Se afișează postările cu eticheta rock. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta rock. Afișați toate postările

2020-02-28

Motiv să trăiești. Provocare muzicală

Sursa foto: egypttoday.com (2018)
Piesa “Reason to Live” a apărut în anul 1987 pe albumul Crazy Nights al trupei americane de hard rock/heavy metal al trupei “Kiss” (fondată in anul 1973, in New York).
Cele mai multe cântece rock sunt despre depășirea limitelor, renunțarea la prejudecăți și superstiții, sunt despre puterea pe care o are omul și ce ar putea face dacă nu s-ar lasă îngrădit de tipare, de-ar avea curajul să fie ceea ce este s.a.m.d.. Baladele rock, în general, sunt despre dragoste: debutul iubirii, pierderea iubirii, regretul pentru timpul pierdut într-o iubire pentru persoana nepotrivită, căutarea iubirii. Rar, cred, sunt întâlnite balade rock (dintre cele cu impact puternic la publicul iubitor de rock) în care cineva să cânte: “N-am nevoie de iubire, mă descurc și fără” - nu-mi amintesc să fi ascultat o astfel de baladă rock.
Kiss - Reason To Live (vizualizare pe YT)
La Provocarea muzicală poate participa oricine, 
pe blog la Carmen, Ȋntre vis si realitate. 
Friendship Friday!
Consider că “Reason to Live” are ca mesaj ideea că toți suferim dacă pierdem o iubire dar nu trebuie să ne lăsăm distruși de acest fapt și - mai ales! - nu trebuie să permitem relațiilor romantice să ne definească deoarece partenerul ne poate părăsi oricând, dar asta nu anulează ceea ce suntem. Motivul pentru a trăi nu trebuie să fie o altă persoană pentru că cei care ajung să se trezească singuri într-o dimineață riscă o depresie de toată frumusețea.
[…] Out of touch, with myself for so long,
Now a feelin’ so strong comin’ over me
Down the line, there's a lesson I've learned
You can love and get burned, if it has to be
And I see a change in my life, and I'm not alone when I'm strong inside
And I realize
Everybody's got a reason to live, baby
Everybody's got a dream and a hunger inside
Everybody's got a reason to live, but it can't be your love […]

2019-03-02

Imnul războinicilor nemuritori. Provocare muzicală

A hero was he / Touching all our lives…
Manowar e o trupă americană de heavy metal, înfiinţată in anul 1980 la New York. In Statele Unite ale Americii nu are prea mare succes comercial (de timp mainstream*), dar in Europa şi America de Sud este foarte cunoscută.
Hymn of The Immortal warriors este o baladă, nu e un “cântec excesiv de zgomotos”.
Versurile trupei au accente de fantezie, tratând teme de genul “sabie” şi “piatra filosofală” sau subiecte mitologice (mai ales din mitologia nordică).
Friendship Friday! Provocarea muzicală lansată de Carmen pe blogul ei, Între vis şi realitate.
Trupa Manowar e cunoscută pentru sunetul foarte puternic din timpul concertelor (in 1984 a fost inclusă in Cartea Recordurilor pentru cea mai zgomotoasă prestaţie de pe scenele muzicale, record pe care trupa l-a doborât de atunci de două ori, ultima dată in 1994, dar de atunci alţii le-au doborât recordul). Manowar deţine şi recordul pentru cel mai lung concert de muzică heavy metal (5 ore şi un minut au cântat într-un concert din Bulgaria, in anul 2008 - nu ştiu dacă acest record a fost doborât).
Mai sunt cunoscuţi şi pentru sloganul lor” Moarte metalului fals” (Death of false metal).
Sloganul “Death to flase metal” l-au folosit pentru a descrie muzica glam metal (subgen al muzicii heavy metal influenţat de glam rock-ul** anilor 1980, cunoscut şi ca hair sau pop metal), al trupelor din anii 1980. In contextul actual se poate referi la toate trupele care nu sunt de heavy metal.
₪₪₪
* Mainstream (tendinţă majoritară) reprezintă o aliniere a majorităţii unui grup sau a unor întregi societăţi umane la modele de comportament, de valori, de stil comune. O astfel de tendinţă se coagulează in timp, prin alinierea treptată a reprezentanţilor grupului / societăţii in discuţie, din diferite motive: experienţe empirice, analiză ştiinţifică raţională, educaţie, uneori doar mimetism.
** Glam rock (sau glitter rock) e un stil de muzică rock şi pop apărut in Marea Britanie la începutul anilor 1970, interpreţii aveau costumaţii, machiaj, coafuri extravagante care făceau ca muzicienii să pară androgini - stilul a fost legat de ideea rolurilor de gen, adică atitudini şi comportamente dominante pe care societatea le asociază cu oricare dintre sexe. Exemple: Alice Cooper, Kiss.
(informaţiile sunt culese de pe site-uri de profil)

