de siguranță la aceste centrale pentru că – susțin reprezentanții – riscurile la reactoarele lor sunt mult mai mici din moment ce sunt prezente cantități mici de materiale radioactive și reactoarele pot fi îngropate. Mai vor acești producători ca pentru zonele unde vor instala SMR să fie scutiți de obligativitatea creării unei zone de evacuare de urgență pe o rază de 16 km în jurul reactoarelor. Compania voia să fie scutită și de angajarea unei forțe de securitate pentru a preveni încercările de sabotaj. Hm.

În anul 1987, într-un spital dintr-o localitate din Brazilia, a avut loc un incident considerat a fi al doilea după accidentul de la Cernobîl, ca nivel de contaminare oameni și mediu, precum și ca pierderi de vieți omenești. Au luat unii un recipient și l-au vândut la fier vechi... Dacă într-o unitate sanitară care utilizează efectul radiațiilor ionizante (X, gamma sau beta) poate avea loc un astfel de incident mă cam îndoiesc că nu e posibil cu microcentralele ieftine – poate construirea va fi ieftină, dar nu cred că exploatarea, întreținerea, asigurarea deșeurilor radioactive va fi prea ieftină.

Bineînțeles, s-a discutat și despre numărul mare de locuri de muncă ce vor fi create datorită acestor microcentrale nucleare: în prima fază peste 6000, în SUA și România, cu un potențial de creștere la 30 de mii. Și cometa care amenința Pământul (în film) putea fi exploatată pentru a fi create locuri de muncă.

Se spune că mediul va fi mai protejat cu aceste microcentrale nucleare. Totuși, un complex de astfel de micro nu fac cât una mare sau cât jumate din una mare? Deșeurile radioactive rezultate nu vor mai fi radioactive și nu vor mai trebui depozitate în condiții extraordinare – cu același preț ca în cazul mamuților nucleari? Același preț și ca sume de bani și ca poluare extremă.

Logica îmi spune că a construi un număr mare de centrale nucleare (micro sau macro) pentru a reduce gazele de seră într-un mod semnificativ va costa extrem de mult și va crea o cantitate de deșeuri radioactive extrem de dăunătoare. Pentru aceste deșeuri nu există o soluție permanentă și sigură.

Dorința aceasta „acerbă” de a construi microcentrale nucleare nu se potrivește bine cu alarmismul creșterii prețului la electricitate și gaze naturale? Populația va insista să plătească mai puțin – va plăti mai puțin în bani, probabil.

O centrală nucleară operațională (micro sau macro) are impact asupra mediului în trei domenii: 1. emisii gazoase (inclusiv radioactive) în atmosferă; 2. emisie de mari cantități de căldură; 3. distribuția deșeurilor radioactive lichide în jurul centralelor nucleare.

Pentru a depozita aceste deșeuri trebuie îndeplinite condiții riguroase (dar accidente oricum pot interveni – un cutremur, de exemplu). Zona unde vor fi depozitate trebuie bine cercetată din punct de vedere al proprietăților mecanice, geochimice, profunzimii minimale (300-700 m), proprietăților termice și trebuie să se știe sigur că nu va exista un interes potențial pentru o exploatare ulterioară a zonei respective. Trebuie să se aibă în vedere distanța față de sursele de apă, grosimea stratului utilizabil și multe altele – stratul geologic pentru depozitare trebuie să fie omogen și cât mai gros cu putință.

Dar... ce știu eu? Să citesc? Citesc dar nu pricep nimic, pentru că nu sunt specialist; logica nu e utilă în astfel de cazuri; evenimentele tragice din trecut, cu "produse" nucleare și radioactive, sunt doar în mintea mea; sunt adepta teoriilor conspirației.

