Dragonul verde. MFC

O poza pentru Miercurea fara cuvinte, joc găzduit de Carmen pe blogul Intre vis și realitate.

Sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu.

https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu

Nu! petardelor și artificiilor

În toată lumea se practică obiceiul de a exploda artificii și petarde cu diferite ocazii: zile naționale, zile tradiționale, zile de naștere, baluri, festivaluri, încoronări, divorțuri, botezuri, nunți etc. - nu doar de Crăciun și de Anul Nou.

Noul An e tot mai aproape și pregătirile pe care le fac oamenii pentru a-l întâmpina sunt pe terminate. Mulți și-au făcut provizii serioase nu doar de mâncare și băutură, ci și de artificii, petarde și alte materiale pirotehnice – unele fiind chiar interzise la vânzare-cumpărare pentru cei care nu au avize speciale.

Tradiția spune că spiritele rele care se înghesuie la Cumpăna dintre ani trebuie alungate cu zgomote puternice, cu focuri aprinse prin curți sau pe dealuri. În era „modernă” nu mai sunt suficiente clopotele, fluierele și altele de gen – oamenii „moderni” se întrec în a-și cumpăra pocnitori tot mai răsunătoare. Să țiuie timpanele oamenilor și animalelor, să vibreze ferestrele, să zburătăcească în noapte, speriate, păsările care zboară doar ziua. Să o ia la fugă câinii și pisicile, și în goana lor vor pierde drumul înapoi acasă...

Cum sunt afectate animalele și păsările

Poluarea produsă de materialele pirotehnice utilizate cu anumite ocazii este dăunătoare pentru biosferă în general. Sunt frumoase focurile de artificii – aș fi ipocrită să nu recunosc – dar știu cât de afectate sunt vietățile. Lumina puternică și zgomotul puternic afectează nu doar animalele de companie, ci și pe cele fără adăpost și pe cele sălbatice.

Câinii și pisicile au auz foarte sensibil și se tem instinctual – majoritatea - de zgomotele puternice. În natură, tunetele și fulgerele le sperie foarte tare! La zgomote puternice, câinii – de exemplu – scapă din lesă, pot rupe lanțul, sări garduri pe care altfel nu le-ar sări; și câinii și pisicile se pot lovi de uși, ferestre în încercarea disperată de a scapă de pericol (pentru animale, zgomotul înseamnă pericol). În astfel de cazuri animalele se pot răni sau se pierd (în goana lor nebună nu prea știu încotro se duc – și aleargă ca din pușcă! dacă ghearele lor ar fi din oțel s-ar vedea scântei în timp ce aleargă pe asfalt!) Multe dintre animalele care se pierd în preajma sărbătorilor, pentru că fug, de frică, nu-și vor mai regăsi niciodată familiile. Animalele fără stăpân aleargă ca disperatele pe străzi, plecând din zonele unde au fost măcar un pic în siguranță, și pot fi victime ale traficului auto sau ale indivizilor fără suflet.

Și caii se sperie de zgomotul petardelor și focurilor de artificii! Stresul produs de zgomot pare că le ia mințile! 

Nici inima nu le rămâne foarte sănătoasă după mai multe „etape” de stres. De asemenea, animalele cu afecțiuni ale inimii pot avea atac de cord sau atac epileptic (unde e cazul). Animalele gestante ar putea pierde sarcina din cauza acestui stres.

Veverițele, vulpile (altele de gen) își părăsesc cuiburile, vizuinile din cauza sperieturii și există riscul să nu le mai regăsească.

Grav afectate sunt și păsările: cele „de zi” sunt trezite și zboară speriate, lovindu-se de diferite obstacole, iar cele de noapte sunt derutate de lumina puternică atunci când ele se așteaptă la întuneric.

Păsările în zbor sunt dezorientate (năuce) – se rătăcesc sau se lovesc de ferestre și de clădiri din cauza impulsurilor luminoase ale artificiilor. Cele din zonele de coastă zboară, de frică, în largul mării și pot rămâne fără energia necesară întoarcerii la mal.

Rațele, gâștele, lebedele, pot fi și ele victime ale reziduurilor rezultate în urma exploziei artificiilor.

Stolurile de păsări care dorm împreună țâșnesc în zbor speriate și dezorientate, se lovesc între ele, de copaci, garduri, panouri, clădiri și alte obiecte solide pe care nu le mai pot distinge în haos – multe dintre ele mor.

Azi am văzut un stol de ciori care și-a luat zborul haotic, dintr-un brad, când cineva, undeva, a aruncat o petardă zgomotoasă. Le-am văzut aproape zilnic zburând, dar au o ordine: zboară spre stânga, apoi cotesc toate, ca la semnal, spre altă direcție. Azi a fost ca și cum cineva mâzgălea aiurea cerul! A fost momentul în care m-am hotărât să scriu – pe larg - despre artificii și petarde. (leg. externă)

Suferă și liliecii din cauza petardelor pentru că liliecii se bazează pe undele sonore (ecolocație) pentru a zbura și a se orienta.