2018-09-23

Provocare muzicală. Altceva nu contează

Gazda Provocării muzicale este Carmen, pe Între vis şi realitate.
Distracţia începe vineri. Friendship Friday!
(vizualizare pe YT)
[…] Forever trusting who we are / And nothing else matters // […] All these words I don't just say / And nothing else matters // […]Open mind for a different view / And nothing else matters 

2018-09-15

Provocare muzicală. Rammstein

Trupa Rammstein este una care îmi place mult. A fost înfiinţată (in formula actuală) in anul 1994, la Berlin. Stilul muzical - conform declaraţiilor membrilor - este “Tanz-Metall”, cu elemente heavy metal, muzică electronică, industrial metal şi Neue Deutsche Härte.
Pentru Provocarea muzicală, Rammstein, cu melodia Mein Land
(vizualizare pe YT)
Cântecele lor se referă la subiecte contoversate sau tabu: religie, violenţă sexuală, sadomasochism, incest, pedofilie, piromanie, canibalism (Mein Tell, de exemplu, e despre un depanator de computere care a ucis şi mâncat un individ care s-a oferit voluntar, şi pe care l-a găsit via Internet, pe un forum - acum dispărut - al celor care au ca fetiş canibalismul). Unii înţeleg că trupa încurajează astfel de fapte, dar nu e cazul. Pare că tot ce ţine de rock, metal-rock, heavy metal etc. sunt stiluri de muzică “satanista” pentru prea mulţi oameni. Aşa cum unii cântă despre dragoste împărtăşită - sau neîmpărtăşită - alţii cântă despre…  tare, despre vicii, care sunt la fel de reale ca şi dragostea.
Au şi cântece despre diverse dezastre care au avut loc in lume: de exemplu, Donaukinder - despre dezastrul ecologic din anul 2000, produs de scurgerile de cianuri undeva lângă Baia Mare, un accident produs la o societate minieră de exploatare a aurului). Dar s-au inspirat şi din literatura clasică germană.
Till Lindemann, cel care scrie versurile, a compus foarte puţine in limba engleză; el spunea că a scrie in limba engleză e ca şi cum i-ar cere lui Buddha să ucidă un porc.
Versurile conţin, in general, umor şi ironie. Nu, nu înţeleg limba germană, am aflat de pe wikipedia, ceea ce mi-a confirmat sentimentul că au simţul umorului dezvoltat (se poate observa in multe dintre videoclipurile trupei). 

2018-06-23

Lady in Black. Provocarea muzicală

Din punctul meu de vedere, baladele rock sunt între cele mai faine cântece din lume. Îmi place muzica rock, dar cel mai mult îmi plac baladele rock. Desigur, nu toate cântecele rock îmi plac dar şi in cazul altor genuri de muzică cred că nu ne poate plăcea chiar tot ceea ce cântă cineva… Sau poate da?! Mie nu mi s-a întâmplat dar… ceea ce mie nu mi s-a întâmplat nu înseamnă că nu există. Unele melodii îmi plac foarte mult, altele deloc. Şi nu-mi plac toate genurile de rock.
Poate că aceia care spun că rock-ul e muzică "dăunătoare" nu ascultă cuvintele, nu înţeleg “mesajele” sau le înţeleg greşit, prin prisma celor care le spun “nu ascultaţi”
(vizualizare pe YT)
Am ales Lady in Black (1971) - Uriah Heep (trupă rock britanică, înfiinţată in 1969). Consider videoclipul reuşit pentru că are fotografii cu peisaje superbe, care ilustrează frumuseţea Creaţiei, chiar dacă imaginile nu mi se par tocmai potrivite, dar l-am ales numai pentru că sunt traduse cuvintele.
Versurile spun povestea unui om care rătăceşte prin întuneric, sfăşiat de ororile războiului, şi întâlneşte o angelică entitate care îl consolează
Foto de: Helge Øverås
Ken Hensley, cel care a compus cântecul, zice că a fost inspirat din realitate. Ar fi fost vizitat de fiica unui vicar exact într-o zi când se simţea foarte deprimat şi aşa i-a venit ideea cântecului (notiţa apare pe coperta discului original, de vinil). Cântecul se doreşte o parabolă care ne arată că un rău nu poate fi învins de alt rău.
Un cântec foarte des lăudat, atât de fani cât şi de critici, ca fiind cea mai poetică piesă pe care a compus-o Hensley de la începutul carierei sale. Este un cântec despre pace - in toate sensurile.
Între alte premii, trupa Uriah Heep a primit premiul Golden Lion, echivalentul german al premiului Grammy.
Videoclipul de mai jos e mult mai potrivit - si mai frumos, dar cuvintele nu sunt traduse.
Carmen ne invită, in fiecare săptămână, la Provocarea muzicală.
Amănunte pe blogul Între vis şi realitate.
Să ne revedem cu bine la Friendship Friday!