Surse info:

http://www.anpm.ro/ro/accidente-nucleare

https://en.wikipedia.org/wiki/Lists_of_nuclear_disasters_and_radioactive_incidents

https://economie.hotnews.ro/stiri-energie-25154153-reactoare-nucleare-mici-smr-centrale-nucleare-energie-romania-sua-tehnologie.htm

https://www.greenpeace.org/romania/articol/6855/de-ce-energia-nucleara-nu-e-o-solutie-pentru-criza-climatica/

https://www.cotidianul.ro/unde-va-fi-amplasata-viitoarea-centrala-nucleara/ 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Central%C4%83_nuclear%C4%83

Imagine de Dirk Rabe de la Pixabay

Marele incendiu din Brașov. 21 aprilie 1689

Aflat la „intersecție de drumuri comerciale”, datorită libertăților comerciale și privilegiilor fel de fel obținute de la regii Ungariei, de la domnii Moldovei și Ţării Românești, datorită rețelei comerciale pe care o aveau negustorii brașoveni în Peninsula Balcanică și chiar mai departe, atelierele meșteșugărești, puternicele bresle din Brașov au adus o bogăție foarte mare orașului. Brașov a fost cândva o cetate puternică și bogată. Apoi, într-o singură zi, aproape totul s-a prefăcut în scrum...

O zi de primăvară caldă, cu vânt puternic se pare că ar fi fost în acel 21 aprilie. Din motive niciodată elucidate, pe strada Fânarilor (numită azi Castelului) a izbucnit un incendiu care s-a întins cu repeziciune - mai ales din cauza vântului - și-a transformat aproape tot burgul în cenușă pentru că cele mai multe case erau construite din lemn (și cele care erau din piatră erau acoperite cu șindrilă din lemn) și au ars total. Partea dinspre Tâmpa a orașului era în flăcări.

Unele surse documentare atestă că circa 300 de oameni au murit arși sau asfixiați. În numai câteva ore ardea aproape tot orașul: magazinele, atelierele breslelor, locuințele erau mistuite de foc. Incendiul s-a extins pe Târgul Cailor (str. George Barițiu de azi), pe strada Porții (azi Republicii), pe străzile Spitalului (Postăvarului de azi), Vămii (azi Mureșenilor), și pe Târgul Grâului (partea estică a Pieței Sfatului) și s-a extins la Casa Sfatului, unde era păstrată arhiva orașului, documentele „de afaceri”, „socotelile orașului”, între altele. Casa Hirscher a fost puternic afectată. S-a dărâmat și turnul Casei Sfatului, fiind afectate și turnurile de apărare aflate în exteriorul cetății: Turnul Alb și Turnul Negru (numit astfel după incendiul care i-a înnegrit zidurile). Casa Sfatului și Bastionul Fierarilor au fost aproape ruină timp de doi ani, refăcute serios fiind abia după 20 de ani. Incendiul a cuprins și cartierul Șchei.

Tunurile de pe Cetățuie au început să bubuie, ca să anunțe pericolul, bubuiturile speriind și mai tare oamenii care oricum nu prea mai știau de capul lor.

Cel mai bogat oraș din sud-estul Europei (dintre Viena și Constantinopol, cum spune o sursă a vremii) ardea din temelii. Economic, orașul n-a mai ajuns la același statut niciodată. Cel mai bogat oraș al Transilvaniei, și unul dintre cele mai frumoase, a fost distrus.

Biserica Sfânta Maria a fost grav avariată - întâi a ars acoperișul, care s-a prăbușit, apoi mobilierul și toate materialele sensibile la foc din interiorul lăcașului de cult. Istoricul de artă Balint Agnes afirmă că în incendiu altarul și orga au ars și s-au topit clopotele (zdrobindu-se în cădere). De atunci, lăcașul a primit denumirea Biserica Neagră - zidurile erau de un cenușiu închis.

În cronica sa din anii 1689-1691, preotul Markus Fronius scria că e ciudat faptul că, în timp ce acoperișul bisericii ardea, focul nu cuprinsese și bolta, deși ardea și în biserica, unde nu doar lemnul ci și zidurile au fost distruse.

În marele incendiu din 21 aprilie 1689 au fost distruse toate manuscrisele și cărțile din vasta colecție a bibliotecii fondate de cărturarul Johannes Honterus.