Nici ecosistemele acvatice nu scapă de pofta oamenilor de a se „distra”: reziduurile și resturile artificiilor pot ateriza în râuri, lacuri, iazuri - peștii înghit aceste deșeuri și mor în chinuri.

Ce ne oferă artificiile și petardele

Pentru o bucurie de câteva minute ne alegem cu poluarea aerului, cu păsări moarte, cu animale speriate, fugite de acasă (moarte, în unele cazuri), cu accidente grave sau mai puțin grave în cazul celor care le manevrează sau care sunt în preajma lor – acum câțiva ani, la o petrecere de Revelion organizată în centrul orașului, o „rachetă” a căzut fix în capul unei femei (a fost transportată de urgență la spital pentru că și-a pierdut cunoștința – ce urmări pe termen lung a avut lovitura numai ea știe; nu am fost acolo, am aflat de la câțiva vecini prezenți la „spectacol”).

Încărcătura de elemente chimice ar trebui să ne lămurească cu privire la poluarea extensivă într-un timp foarte scurt: compuși de sulf și de carbon, urme de metale grele și gaze toxice (ozon, dioxid de sulf, monoxid de azot). Culoarea albastră din luminile artificiilor e dată de cuprul care arde; culoarea roșie e dată de stronțiu sau litiu; verdele strălucitor și albul sunt rezultatul compușilor de bariu. Compușii de potasiu și aluminiu sunt folosiți pentru a propulsa focul în atmosferă.

Toți acești compuși chimici pot rămâne în atmosferă ore sau zile și se pot recombina cu alte elemente. Prin acești „nori toxici” vor zbura păsările, inhalând ce-o fi pe acolo.

Aceste particule sunt periculoase mai ales pentru oamenii (de toate vârstele) cu probleme cardiace sau de respirație.

Zgomotele puternice sunt periculoase pentru cei cu diferite alte afecțiuni: epilepsie, autism, ca exemple, dar nici copiii mici nu le suportă prea bine.

Amintesc și pericolul de incendii...

Personal, le prefer pe acestea:

Ce se poate face

Sunt conștientă că rachetele care trimit sateliți comerciali (și nu numai) în atmosferă poluează zilnic cu imense cantități de particule; avioanele supersonice poluează, navele militare și civile poluează, submarinele poluează; rachetele cu iodură de argint anti-grindină poluează; poluează toți aceia care testează armament (inclusiv nuclear); poluează și cei care exploatează diferite mine (de aur, de exemplu); există o mulțime de industrii poluante...

Aici este vorba despre ceea ce am putea face noi, „mărunțeii”, „cantitățile neglijabile” când e vorba de profituri imense pentru o mână de indivizi care poluează: să nu le mai cumpăram, să nu le mai folosim, să nu mai dorim un astfel de spectacol. Ar scădea (cât de puțin) și poluarea dar ar scădea și profiturile celor care fabrică aceste articole pirotehnice poluante – în unele cazuri sunt fabricate de copii și nimeni nu ne spune în ce condiții, câte accidente au loc s.a.m.d. În alte cazuri, sunt folosite de copii nesupravegheați, care-și imită, de regulă, părinții, și se pot accidenta grav.

1. Imagine de lumpi de la Pixabay 

2. Imagine de Barbara A Lane de la Pixabay

Două frunze. Natura joi

Fotografie pentru Der Natur Donnerstag (DND), joc găzduit de Jutta – tabelul este deschis de miercuri, ora 18:00, până vineri la ora 23:00.

Sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu. (15 ianuarie 2021)

Fotografia este și aici:

http://jaipurgardening.blogspot.com/2021/01/garden-affair-gazania-beauty.html

Un pic despre biosferă

Biologia

Biologia este știința care se ocupă cu studiul tuturor organismelor vii: bios = viață, logos = cuvânt, descriere, știință (din limba greacă). Cunoștințele de biologie datează din antichitate; Aristotel este unul dintre primii care a descris specii de plante și animale. Azi se studiază structura, funcțiile, originile, evoluția, răspândirea și creșterea ființelor vii, de la cele mai mici la cele mai mari. Biologia se ocupă și de clasificarea și descrierea tuturor categoriilor de organisme. Cuprinde mai multe domenii, în funcție de tipul de organism sau de structura care se studiază: botanica – studiul plantelor; zoologia – studiul animalelor, și care cuprinde mai multe ramuri: microbiologia – studiul microorganismelor; ornitologia – studiul păsărilor s.a.; ecologia – studierea relațiilor dintre organisme și interacțiunile dintre acestea și mediul lor de viață.

