Cu
aproape o jumătate de secol înainte
de Formula 1 a fost inițiat primul Grand
Prix oficial și s-a desfășurat în jurul orașului Le Mans,
în iunie 1906, în apropiere de râul
Sarthe, fiind organizat de clubul de automobilism
din Franța.
Cursa a fost
programată pentru data de 25 iunie, dar a început cu o zi mai târziu - tradiție
care se păstrează și azi - și s-a încheiat în 27 iunie, cu victoria pilotului
ungar Ferenc Szisz (emigrat în Franța în anul 1900) care a condus o mașină
a celor de la Renault (Renault AK
dotat cu un motor în linie de 13 litri capabil să genereze aproximativ 105 cai
putere). Viteza medie la care a rulat a fost de 101, 328 km/h.
Cursa s-a desfăşurat pe parcursul a 12 tururi care însumau
1238,16 km, astfel că a fost împărţită în două: primele şase tururi în 26 iunie, iar ultimele şase tururi în 27 iunie, iar organizatorii au impus o
singură regulă de natură tehnică: masa unei maşini să nu depăşească 1000 de
kilograme - reguli impuse de Clubul de automobilism francez.
Peste o sută de mii de spectatori au asistat la confruntarea
a 34 de mașini Renault, Daracq, Brasier, Mercedes, din
Franța, Italia și Germania.
În ciuda victoriei obţinute de Renault, organizatorii au considerat cursa ca fiind prea lungă,
piloţii au început la o distanţă prea mare unul de altul, iar pneurile cu jante
detaşabile au influenţat rezultatele finale - trebuiau schimbate la fiecare 15
minute. Cu toate acestea, cursa a fost organizată şi în 1907, an în care
germani au găzduit Kaiserpreis, cursă
care mai târziu avea să se transforme în Marele
Premiu al Germaniei.
Cei de la Renault au înregistrat o creştere semnificativă a
vânzărilor de maşini de serie: de la 1600 în 1906 la peste 3000 în 1907 şi
peste 4600 în 1908.
Până în 1908, Clubul de automobilism din Franța a eleborat
un set de reguli în ceea ce privește condițiile pentru intrarea în competiție a
unei mașini. Concurenții din acel an ai Grand Prix-ului Franței trebuiau să
conducă mașini cu o greutate minimă de 1100 kg și având un motor de maximum 13
litri. Acest fapt a garantat o integritate structurală modică a mașinilor și a
impus o limită de 105 cai putere. Totuși, cu mașini care atingeau 170 de km pe
oră, pe un teren dificil, cursele de Grand
Prix erau deosebit de periculoase și au fost interzise între anii 1908 și 1912, din cauza numărului tot mai mare
de victime printre piloți și spectatori. Dar victime au fost și mai târziu. În
1955 au murit, decapitați de motorul mașinii lui Pierre Levegh, zeci de
spectatori, accident care ar fi putut fi o cumplită tragedie dacă marele
campion Juan Manuel Fangio nu ar fi
evitat în penultima clipă un carambol chiar în fața boxelor de realimentare;
Walter Hansgen, în 1963 a confundat o zonă de frânare cu un fragment de pistă și
a intrat într-un morman de nisip; în 1971 Jo Siffert a lovit taluzul.
Cursele auto desfăşurate la nivel internaţional la sfârşitul
secolului XIX şi în primii ani ai secolului XX aveau o regulă potrivit căreia
fiecare ţară putea trimite în cursă cel mult
trei maşini. La vremea respectivă, Franţa beneficia de un număr ridicat de
constructori, astfel că unii dintre aceştia nu puteau participa la curse, în
timp ce rivalii tradiţionali germani de la Mercedes
puteau avea chiar şi şase maşini, întrucât deţineau şi o uzină în Austria.
Astfel, francezii au hotărât să organizeze o cursă la ei, fără
limitarea numărului de mașini concurente dintr-o țară.
Clubul Auto din Franţa a decis ca circuitul să fie
reprezentat de drumurile publice care legau Le Mans de localităţile
Saint-Calais şi La Ferte-Bernard, plus o secţiune de drum care le lega pe
ultimele două. În acest fel a rezultat un circuit în formă de triunghi cu o
lungime de puţin peste 103 kilometri, cu o linie dreaptă de start-sosire
amplasată în apropiere de Le Mans, acolo unde a fost construită şi o tribună cu
2.000 de locuri.
Unele publicaţii britanice cataloghează, în mod eronat, o
cursă desfăşurată în localitatea franceză Pau în 1901 drept primul Grand Prix
din istorie. Confuzia a apărut din cauza faptului că această cursă, numită
oficial Circuit du Sud-Ouest, a avut
un premiu botezat Grand Prix de Pau
pentru una dintre clasele de maşini incluse în competiţie.
De altfel, britanicii au boicotat cursa de la Le Mans, catalogând-o
ulterior drept o simplă propagandă pentru constructorii auto francezi.
Cursa de 24 de ore de
la Le Mans (Circuitul de la Sarthe)
este o cursă de anduranță care are loc anual în luna iunie pe circuitul din
localitatea cu același nume. Azi, circuitul este unul dintre cele mai lungi
circuite automobilistice din lume. Un traseu de asfalt încins, plat, acoperit
cu ulei scurs, linii drepte pe care se ating și viteze de 350 km la oră, mii de
manevre cu ambreiajul și maneta de viteze, respirație arsă de fum, particule de
asfalt și gaze toxice, ochi extenuați.
Pe acest circuit există și dificilul viraj de la Tertre
Rouge, unde steagurile nu fălfâie pentru decor ci pentru a le reaminti piloților
că o rafală de vânt le poate transforma mașinile în avioane. În cursa din 2013
bolidul Aston Martin pilotat de
danezul Allan Simonsen (34 de ani) a percutat violent barierele de protecție
din acest viraj, la numai 10 minute de la începerea cursei; pilotul, deși
transportat urgent la spital, n-a supraviețuit rănilor.
Simonsen este prima victimă în Cursa de 24 de ore de la Le Mans de la moartea lui Sebastien
Enjolras din 1997, acesta decedând în urma unui accident suferit în
precalificări. Un alt accident mortal în timpul cursei propriu-zise a avut loc
în 1986, când a decedat pilotul Jo Gartner.
Pe acest circuit - poate mai mult decât pe oricare altul -
nervii, reflexele, siguranța și inteligența piloților (și a mașinilor) sunt
puse la grea încercare. O mișcare necontrolată a volanului, de numai câteva
grade, poate azvârli bolidul de pe traseu.
Circuitul Bugatti
este un circuit permanent inclus în Cursa
de 24 de ore și e numit după fondatorul Bugatti,
Ettore Bugatti. Acest circuit a fost înființat în anul 1967, la Marele Premiu
al Franței și aici se desfășoară și Marele Premiu al Franței la motociclete.
Anul acesta (14/15 iunie) celebra cursă de anduranță de la
Le Mans a fost caștigată de Audi (Fassler / Lotterer / Treluyer), pentru al
cincilea an consecutiv.
Surse: Cavalerii
riscului, de Dumitru Lazăr, ed. Sport-Turism, 1977; Formula 1, de Modesto Ferrarini și Radu Naum, ed. Nemira, 1993; http://www.4tuning.ro; wikipedia.org; http://www.roportal.ro/articole/grand-prix-al-frantei-170.htm;
http://www.automarket.ro/formula1/povestile-motorsportului-franta-1906-primul-grand-prix-din-istorie-55964.html