Din cauza devastatorului incendiu puterea economică a Cetății a scăzut extrem de mult, spre faliment. Mulți ani mai apoi burgul a fost o ruină înnegrită. În urma calamității, autoritățile brașovene au interzis construirea caselor din lemn.

Lucrările de reconstrucție pentru Biserica Neagră au început aproape imediat și au durat 80-100 de ani (depinde pe cine întrebi). S-a extins acoperișul (de atunci are forma de azi) și deasupra galeriei, care înainte era descoperită - galeria e sculptată cu patru lobi ajurați și înconjura biserica la baza acoperișului.

Pentru a fi refăcută biserica au fost chemați meșteri din Gdańsk (Polonia), deoarece meșterii locali nu știau - se pare - să închidă bolți atât de mari și noile bolți sunt executate în stil baroc, lăcașul pierzându-și, în interior, mare parte din influențele gotice (bolțile gotice inițiale au fost înlocuite cu bolți semicilindrice). Pentru a mari capacitatea bisericii - enoriașii care asistau la slujbe fiind din ce în ce mai mulți - între anii 1710-1720 au fost construite în navele laterale galerii în stil baroc (care se integrează armonios în arhitectura gotică a lăcașului).

Amvonul s-a pierdut în marele incendiu; cel de azi datează din anul 1696 și a fost ridicat cu sprijinul financiar al maistrului măcelar Laurenz Bömches, iar monograma lui se află pe coroana ornamentală, pe una dintre laturile amvonului.

Cristelnița din bronz - donată de parohul Johannes Reudel în anul 1472 - nu a fost afectată de incendiul din 1689 și este una dintre cele mai de seamă lucrări ale meșterilor locali turnători în bronz. În anul 1716, fierarul Meensen Hannes a confecționat un grilaj din fier forjat frumos ornamentat, pentru împrejmuirea cristelniței.

Pictura murală din pridvorul sudic, realizată după anul 1476, care reprezintă figura Mariei cu pruncul, așezată între Sfânta Ecaterina (cu simbolurile ei, roata și paloșul) și Sfânta Varvara (țînând în mână un turn) am dedus că a fost ocolită de limbile de foc. În colțurile de jos ale picturii se află stemele regelui Matei Corvin și stemele soției sale Beatrice de Napoli-Aragon.

În anul 2019 s-au descoperit două tavane (în două clădiri din apropierea Bisericii Negre) de dinaintea „Marelui Incendiu”.

Lucrările la biserică au fost încheiate în 1722, odată cu noua inaugurare. Tot cam pe atunci a fost terminată și reconstrucția orașului.

Posibile cauze ale incendiului din 1689

S-a presupus că focul a fost pus de o mâna criminală - și adevărul nu va fi aflat niciodată. Se spune că trupele austriece nu au uitat refuzul brașovenilor de a ceda orașul și s-au răzbunat. Izvoarele timpului atestă o scrisoare a generalului austriac Caraffa, din anul 1688, în care îi avertiza pe brașoveni că de se vor opune instalării trupelor austriece orașul lor va fi făcut praf și cenușă. În anul următor a avut loc incendiul.

În 1688, s-ar fi semnat la Făgăraș un tratat prin care cetatea brașoveană trebuia să găzduiască o garnizoană austriacă și localnicii s-au revoltat. Austriecii ar fi asediat cetatea și lângă zidurile ei s-ar fi dus lupte grele. Judele orașului și mai mulți oameni de vază ar fi fost arestați de protestatari pentru că au cedat ușor, vânzând cetatea austriecilor. În final, capii revoltei au fost încercuiți și au predat cheile orașului.

După un an, la 21 aprilie 1689, are loc cel mai mare incendiu din istoria burgului brașovean.