Biosfera

Biosfera este învelișul viu al Pământului. Limita superioară a biosferei cuprinde troposfera și partea inferioară a stratosferei, iar cea inferioară cuprinde fundul oceanelor și stratul de pământ până unde au pătruns organismele vii. Soarele asigură activitatea biosferei.

Organismele vii pot fi întâlnite în aproape orice mediu de pe Pământ, de la „găurile” de pe fundul oceanelor și până în zonele înghețate ale Arcticii, și speciile sunt diferite în fiecare zonă, adaptându-se la mediul în care trăiesc. Cele mai mari diferențe între specii apar din modul în care Terra orbitează Soarele, din distribuția globală a luminii solare: la tropice, unde radiația solară e abundentă pe tot parcursul anului, temperaturile sunt ridicate și fotosinteza e continuă cât timp există surse de apă și substanțele nutritive necesare speciilor de acolo; în zonele polare, unde radiația solară e limitată, temperaturile sunt medii sau mici tot anul și organismele trebuie să se adapteze altfel decât cele de la tropice pentru că trebuie să facă față perioadelor prelungite în care fotosinteza încetează.

Biosfera conține o multitudine de organisme și specii care formează numeroase ecosisteme.

Omul, de când e el pe Pământ, și-a dat seama că există o legătură între tot ceea ce-l înconjoară, că nici o vietate nu e inutilă. Cercetătorii au încercat să dovedească faptul că tot ce e viu pe Terra, împreună cu mediul înconjurător, constituie un tot unitar, iar părțile acestui tot este într-o interdependență strictă și orice schimbare intervenită într-o componentă poate conduce la dereglarea echilibrului între celelalte. În 1875 geologul austriac Eduard Suess a numit pentru prima dată „biosferă” învelișul viu al Pământului. Mai apoi, geochimistul sovietic V.I. Vernadsky a extins noțiunea și asupra altor structuri terestre legate de organismele vii, elaborând (în deceniile doi și trei din secolul XX) teoria despre biosferă.

Biosfera trece într-o nouă etapă de dezvoltare odată cu apariția și dezvoltarea societății umane: noosfera.

Noosfera

Conform DEX, noosfera reprezintă ansamblul sistemelor de informație, cunoaștere și valorizare specific ființelor umane, dar și un „înveliș” suprapus biosferei și care desemnează omenirea care e alcătuită din ființe inteligente.

Noosfera e un concept filosofic dezvoltat de Vernadsky și de geologul-preot iezuit francez PierreTeilhard de Chardin (1881-1955) care a încercat să armonizeze teoria evoluționistă cu creștinismul. Vernadsky a definit noosfera drept noua stare a biosferei și a descris-o drept „sfera rațiunii” planetare.

Această nouă etapă, noosfera, se datorează activității conștiente a omului. A dirija procesele naturale nu înseamnă atât a modifica starea ecologică generală la care s-au adaptat plantele, animalele și omul, ci înseamnă a menține și a ameliora condițiile de existență a organismelor vii. Cercetătorul Vernadsky (1863-1945) e de părere că la rezolvarea problemelor trebuie să participe oamenii de pe întreaga planetă.

Ecologia

Ecologia este știința care studiază structura, localizarea și modificările aduse ecosistemelor. Ecologiștii studiază și modul în care temperatura influențează ecosistemele și evoluția speciilor.

Biotopul reprezintă totalitatea factorilor abiotici (lipsiți de viață) dintr-un ecosistem: sol, apă, aer, substanțe organice și anorganice etc..

Biocenoza reprezintă totalitatea componentelor vii dintr-un ecosistem: bacterii, ciuperci, protozoare, plante și animale. Cea mai mare biocenoză este biosfera, care reprezintă totalitatea organismelor vii de pe planetă.

Ecosistemul este un sistem deschis alcătuit din biotop și biocenoză. Un ecosistem reprezintă o combinație complexă și dinamică între floră, faună, microorganisme și mediul natural, care coexistă în mod unitar și interdependent. Ghiveciul cu flori este un ecosistem, la fel și grădina casei; o pajiște este un ecosistem în care insectele polenizează florile și ierburile, vitele se hrănesc cu aceste plante iar bălegarul, descompus de organismele din sol contribuie la hrănirea pământului din care cresc plantele. O livadă, Munții Alpi, oceanele sunt ecosisteme, chiar și pielea omului. Recifele de corali formează ecosisteme în care interacționează pești, formațiuni de corali, roci și apă de mare; milioane de oameni utilizează recifele de corali pentru activități turistice, de pescuit, de cultivare a perlelor și în alte scopuri. Cel mai mare ecosistem este planeta Pământ.

