Gnom langa apa. RiO

Ador spiridușii (și basmele), și-am adus un Gnom aici, la jocul Reflexii in oglindă, inițiat de SoriN și găzduit azi de Carmen pe blogul Între vis și realitate.

Foto făcută cu IA: https://pixabay.com/users/elf-moondance-19728901/

Gnomii sunt spirite supranaturale de mici dimensiuni; trăiesc sub pământ, în peșteri, dar și în alte locuri greu accesibile, ascunse. Se bucură de grădini și de păduri; se pot adapta la majoritatea condițiilor de viață cât timp există hrană suficientă - sunt vegetarieni. Există mai multe tipuri de gnomi: de pădure (se arată extrem de rar omului), de grădină (acestuia îi place mai mult omul și îi place să spună povești), de fermă, de casă, de dună, de munte ș.a. (unii locuiesc în copaci, unde au o intrare secretă).

Nu sunt văzuți pentru că vor să se ascundă de oameni - îi consideră pe oameni risipitori de resurse care distrug mediul înconjurător, lumea gnomilor, între alții. Totuși, ocazional, îi ajută pe oamenii care sunt harnici și demni. În unele tradiții, gnomii îi ajută pe oameni să-și aranjeze grădinile, intervenind în timpul nopții; în timpul zilei se transformă in piatră - se presupune că gnomul s-ar transforma in broască atunci când soarele se ridică pe cer, dar e mai răspândită credința că puterea razelor de soare il transformă in piatră.

Uneori sunt răutăcioși, jucându-le feste oamenilor și altor ființe, dar nu sunt răi. Sunt deținătorii unor cunoștințe străvechi și au faima de a fi înțelepți

Cine are grădină - reprezentare a lumii naturale - poate fi sigur că sunt pe acolo câțiva gnomi. 😊 Conform folclorului, gnomii sunt protectorii pământului și comorilor; in subteran, ei păzesc metalele și pietrele prețioase - sunt meșteșugari și artizani pricepuți când e vorba de prelucrarea metalelor și pietrelor prețioase. Sunt cunoscuți ca muncind din greu.

În timp ce gnomii de gen masculin își văd de prelucrarea metalelor și a pietrelor și se mai arată prin grădini, gnomii de gen feminin rămân în subteran, unde au grijă de adăposturi, de copii și unde pregătesc plante medicinale.

Gnomii sunt gardienii pământului, dar nu numai. Ei au grijă de case, de grădini, de natură, protejându-le de hoți, împiedicând dăunătorii să facă ravagii. Sunt considerați "aducători de noroc", motiv pentru care unii oameni așază în grădinile lor pitici din piatră.

Ziua Iubirii, Dragobetele

A venit și ziua aceasta, din nou. Parcă ieri s-a încheiat...

In ziua de 24 februarie a început a fi sărbătorită Ziua Iubirii (Dragobetele), la români. Deși face parte din folclorul românesc, Dragobetele a început a fi evidențiat ca un contracandidat al Sfântului Valentin (14 februarie, Ziua Îndrăgostiților) la catolici (și alții de pe aceeași ramura religioasă, dar nu numai).

Și Sfântul Valentin și Dragobetele, par a avea istorie/legendă nu tocmai potrivită cu ceva menit îndrăgostiților dar, cumva, au devenit simboluri ale iubirii - și, desigur, sursă de venituri pentru comercianți. 

Sunt două sărbători care îmi plac, ca idee, dar nu m-au prins. Altfel ar fi stat - poate! - lucrurile, dacă aș fi aflat despre zilele îndrăgostiților la vârsta când unii cred că tot ce zboară se mănâncă - cred că, in fapt,  am sărit peste această vârstă. 

Sigur, mă bucur să mă distrez cu prietenii, să ofer și să primesc daruri simbolice cu astfel de ocazii, dar nu e cu mult mai mult față de ceea ce aș face in oricare altă zi - sigur, nu primesc daruri simbolice chiar în fiecare zi, dar am o mulțime de mărunțișuri primite fără ocazie specială - ar fi flori, dar cum nu (mai) prefer flori in buchet ar fi culmea să primesc atât de multe flori in ghiveci! Într-o grădină aș avea ce face cu ele, dar nu și in balcon!