A fost răzbunarea austriecilor? Nu ar fi avut vreun interes, din contră, ar fi dăunat și trupelor imperiale care socoteau orașul a fi punctul de plecare pentru campania de cucerire a Țării Românești. A fost răzbunarea protestatarilor? Puțin probabil să-și fi distrus singuri orașul, pentru că dintr-o cetatea foarte bogată a ajuns aproape un târg la margine de imperiu, în plin război. A fost un accident? Probabil că nici nu mai contează.

Sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu. (Orașul Vechi văzut de pe Tâmpa, 2013)

Referințe online:

http://www.honterusgemeinde.ro/ro/biserica-neagr259/

http://www.brasovultau.ro/articol/legende/-incendiul-care-a-distrus-brasovul.html

http://adevarulesubochiitai.blogspot.com/2018/09/brasov-incendiul-din-anul-1689.html

Cutremurul din 1977

În 4 martie 1977 - cu 44 de ani în urmă - la ora 21:22 (zic cei care au informații mai bune decât mine), România s-a zguduit la propriu. A fost pentru mine primul și cel mai serios cutremur, de care n-am prea fost conștientă la momentul respectiv. A avut magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter și a durat circa un minut. Au murit 1541 de oameni, cei mai mulți în București. Au fost și foarte mulți răniți. Capitala a fost cea mai afectată. Unii afirmă că Ceaușescu ar fi dat rapid ordinul să fie strânse dărâmăturile, fără a mai ține seama de eventuali supraviețuitori. N-a fost chiar așa. Soldații - și nu doar ei - au căutat mult timp eventuali supraviețuitori, chiar și când, logic, n-ar mai fi putut găsi oameni în viață. La acel moment, Ceaușescu era în vizită de lucru în Nigeria. A întrerupt banchetul oficial dat în cinstea lor (el și nevasta) și a revenit în România în dimineața zilei de 5 martie; a dat ordin să fie eliberate alimente și alte materiale din rezervele strategice și a rămas pe străzi, în spitale etc. (și apărea la TV) mai tot timpul. Era, desigur, și multă propagandă, dar oamenii chiar au fost solidari în acele momente. Alimentarea cu gaze a fost sistată, apa a fost raționalizată și milițienii au primit ordin să interzică stocarea alimentelor.

Bineînțeles că a profitat de situație chiar și mai apoi, primind multe ajutoare în bani, materiale, tehnologie, specialiști inclusiv din statele vestice, de care nu era tocmai apropiat. Crucea Roșie Internațională a trimis ajutoare, inclusiv echipe cu câini dresați în căutarea victimelor îngropate. A profitat de cutremur pentru a începe marea sistematizare demolare în București, dar și în celelalte orașe afectate mai grav de cutremur. La cutremur s-au prăbușit și multe așezăminte de cult, așa că nu mai conta demolarea altora, credea el. Totuși, credincioșii de diferite confesiuni din lume au trimis ajutoare celor care împărtășeau același crez și unii au făcut presiuni pentru ca alt lăcaș de cult să fie ridicat în locul celui prăbușit - aici nu mai rețin amănunte (pe măsură ce trece timpul uit ce-am mai aflat despre acea perioadă de la unii și alții). Nu mai știu sigur de unde, am în „colecția de vechituri” numărul ziarului „Flacăra” („săptămânal editat de Frontul Unității Socialiste”) din 10 martie 1977 (ziua în care a încetat starea de necesitate instituită de Ceaușescu în 4 martie), unde scrie în aproape toate cele 23 de pagini despre cum s-au solidarizat românii, dar e și multă propagandă. Citez: Cutremurul din 4 martie, fenomen natural explicabil, imposibil de evitat (...), o fatalitate pe care o consemnăm cu gravitate, cu durere, cu tristețe, dar și ca un moment de încordare a voinței noastre exemplare de a lupta cu dezastrul, de a face ordine în haos, lucizi și încrezători în viitor, i-a strâns și mai mult pe oameni în jurul partidului, lângă tovarășul Nicolae Ceaușescu. (...) Am încheiat citatul. Se pare, totuși, că oamenii nu s-au prea strâns în jurul tovarășului și partidului, ci și-au îndreptat atenția spre Dumnezeu (se spune că atunci au reînceput oamenii să meargă la biserică tot mai mulți). Alt fragment: Partidul nostru, la inițiativa tovarășului Nicolae Ceaușescu, le oferă, dincolo de speranțe, elementele concrete ale unor certitudini care privesc existența noastră cotidiană și de perspectivă. Partidul nostru a găsit un răspuns prompt și eficient tuturor întrebărilor, tuturor grijilor pe care și le-au făcut oamenii (...) Oamenii care au locuit în clădirile prăbușite au primit „de la stat” apartamente - mobilate, inclusiv aparate radio și TV) în blocurile noi. Se vorbea despre ridicarea a 5000 de apartamente în plus față de cele care au fost distruse, despre un centru urban modern în orașul București care timp de secole nu a ieșit din anonimat (citat din articol).