Există, însă, și ecosisteme antropizate – un tip artificial de ecosisteme care au fost modificate de om:

- ecosistemele de tip rural, unde predomină culturile agricole, amenajările piscicole, cultivarea pământului, individual sau sub formă de ferme;

- ecosistemele de tip urban, unde modificările sunt radicale și la nivelul biocenozei și la nivelul biotopului.

Sisteme artificiale se caracterizează prin: consum foarte mare de energie, folosind ca surse de energie nu doar Soarele, ca în cazul sistemelor naturale, ci surse de hidrocarburi fosile (cărbuni, țiței), surse nucleare s.a.; controlul strict al stabilității acestor ecosisteme de către populațiile umane; scăderea biocenozei din cauza invadării habitatelor naturale de către om; modificarea ciclurilor geobiochimice (nu mai au structura ciclică, în general); modificarea lanțurilor trofice, care sunt mult simplificate, omul reprezentând veriga terminală.

Impactul ecosistemelor antropizate asupra celor naturale e devastator în cele mai multe cazuri.

Invadând habitatele naturale omul modifică parametrii naturali ai biotopurilor și implicit afectează populațiile endemice din respectivele habitate; arealele sunt fragmentate, ceea ce poate duce (de multe ori chiar duce) la dispariția unor populații de plante și animale din zona respectivă – distrugerea parcurilor naturale, de exemplu, pentru a construi blocuri e doar un exemplu despre cum poate fi distrus rapid un ecosistem, chiar dacă, ulterior, vor fi plantați alți copaci (refacerea acelui ecosistem e imposibilă in timp scurt).

Mineritul, urbanizarea, construcțiile hidrotehnice și de infrastructură produc cele mai mari pagube în acest sens.

Introducerea intenționată sau accidentală a unor specii noi modifică habitatele în cauză, având efect mai ales asupra speciilor endemice și asupra biotopului deoarece speciile endemice suferă din cauza înmulțirii biocenozei – se creează noi relații trofice și noi aspecte ale biotopului.

Supraexploatarea resurselor naturale e o altă dezastruoasă intervenție a omului: exagerare în extragerea resurselor, vânătoare excesivă și braconaj, pescuit industrial, defrișare, suprapășunat. Ecosistemul nu își poate reface resursele în timp util.

Poluarea este un alt factor important perturbator al echilibrului unui ecosistem. În funcție de natura poluanților există poluare chimică – substanțe deversate în aer, apă, sol (fumul uzinelor, deșeuri nucleare, reziduuri industriale și multe altele); poluare fizică – termică, prin încălzirea globală provocată de dioxidul de carbon, radioactivă, din cauza centralelor atomoelectrice, experiențelor militare s.a. și sonoră – provocată de transportul terestru, aerian și naval; poluare biologică – produsă de microorganismele aduse de apele menajere, de exemplu.

Biodiversitatea, esențială pentru supraviețuirea ecosistemului, este amenințată, ba chiar a dispărut o mare parte și refacerea după dispariție este foarte costisitoare și imposibilă în cele mai multe cazuri. Modificarea destinației terenurilor, intensificarea agriculturii, urbanizarea accelerată, supraexploatarea, poluarea, schimbările climatice, dar și speciile noi introduse și care concurează flora și fauna indigene contribuie la distrugerea ecosistemelor naturale. Vânătoarea în exces și comerțul cu animale vii contribuie la această modificare/distrugere a ecosistemelor.

Resurse online:

https://www.nature.com/scitable/knowledge/library/ecologists-study-the-interactions-of-organisms-and-13235586/

*

https://ec.europa.eu/environment/pubs/pdf/factsheets/Eco-systems%20goods%20and%20Services/Ecosystem_RO.pdf

*

https://sites.google.com/view/profudebio/genetic%C4%83-%C8%99i-ecologie/ecosisteme-antropizate

*

https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20V-a/Biologie/Tamar%20Print/A493.pdf

*

https://www.enciclopedia.biz/2015/12/biosfera.html

*

https://revistacosmos.com/noosfera/

fotografii:

1. Image by Rilsonav from Pixabay

2. Image by enriquelopezgarre from Pixabay

3. Image by My pictures are CC0. When doing composings: from Pixabay

Un răsărit şi un apus

In acel unic moment când noaptea trece in zi s-ar putea spune că nu e nici noapte şi nu e nici zi, nu e nici ieri, nu e nici azi… La fel, in momentul in care ziua trece in noapte nu e nici azi, nu e nici mâine.

Acum vreo oră am citit la Adriana, “Ploaie cu repetiţie şi dimineţi noi”. Mi-a plăcut poezia... textului şi mi-a plăcut mult fotografia pe care a făcut-o in zori de zi şi care, consider eu, e “suprapunerea” unei imagini de cer dintr-o fotografie pe care am facut-o unui apus, cu câteva zile in urmă. Coincidenţa formelor atât de asemănătoare, la începutul unei zile şi la finalul alteia, m-a mirat şi mi-a plăcut. 