2015-11-06

Neintelegeri, subintelegeri, gresite intelegeri

E greu de crezut ce aud, vad si citesc zilele acestea. Unii au inteles ca tragedia din 30 octombrie s-a intamplat din cauza ca unii canta rock si altii asculta! Mai putin se vorbeste in anumite cercuri despre indiferenta, lacomie, neglijenta si toate celelalte. O singura cauza: muzica rock. Ar fi de râs daca nu ar fi de plâns.

Imi place muzica rock si ascult cu placere. Nu-mi plac toate genurile de rock - death rock, de exemplu, nu-mi place sa ascult, pentru ca nu imi place cum sunt interpretate cantecele. Nu-mi plac unele manifestari ale unor interpreti de rock - sunt exagerati multi dintre cei tineri pentru ca au de “luptat” cu titanii genului, cu trupe precum Deep Purple, Pink Floyd, Black Sabbath, Queen, Metallica, Manowar si multe altele. Nu-mi place orice trupa si nu-mi place orice melodie chiar daca e cantata de cantareti favoriti… Unele balade rock sunt, din punctul meu de vedere, arta. Sunt cativa chitaristi din trupe rock a caror performante ating fiinta… si nimic nu e intunecat in interpretarea lor…
David Gilmour, Roger Waters, “Comfortably Numb”
https://www.youtube.com/watch?v=G_MXLI5hyEc
Inca de la aparitie, rock-ul e considerat o forma de manifestare dedicata diavolului doar pentru ca, probabil, in cantecele rock nu auzi despre obedienta, despre capete plecate pentru ca sabia sa nu le taie, ci auzi despre libertatea spiritului, despre descatusarea fiintei de prejudecati, despre libertate si autodeterminare, despre dorinta si puterea de a lupta pentru a realiza ceea ce iti doresti. Ca orice fiinta umana, cantaretii de rock sunt raspunzatori pentru ceea ce spun, dar nu raspund pentru ceea ce cred unii ca au inteles. Iar despre membrii trupei care a sustinut concertul in seara cand a avut loc tragedia nici nu se poate afirma ca ar avea versuri care sa-i indemne pe oameni la “rele”, dar cei care vorbesc nu au ascultat - sau macar sa fi citit - versurile cantecelor.

Comunistilor le-a fost teama de mesajul cantecelor rock: trupele nu aveau ce cauta sa concerteze in România si nici la radio nu se auzeau altfel decat rar si numai anumiti interpreti, si anumite texte; dar multi parinti aveau discuri de vinil cu melodiile unor trupe rock, benzi de magnetofon si mai tarziu casete. Rockerii autentici nu se supun autoritatilor doar pentru sunt autoritati; ei vor ca autoritatile sa lucreze in favoarea cetatenilor; sunt oameni cu principii si valori puternice si greu de ingenuncheat. Intr-un fel, rockerii sunt “rezistenta” impotriva sistemelor corupte, a prejudecatilor etc. pe care daca nu le pot schimba, inlatura, le critica asa cum stiu ei: cantand.