Distracție frumoasă de Dragobete! Să vă fie (să ne fie) iubirea puternică!

💖 Dragobete fericit! 💖

Trei sărbători într-o zi

La miezul nopții dintre 23 și 24 iunie cerurile se deschid și Sânzienele încep să danseze; se prind în horă și dau puteri tămăduitoare florilor și buruienilor. Tot în acest timp există un obicei numit „Făclia de Sânziene” - torța e confecționată din lemn de brad uscat în care se îndeasă rășină și surcele de molid; flăcăii se adună pe un deal și învârt făcliile dinspre răsărit spre apus. Când făcliile sunt pe cale să se stingă tinerii pleacă spre sat, înconjurând grădinile și înfigându-le în livezi și holde.

Ziua de Sânziene

În 24 iunie este Ziua Sânzienelor, o sărbătoare despre Soare, dragoste, poftă de viață. Nu se muncește în această zi; din bune cum sunt, Sânzienele pot fi și foarte rele cu cei care nu le cinstesc ziua - în fond, fac parte din familia Ielelor. Superstiția spune că vor fi vârtejuri, vijelii, grindină, florile vor rămâne fără parfum și plantele, în general, fără puterea de a vindeca dacă oamenii nu respectă Sânzienele de ziua lor.

Se mai spune că în această zi Soarele joacă pe cer și cine-l vede dansând va avea dureri de cap toată vara. Pentru sănătate și spor la muncă în câmp oamenii se încingeau cu tulpini de cicoare.

Ziua de 24 iunie mai e numită și Amuțitul Cucului (nu e o sărbătoare „în sine”). Cucul e o pasăre migratoare care câtă aproximativ trei luni pe an, în perioada de împerechere și depunere a ouălor (în cuibul altor păsări). Cucul seamănă un pic cu uliul păsărar, ceea ce-l ajută să alunge păsările din cuibul în care vrea să-și depună ouăle. Asemănarea cu pasărea de pradă a dus la credința că după Sânziene cucul se transformă în uliu.

În folclor se spune că începe să cânte cucul în ziua de 25 martie, care e numită Ziua Cucului (Buna Vestire, în calendarul ortodox) și se oprește din cântat în ziua de 24 iunie, de Sânziene (Nașterea Sf. Ioan Botezătorul, în calendarul ortodox) adică, între echinocțiul de primăvară și solstițiul de vară, ceea ce face ca această pasăre care nu are colorit spectaculos, nu e pasăre cântătoare, nu-și face cuib, nu are grijă de pui să aibă, totuși o importanță mare în calendarul popular, ca simbol al primăverii, al norocului, al iubirii. E cântat în doine (de dor și jale, mai ales), apare în povestiri populare (antropomorfizat) și e considerat și mesagerul îndrăgostiților. Când cucul încetează să cânte înainte de Sânziene vara va fi una secetoasă. O altă superstiție spune că așa cum te prinde primul cântec al cucului așa o să-ți meargă tot anul - din acest motiv, înainte de Ziua Cucului, oamenii se veseleau, mâncau, se îmbrăcau frumos și aveau grijă să aibă bani în buzunar.

Sfântul Ioan Botezătorul

A doua sărbătoare din ziua de 24 iunie este Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. De regulă, Biserica sărbătorește ziua morții sfinților, adică ziua nașterii lor pentru viața veșnică dar, uneori, e sărbătorită și ziua de naștere a sfântului - cum e cazul Sfântului Ioan Botezătorul, o naștere „peste fire” a lui Ioan, având în vedere că Elisabeta îl aduce pe lume la bătrânețe. În cărțile religioase sfântul e numit „Luceafărul” - pregătește nașterea „Soarelui”, Isus Hristos.

Biserica a închinat acestui sfânt șase sărbători: zămislirea - 23 septembrie, nașterea - 24 iunie, soborul lui - 7 ianuarie, tăierea capului - 29 august, prima și a doua aflare a capului lui - 24 februarie și a treia aflare a capului său - 25 mai.