Mulţumesc, Adriana, pentru permisiunea de a posta aici fotografia răsăritului. © 

Ziua se pierde in noapte. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte!  Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin Hera. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc.

HAPPY WW! 

Broderie pe zăpadă

Căutând o fotografie anume am descoperit pe pagina de FB Brasov, orasul sufletului meu una in care nu ştiam prea sigur ce apare, dar tare mi-a plăcut, aşa că am adus-o aici.

Cineva, intr-un comentariu, a scris că este vorba despre clematis vitalba (curpen de pădure). Mai precis, in fotografie a fost surprins aspectul de flori lânoase ale poliachenelor de curpen. Poliachena este un fruct compus, multiplu, care se formează din mai multe carpele libere ale unei singure flori (nu din mai multe flori unite printr-o inflorescenţă). Carpelele sunt frunze care au suferit modificări evolutive, în urma cărora s-au transformat în ovarul unei plante, adaptându-se funcţiei de reproducere.

Curpenul de pădure (Clematis vitalba) este o specie de liană indigenă (se regăseşte in flora spontană), care creşte in Europa, Africa de Nord, Caucaz - este o plantă căţărătoare sau târâtoare, o liană decorativă prin flori, formă şi aspectul frunzişului. Liana vegetează in condiţii de lumină (locuri însorite), semiumbră şi umbră. Planta are tendinţa să devină invandantă, se caţără şi sufocă practic arborii colonizaţi (suport), colonizând att specii de foioase cât şi de răşinoase.

Tulpina lianei e lungă de 7-12 metri, ajungând la 15-20 de metri in Pădurea Letea din Delta Dunării şi nu e mai groasă de 6 cm.

In România curpenul de pădure se întâlneşte de la câmpie şi până in zona montană joasă, fiind o plantă rezistentă la ger şi secetă; suportă solurile grele, uscate, cu carbonaţi, dar le prefera pe cele reavene şi bine drenate.

Auzisem despre curpenul de pădure – pentru că are şi proprietăţi terapeutice – dar nu mi-a dat prin minte să aflu cum arată planta; am aflat întâmplator. Pădurea invadată de liană arată spectaculos (fotografii sunt pe site-ul de unde am luat informaţiile despre curpenul de pădure).

Sursa info: http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_botanicCurpen_de_padure.html

Cerul în luna decembrie 2014. Buna dimineata Soare!

În decembrie, strălucitoarea Venus e vizibilă pe cer lângă Soare, la apus. O stea mai puţin luminoasă n-ar fi vizibilă la apus dar Venus străluceşte la 30 de minute după apus, ajungând să străluceasca la 75 de minute după apus la sfârşitul lunii. Cel mai bine va fi vizibilă în zilele de 22, 23 şi 24 decembrie.

Marte a fost vizibilă în direcţia apusului de Soare în tot timpul anului, imediat ce se lăsa seara, iar în decembrie poate fi văzuta mai mult timp după lăsarea serii. Deşi Planeta roşie e destul de puţin strălucitoare în decembrie este moderat luminoasă astfel încat poate fi văzuta. Dacă cerul e senin, urmărind semiluna, putem descoperi planeta Marte.

Evaziva Mercur poate fi vazută în luna decembrie, la apus, cam la 50 de minute după Soare, până la sfârşitul anului. În apropiere se vede şi Venus. Cerul trebuie să fie senin şi orizontul liber, altfel Mercur e ascunsă. Mult mai uşor vor fi vizibile Mercur şi Venus în luna ianuarie 2015.

Luminoasa Jupiter răsare puţin înainte de miezul nopţii şi străluceşte pe cer până în zori. După ce se ridică e inconfundabilă, fiind vizibilă chiar şi în timpul ploii de meteoriţi (Geminidele) care a avut loc în decembrie, între 4 şi 17 decembrie, trecând foarte aproape de Jupiter.

La contactul cu atmosfera particulele de praf aprind gazul atmosferic, lăsând o dâră luminoasă pe cer: steaua căzătoare. Majoritatea stelelor căzătoare din această perioadă par că vin din constelaţia Gemini (Gemenii) şi de aceea aceşti meteori se numesc Geminide. Meteorii Geminide sunt mai lenţi decât alţi meteori şi foarte luminoşi. Astfel vor apărea bolizi (meteori foarte strălucitori) care se vor deplasa lent printre stele.

Cu telescop sau binoclu pot fi văzuţi şi cei mari patru sateliţi ai lui Jupiter, numiţi galileeni în onoarea lui Galileo care i-a descoperit în anul 1610. Acesti sateliţi sunt, în ordinea apropierii de Jupiter: Io, Europa, Ganymede şi Callisto.