A fost propagandă, dar solidaritatea dintre oameni aproape că a pus în umbră propaganda.

Ce s-ar putea întâmpla azi nu doar în București în cazul unui cutremur de magnitudine mare? Nimeni nu vrea să trăiască răspunsul. Prin lume au loc unele fracturări hidraulice. In Ro, mai toate orașele sunt puternic săpate - la propriu - multe construcții par a fi ridicate în locuri improprii construcțiilor... Blocurile vechi și foarte vechi au fost slăbite de „renovări” făcute după ureche (unii au demolat și stâlpii de rezistență, pentru că „treceau” - aiuristic, desigur - prin sufragerie), de găurirea zidurilor pentru fel și fel de cabluri și țevi și multe altele, pe ideea „vreau confort cu orice preț și să fie modern” - puțini sunt cei cărora le-a păsat de siguranță, dar tot în nesiguranță sunt din cauza primilor. 

Cernobîl - urmele trecutului. Expoziţie foto: 31 de ani de la dezastru

Un grup de fotografi care vor să păstreze vie amintirea dezastrului de la Cerbobîl – pentru a se face tot posibilul ca pe viitor să fie evitate astfel de accidente – au fotografiat zona Cernobîl după 31 de ani. Ce au văzut şi au imortalizat va fi prezentat in expoziţia de fotografie care va fi deschisă in intervalul 13 ianuarie – 6 februarie 2018 la Art Point Gallery din Braşov, pe strada Prundului nr. 1, aproape de Poarta Şchei, într-o clădire construită in perioada interbelică şi reabilitată in anul 2014. Programul galeriei: de luni până vineri: 10-17; sâmbăta şi duminica: 11-14.

Cum a fost expediţia care a avut loc in luna mai 2017, ce zone au vizitat, şi in ce condiţii puteţi afla la vernisajul care va avea loc vineri, 12 ianuarie 2018, ora 17. Va fi prezentat şi un scurt metraj.

Ne întâlnim acolo.

Sursa foto: Art Point Gallery

https://www.facebook.com/Art-Point-Gallery-290939011355125/

In noaptea de 26 aprilie 1986, in Centrala Atomoelectrică Cernobîl a avut loc o explozie puternică, urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjuratoare. Dezastrul e considerat a fi cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitaţii radioactive s-a îndreptat spre părţile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei şi părţile estice ale Americii de Nord. Suprafeţe mari din Ucraina, Belarus şi Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. E dificil de estimat un număr precis al victimelor produse de evenimentele de la Cernobîl, deoarece secretizarea din timpul sovietic a îngreunat numărarea victimelor.

Fukushima este un incident foarte, foarte serios, dar Cernobil a fost o catastrofă, a declarat cu ocazia accidentului din Japonia (martie 2011) profesorul Francis Livens, director la Institutul Nuclear Dalton din Manchester, Marea Britanie.

Accidentul de la Cernobîl a avut loc, efectiv, in doar câteva secunde. Reactorul a explodat violent in aer, după care flăcările au pus stăpânire timp de 10 zile. Au fost 10 zile de agonie, a spus profesorul Michio Kaku, fizician renumit, profesor la Universitatea din New York.