Ziua Iei

A treia sărbătoare în 24 iunie este una de dată mai recentă: Ziua Iei. 

În anul 2013 a fost organizată pentru prima dată Ziua Universală a Iei, dar n-am fost prea atentă; știu că relativ repede a devenit un eveniment care se desfășoară în vreo 50 de state din lume. Se fac expoziții, târguri tradiționale; nu am participat la un astfel de eveniment. Probabil că se și cântă, se dansează; n-am idee, dar voi căuta informații.

Oricum, ia e recunoscută ca un simbol internațional al culturii române și a inspirat creatori de modă celebri. În trecut, pe bluză erau cusute însemne magice care aveau menirea să protejeze purtătorul de spiritele rele, de farmece, de soarta rea. E confecționată din pânză albă de bumbac, in sau borangic și e împodobită cu broderii în motive populare românești în special la mâneci, pe piept și la gât (iile originale-vechi, mai ales, au și broderii din fir metalic), iar unele sunt împodobite cu mărgele sau paiete. Culorile în care sunt brodate bluzele sunt, de regulă, specifice zonei din care provine cel care o poartă dar, mai ales, țin de vârsta și de rangul social. O tânără, de exemplu, va purta culori vesele (roșu, auriu, galben), iar doamnele cu un statut social ridicat sau în zile de sărbătoare poartă bluze în culori mai sobre (maro, verde, argintiu,, violet închis, negru) și cu ornamente (mărgele sau paiete).

Unii istorici sunt de părere că ia fost purtată prima dată în perioada culturii Cucuteni (cca. 5500-2750 i.e.n.), una dintre cele mai vechi civilizații din Europa. Cultura Cucuteni era răspândită pe teritoriul de azi al Moldovei, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei și Basarabiei.

Actualizare 25 iunie 2021

În 24 iunie, în lume, se sărbătorește Cat World Domination Day! Am aflat de aici:

https://cats-astrophic-events.blogspot.com/2021/06/cat-world-domination-day-and-feline.html

Samhain. Sărbătoare pre-creștină sau neopăgână?

Sărbătoarea cunoscută sub numele de Halloween își are rădăcinile într-o sărbătoare păgână: Samhain, care corespunde aproximativ calendaristic sărbătorilor Halloween și Ziua Morților. E considerată a fi Anul Nou Celtic. Practic, Samhain nu are o dată fixă, sărbătorindu-se la a 8-a lună plină după echinocțiul de primăvară. În acest interval, vreme de două zile, timpul s-ar opri, spun legendele celtice, iar bariera dintre lumi devine foarte subțire, oamenii putând intra în contact cu rasele dispărute, retrase în adâncuri.

Teologia druidă este centrată pe doctrina metempsihozei, transmigrația sufletelor. Spre deosebire de multe grupuri care au crezut în reîncarnare, druizii (1) nu par să fi crezut într-o ierarhie a sufletelor. Astfel un suflet ar putea trece de la om la animal și invers, într-un ciclu nesfârșit de renașteri.
Poetul roman Lucan (2) remarca cu dezgust, dupa cum spune chiar el, că aceasta doctrină a reîncarnării a fost în mare parte responsabilă pentru curajul războinicilor celți. Atitudinea generală de a mânca, a bea și a fi veseli înaintea oricărei bătălii poate fi atribuită acestei relaxări în fața morții.

Samhain, Samain sau Samuin e numele unui festival care marchează începutul iernii, în Irlanda galică. Acesta este atestat în unele dintre cele mai vechi scrieri din literatura irlandeză veche, începând din secolul al 10-lea. Este unul dintre cele patru mari festivaluri galice de sezon: Samhain - 1 noiembrie, Imbolc - 1 februarie, Beltane - 1 mai si Lughnasadh - 1 august.