Manowar - Heart of Steel, de exemplu, nu indeamna la rau, ci indeamna la lupta cu sine si pentru a-ti indeplini idealurile, la speranta ca mereu exista o a doua sansa cat timp nu renunti; sa nu te temi de moarte, sa nu regreti trecutul... sa mergi inainte, pentru ca esti nascut cu o inima de fier. Textele melodiilor rock sunt, in general, metafore (uneori hiperbole)... Fiecare intelege ce poate, ce vrea, ce simte ca i se potriveste.

Ce-mi imaginez eu ca fac interpretii de rock si muzica lor, in general?! Ilustreaza iadul in care suntem, uneori, pe Pamant, dar si cum ar putea fi cel pe care il amintesc unii clerici; ilustreaza iadul din sufletul omului, alteori… In cantecele lor, rockerii striga durerea, neputinta uneori, frustrarea… De cate ori n-ai fi vrut sa spui, rastit, tot ce-ti trece prin minte? De cate ori n-ai fi vrut sa-ti urli durerea sufletului?! N-o facem, pentru ca suntem constransi de anumite reguli sociale - rock-ul ofera ocazia de a elibera aceste sentimente negative. In cantecele si manifestarile lor ilustreaza cuşca in care traim toti, uneori, lanturile impuse de societate…

Sa zicem - de amorul discutiei! - ca cei care carora le palce muzica rock sunt satanisti. Absurd, dar sa zicem… Multi sunt tineri si foarte tineri, deci au prins si vremea cand religia era obligatorie in scoli. Oare nu inseamna aceasta ca cei despre care se presupune ca trebuie sa ii ghideze si sa ii ajute sa pastreze calea dreapta au dat gres in misiunea pe care si-au asumat-o?! Cine e vinovat ca nu a stiut sa semene, adanc, samanta credintei?!

Un lucru e cert: nu se razboieste cineva cu credinciosii sau cu Biserica, ci cu aroganta si autosuficienta unora, cu vulgaritatea si intoleranta.

Declara parintele Ioan Florin, ca o critica la adresa unora dintre reprezentantii Bisericii:
[...] “Am fost trimisi de Mântuitorul sa scoatem demonii din oameni, dar ajungem adesea sa-i starnim noi insine in ei prin purtarile noastre. Cand nu se suie ceva pâna la nasul nostru, am gasit explicatia: sunt obraznici, nu stiu cum sta treaba cu teologia. Noi suntem subtili, mistici, insusi Dumnezeu ne da like pe feisbuc, ei sunt prosti, manipulati, nu inteleg nimic, nu stiu ce e un trafalete, nu stiu cum ar trebui sa arate ora de religie, nu stiu unde sa se roage si cum se fac pomenirile pentru morti, nu stiu cata milostenie face Biserica”. [...]

Poate ca sunt necesari mai multi preoti cu har si mai putini cu masini de lux; mai multi preoti alaturi de oameni nu doar cu vorba, in drum spre parcare...

Imi place muzica rock si n-o sa-mi cer scuze pentru asta. :)

2015-11-03

Propaganda electorala

Aurelian Pavelescu, presedinte al Partidului National Taranesc Crestin Democrat, afirma pe contul sau de pe o retea de socializare ca doliul national nu se justifica pentru cei care au murit cazand victime indiferentei multora cu atributii in a veghea la siguranta cetatenilor.

El zice ca doliul national decretat a fost o decizie politica. Eu zic: o fi fost, dar e un gest care ar putea consola - chiar daca infim si mai mult la nivel subconstient - familiile, prietenii celor care au murit.

Acelasi mai afirma: acest tip de manifestari sunt inacceptabile, pentru ca au decazut in promiscuitate. O afacere mizera, de fapt - insa nu-mi dau seama la ce se refera: la sarbatoarea de Halloween sau la spectacolele rock?
Si nu se lasa: Ar trebui decretat un doliu pentru ca exista doliu national, ca este posibil asa ceva... Poate, pentru starea prin care trece o mare parte din tinerimea română, care, cand ţara trece prin cea mai mare criza din istorie, se afunda in promiscuitate: o generatie, a câta, pierduta.