Dupa ce în luna noiembrie Saturn a pierdut mult din lumina Soarelui revine vizibilă pe cer spre Est, înainte de ivirea zorilor, în decembrie. Răsare aproximativ între o ora şi trei ore înaintea Soarelui în timpul lunii decembrie. Inelele lui Saturn (partea nordică) sunt vizibile numai privite printr-un telescop, oricât de mic. Vizibilitatea inelelor lui Saturn de pe Pământ e ciclică: în decembrie 2014 e vizibilă partea de nord, în octombrie 2017 inele se vor inclina mai mult, în anul 2025 inelele se vor vedea bine de pe Pământ iar in luna mai 2032 unghiul de înclinare va creşte până la 27 de grade şi va fi vizibilă partea sudică.

Postare in jocul Iulisei, Buna dimineata soare! 

Sursa foto: https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu/photos_stream?ref=page_internal

Surse info: earthsky.org; astro-urseanu.ro

Buna dimineata soare! Curcubeul de seara!

Profit că e ora înnoptării și postez fotografii ale curcubeului dublu care s-a lăsat fotografiat de brașoveni în seara zilei de 21 august a.c., după o ploaie scurtă dar viguroasă. :)

Și azi a plouat, dar curcubeul nu s-a arătat!

Sursa foto (toate drepturile aparțin autorilor): Brasov, orasul sufletului meu

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.545945415534141.1073741880.194290324032987&type=3 

Pe pagina de FB sunt adunate multe fotografii ale curcubeului și fiecare autor are numele trecut acolo.

Pentru Buna dimineata soare! 

Legenda Nerei

Se zice că demult de tot, când soarele se întâlnea în fiecare zi cu luna, iar stelele erau aproape să le culegi cu mâna, trăia în pădurile de pe aici, un mândru şi falnic fecior, puternic ca bradul. Vânător iscusit, cum altul nu era, el săgeta uliul din zbor şi ciuta din fugă.

Într-o bună zi, aflat la vânătoare chiar in inima pădurii, întâlni o minunăţie de fată cum nu mai vazuse şi mult se minuna feciorul de îndrazneala fetei de-a bate inima pădurii, pe acolo pe unde fiarele sălbatice erau la ele acasă; dar mai mult şi mai mult s-a speriat când în zilele celelalte, întâlnind-o, simţi cum inima-i bate să-i iasa din piept. Şi-aşa, nu după mult timp, numai pădurea fu martora iubirii lor curate căci, pasămite, şi copila îl indrăgise din prima clipa.

Tatăl fetii, stăpânul acestor locuri, băgând de seamă că mai tot timpul copila şi-l petrecea în mijlocul pădurii, puse iscoade s-o urmărească, şi când află de dragostea dintre pădurar şi fată, mâniat la culme, trimise potera să-l aducă în lanţuri pe flăcău, că vezi bine, singura-i copilă era peţită de boieri, sosiţi cu alai să-i ceară mâna, iar fata îi refuzase îndrăgind un simplu flăcău fără stare. Hain la suflet, credea că, odată întemniţat, copila va uita iubirea-i curată şi-şi va alege de mire un boier de neam din cei ce-i tot dădeau târcoale.

Nici rugăminţile, nici plânsetul fetii nu-l înduplecară, ba mai rău, îl aruncă pe flăcău într-o grotă din inima muntelui şi puse să i se zidească intrarea. Şi-n seara nunţii, când o pală de vânt aduse dinspre munte chemarea tânguitoare a flăcăului ferecat, cu lacrimi şi jale copila se ruga la zâna cea bună s-o ajute.

 

La rugaminţile-i fierbinţi, văzând cât de mare-i era dragostea, zâna cea bună o transformă într-o şuviţă de apă cristalină pentru a se putea strecura din piatră în piatră spre inima muntelui; şi fata a început să-şi caute iubitul şi-n ajutor să-i vină sfredelind temniţa de piatră. Trecură ani şi ani, şi Nerganiţa, cu dragostea-i nestinsă, străpunse muntele câtu-i de mare, pătrunse în cele mai tainice unghere şi-n cele mai ascunse cotloane până când în faţă nu-i mai rămase decât câmpia largă. Şi înțelegând că drum de înapoiere nu-i, lăsă să-i rătăcească unda în câmpie, purtându-i povestea de iubire iar mărturie peste timpuri rămaseră cheile ce spintecă muntele, grotele ce împânzesc peretele, lacurile cristaline adunate din lacrimile vărsate.

Odată ajuns în Cheile Nerei (căci aceasta este legenda lor) ai păşit în ţara legendei îmbrăcată în parfumul ameţitor de liliac sălbatic şi-n foşnetul misterios al pădurilor nestrăbătute.