În ramura britanică a limbilor celtice Samhain s-ar traduce calendele de iarnă. Populația Manx avea Hop-tu-Naa - o sărbătoare celebrată în 31 octombrie, fiind considerată o sărbătoare în ajun de an nou. În mod tradițional, copiii se îmbrăcau ca niște ființe înfricoșătoare și mergeau din casă în casă cerând dulciuri sau bani. Termenul Hop-tu-Naa, de origine galică, s-ar traduce prin “această noapte” și mai degrabă se foloseau napi, nu dovleci, afirmă unii cercetători.

Romano-catolicii au introdus în anul 609 Ziua Tuturor Sfinților, celebrată la 13 mai. Mai apoi, în anul 835, Ludovic cel Pios (3) a hotărât să celebreze, oficial, Ziua Tuturor Sfinților la 1 noiembrie. James Frazer (4) sugerează că data de 1 noiembrie a fost aleasă pentru că era data festivalului celtic al morților (Samhain ) - celții au influențat pe vecinii lor englezi, iar misionarii englezi i-au influențat pe germani. Cu toate acestea, Ronald Hutton (5) subliniază că, în conformitate cu scrierile lui Óengus din Tallaght (6) (d.cca. 824), biserica din secolele 7-8 din Irlanda sărbătorea Ziua Tuturor Sfinților la 20 aprilie. El sugerează că data de 1 noiembrie a fost o idee a germanilor și mai puțin o tradiție a celților.

De-a lungul timpului, Samhain (Ziua Morților) a ajuns să influențeze Ziua Tuturor Sfinților (All Hallows) - și invers - iar cele două sărbători s-au transformat în sărbătoarea laică ce este cunoscută azi ca Halloween, sărbătoare care începe și se termină la apusul Soarelui, cuprinzând câte o jumătate de zi din 31 octombrie și 1 noiembrie.

Neopăgânii din emisfera nordică sărbatoresc Samhain, de obicei, între 31 octombrie - 1 noiembrie, iar cei din emisfera sudică între 30 aprilie - 1 mai. Alții sărbătoresc la mijlocul perioadei dintre echinocțiul de toamnă și solstițiul de iarnă, care este în 7 noiembrie în anul 2013.

Wiccanii (7) cred că la Samhain vălul dintre această lume și viața de după moarte este la punctul său cel mai subțire din întregul an, ceea ce face mai ușoara comunicarea cu cei dragi care au părăsit această lume, dar și cu unele entități mai mult sau mai puțin binevoitoare. Samhain e cea mai importantă sarbatoare din Roata Anului (8). În unele ritualuri spiritele morților sunt invitate să participe la festivități. Este văzut ca un festival al întunericului, care este echilibrat la punctul opus al roții anului de festivalul de primăvară Beltane, un festival al luminii și fertilității.

Note:

(1) Druizi - înţelepţii, sacerdoţii celților, cei care asigurau spiritualitatea şi continuitatea credinţei; brahmanilor din India le corespundeau druizii celţi şi flaminii romani.

În anul 2010 tradiția druidă a fost recunoscută oficial ca religie în Marea Britanie. Druizii sunt cunoscuţi pentru ceremoniile ritualice pe care le efectuează la Stonehenge în fiecare vară - deşi monumentul precede istoric apariţia druizilor. Practica religioasă druidă include închinarea la soare, pământ şi alte elemente naturale, precum şi unificarea cu natura, ca urmare a unei conexiuni dintre spiritul uman şi spiritele din natură.

(2) Lucan - Marcus Annaeus Lucanus (n. 3 noiembrie 39 i.Hr. - d. 30 aprilie 65 d.Hr.), poet roman, născut în Corduba (azi Cordoba), în Hispania Baetica; este privit ca una dintre figurile remarcabile din perioada clasică latină. Tinerețea sa și viteza creației îl deosebesc de alți poeți. Scrierile sale sunt remarcabile prin predilecția pentru pitoresc și culoare, putere de evocare realistă, concizie tăioasă sau amplificări retorice ale stilului.

(3) Ludovic I cel Pios (n. 778, Chasseneuil, în apropiere de Poitiers, Franța - d. 20 iunie 840, Ingelheim, în apropiere de Mainz, Germania) a fost rege al Aquitaniei din 781) - al doilea fiu al lui Carol cel Mare. Domnia sa a fost marcată de numeroase amenințări la adresa Imperiului Carolingian: el nu va trebui doar să țină piept raidurilor vikingilor și presiunii bretonilor, dar și revoltei propriilor fii care în mai multe ocazii l-au amenințat.