Domnul acesta la care ma refer n-a avut - in mod sigur - curiozitatea sa citeasca versurile melodiilor daca nu ii place stilul muzical! Dar scrie despre promiscuitate si despre generatie pierduta - reprezentanti din aceasta “generatie pierduta” au dovedit ca stiu si pot fi solidari cu cei aflati in necaz, au dovedit ca stiu sa articuleze fraze si nu se incurca rostind o propozitie formata numai din subiect si predicat, cum se intampla multora dintre “alesii poporului”. Avand in vedere ca majoritatea hotaraste “alesii”… 

Promiscuitatea, desigur: majoritatea celor prezenti acolo sunt absolventi de liceu cu bacalaureat, absolventi de studii superioare, unii cu specializari peste hotare; tot acolo a fost ranit un medaliat cu aur la olimpiada internationala de matematica din acest an…
Familiile din care provin tinerii care fac (sau faceau, din pacate) parte din formatia care a sustinut concertul (dar si ceilalti interpreti de muzica rock ce se aflau pe acolo) provin din familii organizate, unde regula e iubirea, nu bataia “rupta din Rai”… Arhitecti, erau acolo, si ingineri, si artisti din mai multe domenii…
Oamenii care au fost prezenti in acel club sunt oameni care contribuie (au contribuit) la bunul mers al societatii pentru ca mai toti munceau si plateau taxe - si chiar de n-ar fi asa, tot n-ar merita sa fie improscati cu noroi pentru ca iubesc muzica rock si / sau vor sa se distreze de Halloween.

Multi dintre cei care arunca acum cu piatra sunt dintre cei care l-au votat candva pe Iliescu in procent de 80% si care ovationau: “Cand Iliescu apare, soarele rasare!”? Sunt dintre cei care strigau: “Noi nu gandim, noi muncim!”? Sunt dintre cei care strigau: “Moarte intelectualilor!” si ii ovationau pe minerii chemati sa bata tot ce le iesea in cale? Cei care arunca azi piatra ar putea fi si urmasi ai celor descrisi mai sus, educati in acelasi spirit al intolerantei? Cei care arunca primii piatra sunt cei care nu suporta pe aceia care gandesc independent de majoritate, pe aceia care sunt diferiti de ei si care poarta pantaloni stramti sau fuste scurte, au parul lung si barba mare si mai multe tatuaje…

Domnul acesta care a ajuns sa conduca un partid fantoma cred ca a urmarit prin declaratie sa-si alature aruncatorii de pietre; s-a pronuntat din interes pur politic nu in interesul adevarului, cum pretinde… pentru ca legea nu are doar litera are si spirit, iar dumnealui ar fi trebuit sa stie foarte bine asta.
* * *
Si in timp ce acest român vorbea de rău gestul guvernului nostru, guvernul bulgar a declarat 3 zile de doliu naţional din solidaritate cu poporul român. Presedintele Republicii Moldova, insa, nu a stiut sa raspunda la intrebarea jurnalistilor: de ce nu a fost instituita o zi de doliu national din solidaritate cu "fratii de peste Prut"...?

Actualizare: Intre timp, politicianul a sters postarea.