Galerii sapate de om

Textul e copiat de aici:
http://www.infocheilenerei.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=66&Itemid=75 

Sursa foto: https://www.facebook.com/ExtremeTravelRomania/ https://www.facebook.com/turismdeaventura.extremetravel/photos_albums 

Pe aceeași temă: La Cheile Nerei; Tot pe la Cheile Nerei;

Mici, prin comparație. Miercurea fără cuvinte

Fotografii Wordless Wednesday! (25), la CARMEN.

Sursa foto: Turism de Aventura (albumul “Argentina-Chile, 2011”) / http://www.extreme-travel.ro/

Miercurea fără cuvinte. Liniștitor

Fotografii Wordless Wednesday! (8), la CARMEN, unde este tabelul pentru înscriere.

Miercurea fără cuvinte (6) Cer acoperit cu nori

Fotografii pentru Wordless Wednesday! (6), la CARMEN, unde este tabelul pentru înscriere.

Cine dorește să participe postează pe blogul său o fotografie (sau o serie de fotografii) care să vorbească fără cuvinte apoi introduce linkul în tabelul de pe blogul Intre vis si realitate.

HAPPY WW!

Frumusețe pe cer. Fenomene naturale

Aurora polară. Este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn în regiunile din proximitatea zonelor polare, ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru. Când apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală, termen folosit iniţial de Galileo Galilei, cu referire la zeiţa romană a zorilor, Aurora, şi la titanul care reprezenta vânturile, Boreas.

Fenomenul nu este exclusiv terestru, fiind observat şi pe alte planete din sistemul solar, precum Jupiter, Saturn, Marte şi Venus. Totodată, fenomenul este de origine naturală, deşi poate fi reprodus artificial prin explozii nucleare sau în laborator.

Curcubeul de foc este un fenomen meteo extrem de rar. Apare atunci când razele Soarelui se reflectă în cristale hexagonale îngheţate din norii aflaţi la mare înălţime. Lumina soarelui pătrunde prin părţile verticale ale cristalelor, şi iese prin părţile din spate.

Fenomenul, ce este cunoscut şi sub numele de nori iridescenţi, are loc atunci când picăturile de apă de dimensiuni uniforme se grupează într-un nor. Aceşti nori curbează lumina în cadrul unui fenomen de difracţie, aceasta fiind separată pe mai multe lungimi de undă (culori). De aceea, efectul vizual este similar cu cel al curcubeului.

La fel ca în cazul altor obiecte iridescente, precum penele de păun, culoarea percepută de observator se schimbă în funcţie de poziţia acestuia faţă de soare şi de obiect.

Imaginile cu acest fenomen meteo rar au fost surprinse pe 31 iulie, în partea de sud a Floridei. Experţii meteorologi afirmă că fotografiile acelea surprind nori de tip pileus, formaţi atunci când o furtună împinge o cantitate de aer înspre partea superioară a atmosferei, aer ce trece printr-un strat de umezeală. Această mişcare a aerului duce la formarea unor cristale de gheaţă ce duc la apariţia difracţiei ce produce efectul de curcubeu.

Curcubeul dublu apare atunci când razele Soarelui se reflectă de două ori în picăturile de ploaie, creând un curcubeu mult mai puţin strălucitor în afara celui “principal”.

Parhelia (sau Sun dog) apare atunci când Soarele este aproape de linia orizontului, iar aerul conţine cristale lichide, fapt ce face ca două puncte strălucitoare să apară de-o parte şi de alta a Soarelui

Paraselena (Moon dog sau mock moon) reprezintă un cerc luminos care poate fi observat în jurul Lunii datorită refracţiei razelor acesteia în cristalele de gheaţă.

Foto: Craig Lindsay

Nori Mammatus. Deşi sunt absolut superbi, apariţia lor prevestește de cele mai multe ori apariţia unei furtuni sau fenomene meteorologice extreme. Sunt compuşi în principal din particule de gheaţă, se extind pe sute de kilometri în orice direcţie, iar formaţiuni individuale pot rămâne vizibile static timp de 10-15 minute.

Sunt în formă de lobi care pot avea margini netede sau zdrențuite si apar ca un grup de lobi care poate fi un grup izolat pe o suprafață anume sau se pot întinde întinde în linie pe sute de kilometri, iar lobii pot fi egali sau de dimensiuni diferite. Lățimea medie a unui lob este de 1-3 km și lungimea medie de 0,5 km.