(4) James George Frazer (n. 1 ianuarie 1854, Glasgow - d. 7 mai 1941) a fost un autor, antropolog cultural și social, teolog și magistrat scoțian. Lucrarea sa cea mai importantă din domeniul combinat al antropologiei culturale, religioase și sociale este Creanga de Aur (în original, The Golden Bough), o lucrare în 12 volume dedicată credințelor și practicilor religioase ale populațiilor primitive.

(5) Ronald Hutton (născut în 1953 în Ootacamund, India), academician și istoric, profesor la Universitatea din Bristol (UK), specializat în studiul istoriei moderne timpurii britanice, în folclorul britanic, religii pre-creștine și neopăgânism. E un scriitor prolific și interesant.

(6) Óengus Mac Óengobann, episcop irlandez, reformator și scriitor.

(7) Wiccanii sunt adepții religiei wicca, o religie neopăgână ce acordă o importanță majoră naturii. Mai este denumită Vrăjitorie (Witchcraft) sau Meșteșugul (the Craft). A fost popularizată în 1954 de către Gerald Gardner, un pensionar, fost funcționar public britanic. Wicca este recunoscută ca religie în SUA şi Marea Britanie, unde în 2004, a avut loc prima căsătorie potrivit riturilor ei.

(8) Roata Anului reprezintă cele opt sărbători celebrate de wiccani în cursul anului și cunoscute sub denumirea de sabbaturi. Patru dintre acestea sunt sabbaturi mari și coincid cu vechile date când celții sărbătoreau festivalurile focului.

Cele opt sabbaturi sunt:

Samhain - Marele sabbat al morților (1 noiembrie)

Yule - Micul sabbat al solstițiului de iarnă (21-22 decembrie - în anul 2013 e în 21)

Imbolc - Mare sabbat (1 februarie; alte surse: 2 februarie)

Ostara - Micul sabbat al echinocțiului de primăvară (20-21 martie - în anul 2013 a fost în 20)

Beltane (Armindeni) - Mare sabbat (1 mai)

Litha (Sânzienele sau Drăgaica) - Micul sabbat al solstițiului de vară (21 iunie)

Lughnasadh sau Lammas - Marele sabbat al recoltei (1 august)

Mabon - Micul sabbat al echinocțiului de toamnă (22-23 septembrie - în anul 2013 a fost în 22).

Sursa Note wikipedia

Happy Weekend! cu Strigături!

Una zice alta face

Cîtu-i lumea și pămîntu,                       Popa tare m-a jurat                                

Nu-i ca popa de flămîndu!                   Să nu țiu mîndruță-n sat;

El îngroapă doi-trii morți                     Dar și popa-i mare cîne,

Și-ți ie doisprezece zloți;                     Că și el mîndruțe ține

Și cetește-o sfîntă carte                        Și mai multe decît mine!

Și-ți ie vaca ce cu lapte;

Și-ți cetește-un sărindar

Și-ți ie grîul din hambar!

Lăcomie

Lăcomit-am la o sută,                             Busuioc de pe cuier,

Mi-am luat pe cap o mută;                      Luai fată de boier,

Și-am pus suta-n fundul lăzii:                 Îmi dă blidul nespălat

Suta șoarecii o dus,                                 Și lingura de sub pat!

Eu cu muta mi-s de ciuf! (de râs)

Lene

- O! ha, ho, fată bălașe,                            Mîndra naltă și voinică

Că n-ai mîneci la cămașe!                        Doarme lîngă mămăligă;

- Ba le am, dar nu le-am pus,                   Mămăliga fierbe-n oala,

Că sunt la mama pe fus!                           Ea doarme de se omoară;

                                                                  Mămăliga clocotește,

                                                                  Ea doarme de se dospește!

(De la lume adunate, Ed. de Stat pt. Literatură și Artă, București, 1958, p. 286 și următ.)

Happy Weekend! (40)