2014-01-08

The King. Cortina a cazut, spectacolul continua

Elvis Aaron Presley s-a nascut in Tupelo, Mississippi, intr-o casa cu doua camere, in ziua de 8 ianuarie 1935. Fratele geaman al lui Elvis, Jesse Garron, s-a nascut mort. Una dintre stra-strabunicele lui era indianca Cherokee si se numea Porumbelul Alb al Diminetii.
Mama lui, Gladys, muncea toata ziua la masina de cusut pentru cativa dolari pe saptamana, iar tatal sau, Vernon, era muncitor agricol. Cei doi si-au invatat fiul cum sa se poarte, sa fie politicos cu toata lumea.
*
Prima chitara a primit-o la aniversarea varstei de 11 ani, in 8 ianuarie 1946. A cantat la scoala si invatatoarea, impresionata, l-a inscris la un concurs in Alabama-Mississippi; a obtinut premiul doi si a castigat cinci dolari cu Old Ship, un cantec pe care avea sa-l inregistreze 10 ani mai tarziu.
La varsta de 13 ani s-a mutat impreuna cu familia in Memphis, in speranta unei vieti mai bune. Elvis invata la o noua scoala si seara canta impreuna cu noii sai vecini.
Atunci cand isi socotea cu masura fiecare ban castigat fie in uzina, fie ca sofer de camion, visa sa faca muzica sau cinema, ca mai toti tinerii americani. In cazul lui nu lipsea talentul; era frumos, canta placut. Ascensiunea meteorica de mai tarziu, cand va fi cea mai bine platita vedeta a Americii, a inceput, practic, la 6 iulie 1954 intr-un studio minuscul.
Dupa mai multe locuri de munca temporare, a inceput sa cante in formatia The Hillbilly Cat, semnand cu o casa de inregistrari locala inainte de a semna contractul cu RCA, in 1955.
*
Avea 19 ani si imprimase primul sau disc, relevandu-se o voce deosebita, plina de aplomb si ritm, cu inflexiuni specifice. Se inscria o data in istoria rock’n roll-ului, gen de mare atractie pentru tineri, pentru varsta marilor energii ce se cer consumate. Vocea si interpretarea lui demonstrau lumii muzicii usoare americane ca are parte de un fenomen. Specialistii momentului au recunoscut faptul si l-au reafirmat mai tarziu. Inainte de Elvis n-a fost nimic - va spune John Lenon, unul dintre membri trupei The Beatles.
Elvis se adresa in acei ani, in stilu-i caracteristic, unui tineret dornic sa se desprinda, prin muzica, de automatismele vietii cotidiene, de insatisfactiile personale. Marea masa de tineri era atrasa de sinceritatea, dinamismul, spectacolul electrizant, de utopia si speranta din cantecul semnat Elvis.
*
Elvis a contribuit mult la promovarea muzicii rock ’n’ roll cu influente blues in randul tinerilor albi. 
Isteria generata de felul cum se misca in timpul concertelor i-a adus porecla Elvis the Pelvis. Puritanii si, in general, americanii de varsta a doua, nu erau prea incantati de miscarile provocatoare, astfel ca a inceput sa fie filmat numai de la talie in sus. Se zice ca miscarea lui caracteristica, din solduri, a fost preluata de la predicatorii din Mississippi. Detinea centura neagra in karate.
Prima data cand am aparut pe scena m-am speriat de moarte. Nu intelegeam de ce tipa toata lumea. Aproape ca nu mi-am dat seama cand am inceput sa ma misc, pentru mine e absolut natural. I-am spus impresarului meu: Ce-am facut? Ce-am facut?, iar el mi-a raspuns: Nu stiu, dar du-te inapoi si fa acelasi lucru - povestea Elvis intr-un interviu difuzat in filmul Elvis on Tour.
*
Serviciul militar (in Germania) si invazia muzicii britanice din anii 1960, l-au determinat sa reduca numarul concertelor si sa se dedice mai mult filmelor si inregistrarilor. Prima pelicula in care a jucat a fost Love Me Tender (1956). Criticii de film au fost rezervati, dar fanii au fost innebuniti. A jucat in 31 de filme ca actor si in doua filme documentare si toate au fost succese financiare chiar daca, ziceau criticii, cele mai multe erau slabute si foarte slabute. Cele mai bine primite filme ale lui au fost Jailhouse Rock (1957) si King Creol (1958), devenind clasice ale epocii lor.
*
Pana in ziua de 16 august 1977 (data mortii Regelui), s-au vandut 600 de milioane de single-uri si albume. A vandut peste un miliard de discuri in intreaga lume, mai mult decat oricine altcineva in istoria muzicii.
In anii ’70 a reusit sa revina in atentia lumii, dar a fost rapus, in final, de problemele cu greutatea si dependenta de narcotice. La autopsie au fost depistate 10 tipuri de substante diferite in sangele sau.
*
Fanii din intreaga lume au transformat mormantul sau de pe proprietatea de la Graceland intr-un altar dedicat memoriei artistului.
*
Din casatoria cu Priscilla Beaulieu (1967-1973) s-a nascut fiica lor, Lisa-Marie (care a fost, mai apoi, pentru un timp, si iubita lui Michael Jackson).
Iubea caii si cainii. Calul lui preferat se numea Rising Sun si cainele se numea Brutus (a aparut in filmul Live a Little, Love a Little. Parintii lui, Gladys si Vernon, au avut o scurta aparitie in filmul Loving You - se aflau in public in timp ce Elvis canta in scena de final.
*
Elvis Presley este considerat si azi Regele rock ’n’ roll-ului, muzica lui se vinde bine si in permanenta apar fani care il adora.
*
A ars ca o lumanare la ambele capete…

(compilatie dupa mai multe articole de prin ziarele… vremurilor)