Foto: Alan Light

Nori de sidef apar imediat înainte de apus sau imediat după răsărit, la sfârșitul iernii,  atunci când norii aflaţi la mare înălţime reflectă razele Soarelui aflate sub linia orizontului. Sunt vizibili, de regulă, două ore după apusul Soarelui sau la ivirea zorilor, iarna, când pare că un incendiu de lumină se extinde pe cer. Norul e numit uneori mama perlei norilor. Sunt formațiuni noroase foarte rare, care se formează în regiuni foarte reci. Sunt foarte strălucitori și după apus și înainte de ivirea zorilor deoarece la înălțimea la care apar încă dăinuie lumina Soarelui. Cine le-a văzut o dată greu poate uita aceste formațiuni. Norii au fost observați în Scandinavia, Alaska și nordul Canadei. Au apărut și în Marea Britanie. Aspectul lor e asociat adesea cu vânturi troposferice puternice și furtuni.

Norii Undulatus Asperatus (asperatus, în latină, semnificând duritate, severitate) - apar în condiţii de vânt puternic sau atunci când două mase de aer se cionesc, însă de obicei se dezintegrează foarte rapid. Aceste formațiuni noroase mai sunt numite valuri agitate. Au putut fi observați deasupra Marii Britanii dar și în alte părți ale lumii, precum Noua Zeelandă, destrămându-se adesea înainte să producă vreo furtună. Acest tip complex de formaţiuni noroase a mai fost văzut în Franţa și Norvegia și au fost fotografiaţi pentru prima dată pe cerul din Cedar Rapids, în statul american Iowa, în anul 2006.

Undulatus asperatus reprezintă denumirea unei noi categorii  de nori descoperită de câțiva astronomi amatori. E prima formațiune noroasă care a fost recunoscută oficial  în ultimii 61 de ani și se caracterizează prin vârtejuri spectaculoase în forma unor turnulețe crenelate.

Frumuseți de gheață. Fenomene naturale

Cercurile de gheață. Sunt fenomene rare, întâlnite de obicei în ţări cu vreme foarte rece. Oamenii de ştiinţă acceptă teoria potrivit căreia cercurile de gheață se formează când apa îngheaţă mai întâi în centru, nu la mal cum se întâmplă de obicei. Cercurile de gheaţă se formează în dreptul vârtejurilor din râurile care curg încet și au uneori diametre impresionante; se pot întâlni şi grupate.

sursa foto:https://en.wikipedia.org/wiki/File:Ice_Circles_in_the_river_Llugwy_at_Betws-y-coed_31.12.08.jpg

photo: Arvaki (wikipedia)

Penitentes. Denumirea provine din limba spaniolă şi se referă la anumite formaţiuni din zăpadă care se formează la altitudini înalte. Arată ca nişte lame înalte şi subţiri. Au primit acest nume datorită asemănării cu vestimentația călugărilor din Ordinul Penitenţilor.

Au dimensiuni variate: de la câţiva centimetri până la 5 m înălţime; sunt foarte periculoşi pentru alpinişti.

Au fost descrise prima dată în literatura de specialitate de Charles Darwin, în anul 1839. În 22 martie, 1835, a trecut printre lame în apropierea trecătorii Piuquenes, pe drumul de la Santiago de Chile în orașul argentinian Mendoza; el a consemnat credința localnicilor precum că sunt formați de vânturile puternice și reci ale Anzilor.

Sulurile de zăpadă apar numai în anumite condiţii de temperatură şi vânt, atunci când un strat gros de zăpadă se depune peste un strat de gheaţă - este un fenomen destul de rar și sulurile de zăpadă apar în special în zonele de deal.

Pentru a se forma sulurile de zăpadă sunt necesare anumite condiții: terenul să fie acoperit cu un strat de gheață pe care zăpada să nu se lipească; stratul de zăpadă trebuie să fie umed, la o temperatură apropiată celei de topire a gheții; vântul trebuie să fie suficient de puternic pentru a “rula” stratul de zăpadă, dar nu prea puternic pentru a nu-l împrăștia; suprafața pe care se formează astfel stratul de gheață și cel de zăpadă trebuie să fie în pantă.

Aisberg ori iceberg sau gheţar plutitor desemnează un bloc mare de gheață desprins din una din calotele polare glaciale ale Terrei, care navighează spre zonele învecinate.

Aisberg cu dungi. Aisbergurile din Antarctica prezintă uneori dungi formate de straturi de zăpadă care reacționează la diferite condiții. Dungile albastre apar când crevase în gheață se umplu cu apă de la dezgheț și îngheață așa de repede încât nu se formează bule de aer. Când un aisberg cade în mare, un strat de apă marină va îngheța imediat sub ghețar și, dacă apa este bogată în alge, se formează dungi verzi. Dungi maro, negre sau galbene apar prin înglobarea a diferitelor sedimente peste care ghețarul alunecă în drumul lui spre mare. Foto:https://tywkiwdbi.blogspot.com/2008/03/striped-icebergs.html